Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 247/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 2345/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 247
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013
Președinte – I. L.
Judecători – A.-M. R.
- V. D.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul G. C., domiciliat în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1856 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber Independent (S.) C. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești,nr.9-11, județul Dâmbovița
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator G. C., personal și intimatul Sindicatul Liber Independent C. Târgoviște reprezentat de avocat G. D. din cadrul Baroului Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 15.01.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurentul-contestator G. C. precizează că avocatul avut la instanța de fond nu-i mai susține interesele în prezenta cauză și alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat G. D., pentru intimat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-contestator G. C., având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că hotărârea privind desființarea contractului său de muncă este nelegală, contractul său fiind legal încheiat și semnat de președintele sindicatului de la momentul încheierii.
Solicită admiterea recursului și a contestației, constatând că a avut loc o concediere nelegală. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat G. D., având cuvântul pentru intimat, arată că contestatorul contestă o decizie de concediere care nu a fost adoptată niciodată. Urmează să constate instanța că, contractul de muncă al contestatorului a fost încheiat de la persoană fără calitate, deoarece fostul președinte al sindicatului nu mai avea această funcție din data de 2.10.2010, fiind revocat de consiliul de coordonare. Decizia de revocare a fost contestată, contestația fiind inițial admisă de către Tribunalul Dâmbovița, însă sentința pronunțată a fost desființată de Curtea de Apel Ploiești, contractul de muncă al contestatorului fiind încheiat de către președintele revocat, în perioada dintre admiterea contestației și soluționarea recursului împotriva sentinței, folosindu-se o stampilă ce fusese sustrasă de la sindicat și care fusese declarată nulă.
Mai arată că recurentul nu fusese ales vicepreședinte, nu s-a prezentat niciodată la locul de muncă, nu a desfășurat nici o activitate, iar la 2.02.2012 și-a dat demisia din funcția de vicepreședinte, astfel încât solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depusă la dosar.
Recurentul-contestator G. C. solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea aduce la cunoștința recurentului-contestator că poate depune concluzii scrise până la sfârșitul ședinței, astfel că după încheierea dezbaterilor, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat recurentul-contestator care a depus concluzii scrise.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2012 la Tribunalul Dâmbovița contestatorul G. C. a chemat în judecată pe intimatul Sindicatul Liber Independent (S.) C. Târgoviște, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze măsura concedierii dispusă de intimat.
Motivând în fapt acțiunea, contestatorul a arătat că la data de 16.03.2012 i s-a comunicat adresa nr.1617/15.03.2012 prin care a fost înștiințat de către . se prezinte la vechiul loc de muncă în vederea reluării activității, angajatorul . de la intimat și o notificare însoțită de un extras ReviSal în care se menționa că relațiile de muncă cu sindicatul au încetat.
Contestatorul a mai menționat că a încheiat contractul individual de muncă nr.13/11.11.2011 cu intimatul, că angajatorul inițial . dispus suspendarea contractului individual de muncă pe durata încheierii noului contract cu sindicatul, în concordanță cu prevederile Legii dialogului social, că după schimbarea conducerii sindicatului, prin demiterea președintelui în baza unei hotărâri judecătorești, după data de 23.01.2012 nu a mai fost primit la serviciu, fiind concediat astfel ilegal, fapt care impune admiterea acțiunii, constatarea nerespectării procedurii prevăzută de lege pentru concediere și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care beneficia ca salariat începând cu data de 11.11.2011, precum și repunerea în situația anterioară concedierii, conform dispozițiilor art.78, 80(1 și 2) din Codul muncii.
Au fost anexate cererii, în copie: adresa nr.1617/15.03.2012 emisă de . de muncă înregistrat sub nr.13/11.11.2011 în Registrul general de evidență a salariaților, extras ReviSal referitor la înregistrarea contractului de muncă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că așa-numitul contract individual de muncă este un act fals, întocmit fraudulos de către o persoană care nu avea dreptul de a-l încheia, folosind o ștampilă sustrasă de la sindicat, că contestatorul nu a fost vicepreședinte al sindicatului, după cum se prevede în statutul S. C. Târgoviște, nu a fost angajat de sindicat, adunarea generală din 3.11.2011 la care au participat fostul lider T. M., contestatorul și alte câteva persoane, neîndeplinind condițiile statutare.
