Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1217/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1217/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 6781/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1217
Ședința publică din data de 23 aprilie 2013
Președinte – C. P. B.
Judecători – E. S. L.
- V. A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea M. N., cu domiciliul ales la familia D. M. G., în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 7/8.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata S.C. H. D. S.R.L., cu sediul în . Noi, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns recurenta-contestatoare M. N., asistată de avocat Ș. A. A. din cadrul Baroului Dâmbovița, lipsind intimata S.C. H. D. S.R.L. Păulești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenta-contestatoare o cerere de recurs, înregistrată sub nr. 6722/21.03.2013.
Avocat Ș. A. A. arată că nu are asupra sa împuternicirea avocațială, însă există o copie xerox a acesteia în dosarul instanței de fond.
Curtea, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei-contestatoare să prezinte împuternicirea avocațială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns recurenta-contestatoare M. N., asistată de avocat Ș. A. A., din cadrul Baroului Dâmbovița, în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/18.02.2013, lipsind intimata S.C. H. D. S.R.L. Păulești.
Avocat Ș. A. A. depune împuternicirea avocațială menționată mai sus.
Curtea aduce la cunoștința părții că motivele de recurs depuse la data de 22 martie 2013 sunt formulate peste termenul legal și nu vor fi luate în considerare la soluționarea căii de atac exercitată legal, prin cererea motivată, înregistrată la 18.02.2013.
Avocat Ș. A. A., având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, solicită să se ia act că recurenta nu-și însușește cererea de recurs formulată în numele ei de avocat T. N. V., precum și încuviințarea probei cu înscrisuri, din care rezultă starea de sănătate foarte precară a recurentei din perioada anterioară și ulterioară concedierii, dar și dovada datei la care s-a angajat, dat fiind că în prezent lucrează la o altă firmă. Înscrisurile sunt: adeverința medicală nr.1120/20.03.2013 emisă de CMI Dr. P. C., adeverința nr.110/15.04.2013 eliberată de . Găești, fișă consultații medicale – adulți, protocol al examenului computer tomograf nr.3010/3.09.2007 și copia xerox a certificatului medical . nr._.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 305 Cod pr.civilă, încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisurile menționate anterior, depuse la dosar, apreciind că sunt concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Avocat Ș. A. A., având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat Ș. A. A., având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar și arată că aceasta are trei copiii minori și o situație familială foarte grea, decizia de concediere și anexa i-au fost comunicate la 5.10.2011 cu confirmare de primire, astfel că dreptul său la acțiune s-a născut la 5.10.2011, motiv pentru care solicită anularea deciziei și constatarea dreptului la șomaj. Precizează că, contestația a fost primită la Tribunalul Prahova la 11.01.2012, data poștei și consideră că nu era necesară formularea cererii de repunere în termenul de contestare a deciziei de concediere.
În condițiile în care salariatul nu formulează cererea de repunere în situația anterioară conform fostului art. 78 alin.2 Codul muncii, în prezent art. 80 alin.3, concomitent cu cea a anulării deciziei de concediere, cum este cazul în speță, termenul de prescripție al dreptului la acțiune este cel prevăzut de fostul art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, actual art. 268 alin.1 lit. c.
Mai arată recurenta că Tribunalul Prahova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, având în vedere că domiciliul contestatoarei este în acel județ.
Solicită casarea sentinței nr. 7/8.01.2013 a Tribunalului Dâmbovița și trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Prahova, dacă se poate, pentru că la 25.09.2012 la Tribunalul Dâmbovița, urmare Regulamentului de Ordine Interioară a Instanțelor, art.98 alin.6, președinta completului desemnată a fost înlocuită de judecătorul P. G. din lista de permanență, rejudecare cerută în temeiul art. 315 Cod pr.civilă.
În concluzie, solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare cu luarea în considerare a documentelor depuse la dosar, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatoarea M. N. a chemat în judecată pe intimata S.C. H. D. S.R.L., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 744/21.09.2011, emisă de intimată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că decizia de concediere este nelegală, cele relatate în cuprinsul ei nu corespund realității, ea nu a părăsit locul de muncă, ci a vorbit doar cinci minute cu fiica sa la telefon, iar ulterior, nu a mai fost primită la serviciu.
Prin întâmpinare, intimata a arătat că, în mod legal și temeinic, a fost emisă decizia de concediere, întrucât, începând cu data de 16.09.2011, contestatoarea nu s-a mai prezentat la serviciu, lipsind nemotivat.
Prin cererea aflată la fila 29 din dosarul Tribunalului Prahova, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației, motivat de faptul că decizia de concediere a fost comunicată contestatoarei la data de 05.10.2011 (potrivit confirmării de primire nr._) iar contestația a fost introdusă la 31.01.2011, peste termenul prevăzut de lege.
Prin sentința civilă nr. 4072/22.06.2012, Tribunalul Prahova și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, instanța de la domiciliul reclamatei.
Pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub nr._, iar la data de 10.12.2012, contestatoarea a solicitat repunerea în termen cu privire la contestația formulată împotriva deciziei de concediere.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că nu se poate reține culpa sa în depășirea termenului legal de formulare a contestației, ci culpa angajatorului și a altor instituții cărora le-a adresat cereri cu privire la situația sa.
A mai arătat contestatoarea că, prin adresa nr. 323 pct. 1/30.09.2011, I.T.M. i-a făcut cunoscut că cele două petiții au fost redirecționate către I.T.M. Prahova, care le-a înregistrat și, prin adresa nr._/11.11.2011, i-a comunicat că decizia de concediere poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării. În cuprinsul aceleiași adrese, s-a arătat că decizia de concediere este nulă absolut întrucât s-a emis cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 252 pct. 2 lit. f Codul muncii.
