Obligaţie de a face. Decizia nr. 1467/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1467/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 5201/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1467
Ședința publică din data de 28 mai 2013
Președinte - E.- S. L.
Judecători - V.- A. P.
- C. -P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta . PODURI SA Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 232/22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul C. A. F., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant C. A. F., personal, lipsind recurenta-pârâtă . Poduri SA Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură, s-au depus la dosar de către intimatul-reclamant concluzii scrise, înregistrate sub nr._ din 21 mai 2013.
Intimatul-reclamant C. A. F. declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții și având în vedere și solicitarea recurentei-pârâte de soluționare a cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Intimatul-reclamant C. A. F., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, deoarece a probat cu martori situația sa și a primit grupa de muncă numai pentru 6 luni, deși a efectuat aceeași activitate ca și colegii săi, care au fost încadrați în grupa de muncă pentru întreaga activitate. Mai arată intimatul că deși de-a lungul timpului i s-a modificat denumirea funcției deținute în cadrul recurentei, activitatea prestată a fost aceeași.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamantul C. A. F. a chemat în judecată pe pârâta . Poduri SA Dâmbovița solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință prin care să se ateste faptul că în perioada 01.11._72 și 01.10._01 a lucrat în condiții și în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor art.2, pct.3 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, perioadă în care a avut calitatea de salariat al . Poduri SA Dâmbovița în funcția de magazioner-primitor distribuitor materiale și lubrifianți.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat al . Poduri SA Dâmbovița în funcția de magazioner-primitor distribuitor materiale și lubrifianți, unde a lucrat în perioada mai sus arătată, așa cum rezultă din carnetul de muncă ..I.nr._.
A mai arătat reclamantul că pe toată această perioadă a lucrat în locuri de muncă în care se depozitau și se manipulau materiale de construcție pentru drumuri și poduri, beton, ciment, filer, vopsele, diluanți, etc, precum și carburanți și lubrifianți, materiale pe care le avea în gestiune, le depozita, le manipula și le distribuia diverselor compartimente de lucru care realizau lucrările de construcție și de întreținere a drumurilor și podurilor din județul Dâmbovița, activități care din punctul de vedere al noxelor se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu prevederile anexei nr.2, pct.3 din Ordinul nr.50/1990.
A susținut reclamantul că faptul că activitățile desfășurate de el se încadrează în grupa a II- a de muncă în procent de 100%, este atestat și de pârâtă, care a eliberat reclamantului adeverința nr.1109/25.04.2012, din care rezultă că în perioada 22.07._71, perioadă în care reclamantul a lucrat în același loc de muncă în calitate de muncitor necalificat, desfășurând practic aceleași activități ca și în perioadele care fac obiectul prezentei cereri, beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, fiind nominalizat în hotărârea CA nr.2/199, pct.1.
A menționat reclamantul și faptul că alți colegi de muncă ai acestuia, care au lucrat în aceleași condiții ca și el, au beneficiat de grupa a II-a în procent de 100%, în timp ce reclamantul, în calitate de primitor distribuitor și manipulant de materiale toxice, lucrând în aceleași condiții ca și ei, nu a beneficiat de încadrarea în grupa a II - a, ceea ce reprezintă o discriminare la care reclamantul a fost supus, fără nicio motivație de fapt și de drept.
A învederat reclamantul că pe toată această perioadă a lucrat în condiții deosebite din punct de vedere al noxelor, inhalând în special praf de ciment, filer, nisip, degajat de procesul obișnuit de lucru al stației de preparat betoane etc, atelierului de vopsitorie, vapori de vopsea de la atelierul de vopsitorie etc, precum și de la produsele petroliere pe care le manipula.
Reclamantul a precizat și că a solicitat pârâtei să-i elibereze o adeverință prin care să se ateste faptul că în perioada 01.11._72 și 01.10._01 a lucrat în condiții și în locuri de muncă care se încadrează în grupa a II- a de muncă, în procent de 100%, iar prin adresa nr. 1742/26.04.2012 aceasta i-a comunicat refuzul de a-i elibera adeverința solicitată, fără nicio motivație în fapt și în drept.
A arătat reclamantul că în conformitate cu art.2 din Ordinul nr.50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării:„ în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2”, iar potrivit pct.3 din același act normativ:” „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri. tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
Încadrarea în grupa respectivă se face conform art.6 din Ordinul nr.50/1990, care dispune că: „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.”
