Acţiune în constatare. Decizia nr. 3166/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3166/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 4888/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 3166
Ședința publică din data 29 octombrie 2013
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții D. I. cu domiciliul în Vălenii de M., .. 7, județul Prahova si C. V. cu domiciliul în Boldești-Scăeni, Șoseaua Ploiești – Văleni, nr. 41, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 600 din 5 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. SCĂENI, cu sediul în Boldesti-Scăeni, ., județul Prahova -prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPRES SPRL cu sediul în București, .. 107–109, ., ..
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți D. I. asistat de avocat C. C.-G. din Baroul Prahova și C. V. reprezentată de același avocat, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
Apărătorul recurenților depune practică judiciară și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, iar Curtea ia act de această declarație și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. C.-G. având cuvântul pentru recurenți susține motivele depuse în scris la dosar, în esență arătând că prin cererea de chemare in judecată reclamanții au solicitat ca, pe baza probelor ce se vor administra, să se constate că, fiind angajați ai pârâtei au lucrat în meserii și în condiții de lucru pentru care pot beneficia de încadrare în grupă superioară de muncă, în procent de 100%, urmând a fi obligată pârâta la a le elibera adeverințe în acest sens, acțiune care s-a întemeiat pe dispozițiile Ordinului 50/1990.
Urmare raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul a concluzionat, pe baza constatărilor acestuia și a prevederilor legale, că recurenții și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă ce se încadrează în prevederile Ordinului sus-menționat, iar la acest raport de expertiză unitatea intimată nu a formulat obiecțiuni.
Pentru motivele detaliat depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, rejudecând cauza să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant D. I. având personal cuvântul, consideră că instanța de fond a interpretat greșit activitatea pe care a desfășurat-o, făcând referire și la Biroul export. Or, nu se putea implica în activitatea acestui birou, fiind o altă persoană desemnată, el doar raporta conducerii despre activitatea desfășurată.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții D. I. si C. V. au chemat în judecată pârâta . instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că, pentru perioadele menționate în anexa la cererea de chemare în judecată, au desfășurat activități ce sunt încadrate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% si obligarea pârâtei să elibereze adeverințe ce vor cuprinde grupa de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost angajați ai pârâtei si cererea formulată se întemeiază pe dovada condițiilor grele de lucru, întrucât si-au desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic si psihic foarte mare, astfel încât au considerat că locul de muncă si activitatea desfășurată se încadrează în prevederile Ordinului 50/1990 rep.
Au mai arătat reclamanții că beneficiază de grupa I si II de muncă potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă si activitățile prevăzute în anexele 1 si 2 si care au primit spor pentru munca grea.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului 50/1990, iar în dovedirea susținerilor reclamanții au depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Pârâta legal citată, nu s-a prezentat în instanță si nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16.10.2012 reclamanții au precizat că în prezenta societatea pârâtă se află în procedură de insolvență, solicitând introducerea în cauză a lichidatorului judiciar al acesteia, General Group Expres SPRL.
Pe baza probelor administrate, cu înscrisuri și expertiză în specialitatea tehnică mașini unelte si sisteme de producție, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr.600/05.03.2013, prin care a respins în totalitate ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, reținând următoarele:
Potrivit carnetelor de muncă, depuse în copie la dosar, în perioadele menționate în acțiune, reclamantul D. I. a fost încadrat în funcția de economist principal, respectiv sef serviciu desfacere Transport -Extern, iar reclamanta C. V. operator la fabricarea si prelucrarea geamului, iar din anul 1986 primitor-distribuitor la serviciul desfacere si aprovizionare.
Prin expertiza efectuată în cauză, expertul a apreciat că activitatea desfășurată de reclamanți poate fi asimilată la Anexa nr. 2 a Ord. nr. 50/1990, respectiv poziția nr. 160 (personalul de la locurile de muncă cu condiții nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, mediu cu pulberi, umiditate, zgomot, trepidații, radiații, etc. respectiv activitatea manuală de încărcări, descărcări si manipulare a materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite si a combustibililor), cât si poziția nr. 66 respectiv tăiere, sortare si ambalare geamuri si poziția nr. 67 prelucrarea si tăierea termică si mecanică a produselor din sticlă
Raportat la sarcinile de serviciu, cât si la locul efectiv de muncă al reclamanților, tribunalul a apreciat că funcția de economist principal si sef serviciu Desfacere Transport Extern nu au nicio legătură cu activitatea reglementată de pozițiile nr. 160, 66 ți 69 din Anexa nr. 1 la Ord. 50/1990.
De altfel, reclamantul a arătat că avea ca sarcini de serviciu deplasări frecvente în tară pentru negocieri cu clienții, etc. fapt ce atestă că activitatea desfășurată de acest reclamant nu poate fi încadrată în pozițiile mai sus indicate de expert sin Anexa nr. 2 la Ordinul 50/1990.
Nici activitatea prestată de reclamanta C. V. nu a putut fi încadrată în pozițiile din Anexa nr. 2 la Ordin indicate de expert (nr. 160, 66 si 67), întrucât, chiar dacă până la data de 17.06.1986 a prestat activitatea de operator fabricare si prelucrare geam, iar ulterior primitor/distribuitor Desfacere Transporturi, aceste activități nu presupun o încărcare/descărcare manuală a produselor si nici activități de tăiere, sortare, asamblare geam respectiv prelucrare termică si mecanică, ci doar operațiuni de supraveghere a liniilor de fabricație, respectiv gestionarea produselor în cadrul secției - atelierului Desfacere - Transporturi.
