Obligaţie de a face. Decizia nr. 3199/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3199/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 401/114/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3199
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Președinte - E.-S. L.
Judecători - V.-A. P.
- C. - P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ., cu sediul în municipiul București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 750/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul H. V., domiciliat în .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr. civilă.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-reclamant H. V., înregistrată sub nr._/17.10.2013.
Totodată, se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurenta-pârâtă . concluzii scrise, înregistrate sub nr._/29.10.2013.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art.25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul B. sub nr._, reclamantul H. V. a chemat în judecată pe pârâta . București, solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 19.03.1977 – 01.04.2001, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost angajatul unității pârâte între anii 1977 – 2007, unitate care a avut mai multe denumiri, începând cu Trust petrol Ploiești - Schela Extracție B., Schela de Producție Petrolieră B.,Schela de Petrol B., General Petro Service B., și a lucrat ca strungar în perioada 19.03.1977 – 01.10.1989, iar pentru perioada 01.10.1989- până la încetarea activității a lucrat ca lăcătuș mecanic alături de alți colegi care au fost încadrați în grupa a II-a de muncă. Deși nu și-a schimbat funcția și nici locul de muncă, nu a fost încadrat în grupa a II-a de muncă.
A mai arătat reclamantul că la nivelul subunității Schela de Extracție B., stabilirea meseriilor, funcțiilor și activitățile încadrate în grupele I și II de muncă s-a făcut prin Decizia nr. 913/15.11.1990 și prin Decizia nr. 294 din 19.10.1995 emise de directorul subunității.
Activitățile de strungar și cea de lăcătuș au fost nominalizate în grupa a II-a de muncă prin decizia nr. 294/19.10.1995 și se regăsesc în Ordinul nr.50/1990, la punctul 57 și 59 din Anexa 2.
A mai arătat că pe toată perioada 1977 – 2007 a figurat în același loc de muncă, în condiții deosebite.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și prevederile Codului Muncii.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar: extras din carnetul de muncă, sentința civilă nr. 1516/12.XI.2012 pronunțată în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 680/13 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr._ .
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Astfel, pârâta, în motivarea întâmpinării a arătat că reclamantul H. V. și-a desfășurat activitatea numai la locul de muncă Atelierul mecanic. Salariații care au lucrat în funcția de strungar sau lăcătuș la Atelierul mecanic nu sunt nominalizați în Decizia nr. 294/19.10.1995 și nu se regăsesc nici în textele de lege invocate de reclamant.
Potrivit Deciziei nr. 294/19.10.1995 întocmită în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990” angajatorul a făcut încadrarea în grupele I și II de muncă pentru personalul din fosta Sucursala B. .
Reclamantul nu se încadrează în grupa a II-a de muncă cu data de 18.03.1969, întrucât nu se regăsește în lista locurilor de muncă prevăzute de legiuitor.
Arată că dispozițiile menționate de reclamant că s-ar încadra activitatea sa în grupa a II-a de muncă, respectiv pct. 57 și 59 din Ordinul 50/1990, Anexa II, sunt greșite întrucât aceste dispoziții fac referire exclusiv la activitatea efectuată la sondă, or, activitatea în Atelierul mecanic de suprafață nu este o activitate la sondă.
Menționează că este greșită și invocarea dispozițiilor art. 3 din Ordinul 50/1990, întrucât activitatea reclamantului nu se regăsește în Anexele la acest act normativ iar reclamantul nici nu a indicat care ar fi poziția din Anexele 1 și 2 din Ordinul 50/1990 care s-ar aplica funcției deținute de acesta, tocmai pentru faptul că o asemenea poziție nu este indicată de legiuitor.
În susținerea celor menționate de pârâtă în întâmpinare, s-a depus la dosar Decizia nr. 294/19.10.1995, Decizia nr. 913/15.11.1990.
La cererea reclamantului instanța a încuviințat proba cu expertiza de specialitate având ca obiective stabilirea, în funcție de mențiunile existente în carnetul de muncă, de actele existente la sediul societății, de activitatea desfășurată în mod efectiv de reclamant, timpul efectiv de lucru, dacă activitatea acestuia se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Expertiza a fost efectuată de expert C. Haritina.
Pârâta . a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar expertul a răspuns punctual acestor obiecțiuni.
Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 750 din 26 iunie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamantul H. V., în contradictoriu cu pârâta ., ca întemeiată, a constatat că reclamantul a desfășurat activități în cadrul societății pârâte ce se încadrează în grupa a II –a de muncă, în procent de 100 %, după cum urmează: pentru perioada 19.03.1977 – 01.10.1989 conform art. 3 alin. 1 și 2 coroborat cu pct. 30 și 34 alin. 3 din Anexa 2 la Ord. 50/1990: pentru perioada 01.10.1989 – 01.04.2001 conform art.3 alin. 1 și 2 coroborat6 cu pct. 34 alin. 3, pct. 41 și pct. 160 din Anexa 2 la Ord. 50/1990 și a obligat pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reținând următoarele:
Din cuprinsul raportului de expertiză și din mențiunile carnetului de muncă atașat la dosar, instanța a reținut că reclamantul a lucrat în cadrul societății pârâte la Schela de Producția Petrolului B. în perioada 19.03.1977 – 02.08.2001 în meseria de lăcătuș mecanic în atelierul mecanic.
Mai arată instanța de fond că, din documentele analizate de expert a rezultat că activitatea din atelierul mecanic era, în general, o activitate de recondiționare scule și utilaje pentru care societatea a acordat grupa a II-a de muncă și a emis Decizia nr. 294/1995 pct.4 alin.7 „ recondiționări scule și utilaje”, toate activitățile desfășurate în atelier având acest scop final similar cu pct. 30 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 „ muncitorii și maiștrii de la exploatare, întreținere, repararea instalațiilor tehnologice”, cu pct.34 alin.3 „polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase”, cu pct.41: „crăițuirea electro-pneumatică”, cu pct.160:”personalul de la locurile de muncă sau activități cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, …în mediu cu pulberi diverse,…zgomot,…gaze toxice,…în întreprinderile de ..executare de carcase și confecții metalice….”
Reclamantul și-a desfășurat activitatea în spațiul de muncă comun cu tot personalul din atelierul mecanic fiind expus acelorași condiții de mediu de lucru și prin urmare îndreptățit să fie încadrat în grupa a II-a de muncă conform art. 3 alin.2 din ordinul nr. 50/1990, ca și acest personal.
Prin urmare, având în vedere concluziile exprimate de expert în raportul de expertiză, dar și răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât, prin care expertul înlătură susținerile acestuia, și pe care instanța și-l însușește, tribunalul a apreciat acțiunea reclamantului ca întemeiată, sens în care a admis-o și a constatat că reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, după cum urmează: pentru perioada 19.03.1977 – 01.10.1989 conform art. 3 alin. 1 și 2 coroborat cu pct.30 și 34 alin. 3 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990; pentru perioada 01.10.1989 – 01.04.2001 conform art. 3 alin. 1 și 2 coroborat cu pct. 34 alin. 3 pct. 41 și pct. 160 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâta . București, considerând-o netemeinică și nelegală.
Susține pârâta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât activitatea desfășurată reclamant nu este prevăzuta de Ordinul 50/1991 și nu a existat o nominalizare a conducerii întreprinderii în acest sens, motiv de recurs încadrat în dispozițiile art304 pct. 9 C. pr.civilă.
Mai susține recurenta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele motive ;
Instanța și-a însușit integral concluziile unui raport de expertiza greșit efectuat în cauză.
Prin obiecțiunile la expertiză, recurenta a arătat că expertul a greșit când a apreciat că reclamantul ar fi îndeplinit de fapt nu funcția de strungar /lăcătuș mecanic (prevăzută în cartea de muncă) ci funcția de recondiționer scule și utilaje si, în ipoteza în care nu s-ar retine ca si-ar fi îndeplinit activitatea ca reconditioner scule și utilaje, reclamantul nu ar fi putut fi asimilat acestei activități, în baza dispozițiilor Ordinului 50 art.3 al.2. De asemenea, a apreciat greșit că reclamantul a lucrat în același atelier mecanic cu persoane care beneficiau de grupa de muncă fiind supus acelorași condiții de muncă.
În primul rând, arată recurenta, că meseria de recondiționer scule și utilaje este prevăzuta în Decizia 294/1995, emisă de conducerea fostei Schele B., însa tot atât de adevărat este ca reclamantul a îndeplinit funcția de strungar/lăcătuș mecanic si nu recondiționer.
Mai arată recurenta că meseria de recondiționer scule și utilaje este prevăzută distinct în C. la poziția_ pe când meseriile de strungar și lăcătuș mecanic au o altă reglementare. Dacă unitatea ar fi avut în vedere ca reclamantul să lucreze ca reconditioner l-ar fi angajat pe aceasta poziție și nicidecum pe poziția de strungar/lăcătuș mecanic.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.3 din Ordinul 50/1990 prin asimilarea unor activități cu cele prevăzute în grupele de munca precizează recurenta că o asemenea asimilare nu își are obiectul și justificarea în cauza, întrucât, pe de o parte, reclamantul a desfășurat activitatea într-un spațiu separat de lucrătorii cărora li s-a acordat grupa de munca, nefiind astfel expus la aceleași riscuri, iar pe de alta parte, atribuțiile de serviciu pe care reclamantul le-a îndeplinit nu au legătură cu activitatea de recondiționer scule și utilaje.
