Obligaţie de a face. Decizia nr. 1043/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 2373/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1043
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Președinte - E. S.
Judecător - C.-P. B.
Judecător - G.-S. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții C. A., domiciliat în comuna Valea M., .. 71, județul Dâmbovița, C. I., C. M., C. I., C. C., I. I., I. M., L. N., N. N., N. C.-V., N. M., S. E., S. C., S. I., Ș. B., Ș. M., Z. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la reclamantul C. A.- în comuna Valea M., .. 71, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2426/3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., sector 1 și reclamantul Țârcominicu C., cu domiciliul procesual ales la reclamantul C. A. - în .. 71, județul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 11 aprilie 2013, dând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /2010, reclamanții C. A., C. I., C. M.,C. I., C. C., I. I., T I. M., L. N., N. N., N. C. V., N. M., S. E., S. C., S. I., Ș. B., Ș. M., Zădară Ș., Țârcominicu C., au chemat în judecată pe pârâta . ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au desfășurat activitate în meserii de electrician, maistru, inginer, ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, iar pârâta să fie obligată să le acorde grupa I de muncă de la data angajării și până la data de 1.04.2001 și să le elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în calitate de salariați ai pârâtei, au desfășurat activitate în cadrul Atelierului energetic, efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune, în condiții similare cu salariații de la . Compania Națională CFR, astfel că tipul muncii prestate permite încadrarea în grupa I de muncă, conform H.G. nr. 1223/1990 și dispozițiilor art. 36 și 7 din Ordinul nr. 50/1990.
Au mai arătat reclamanții că pentru încadrarea activității lor în grupa I de muncă există și alte argumente determinate de factorii de risc, de îmbolnăvire și accidentare, factorii de risc chimic majori cu substanțe toxice și inflamabile, tensiunea foarte ridicată a curentului electric (între 380 și 20.000 de volți). De altfel, activitatea desfășurată de ei în condiții grele a fost recunoscută prin contractele încheiate în perioada 1990 - 2006, când au beneficiat și de sporul la salariu.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile - necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, inadmisibilității și tardivității acțiunii, în susținerea cărora a arătat că:
- cererea pentru încadrarea în grupa I de muncă a activității desfășurate și eliberarea unei adeverințe în acest sens este de competența Judecătoriei sectorului 1 București, conform dispozițiilor stabilite prin legea specială, respectiv art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1996;
- reclamanții nu au solicitat eliberarea unei adeverințe care să ateste faptul că au lucrat în grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 590/2008, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii;
- reclamanții nu au respectat termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 96/1976, conform cărora salariatul se poate adresa cu plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la data comunicării refuzului de a înscrie în carnetul său de muncă unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că, în conformitate cu prevederile Ordinelor nr. 50/1990 și nr. 125/1990, H.G. nr. 261/2001, H.G. nr. 1025/2003 și Legilor nr. 226/2006 și nr. 19/2000 a încadrat pe reclamanți în condiții grele de muncă pentru perioadele în care au lucrat efectiv în astfel de condiții speciale sau deosebite.
Prin încheierea din 16.10.2012, Tribunalul a dispus disjungerea cererii reclamantului Ț. C., în vederea discutării excepției necompetenței teritoriale a instanței, întrucât domiciliul acestui reclamant este în ..
Prin sentința civilă nr. 2426/3.12.2012, Tribunalul Dâmbovița a respins atât excepțiile invocate de pârâtă, cât și acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată după data abrogării Decretului nr. 92/1976, nu se mai poate susține că cererile referitoare la completarea carnetelor de muncă sau refuzul de a elibera adeverințe privind activitatea desfășurată sunt de competența judecătoriei, deoarece, conform dispozițiilor art. 269 (1) Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar potrivit art. 2 pct.1 lit. c) Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, conflictele de muncă.