S-a mai arătat că încheierea contractului individual de muncă s-a efectuat fraudulos de fostul lider al sindicatului, care fusese revocat prin Hotărârea nr.124/29.07.2010 a Consiliului de coordonare în baza procesului verbal întocmit la data de 28.07.2010, a căror valabilitate s-a constatat prin decizia nr.214/23.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
De asemenea, s-a mai precizat că contestatorul nu a realizat activități de vicepreședinte, că înregistrarea în aplicația ReviSal s-a efectuat prin folosirea ștampilei sustrase de la sindicat, declarată nulă anterior, că numai noul organ de conducere avea posibilitatea legală să solicite înregistrarea contractului individual de muncă la ITM Dâmbovița, prin adresa nr.169/22.11.2011, comunicându-se informațiile referitoare la organul de conducere al sindicatului și noua parolă informatică pentru accesul în aplicația ReviSal.
Nici suspendarea contractului individual de către angajatorul inițial nu a fost corect dispusă întrucât nu a fost cerută de organele de conducere legal alese, în prezent contestatorul revendicând funcția de vicepreședinte de sindicat în dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița.
S-au anexat întâmpinării, în copie: Hotărârea Consiliului de coordonare nr.10/9.01.2012, statutul sindicatului, cererea din 12.12.2011 adresată Judecătoriei Târgoviște de către T. M. referitoare la schimbările intervenite în componența organelor de conducere a sindicatului, încheierea din 14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște prin care se respinge cererea menționată, decizia nr.121/6.12.2012 prin care se constată nul recursul declarat de S. C. Dâmbovița, reprezentat de T. M., cererea din 12.12.2011, înregistrată sub nr._ la Judecătoria Târgoviște prin care se solicită înscrierea modificărilor statului S. C. și încheierea de respingere pronunțată la 15.12.2012, procesul verbal din 3.11.2011 întocmit în adunarea generală a S. C. Târgoviște, adresele prin care fostul președinte S. este înștiințat că nu mai îndeplinește funcția de avută, Hotărârea nr.124/29.07.2010, decizia nr.214/23.01.2012 a Curții de Apel Ploiești, Regulamentul de ordine interioară al S. C. Târgoviște, sentința civilă nr.1047/20.02.2012.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a mai fost depusă de către contestator sentința nr.2051/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 1856 din 25 septembrie 2012, a respins acțiunea formulată de contestatorul G. C., în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber Independent (S.) C. Târgoviște și l-a obligat pe contestator să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a solicitat anularea măsurii concedierii și repunerea părților în situația anterioară stabilită prin contractul individual de muncă încheiat la data de 11.11.2011 cu S. C. Târgoviște, reprezentat prin T. M., în calitate de președinte.
Din cuprinsul contractului de muncă menționat reiese că a fost încheiat pe o durata determinată de timp de 16 luni, cuprinsă între 14.11.2011 și 15.03.2013, salariatul G. C. urmând să ocupe funcția de vicepreședinte.
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2011 s-a solicitat de către S. C., prin președinte T. M., înscrierea mențiunilor referitoare la schimbările din componența organelor de conducere a sindicatului, pe motiv că în adunarea generală din 3.11.2011 contestatorul G. C. a fost ales ca vicepreședinte, dar prin încheierea din 18.01.2012 s-a respins cererea, reținându-se că prin încheierea din 14.12.2011 pronunțată în dosarul nr._/315/2011 s-a respins o cerere cu conținut identic, constatându-se că T. M. a fost revocat din funcția de președinte.
Deși prin sentința civilă nr.2051/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, se anulase decizia nr. 126/2.08.2010, prin care fostul președinte al S. C. Târgoviște, T. M., fusese concediat din funcția ocupată, prin decizia nr.214/23.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a admiterii recursului, s-a modificat sentința și s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de T. M. împotriva deciziei de concediere.
Având în vedere că s-a reținut cu putere de lucru judecat că începând cu data de 29.07.2010, conform deciziei nr.126/2.08.2010, a încetat contractul individual de muncă al lui T. M. A., ca urmare a revocării din funcția de președinte al S. C. Târgoviște, instanța a constatat că de la data de 29.07.2012 T. M. A. nu mai putea reprezenta, în calitate de președinte, Sindicatul Liber Independent C. Târgoviște, că nu avea posibilitatea de a încheia nici contractul individual de muncă cu reclamantul.
