Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Decizia nr. 3641/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3641/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 7918/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 3641
Ședința publică din data 19 noiembrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - V. S.
- E. M.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata S.C. P. .. cu sediu social în Ploiești, . bis, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul D. Ș. R. domiciliat în Ploiești, ., ..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă . reprezentat de consilier juridic G. R.-I., intimatul-reclamant D. Ș.-R. reprezentat de avocat M. M. din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Având pe rând cuvântul, apărătorii părților învederează că nu mai au alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic G. R.-I. având cuvântul pentru recurenta-pârâtă . solicită potrivit motivelor depuse în scris la dosar, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul menținerii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Avocat M. M. având cuvântul pentru intimatul-reclamant DarotiȘtefan-R., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Arată că, urmare formulării în scris la 04.09.2012 a cererii de acordare a 3 zile de concediu pentru rezolvarea unor probleme deoarece urma să se căsătorească, a fost semnată de șeful său ierarhic C. E., primind astfel acceptul pentru efectuarea concediului. După ce concediul trecuse, C. E. a fost chemat în biroul managerului, ocazie cu care i s-a solicitat să completeze cererea cu mențiunea că nu se aprobă, sugerându-i-se că în caz contrar va înceta colaborarea cu acesta.
Solicită a se avea în vedere că, potrivit Codului Muncii salariații au dreptul la zile libere plătite pentru evenimente familiale deosebite – în cazul intimatului căsătoria.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul D. Ș. R. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C P. ., contestație împotriva deciziei nr.926/18.09.2012 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă pentru motive disciplinare, solicitând anularea deciziei menționate, reintegrarea pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite calculate de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, la data de 04.09.2012, a formulat în scris cerere pentru acordarea concediului de odihnă aferentă perioadei 5 - 7 septembrie 2012, având nevoie de câteva zile libere întrucât urma ca pe data de 22.09.2012 să se căsătorească.
A precizat contestatorul că a anunțat, telefonic, superiorul ierarhic pe data de 04.09.2012 și, fiindcă acesta lipsea din firmă în momentul respectiv, i-a comunicat că a lăsat cererea pe birou, iar pe data de 10.09.2012, când s-a întors la serviciu, i s-a spus că cererea de concediu nu-i fusese aprobată, urmând să-i fie desfăcut contractul de muncă disciplinar, fiindcă lipsise nemotivat trei zile consecutiv de la locul de muncă.
În dovedirea contestației, contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și un martor, în drept, disp. art. 266 Codul muncii.
Intimata S.C P. .. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației, având în vedere că decizia de concediere a fost emisă de societate la data de 18.09.2012, a fost primită de contestator la data de 25.09.2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova în data de 29.10.2012, fiind, astfel, depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin.5 și art.268 alin.1 lit. a și b C. muncii.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, urmând să fie cenzurate susținerile contestatorului care sunt total nefondate, depunând, în apărare și în dovedirea măsurii dispuse, în copie, întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În ședința publică din data de 07.03.2013, tribunalul a respins excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată prin întâmpinare, având în vedere că decizia nr.926/18.09.2012 contestată în cauza de față, a fost comunicată contestatorului pe data de 25.09.2012, conform susținerilor din întâmpinare, iar contestația formulată împotriva acestei decizii a fost expediată, prin poștă, data înscrisă pe ștampila poștei fiind 25.10.2012, astfel încât a fost respectat termenul imperativ de formulare al contestației, respectiv de 30 de zile de la data comunicării.
Pe baza probelor administrate, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1364 din 15 mai 2013 prin care a admis contestația și, în consecință a anulat decizia nr.926/18.09.2012 emisă de intimată, ca nelegală, a obligat intimata să îl reintegreze pe contestator pe postul deținut anterior, respectiv acela de șofer, dar și să-i plătească acestuia despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei - 18.09.2012 și până la reintegrarea efectivă. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut de Tribunal următoarele:
Potrivit disp. art.247 alin.1 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară și are dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile care s-au depus la dosar, s-a reținut că prin Decizia nr.926/18.09.2012 emisă de intimata . contestatorului D. Ș. R., angajat în cadrul acesteia în funcția de conducător auto, i-a fost desfăcut contractul de muncă, în temeiul art.248 lit.e coroborat cu art.61 lit.a Codul muncii, reținându-se în sarcina sa, absențe nemotivate de la locul de muncă în perioada 05.09._12.
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este reglementată de art. 61 lit.a Codul muncii.
Întrucât, abaterile nu sunt descrise și individualizate în lege, în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, stabilirea caracterului grav al abaterii presupune o analiză detaliată a tuturor elementelor sale, a împrejurărilor de fapt în care a fost comisă fapta, precum și a circumstanțelor ce se pot reține în legătură cu autorul său.
Desfacerea disciplinară a contractului de muncă trebuie să constituie o măsură extremă, aplicabilă numai dacă, din analiza tuturor elementelor constitutive, precum gravitatea faptei, cauza, gradul de vinovăție, antecedentele disciplinare ale salariatului și urmărilor abaterii, rezultă că menținerea autorului pe postul pe care-l ocupă nu mai este posibilă.