D. fiind faptul că reclamanții nu au solicitat eliberarea unei adeverințe în condițiile Ordinului nr. 590/2008, ci să se constate că au desfășurat activitate în
condițiile grupei I de muncă până la data de 1.04.2001, astfel cum este reglementată prin Ordinul nr. 50/1990, iar ca o consecință a acestei constatări, pârâta să fie obligată să elibereze adeverințe în acest sens, acțiunea nu este inadmisibilă.
Față de obiectul pricinii - constatarea existenței unui drept în legătură cu raporturile de muncă, acțiunea este imprescriptibilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că:
În anexa nr. 1 din Ordinul nr. 125/1990, pct. 28 și 31, s-a prevăzut încadrarea în grupa I de muncă a mecanicilor de locomotive și a celor care conduc ramele electrice de metrou, precum și a altor categorii de personal care își desfășoară activitatea în tunel numai în timpul nopții, astfel că nu se poate acorda această grupă de muncă, prin asimilare și altor categorii de salariați care au desfășurat activitate în locuri de muncă supuse influențelor negative determinate de transporturi și folosirea energiei electrice, pe de o parte, pentru că nu au fost prevăzute expres, iar pe de altă parte, întrucât sindicatele împreună cu conducerea unității nu au nominalizat pe reclamanți ca persoane care se încadrează în grupele I și II de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990
A mai constatat tribunalul că, față de existența condițiilor deosebite la locurile de muncă, reclamanții au fost încadrați în grupa a II-a de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, susținând, în esență, că, în mod nelegal, prima instanță le-a respins acțiunea, bazându-se exclusiv pe înscrisuri, deși o asemenea pricină nu se putea soluționa corect fără efectuarea unei expertize de specialitate, pe care, deși au solicitat-o ca probă, prin cererea de chemare în judecată, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra admisibilității ei, încălcând astfel dispozițiile art. 129 Cod pr. civilă, precum și dreptul lor la un proces echitabil.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Față de obiectul pricinii, este cert că expertiza de specialitate este o probă esențială.
Ordinul nr. 50/1990, emis de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma a patru criterii, respectiv – activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
Verificarea celor patru criterii în raport de date concrete și raționamente precise nu se poate realiza decât prin efectuarea unei expertize de specialitate.
În acest context, judecătorul fondului, în baza rolului său activ, reglementat de art. 129 Cod pr. civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. 1 Cod pr. civilă, forma actuală) trebuia să dispună efectuarea unei expertize de specialitate, cu atât mai mult cu cât această probă a fost solicitată de reclamanți atât prin cererea de chemare în judecată (fila 10 dosar fond) cât și prin nota de ședință pentru termenul de judecată din data de 19.06.2012 (fila 374, dosar fond, volumul I) formulată de apărătorul lor ales (înainte de încetarea mandatului său) probă asupra căreia tribunalul nu s-a pronunțat.
Procedând astfel, prima instanță a încălcat dreptul reclamanților la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale, drept care implică, printre altele, obligația pentru instanțe de a proceda la o examinare efectivă a cererilor deduse judecății, pentru a putea pronunța o hotărâre care să asigure o rezolvare completă și pertinentă a acestora.
În considerarea acestor argumente și având în vedere că în faza procesuală a recursului nu se poate administra proba cu expertiză, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. 1 Cod pr. civilă, forma actuală) va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții C. A., domiciliat în comuna Valea M., .. 71, județul Dâmbovița, C. I., C. M., C. I., C. C., I. I., I. M., L. N., N. N., N. C.-V., N. M., S. E., S. C., S. I., Ș. B., Ș. M., Z. Ș., toți cu domiciliul procesual ales la reclamantul C. A.- în comuna Valea M., .. 71, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2426/3 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, ., sector 1 și reclamantul Țârcominicu C., cu domiciliul procesual ales la reclamantul C. A. - în comuna Valea M., .. 71, județul Dâmbovița și în consecință:
Casează sentința civile nr. 2426/3 decembrie 2012 a Tribunalului Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. C.-P. B. G.-S. P.
Grefier,
C. C.
Red. CPB
Tehnored. DV
2 ex./12.04.2013
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. P.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 118/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2264/2013.... → |
|---|
