Acţiune în constatare. Hotărâre din 22-10-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 6465/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 2973
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători- V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul P. G., domiciliat în comuna Gornet-Cricov ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.482 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA, cu sediul în P., ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat C. C. din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la termenul de judecată din data de 18.06.2013 instanța, în baza disp. art.242 pct.2 Cod pr. civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei având în vedere că niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. De asemenea, se mai învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol la solicitarea recurentului-reclamant prin cererea înregistrată la serviciul registratură a instanței sub nr._ din 18.06.2013, cerere prin care a solicitat și judecarea recursului în lipsă.
Avocat C. C. având cuvântul solicită repunerea cauzei pe rol arătând că nu mai subzistă situația ce a condus la suspendarea judecării cauzei la termenul din 18.06.2013.
Curtea, dispune repunerea cauzei pe rol urmare constatării îndeplinirii prevederilor legale în această materie.
Avocat C. C. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. C. având cuvântul pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și rejudecând cauza, admiterea acțiunii conform concluziilor raportului de expertiză.
Susține, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit concluziile raportului de expertiză, respingând capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea condițiilor deosebite de muncă, precizând că recurentului i s-a acordat grupa I-a de muncă pentru perioada 1990 – 2001 însă acesta și-a desfășurat activitatea și ulterior în aceleași condiții. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâta U. MECANICA P. SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că în perioadele 19.09.1970 – 26.06.1973, 10.12.1974 – 01.04.2001 a desfășurat activități ce sunt încadrate în grupa a I-a de muncă în procent de 100%, iar pentru perioada 01.04.2001 – 26.05.2005 să beneficieze de condiții speciale de muncă și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajat în cadrul societății pârâte și a desfășurat activitatea în condiții grele de lucru, improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât a considerat că locul de muncă și activitatea desfășurată se încadrează în prevederile Ord. 50/1990 republicat. Potrivit acestui ordin, beneficiază de încadrarea în grupele I și II fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitate prevăzute în anexele 1 și 2 și care au primit spor pentru muncă grea.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că din documentele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamantul nu a beneficiat de prevederile Ordinului 50/1990. Secțiile civile în care a lucrat reclamantul nu aveau regim special, astfel că activitatea acestuia nu poate fi încadrată în grupele I și a II-a de muncă, prin procesul-verbal nr. 13/1991 reținându-se acest lucru.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.482 din 18.02.2013, a admis în parte cererea precizată, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% în perioadele 19.09.1970 – 26.06.1973 și 10.12.1974 – 22.01.1976 în procent 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, conform raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar B. V. și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea. Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii conține două petite principale, respectiv constatarea grupei de muncă pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001 și constatarea condițiilor speciale de muncă pentru perioada ulterioară acestei date.
Potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, conform pct. 7 din ordin.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expertul judiciar B. V., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamanți se încadrează în anexa I, poz. 62, poz. 34 (4) și poz. 41 din Ordinul nr. 50/1990, poz. 34, pentru perioadele și locurile de muncă evidențiate în anexa raportului. Perioadele menționate în acțiune și în raportul de expertiză rezultă din copia carnetului de muncă existentă la dosar.
Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările românești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului ca în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare, în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.
Pentru aceste motive, tribunalul, în raport de textele de lege mai sus arătate, a constatat că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100% în perioadele 19.09.1970 – 26.06.1973 și 10.12.1974 – 22.01.1976 în procent 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, conform raportului de expertiză întocmit de expertul judiciar B. V..
Reclamantul a solicitat și constatarea condițiilor speciale de muncă pentru perioada ulterioară datei de 1.04.2001.
Începând cu 1.04.2001, Legea nr.19/2000, abrogată prin Legea nr. 263/2010, a înlocuit grupele de muncă prin locuri de muncă în condiții speciale și, respectiv, locuri de muncă în condiții deosebite.
Spre deosebire de vechea procedură de încadrare în grupe de muncă astfel cum era reglementată de ordinul nr. 50/1990, procedura de încadrare în condiții deosebite de muncă este esențial diferită și presupune îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor condiții.
Potrivit art. 3 din HG nr.1025/2003, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale se face în cadrul unei metodologii ce prevede: a) nominalizarea locurilor de muncă care se solicită a fi încadrate în condiții speciale, efectuată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; b) solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de munca în condiții speciale, inițiată de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresată inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de muncă respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare. Lista locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, este prevăzută în anexa nr. 1; c) verificarea de către inspectoratele teritoriale de muncă sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de muncă nominalizate la lit. a), din punct de vedere al îndeplinirii măsurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologica, după caz, confirmată prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2; d) efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c), precum și a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. d); e) efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării și interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii și al comisiilor de expertizare a capacității de muncă, pentru confirmarea criteriului stabilit la art. 2 alin. (1) lit. e).
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, etapele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) sunt condiționate de rezultatul verificării menționate la alin. (1) lit. c), iar conform alineatului 3, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de muncă, care vor dispune verificarea locurilor de muncă conform alin. (1) lit. c).
Mai mult potrivit art.16, angajatorii împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori cu responsabilul cu protecția muncii pot solicita reevaluarea locurilor de muncă până la data de 31 decembrie 2004.
Totodată, dispozițiile art.5 din HG nr. 1025/2003 instituie ca o etapă componentă esențială a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale obținerea avizului de încadrare în condiții speciale..
