Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 934/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 6530/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 934
Ședința publică din data de 4 aprilie 2013
Președinte – C.-M. M.
Judecători – G.-S. P.
- A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești, ., jud. Prahova împotriva Sentinței nr. 5602 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâtul I. N. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurenta reclamantă R. A. DE TRANSPORT PUBLIC PLOIEȘTI și intimatul pârât I. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că recurenta prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. _, reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul I. N., solicitând instanței ca – prin hotărârea ce va pronunța – să se dispună obligarea acestuia la plata debitului în cuantum de 94,18 lei și a dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii cererii până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței faptul că, în luna martie 2010, pârâtul a parcurs 2013 km pentru care avea un consum normat de 350 litri motorină, consumul efectiv realizat fiind de 369 litri motorină, rezultând o cantitate depășită de 19 litri motorină. Pârâtul nu a solicitat în scris înlăturarea defecțiunilor și a efectuarea probei de consum, astfel că se face vinovat de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care au dus la producerea pagubei descrise anterior.
În drept, reclamanta a fost invocat prevederile art. 270, 271 și 273 din Codul muncii, respectiv art. 942 și urm. Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova – Secția I Civilă prin Sentința civilă nr. 5602 din 10 februarie 2012 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, pârâtul își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante în calitate de conducător auto, efectuând transporturi de călători.
Prin Nota de analiză și tratare lunară a depășirilor de combustibil și ulei din 03.05.2010, s-a constatat pentru luna martie 2010 o depășire de către pârât a consumului de carburanți cu 19 litri motorină, în valoare de 94,18 lei.
Anterior, la data de 19.04.2010, prin nota explicativă dată, pârâtul a arătat că nu este titular pe acest autovehicul și că acesta are probleme tehnice.
Potrivit prevederilor art. 254 alin. 1 și 2 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagube materiale cauzate angajatorului din vina și în legătură cu munca lor și nu răspund de pagubele provocate de forța majoră, de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
A mai reținut tribunalul că prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a demonstrat vinovăția pârâtului pentru paguba pretinsă, sarcina probei revenindu-i acesteia în baza art. 272 din Codul muncii.
Așadar, din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto, a efectuat în luna martie 2010, transport de calatori cu autobuzul marca Isuzu pe care îl folosește, înregistrând o depășire a consumului normat cu 19 litri motorină la cei 2013 km parcurși, în valoare totală de 94,18 lei.
Aceasta nu înseamnă că pârâtul se face vinovat de producerea pagubei, de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, respectiv de săvârșirea altei fapte ilicite care să determine producerea acestui prejudiciu în patrimoniul reclamantei.
Apărările reclamantei că pârâtul are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând timpi de mers în gol și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor au fost apreciate ca nefondate, atât timp cât nu există nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât si nerespectării Normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze, și nicidecum pârâtul. Împrejurarea că pârâtul nu a sesizat, în scris, conducerea societății nu a putut cauza reclamantei, prejudiciul pretins.
Prin urmare, constatând că acțiunea promovată de către reclamantă este neîntemeiată, tribunalul a respins acțiunea ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că instanța de fond reține în mod greșit în sentința prezent recurată, că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.
A mai precizat recurenta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații pct. 4.83 și 4.85, iar potrivit pct. 4.12.1 acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată potrivit art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".
Aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ordinului nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „ Sarcinile Șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".
De asemenea, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la Capitolul 3 Determinarea consumului mediu de combustibil, pct. 3.1.2. Condiții tehnice și climaterice, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier".
A mai învederat recurenta că ținând seama că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
Față de cele arătate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 5602/10.12.2012 ca netemeinică și nelegală și pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatului la plata sumei de 94,18 lei plus a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
La termenul de judecată din data de 04.04.2013 Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a formulării recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 301 Cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Această reglementare legală face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 al. 1 Cod pr. civ. potrivit cu care termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Deci termenul de recurs de drept comun este de 15 zile și curge de la comunicare hotărârii.
Pe de altă parte, din chiar conținutul cererii cu care a fost investit tribunalul se reține că obiectul raportului juridic litigios este reprezentat de un conflict de muncă.
Într-o atare situație devin pe deplin aplicabile dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora termenul de exercitare a căii de atac este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Totodată, fiind vorba de un termen legal imperativ nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de mai exercita calea de atac.
Raportând aceste considerații la speța pendinte Curtea constată că hotărârea de primă instanță a fost comunicată reclamantei la data de 28.12.2012, așa cum rezultă din procesul verbal de comunicare aflat la fila 21 dosar fond, iar calea de atac declarată de acesta a fost înregistrată la instanță la data de 09.01.2013, deci peste termenul defipt de lege.
Totodată, deși declarația de recurs poartă număr de înregistrare la recurentă din data de 03.01.2013 la dosar nu există niciun înscris care să atragă incidența în cauză a dispozițiilor art. 104 Cod pr. civ.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere textele de lege menționate, Curtea urmează să admită excepția de tardivitate a formulării recursului invocată din oficiu.
Pe cale de consecință Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite excepția de tardivitate a formulării recursului invocată din oficiu.Respinge recursul declarat de reclamanta R. A. de Transport Public Ploiești, ., jud. Prahova împotriva Sentinței nr. 5602 din 10 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâtul I. N. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-M. M. G.- S. P. A.-M. R.
GREFIER,
C. G.-A.
Red. RAM
2 ex./05.04.2013
d.f. nr._ – Tribunalul Prahova – Secția I Civilă
j.f. F. L. Șalar
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie act. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 165/2013.... → |
|---|