A susținut reclamantul că în calitate de magazioner-primitor distribuitor (manipulant) materiale de construcție pentru drumuri și poduri, beton, ciment, fier, vopsele, diluanți, etc. precum și carburanți și lubrifianți, materiale pe ca le avea în gestiune, le depozita, le manipula și le distribuia, a desfășurat activitatea în condiții de muncă care se încadrează cu prisosință în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din programul de muncă( uneori prestând astfel de activități chiar 10-12 ore/zi),în conformitate cu prevederile pct.3 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, conform căruia se încadrează în grupa a II-a de muncă: încărcarea, descărcarea și manipularea produselor petroliere, a produselor toxice, caustice-corosive, pulberulente sau granulare, cât și a celor electroizolante.
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe disp.art.2, pct.3 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, art.6 din Ordinul nr.50/1990, art.1164 si următoarele din Codul civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
A susținut pârâta că organul de conducere al societății, respectiv Consiliul de administrație, prin hotărârea nr. 2 din 24.02.1999, a aprobat încadrarea pe grupe de muncă ca urmare a negocierilor dintre Patronat și Sindicat conform anexelor care fac parte integrantă din prezenta și cuprind lista meseriilor din activitatea de întreținere, reparații, consolidări drumuri și poduri propuse pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă în perioada 18.03._01.
S-a arătat că din declarațiile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei rezultă că cele două persoane nu au avut aceeași meserie / funcție și nu au desfășurat aceleași activități pe care le reclamă reclamantul.
A învederat pârâta că în perioada 22.07._71 reclamantul a lucrat ca muncitor necalificat, încadrându-se în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. nr.50/1990 și hotărârii Consiliului de Administrație nr. 2/1999, pârâta eliberând reclamantului adeverință în acest sens, în timp ce pentru perioadele deduse judecății, reclamantul a fost încadrat primitor-distribuitor, funcție ce nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri și martori administrate în cauză - fiind audiați, la cererea reclamantului, martorii I. I. și V. E., prin sentința civilă nr. 232 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință cu activitatea desfășurată în grupa II de muncă, procent 100%, în perioadele 01.11._72 și 01.10._01.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i elibereze adeverință cu activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă în perioadele 01.11._72 și 01.10._01 .
S-a mai reținut că din mențiunile înregistrate în carnetul de muncă . nr._, rezultă că reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioadele 22.07._72, în meseria de muncitor necalificat, respectiv primitor distribuitor, iar în perioada 01.10._04 în meseria de magaziner, respectiv primitor distribuitor, prin adeverința nr. 1109/25.04.2012 atestându-se de către pârâtă că în perioada 22.07._71 reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100% .
Totodată, s-a arătat că din declarațiile martorilor rezultă că aceștia au lucrat împreună cu reclamantul la același loc de muncă, iar în cadrul atribuțiilor de serviciu reclamantul primea și distribuia motorină, benzină, diluanți, vopsele, ciment, praf de piatră, bitum, la locul de muncă existând permanent mirosuri de benzină, motorină, praf, fum, vapori de la vopsele și diluanți, manevrarea materialelor menționate efectuându-se manual.
A arătat tribunalul că în anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 2 / 24.02.1999 privind aprobarea încadrării pe grupe de muncă, emisă de pârâtă, pct. 8, se menționează că este încadrată în grupa a II-a de muncă activitatea desfășurată la executarea coordonarea și controlul pe durata schimbului a lucrărilor de construcție, întreținere și reparare a elementelor metalice ale podurilor, pasajelor superioare și viaductelor metalice, respectiv executarea operaților de curățire a vopselei petroliere, substanțelor toxice cu pericol de explozie, transportul mixturilor asfaltice a betoanelor de ciment și componentelor necesare fabricării acestora, precum și transportul celorlalte materiale de construcții și instalații necesare realizării lucrării respective .
Conform prevederilor pct. 2 din Ordinul nr. 50 din 5 martie 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează in grupele I si II de muncă în vederea pensionării, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. Beneficiază, conform pct. 3, de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi, personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă.
De asemenea, prin același Ordin, la pct. 4, s-a prevăzut că încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Având în vedere că prin Hotărârea nr. 2 / 24.02.1999 s-a prevăzut încadrarea în grupa de muncă și a locului de muncă unde era situat locul activității reclamantului, anume prepararea mixturilor asfaltice, stație de preparare a asfaltului și a emulsiilor bituminoase, emulsii cationice (depozit de materii prime, dozarea materiilor prime, topirea bitumului și evacuarea asfaltului) unde există pericol permanent de explozie, arsuri intoxicații ale pielii, îmbolnăviri de silicoză, că reclamantul a desfășurat permanent activitate la un loc de muncă situat în același amplasament, în perioada 01.11._72 și 01.10._01, în raport de dispozițiile art. 266 din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință cu activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, procent 100%, în perioadele 01.11._72 și 01.10._01.