În absența îndeplinirii cumulative a criteriilor menționate și în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzută de HG nr. 1025/2003, încadrarea în grupa I de muncă până în anul 2001 și existența unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
Dacă instanța ar trece peste obligativitatea acordării avizului de către comisia special constituită, s-ar substitui voinței legiuitorului și ar începe să creeze norme juridice, cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
Reclamantul nu a făcut dovada unui refuz nejustificat al angajatorului in ceea ce privește existența obligației legale a angajatorului de a-i reevalua locul de muncă exercitat efectiv în aceleași condiții și după 01.04.2001. Tribunalul reține că nu există nici dovada unui demers individual, sau inițiat prin sindicat, de sesizare a angajatorului sau ITM în sensul precizat.
În conformitate cu art. 13 alin. 1 din acest act normativ, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, împreună cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitiva, iar potrivit alin. 3, decizia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.
Astfel, angajații, prin reprezentanții lor, aveau posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru a contesta refuzul autorităților de a emite avizul în discuție, în temeiul legii nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 21 din Constituție. De altfel, instanța specializată în soluționarea conflictelor de muncă nu a fost și nici nu poate să fie învestită să analizeze eventualul refuz al ITM pentru a emite avizul respectiv.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu se poate accepta o reevaluare retroactivă raportat la dosare de personal și informații furnizate de părți și de expert, pentru analiza condițiilor strict definite de legiuitor, dar în afara procedurii speciale prevăzute de lege. În acest sens, s-au înlăturat concluziile expertului în ceea ce privește încadrarea activităților prestate de reclamant în condiții speciale, pentru o perioadă în care a lucrat ca funcționar administrativ.
În consecință, a fost respins capătul de cerere privind constatarea încadrării în locuri de muncă în condiții speciale ca neîntemeiat.
Referitor la capătul accesoriu de cerere privind eliberarea adeverinței, instanța a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, angajatorul, respectiv deținătorul legal de arhivă, este obligat să elibereze adeverința prin care se atestă că în anumite perioade, anterioare datei de 01.04.2001, persoanele și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă.
Prin urmare, față de soluția ce s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere, tribunalul a obligat pârâta să elibereze adeverință din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea
În raport de soluțiile date celor trei capete de cerere, tribunalul a admis în parte cererea precizată si a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal reclamantul invocând în drept disp.art.3041 Cod pr.civilă susținând în esență că în mod greșit instanța fondului a admis doar în parte acțiunea formulată, fără a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, încălcându-se astfel principiul nediscriminării în relațiile de muncă astfel cum este consacrat de disp.art.5 din Codul muncii care interzice faptele de excludere, deosebire, restricții sau preferințe așa încât apreciază recurentul că poate beneficia de același tratament în raport de drepturile obținute de colegii săi și de recunoașterea acestor drepturi de către angajator.
Invocă recurentul și Decizia nr.258 din 20.09.2004 prin care ICCJ a statuat că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
În plus, se susține de recurent determinările de noxe nu sunt obligatorii, ci reprezintă criterii ce ar putea conduce la stabilirea încadrării alături de celelalte elemente precum: condiții de microclimat, condiții grele sau deosebite de lucru, risc de accidente sau afecțiuni în legătură cu activitățile desfășurate, etc.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
În termen legal intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. constată ca recursul este fondat și va fi admis în baza disp.art.312 (1), (2) și (3) rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
În speță, din probatoriul administrat cu înscrisuri și expertiza în specialitatea Mașini Unelte efectuată de expert B. V., instanța fondului a reținut a reținut corect că locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamant se încadrează în anexa I, poz.62, poz.34 (4) și poz.41 din Ordinul nr.50/1990, poz.34 pentru perioadele și locurile de muncă evidențiate în anexa raportului, perioadele menționate în acțiune și în expertiza de specialitate, rezultând din copia carnetului de muncă existentă la dosar.
Deși, din analiza considerentelor sentinței atacate rezultă că primul petit al acțiunii introductive de instanță, respectiv cel vizând constatarea grupei de muncă pentru perioada anterioară datei de 1.04.2001 este găsit întemeiat, cu toate acestea acțiunea este admisă sub acest aspect doar pentru perioadele 19.09.1970 – 20.06.1973 și 10.12.1974 - 22.01.1976 fiind astfel omise perioada 23.07.1990 – 1.04.2001 și perioada 22.01.1976 – 23.07.1990, perioade pentru care probele cauzei au dovedit fără echivoc că reclamantul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă ce presupuneau expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților.
Soluția primei instanțe este corectă sub aspectul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere privind constatarea condițiilor speciale de muncă pentru perioada ulterioară datei de 1.04.2001, avându-se în vedere că prin abrogarea Legii nr.19/2000, Legea nr.263/2000 a înlocuit grupele de muncă prin locuri de muncă în condiții speciale și respectiv locuri de muncă în condiții deosebite reținându-se în consecință că, în absența îndeplinirii cumulative a condițiilor din metodologia prevăzută de HG nr.1025/2003 încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada anterioară anului 2001 și existența unui nivel ridicat de noxe nu sunt criterii suficiente pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale.
În considerarea celor mai sus arătate, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica, în parte sentința în sensul că reclamantul va beneficia de grupa I de muncă și pentru perioada 23.07.1990 - 1.04.2001 în procent de 100% și grupa a II-a de muncă pentru perioada 22.01._90, în procent de 100%. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act că recurentul nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P. G., domiciliat în comuna Gornet-Cricov ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.482 din 18 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . SA, cu sediul în P., ., județ Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reclamantul beneficiază de grupa I de muncă și pentru perioada 23.07.1990 - 1.04.2001 în procent de 100% și grupa a II-a de muncă pentru perioada 22.01._90, în procent de 100%.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2013.
PreședinteJudecători
C. ȘtefanVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-10-30
CS/FA
2 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. F.-L. Șalar
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1844/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1122/2013.... → |
|---|
