Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1122/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1122/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1226/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.2874
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători- V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1122 din 12.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. V., domiciliat în Ploiești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 05.02.2013, reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul Ș. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata debitului în cuantum de 126,22 lei și a dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței faptul că în luna aprilie 2011 pârâtul a parcurs 1790 km pentru care trebuia să consume 300 litri motorină, consumul efectiv realizat fiind de 320 litri motorină, rezultând o cantitate depășită de 20 litri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1122 din 12 aprilie 2013, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători, în luna aprilie 2011 înregistrând o depășire la consumul de carburanți cu 20 l motorină, în valoare de 126,22 lei.
În acest context, la data de 24.05.2012, pârâtul a dat o notă explicativă prin care a arătat că depășirea consumului de carburanți se datorează apariției unei defecțiuni la calculatorul autobuzului.
Potrivit prevederilor art.254 C. muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagube materiale cauzate angajatorului din vina și în legătură cu munca lor și nu răspund de pagubele provocate de forța majoră, de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a demonstrat vinovăția pârâtului pentru paguba pretinsă, sarcina probei revenindu-i acesteia în baza art.272 C. muncii.
Așadar, din probele administrate în cauză, a rezultat că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna aprilie 2011 transport de calatori cu autobuzul marca Isuzu pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat în total de 20 l motorină la 1790 km parcurși, în valoare totala de 126,22 lei, ceea ce nu înseamnă că pârâtul a săvârșit din vina sa, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, vreo faptă ilicită care să determine și producerea unei pagube în dauna reclamantei deoarece, din nicio probă administrată în cauza nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorina ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Faptul că autobuzul primit de către pârât a înregistrat în luna aprilie 2011 o depășire a consumului normat nu înseamnă în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea pagubei întrucât pe de o parte sarcina probei revine reclamantei, de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând timpi de mers în gol și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate, atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât si nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Prin urmare, constatând că acțiunea promovată de către reclamantă este neîntemeiată, tribunalul a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs RATP Ploiești, care a susținut că instanța de fond reține în mod greșit că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.
Precizează recurenta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații (pct. 4.83 și 4.85), iar potrivit pct. 4.12.1 acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată, susține recurenta, potrivit art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".
În opinia recurentei, aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ordinului nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „sarcinile Șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".
De asemenea, învederează recurenta, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la Cap. 3 Determinarea consumului mediu de combustibil, pct. 3.1.2. Condiții tehnice și climaterice, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II-a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier".
Având în vedere că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, recurenta consideră că acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond, să fie obligat intimatul la plata sumei de 126,22lei, cu dobânzile legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cu probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.
Intimatul-pârât a refuzat semnarea angajamentului de plată solicitat de recurenta-reclamantă pentru plata contravalorii cantității de 20 l motorina în sumă de 126,22lei pentru luna aprilie 2011, arătând, conform notei explicative pe care a dat-o, care sunt motivele acestui refuz.
La dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea recurentei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât, iar recurenta nu a probat care era gradul de uzură al acestui autobuz, starea de funcționare și nici faptul că depășirea consumului de carburant s-a datorat culpei pârâtului care nu ar fi anunțat la timp aceste depășiri.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr. civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de de reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr.1122 din 12.04.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. V., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2013.
PreședinteJudecători
C. ȘtefanVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-10-31
VS/FA
2 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. M. B.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 22-10-2013, Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