În speță, s-a reținut că, în opinia intimatei, contestatorul ar fi săvârșit o abatere gravă, absentând nemotivat timp de trei zile consecutive de la locul de muncă, încălcând astfel atribuțiile specifice funcției de șofer, prevăzute în fișa Postului. Însă, chiar și în această situație s-a apreciat că abaterile reținute în sarcina contestatorului nu prezintă, în circumstanțele concrete expuse, gravitatea necesară pentru a se putea justifica desfacerea disciplinară a contractului de muncă care, așa cum s-a arătat, este o măsură extremă, aplicabilă numai în situații excepționale.
Raportat la această situație s-a reținut, din actele și lucrările dosarului, precum și din declarația martorului C. E. audiat la termenul din data de 15.10.2012, martor care a fost șeful ierarhic al contestatorului, că cererea acestuia a fost înregistrată, cu semnătura șefului ierarhic superior la rubrica „Șef compartiment”, primind astfel acceptul pentru efectuarea concediului, însă, ulterior, când perioada de concediu trecuse sau era ultima zi de concediu a contestatorului, martorul a fost chemat în biroul managerului, ocazie cu care i s-a pretins să completeze cererea cu mențiunea „nu se aprobă”, ceea ce s-a și întâmplat, deoarece, anterior, i se spusese că urma să înceteze colaborarea cu acesta.
A mai precizat martorul că, în situația în care, pe o cerere prin care se solicita acordarea unor zile din concediul de odihnă, exista semnătura sa și, ajungând cererea la Departamentul personal, managerul nu ar fi fost de acord cu aceasta, trebuia anunțat în aceeași zi pentru a comunica salariatului acest fapt, în situația de față neprocedându-se în acest mod.
Așa fiind, s-a reținut că pretinsa abatere săvârșită de contestator nu prezintă gradul de vinovăție care să justifice desfacerea contractului individual de muncă, măsura luată de intimată prin emiterea Deciziei nr.926/18.09.2012 apărând ca fiind una excesivă și nesusținută de împrejurările concrete ale faptei.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 926/18.09.2012 emisă de intimată și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior, respectiv acela de „Șofer”.
Reținând că, în speță, concedierea a fost efectuată în mod netemeinic, în baza disp. art.80 alin.1 Codul muncii, s-a dispus obligarea intimatei să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei - 18.09.2012 și până la reintegrarea efectivă, luându-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit prima instanță a admis contestația formulată reținând că abaterile săvârșite de contestator nu prezintă o asemenea gravitate care să justifice desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, deși din probatoriul cauzei, inclusiv probele testimoniale, a rezultat că angajatul a absentat nemotivat în perioada 05.07-09.07.2012, fiind și anterior sancționat cu reducerea salariului cu 10%.
Se arată în continuare de recurentă că invitat în cadrul Comisiei de cercetare disciplinară să-și exprime punctul de vedere cu privire la fapta reținută în sarcina sa, acesta a refuzat să dea explicații, context în care comisia a considerat că acest refuz este o recunoaștere tacită a faptelor contestatorului.
În plus, susține recurenta, era obligația contestatorului să formuleze o cerere de concediu cu cel puțin 3 zile anterior absenței, cu atât mai mult cu cât aceasta se datora, conform susținerilor acestuia, căsătoriei, deci unui eveniment de care avea cunoștință cu mult timp înainte.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației ca nefondată.
Curtea, analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, examinând cauza sub toate aspectele conform disp.art.3041 Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat și va fi respins în baza disp. art. 312(1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
În speță, instanța fondului investită cu soluționarea contestației împotriva deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă a apreciat, în contextul probator al cauzei, că pretinsa abatere săvârșită de contestator nu prezintă gradul de vinovăție care să justifice desfacerea contractului de muncă și în consecință demersul judiciar al contestatorului este întemeiat.
Soluția astfel pronunțată este corectă.
Potrivit disp. art. 61 lit.a din Codul Muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta „a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară”.
În sensul textului legal citat, desfacerea disciplinară a contractului de muncă reprezintă o măsură extremă la care trebuie să se recurgă numai atunci când față de circumstanțele, conținutul și urmările lor, faptele culpabile impun concluzia că menținerea persoanei vinovate în cadrul colectivului de muncă nu este posibilă ținându-se seama de bunul mers al unității și asigurarea disciplinei în muncă.
În cauza dată, la emiterea deciziei privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatorului, intimata a reținut că salariatul său încadrat în funcția de conducător auto a lipsit nemotivat de la locul de muncă în perioada 05-07.09.2012.
Analizând speța dedusă judecății, în condițiile concrete săvârșite astfel cum a rezultat din probatoriul administrat, concluzia primei instanțe în sensul că abaterile săvârșite nu sunt de natură să atragă luarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă a contestatorului este corectă.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea reține că legalitatea sentinței atacate nu este afectată, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, luându-se act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata S.C. P. .. cu sediu social în Ploiești, . bis, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul D. Ș.-R. domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
C. Ș. V. S. E. M.
Grefier,
V. M.
red.C.Ș. /tehnored.V.M.
2 ex./11.12.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A.-G. H.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 133/2013.... | Completare carnet de muncă. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