Cu privire la acest din urma aspect expertul prezintă de pe site-ul Autorității Naționale pentru Calificări atribuțiile strungarului în care subliniază „utilizarea și întreținerea SDV-urilor echipamentelor din dotare" încercând astfel să facă legătura cu meseria de recondiționer scule și utilaje.
Recurenta susține că legătura stabilită este cu totul superficială, pe site-ul citat atribuțiile citate de expert revin în exclusivitate strungarului în domeniul construcțiilor de mașini, mecanica fină și aparatură și nicidecum în industria petrolieră, unde specificul activității este cu totul deosebit.
Mai mult, nu s-a făcut nicio comparație între specificitatea activității de recondiționer și atribuțiile reținute de expert pentru strungar, în acest sens, expertul nu prezintă informații relevante și în legătura cu atribuțiile meseriei de recondiționer prevăzuta prin Decizia nr. 294/1995.
Mai susține recurenta că s-a făcut o eroare esențiala când s-a apreciat că în cadrul activității de strungar/lăcătuș mecanic, reclamantul ar fi desfășurat o activitate de ascuțitor scule.
După cum se observa din cadrul deciziei nr. 294/1995 activitatea de ascuțire scule era repartizata exclusiv salariatului R. A. și numai acestuia, tocmai în ideea de a delimita clar atribuțiile de serviciu ale fiecărui salariat.
In susținerea acestora, expertul nu a solicitat și punctul său de vedere, arată recurenta, nu s-a prezentat la sediul său sau la Atelierul B., unde reclamantul și-a desfășurat activitatea pentru a lua cunoștința la fața locului de situația reală, nu a făcut propria investigație în sprijinul celor afirmate prin consultarea faptică, în teren sau a altor martori care au lucrat în aceleași condiții.
S-a efectuat astfel o lucrare edificata din birou de rutină, pe baza exclusiv a declarațiilor reclamantului și pe baza interpretării unor dispoziții legale în favoarea acestuia, un amalgam nelogic și artificial de atribuții de serviciu si relaționări care nu au legătură clară si directă cu ceea ce a prestat reclamantul în fapt, expertiza care, finalmente, nu reflectă realitatea.
Motivat de faptul că răspunsul expertului nu a reușit să lămurească neconcordanțele si contradicțiile evidente din lucrarea de expertiză efectuată, arată recurenta că a solicitat motivat în temeiul dispozițiilor art. 212 Cpr.civ., efectuarea unei expertize contrarii, sens în care instanța a respins cererea cu motivarea nelegală că nu exista decât un expert specializat în acest domeniu și ca oricum nu se mai poate expertiza o situație de fapt din 1977.
Argumentul este complet nelegal întrucât pe site-ul oficial al Ministerului Justiție sunt peste 20 de experți în inginerie sanitară la Birourile de experți din întreaga țară, unii chiar in județe învecinate cu B., respectiv V./Focsani, experți care au fi putut fi desemnați sa formuleze și o a doua părere în cauză. Legea nu condiționează numirea unui expert de calitatea sa de membru în cadrul unui singur birou de expertiza, respectiv cel din circumscripția instanței de judecată.
În opinia recurentei concluziile expertizei, odată mai mult, nu pot fi lămuritoare și în nici un caz nu pot sta la baza motivării instanței, lucru care s-a întâmplat.
In realitate pentru a se acorda grupa a II a de muncă sunt necesare îndeplinirea condițiilor prevăzute în Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca în vederea pensionarii.
Mai arată recurenta că salariații care au lucrat în funcția de strungar sau lăcătuș la Atelierul Mecanic nu sunt nominalizați în Decizia 294/19.10.1995 și nu se regăsesc nici în textele de lege invocate de reclamant.
Potrivit Deciziei nr. 294/19.10.1995 întocmită în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, respectiv Ordinului 125/1990, angajatorul (în speța recurenta) a făcut încadrarea în grupele I si II de muncă pentru personalul din fosta Sucursala B..
Reclamantul a susținut că activitatea sa s-ar încadra în dispozițiile Ordinului 125/1990 punctele 57 si 59.
Mai arată recurenta că dispozițiile articolului citat fac referire exclusiv la activitatea efectivă la sondă. Or, activitatea în Atelierul mecanic de suprafața nu este o activitate la sonda. Activitatea la sonda presupune . grele de muncă, cu un grad de risc incomparabil mai mare decât activitatea din Atelierul mecanic.
De asemenea, este greșită si invocarea dispozițiilor art.3 din Ordinul 50/1990 întrucât activitatea reclamantului nu se regăsește în Anexele la acest act normativ.