A reținut instanța de fond că existența noxelor la locul de muncă al reclamantului și efectele lor asupra acestora a fost confirmată indirect și prin afecțiunile medicale de care a suferit reclamantul și care au determinat încadrarea în grad de invaliditate prin decizia nr. 716/ 14.02.2006 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Dâmbovița.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta . PODURI SA Dâmbovița, criticând-o ca netemeinică și nelegală, invocând disp.art.3041 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe recurentă să elibereze acestuia adeverința cu activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, procent 100%, în perioadele: 01.11._72 și 01.10._01, motivând că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/24.02.1999 s-a prevăzut încadrarea în grupa de muncă și a locului de muncă unde era situat locul activității reclamantului, respectiv prepararea mixturilor asfaltice, stație de preparare a asfaltului și a emulsiilor bituminoase, emulsii cationice (depozit de materii prime, dozarea materiilor prime, topirea bitumului și evacuarea asfaltului) și că reclamantul a desfășurat permanent activitate la un loc de muncă situat în același amplasament, în perioadele menționate.
Se învederează că instanța de fond nu a avut în vedere că deși reclamantul a lucrat la același loc de muncă, respectiv Punctul de lucru Dragomirești, el a avut activități diferite și anume: în perioada 22.07._71 a avut meseria de muncitor necalificat, iar în perioadele 01.11._72 și 01.10._01 cea de magaziner-primitor distribuitor, așa cum reiese din carnetul de muncă ..I. nr._, cât și din declarațiile extrajudiciare ale martorei M. M. și martorului V. E., care declară că reclamantul a lucrat ca primitor-distribuitor (gestionar) în perioadele mai sus menționate la Punctul (secția) de lucru Dragomirești.
Totodată, se susține că instanța de fond nu a avut în vedere nici anexa 3 la Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 2/24,02.1999, care prevede „lista meseriilor și funcțiilor care nu se încadrează în grupa a II -a de muncă pentru perioada 18.03._99 și în continuare”, pe care a depus-o la dosarul cauzei, de unde reiese că funcția/meseria de primitor-distribuitor pe care a îndeplinit-o reclamantul nu întrunește condițiile necesare pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă, întrucât locurile de muncă încadrate în grupa I și a II-a au fost stabilite prin anexa 2 și anexa 3 a Hotărârii nr. 2/24.02.1999 cu respectarea întocmai a Hotărârii Guvernului nr. 1223/1990 și Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii.
Precizează recurenta că funcția pe care a fost încadrat intimatul-reclamant în perioadele 1.11._72 și 1.10.1975 - 1.04.2001, pentru care solicită eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, aceea de primitor distribuitor, nu poate fi asimilată cu cea de muncitor.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fiind depuse la dosar în recurs, în copie, o . înscrisuri depuse și la instanța de fond, precum și practică judiciară constând în sentința civilă nr.35 din 11.02.2000 și sentința civilă nr.223 din 04.10.2001 - în extras- pronunțate de Curtea de Apel Ploiești- Secția Comercială și de C. Administrativ, cea de-a doua sentință fiind dată în aceeași cauză, în rejudecarea acesteia după casarea sentinței civile nr.35 din 11.02.2000.
Intimatul-reclamant C. A. F. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Conform prevederilor pct. 2 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2 a acestui Ordin.
De asemenea, potrivit dispozițiilor pct.3 din Ordinul nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II.
Totodată, conform pct.7 din Ordinul nr.50/1990, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, . nr._, depus în copie la dosarul de fond, rezultă că acesta a fost salariatul pârâtei, având în perioada 22.07._71 meseria de muncitor necalificat, în perioada 01.11._72 având funcția de primitor distribuitor, iar în perioada 01.10._04 având funcția de magazioner ( intervalul 01.10._77), respectiv primitor distribuitor pentru restul intervalului de timp, reclamantul fiind pensionat pentru invaliditate de la 01.03.2004 prin decizia nr.1/25.03.2004.
Perioadele în discuție în cauza de față sunt 01.11._72 și 01.10._01, în care reclamantul a avut funcția de magazioner, respectiv de primitor distribuitor în cadrul societății pârâte.