Art.14(2) din Codul muncii prevede că persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice
Conform dispozițiilor art.193 Cod civil, persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil și răspunde pentru obligațiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
Dispozițiile art.209(1) cod civil prevăd că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
Ținând cont că la data încheierii contractului individual de muncă – 11.11.2011 – reprezentantul legal al S. C. Târgoviște nu era T. M., persoana care a semnat în numele angajatorului, întrucât fusese revocat din funcția de președinte în mod legal, după cum s-a constatat prin hotărârile judecătorești arătate mai sus, contractul individual de muncă încheiat cu contestatorul în numele S. C. Târgoviște nu poate produce niciun fel de efecte juridice, chiar dacă a fost înregistrat fraudulos la ReviSal Prin urmare, nu s-a putut accepta că măsura concedierii, prin refuzul de a fi primit contestatorul la locul de muncă, în funcția de vicepreședinte sindicat, este lovită de nulitate absolută pentru nerespectarea prevederilor imperative ale Codului muncii referitoare la concedierea individuală, atâta timp cât contractul de muncă încheiat cu reclamantul nu a putut produce efecte juridice.
Mai mult calitatea de vicepreședinte de sindicat a fost exercitată de o persoană legal desemnată - anume V. A., de președintele în funcție și nu de cel care fusese revocat în momentul semnării contractului individual de muncă de către angajator. Față de această situație nu s-a putut reține că după data de 14.11.2011 contestatorul a desfășurat efectiv activitate. Relațiile comunicate de Casa de Asigurări de Sănătate Dâmbovița (adresa nr. 114/7.06.2012), Casa Națională de Pensii Dâmbovița (adresa nr. 9340/12.06.2012 ) și Administrația Finanțelor Publice (adresa nr._/16.08.2012) au confirmat că nu au fost achitate nici un fel de contribuții cuvenite bugetului de stat și asigurări sociale în baza contractului individual de muncă .
Ținând cont de considerentele arătate, în raport de dispozițiile art.266 din Codul muncii, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Ca o consecință a respingerii acțiunii, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, contestatorul a fost obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța nr.2151/10.04.2012 (fila 67).
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs contestatorul G. C. susținând următoarele:
Instanța de fond, a pronunțat hotărârea atacată, reținând în mod greșit că, contractul de munca nr. 13/11.11.2011, încheiat între S. C. Târgoviște și recurent a fost semnat din partea S. C. Târgoviște de dl. T. M., care însă cum a reținut instanța de fond, nu mai deținea la data de 11.11.2011, funcția de președintele al S. C. Târgoviște.
Arată recurentul că prin sentința 2051/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, hotărâre depusa la dosarul cauzei la ultimul termen de judecata, a fost admisă contestația lui T. M., împotriva deciziei 126 a S. C. Târgoviște, din data de 02.08.2010, de încetare a CIM a lui T. M., cu consecința imediata că acesta, a revenit în funcția de președinte al S. C. Târgoviște, urmare a anularii de către instanța de fond a deciziei 126 a S. C. Târgoviște.
Mai susține recurentul că deși a arătat instanței de fond că ulterior datei de 13.10.2011 (data pronunțării sentinței nr. 2051/13.10.2011, de către Tribunalul Dâmbovița), dl T. M., a deținut funcția de președinte al S. C. Târgoviște, evident până în data de 23.01.2012, când instanța de recurs a admis recursul S. C. Târgoviște, prin decizia nr. 214.
Totodată, se susține de către recurent că instanța de fond, a considerat că în data de 11.11.2011, T. M., nu deținea funcția de președinte al S. C. Târgoviște, deși, în intervalul 13.10._11, respectiv de la pronunțarea hotărârii de fond și până la pronunțarea recursului, acesta, a deținut funcția de președinte al S. C. Târgoviște.
Mai susține recurentul că în mod greșit s-a reținut în paragraful al 7-lea de la pagina 3 din hotărârea atacata, că T. M., în data de 29.07.2012, nu mai putea reprezenta Sindicatul, fapt în sine, perfect adevărat, dar fără legătură cu cauza, fiindcă angajarea din data de 11.11.2011, era verificată.
Susține recurentul că, instanța analizând validitatea contractului de munca său de muncă și-a depășit limitele investirii, deoarece:
Pe de o parte, a investit instanța sa judece legalitatea concedierii sale, iar pe de alta parte, S. C. Târgoviște, nu a solicitat analizarea legalității contractului său de munca (cerere admisibila procedural, fie prin cerere reconvenționala, fie printr-o cerere separata, dar în nici un caz pe calea întâmpinării în procesul de fata).
Așadar, atâta timp cât instanța de fond, nu a fost legal investita a judeca validitatea contractului său de munca, care contract, deși a fost, defăimat ca fals, prin întâmpinarea depusa la fond de către S. C. Târgoviște, nu a fost dovedit fals, beneficiind în continuare de prezumția de legalitate, această instanța, ar fi trebuit să judece în limitele investirii, respectiv să judece exclusiv legalitatea concedierii sale.