Astfel, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 3-6 din Ordinul 50/1990 pentru acordarea grupei a II-a de muncă, și cu atât mai puțin a condițiilor deosebite de muncă (după 01.04.2001) reclamanților în cauză, având în vedere funcțiile deținute si activitatea efectiv prestată de reclamanți în perioadele deduse judecății, astfel că, în raport de aceste considerente, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanții Dorogeanu I. și C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au făcut mai întâi un istoric al cauzei și au arătat că au fost discriminați prin hotărârea pronunțată deoarece alte persoane care au avut aceeași încadrare cu ei și același loc de muncă, îndeplinind aceleași obligații au obținut încadrarea în grupa superioară de muncă.
Au arătat recurenții că acțiunea a fost întemeiată pe prev. Ordinului 50/1990 care a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, că acest ordin stabilește în anexele 1 și 2 locurile de muncă pentru care se acordă grupa de muncă, potrivit art. 3 din textul legal citat beneficiază de încadrare în grupele I și II fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2, ICCJ statuând prin decizia 258/2004 că Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior.
Aceeași recurenți au arătat că soluția de respingere a acțiunii nu este motivată de instanță decât în mod general, că nu au fost înlăturate motivat concluziile raportului de expertiză fapt care se impunea cu atât mai mult cu cât angajatorul nu a avut obiecțiuni la acesta.
Recurenții au făcut o descriere a procesului tehnologic de elaborare a geamului, descriind etapele pe care le parcurge acesta și au arătat că activitățile desfășurate de ei se încadrează în condițiile grele de muncă, fiecare recurent arătând ruta profesională pe care a parcurs-o pe perioada cât a fost angajatul societății-intimate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de recurenți potrivit căreia li s-a creat un regim discriminatoriu față de alți colegi aflați într-o situație similară Curtea amintește că, în jurisprudența sa instanța de la Strasbourg a arătat că o diferență de tratament între persoane plasate în situații analoage sau compatibile este discriminatorie dacă ea nu se bazează pe o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În cauza de față, recurenții nu au produs dovezi în sensul că persoane care au desfășurat aceeași activitate cu a lor, la același angajator și în baza unor atribuții de serviciu asemănătoare au beneficiat de grupe superioare de muncă.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că această critică este nefondată.
Este adevărat că reclamanții-recurenți și-au întemeiat acțiunea pe disp. Ordinului nr.50/1990 dar nu se poate susține că instanța de fond nu a avut în vedere aceste dispoziții legale, că nu le-a dat eficiență și că, în plus, hotărârea pronunțată este motivată numai generic.
Sub acest aspect tribunalul a reținut corect că potrivit carnetelor de muncă depuse la dosar, în perioadele arătate în acțiune reclamantul-recurent D. I. a fost încadrat în funcția de economist principal, respectiv șef serviciu desfacere transport extern, iar reclamanta-recurentă C. V. operator la fabricarea și prelucrarea geamului, iar din anul 1996 primitor-distribuitor la serviciul desfacere aprovizionare.
Apreciind că activitatea desfășurată de aceștia pe perioadele menționate în acțiune nu se încadrează în dispozițiile Ordinului 50/1990, anexa 2, nu înseamnă că instanța de fond nu a avut în vedere acest act normativ ba, dimpotrivă, a făcut trimitere expresă la acesta, dar a reținut corect că în raport de sarcinile de serviciu pe care le-au îndeplinit și locul de muncă unde efectiv au prestat activitatea nu fac posibilă încadrarea în activitatea reglementată de pozițiile 160, 66 și 67 din Anexa 1 la Ordinul 50/1990.
Instanța de fond a ajuns la această concluzie cu atât mai mult cu cât reclamantul-recurent însuși a arătat că sarcinile sale de serviciu impuneau deplasări frecvente în țară pentru negocieri cu clienții, iar activitatea desfășurată de reclamanta C. V. de asemenea nu poate fi încadrată în pozițiile din anexa 2 la ordin, întrucât chiar dacă până la 17 iunie 1986 a prestat activitatea de operator fabricare și prelucrare geam și ulterior aceea de primitor-distribuitor, aceste activități nu presupun o încărcare-descărcare manuală a produselor, nici activități de tăiere, sortare, ambalare geam, respectiv prelucrare termică și mecanică, ci doar operațiuni de supraveghere a liniilor de fabricație, respectiv gestionarea produselor în cadrul secției atelierul desfacere-transporturi.
Tribunalul a apreciat corect în raport de probele administrate că încadrarea activității prestată de recurenți în grupă de muncă superioară nu poate fi reținută chiar dacă expertul desemnat în cauză afirmă contrariul, trimitere recurenților la cuprinsul raportului de expertiză neputând fundamenta o soluție de admitere a căii de atac, instanța de fond având în vedere la pronunțarea hotărârii întregul material probator administrat în cauză prin raportare la activitatea efectiv desfășurată de recurenți, ea nefiind ținută în mod exclusiv de concluziile raportului de expertiză.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că recursul de față este nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii astfel cum sunt ele prev. de art.304 Cod pr.civilă, urmând ca față de disp.art.312 pct.1 Cod pr. civilă să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D. I. cu domiciliul în Vălenii de M., .. 7, județul Prahova si C. V. cu domiciliul în Boldești-Scăeni, Șoseaua Ploiești – Văleni, nr. 41, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 600 din 5 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta S.C. G. SCĂENI, cu sediul în Boldesti-Scăeni, ., județul Prahova - prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPRES SPRL cu sediul în București, .. 107–109, ., ., sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. C. Ș.
Grefier,
V. M.
red. E.M./tehnored. FA
2 ex./ 2013-10-31
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O.-C.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1217/2013.... → |
|---|