Din depozițiile martorilor I. I. și V. E. audiați în cauză la prima instanță la solicitarea reclamantului, rezultă că în perioadele sus-menționate, reclamantul a lucrat la Secția Dragomirești- Stația de asfaltare, iar în cadrul atribuțiilor de serviciu, primea și distribuia benzina, motorina, vopsele, lubrifianți, diluanți, precum și materiale de ciment, praf de piatră, bitum, reclamantul având și evidența materialelor folosite la stația de asfaltare, magazia și depozitul de combustibil și materiale aflându-se în incinta stației de asfaltare, contestatorul având și gestiunea magaziei, și a stației de asfaltare.
Rezultă din depozițiile acelorași martori că deși era gestionar, reclamantul participa efectiv la descărcarea și distribuirea combustibilului, la repartizarea celorlalte materiale, la măsurarea și cântărirea lor, atribuții pe care le îndeplinea în tot timpul programului de lucru și chiar peste program, atunci când erau instituite comandamente speciale. A arătat martorul I. I. că de multe ori distribuirea se făcea manual, în vase deschise sau canistre, iar martorul V. E. a relatat că vopselele și diluanții erau depozitate în butoaie de 200 de litri, împărțirea în cantități mici fiind făcută de reclamant, care era gestionar și avea obligația de a ține evidența gestiunii, după cum combustibilul era predat de către reclamant la pompe manuale și de foarte multe ori în vase deschise.
Ambii martori, care au beneficiat de grupa a II-a de muncă, au arătat că la locul de muncă al reclamantului erau permanent mirosuri de benzină, motorină, fum de la stația de asfaltare, praf, vapori de la vopsele și diluanți.
În anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 2 / 24.02.1999 a Consiliului de Administrație al societății recurente, privind aprobarea încadrării pe grupe de muncă potrivit anexelor Protocolului nr.530 din 10.02.1999 încheiat ca urmare a negocierilor Comisiei paritare patronat-sindicat, la punctul 6 se menționează că este încadrată în grupa a II-a de muncă prepararea mixturilor asfaltice, stație de prepararea asfaltului și a emulsiilor bituminoase, emulsii cationice (depozite de materii prime, dozarea materiilor prime, topirea bitumului și evacuuarea asfaltului ) unde există pericol permanent de explozie, arsuri, intoxicații ale pielii, îmbolnăviri de silicoză - loc de muncă și activitatate prevăzută la punctul 57 din anexa II a Ordinului nr. 50/1990.
Având în vedere dispozițiile pct. 2, 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, coroborate cu cele statuate prin anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 2 / 24.02.1999 a Consiliului de Administrație al societății recurente și cu depozițiile martorilor audiați în cauză la cererea reclamantului, din care rezultă în concret locul în care s-a desfășurat efectiv activitatea acestuia de magazioner, respectiv primitor distribuitor, condițiile de muncă și atribuțiile de serviciu, în mod justificat a concluzionat prima instanță că cererea reclamantului este întemeiată, admițând-o în sensul celor statuate prin dispozitivul sentinței.
Împrejurarea că în anexa 3 a Hotărârii nr. 2 / 24.02.1999 a Consiliului de Administrație al societății recurente, ce cuprinde lista funcțiilor și meseriilor care nu se încadrează în grupa a II-a de muncă pentru perioada 18.03._99 și în continuare, la punctul 1, sunt trecuți, printre alții, magazionerii și primitorii distribuitori, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii reclamantului, câtă vreme în cazul concret al acestuia, pentru considerentele mai sus arătate, se justifică încadrarea activității desfășurate în perioadele 01.11._72 și 01.10._01 în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Nici practica judiciară invocată de recurentă nu justifică admiterea recursului în sensul solicitat de aceasta, întrucât, pe de o parte, practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, cauza soluționată prin sentința nr.223 din data de 04.10.2001 a Curții de Apel Ploiești - Secția de C. Administrativ și Comercial, a avut un alt obiect decât cel al pricinii de față.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art. 3041 Cod pr.civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate în cauză și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . PODURI SA Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 232 din data de 22 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul C. A. F., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 mai 2013.
Președinte, Judecători,
E.- S. L. V.- A. P. C.- P. B.
fiind plecată din instanță
la un seminar, prezenta
se semnează de
președintele instanței
Grefier,
N. M.
Red.VAP/ Tehnored.NM
2ex./19.06.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. P.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 247/2013. Curtea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 3166/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