Tot în rezoluția celor sus-arătate, fără a fi investita, ba chiar abuzând de limitele investirii, susține recurentul că instanța de fond, a analizat și s-a pronunțat privitor la înscrierea contractului său individual de muncă, în REVISAL, despre care a constatat și a reținut că a fost înregistrat fraudulos, paragraful 1 pagina 4.
Contractul de munca nr. 13/11.11.2011, încheiat între S. C. Târgoviște și recurent, este legal încheiat, nicio instanța sau autoritate, nu a fost sesizată sau investită cu analizarea legalității acestui act, care beneficiază de la încheiere și până la vreo eventuala desființare, de prezumția de legalitate.
Mai susține recurentul că instanța de fond, a greșit apreciind că la data angajării sale, 11.11.2011, T. M., nu deținea funcția de președinte al S. C. Târgoviște, în contradicție vădita cu dispozițiile din sentința 2051/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, care în fond confirma situația de președinte al S. C. Târgoviște pentru dl T. M..
Totodată, susține recurentul că instanța de fond, pe lângă faptul că și-a depășit limitele investirii, a greșit apreciind ca frauduloasă înscrierea contractului său individual de muncă, în REVISAL, dar totodată nu a luat în seamă că angajatorul inițial, respectiv . suspendat în baza disp. 2484/04.11.2012, contractul său de munca, situație juridică ce legitima poziția de angajat al sindicatului.
Susține recurentul că instanța de fond, nu a fost legal investită a judeca validitatea contractului său de munca, ea ar fi trebuit să judece în limitele investirii, exclusiv legalitatea concedierii sale sau, așa cum a arătat în întâmpinare S. C. Târgoviște, să judece încetarea contractului de munca.
Se solicită admiterea recursului și pe fond admiterea contestației.
Curtea examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și dispozițiile legale incidente în speță reține că recursul formulat nu este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică referitoare la faptul că instanța de fond s-ar fi aflat în eroare atunci când a considerat că în data de 11.11.2011, data încheierii contractului de muncă T. M. nu mai deținea funcția de președinte S. Târgoviște, Curtea o va respinge ca nefondată.
Considerentele pentru care această critică apare ca nefondată sunt regăsite în actele existente la dosarul cauzei respectiv decizia nr.126/02.08.2010 de încetare a contractului individual de muncă, ca urmare a revocării din funcție a numitului T. M. A..
De asemenea, potrivit deciziei nr.214/2012 a Curții de Apel Ploiești, a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei mai sus menționată, astfel că, așa cum a reținut și instanța de fond, la data încheierii contractului individual de muncă – 11.11.2011 – reprezentantul legal al S. C. Târgoviște nu era T. M., persoana care a semnat în numele angajatorului, întrucât fusese revocat din funcția de președinte în mod legal, după cum s-a constatat prin hotărârea arătată mai sus.
Referitor la critica privitoare la faptul că instanța fără a fi investită s-a pronunțat și a decis că, contractul individual de muncă încheiat cu contestatorul în numele S. C. Târgoviște nu poate produce niciun fel de efecte juridice, chiar dacă a fost înregistrat fraudulos la ReviSal, trecând peste limitele investirii sale, se va reține următoarele:
Modalitatea în care a fost exprimate considerentele de mai sus se circumscrie solicitărilor formulate de reclamant în cursul procesului constituind de fapt motivarea pentru care instanța nu a putut da curs acestor solicitări și nicidecum nu constituie o pronunțare asupra a ceea ce nu s-a cerut.
De altfel, motivul pentru care s-a dispus de către instanță respingerea contestației recurentului constă tocmai în considerentele mai sus expuse, respectiv în faptul că la data încheierii contractului individual de muncă – 11.11.2011 – reprezentantul legal al S. C. Târgoviște nu era T. M., astfel încât, pe cale de consecință contractul individual de muncă încheiat cu contestatorul în numele S. C. Târgoviște nu poate produce niciun fel de efecte juridice.
Față de aceste considerente, Curtea va reține că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre motivele de modificare sau de casare a hotărârii prevăzute de disp.art. 304, respectiv 3041c.pr.civilă, astfel că va respinge ca nefondat recursul.
În temeiul disp.art. 274 c.pr.civilă va fi obligată partea aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei către intimat reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul G. C., domiciliat în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1856 din 25 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Liber Independent (S.) C. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Șoseaua Găești,nr.9-11, județul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 31 ianuarie 2013 .
Președinte, Judecători,
I. L. A.-M. R. V. D.
Grefier,
N. M.
Red.DV
Tehnored.NM
2ex./14.02.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. P.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Completare carnet de muncă. Decizia nr. 50/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