De altfel și reclamantul renunță să indice care ar fi poziția din Anexa nr. 1 si 2 la Ordinul 50/1990 care s-ar aplica funcției deținute de acesta, tocmai pentru faptul că o asemenea poziție nu este indicata de legiuitor.
Din definițiile legale și precizările mai sus redate, rezultă în mod indubitabil în opinia recurentei că munca prestată de reclamant nu se circumscrie locurilor de muncă în condiții deosebite/speciale, activităților, categoriilor profesionale sau meseriilor care pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă.
Independent de aceste argumente mai arată recurenta că nominalizarea locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite, precum și încadrarea persoanelor în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității, împreună cu sindicatul reprezentativ, conform cu procedurile prevăzute în legile speciale, instanța de judecata nefiind abilitată în acest sens.
In cazul dedus judecații, acțiunea reclamantului este neîntemeiată, în condițiile în care locurile de muncă în care și-a desfășurat acțiunea reclamantul nu se regăsesc în locurile de munca enumerate de lege ca fiind încadrate în grupele superioare/condiții deosebite/condiții speciale.
În final se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul-reclamant H. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 304 1 Cod procedură civilă, Curtea, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul H. V. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta . București, să –i recunoască activitatea desfășurată în perioada 19.03.1977 – 01.04.2001, ca fiind încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %.
Din verificarea carnetului de muncă al reclamantului, Curtea reține că reclamantul a fost angajatul unității pârâte între anii 1977 – 2007, unitate care a avut mai multe denumiri, începând cu Trustul Petrol Ploiești - Schela Extracție B., Schela de Producție Petrolieră B., Schela de Petrol B., General Petro Service B., și a lucrat ca strungar în perioada 19.03.1977 – 01.10.1989, iar pentru perioada 01.10.1989- până la încetarea activității a lucrat ca strungar și lăcătuș mecanic în cadrul Atelierului Mecanic .
Potrivit disp.pct. 3 și 6 din Ordinul nr. 50/05.03.1990 beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca făcându-se de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În baza pct. 4 din ordin încadrarea in grupele I si II de muncă urma a face în situația în care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
Prin decizia nr. 294 emisă la data de 19.10.1995 de S.P. B. (filele 25,26 din dosarul de fond) au fost încadrați în grupa a II –a de muncă începând cu data de 1.03.1990, printre alții, ascuțitorii scule atelier mecanic, lăcătuși, electricieni sudori din teren, recondiționeri scule și utilaje, pompagii- lăcătuși din stațiile de apă, etc.
Curtea mai reține că în favoarea numitului E. V., angajat la aceeași Schelă de Extracție B., în conformitate cu mențiunile din carnetul de muncă al acestuia, în perioada 01.03. 1990 -1.10.1995, cât a exercitat funcția de sudor, i s-a recunoscut încadrarea în grupa a II-a de muncă .
Din raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, a reieșit că pentru perioada de timp dedusă judecății reclamantul a desfășurat, în calitate de strungar și lăcătuș mecanic activități ce se încadrează în anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990, respectiv pct. 30 “ muncitorii și maiștrii de la exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor tehnologice”, pct. 34 alin.3 “polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase”. Experta în inginerie sanitară și protecția mediului – C. Haritina a arătat că strungarul este operatorul care realizează lucrări de prelucrări prin așchiere pe diferite tipuri de strunguri, pentru obținerea unei game variate de produse, folosind SDV-uri, utilajele și echipamentele specifice tehnologiei de strunjire, indicate în documentația tehnologică . Prin atribuțiile de serviciu, atât meseria de strungar cât și cea de lăcătuș presupunea întreținerea-repararea instalațiilor tehnologice pentru sonde, în acest fel încadrându-se atât în prevederile Anexei 2 a Ordinului nr. 50 /1990 republicat, punctul 30, cât și în precizările Deciziei nr. 294 /1995 pct. 4 alin. 7 “ recondiționări scule și utilaje”.
Experta precizează că, în calitate de strungar, prin atribuțiile de serviciu realiza, așa cum rezultă din enumerarea atribuțiilor unui strungar, atât utilizarea cât și întreținerea SDV-urilor, dintre operațiunile de întreținere a acestora făcând parte și cele de ascuțire, astfel că, în conformitate cu Decizia nr. 294/19.10.1995 punct . 4 pentru această operațiune se încadra, ca și ascuțitorul de scule de la atelierul mecanic, în grupa a II-a de muncă .
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, Curtea, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ., cu sediul în municipiul București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 750/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul H. V., domiciliat în comuna Pârscov, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/tehnored.NM
2ex./29. 11.2013
d.f._ Tribunalul B.
j.f. A. E. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