A precizat contestatoarea că, în aceste condiții, a ajuns să se adreseze Tribunalului Prahova abia la 13.01.2012, astfel că aspectele relatate se constituie într-o „împrejurare mai presus de voința sa”, care au împiedicat-o să formuleze contestația la o instanță competentă și în termen legal.
După repunerea în termen, a solicitat a se lua act că invocă excepția nulității absolute a deciziei, iar drept consecință, obligarea angajatorului la plata salariului brut pe țară, garantat în plată corespunzător programului normal de opt ore zilnic, la plata orelor suplimentare, actualizate, precum și a sumei de 30.000 lei, cu titlul de daune morale.
La termenul de judecată din 08.01.2013, instanța a pus în discuție cererea de repunere în termen formulată de contestatoare și excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată.
Prin sentința civilă nr.7/8.01.2013, Tribunalul Dâmbovița a respins cererea de repunere în termenul de introducere a contestației, a admis excepția tardivității formulării contestației, pe care a respins-o ca tardiv declarată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 103 alin.1 din Codul procedură civilă, „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.” Alineatul doi al aceluiași articol stabilește că „în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.”
Prin urmare, cererea de repunere în termen trebuia formulată în 15 zile de la încetarea împiedicării, iar în cuprinsul acesteia trebuiau arătate motivele împiedicării.
A apreciat Tribunalul că, în speță, cererea de repunere în termen a fost formulată cu mult peste termenul legal, o asemenea solicitare putea fi făcută cel mai târziu odată cu introducerea contestației la Tribunalul Prahova.
Pe de altă parte, motivele invocate de către contestatoare nu sunt de natură a se constitui într-o împrejurare mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să formuleze contestația, întrucât, dincolo de îndrumările pe care I.T.M. Prahova i le-a dat prin adresa 3380/11.11.2011, contestatoarea nu poate invoca necunoașterea legii, respectiv a dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii referitoare la termenul de introducere a contestației. Chiar și în cuprinsul deciziei de concediere s-a precizat termenul în care se poate adresa instanței de judecată, iar faptul că a fost indicat Tribunalul Prahova în loc de Tribunalul Dâmbovița nu a prejudiciat-o în nici un fel, întrucât excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată s-a raportat, în mod corect, la data introducerii acesteia la prima instanță sesizată.
În aceste condiții, care conduc la respingerea cererii de repunere în termen, tribunalul a constatat că excepția tardivității formulării contestației este întemeiată.
Astfel, contestația a fost introdusă la data de 13.01.2012 la Tribunalul Prahova, deși decizia i-a fost comunicată salariatei la 05.10.2011 (potrivit confirmării de primire nr._ - fila 30 dosar Tribunalul Prahova) depășindu-se termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin.1 Codul muncii.
De altfel, nu a fost respectat nici termenul de 45 de zile de introducere a contestației prevăzut de Legea nr. 62/2011, a dialogului social, la art. 211 lit. a, ce a intrat în vigoare ulterior Codului muncii și care, în opinia unora dintre semnatarii unor lucrări de specialitate, ar fi condus la abrogarea termenului de 30 de zile din Codul muncii.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs, în termenul legal, contestatoarea, susținând, în esență, că, în mod greșit, i s-a respins atât cererea sa de repunere în termenul de formulare a contestației, cât și contestația ca tardiv declarată.
Ulterior, la data de 22.03.2013, peste termenul legal, contestatoarea a formulat noi motive de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sub un prim aspect, Curtea reamintește că nu pot fi analizate decât motivele de recurs formulate în termenul legal, conform art.303 alin.1 Cod pr.civilă, respectiv cele menționate în cererea de declarare a recursului, nu și pe cele depuse la data de 22.03.2013 (ce nu sunt de ordine publică) peste termenul legal imperativ, a cărui nerespectare atrage neluarea lor în considerare, conform dispozițiilor art.103 Cod pr.civilă.
Potrivit art.268 alin.1 lit.b Codul muncii, contestația împotriva deciziei de concediere se adresează instanței de judecată în termenul legal imperativ de 30 de zile, de la comunicarea deciziei către contestator.
În cauza dedusă judecății, cum în mod corect a reținut și Tribunalul Dâmbovița, decizia de concediere nr.744/21.09.2011, emisă de intimată, a fost comunicată contestatoarei la data de 5.10.2011 (a se vedea în acest sens confirmarea de primire nr._ – fila 30 dosar Tribunalul Prahova) astfel că acțiunea în contestarea sa în instanță, la data de 13.01.2012 (conform vizei de înregistrare la Tribunalul Prahova) a fost făcută peste termenul de decădere de 30 de zile prevăzut de textul de lege anterior menționat.
Susținerea contestatoarei, cum că s-ar fi adresat cu petiție mai întâi I.T.M., nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa, în sensul dispozițiilor art. 103 alin.1 teza a II-a Cod pr.civilă (ce reglementează procedura repunerii în termen) care să o fi pus-o în imposibilitatea obiectivă de a formula contestație în termenul legal, respectiv nu constituie un caz de forță majoră.
În considerarea acestor argumente, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art.24 și art.25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea M. N., cu domiciliul ales la familia D. M. G., în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 7/8.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata S.C. H. D. S.R.L., cu sediul în . Noi, ., județul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. B. E. S. L. V. A. P.
Grefier,
N. M.
Red.CPB
Tehnored.GC
2ex./26.04.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. C. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3166/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
