Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 165/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 2010/120/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 165
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Președinte – C.-M. M.
Judecător - A.-M. R.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta V. V. domiciliat în Târgoviște, la Cabinetul de avocatură V. P., .. 9, . jud. Dâmbovița și de pârâta . SRL cu sediul în București, sector 3, ., ..4, ., împotriva sentinței civile nr. 1170 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta reclamantă V. V. prin avocat P. V. din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 25 dosar, apelanta pârâtă . SRL prin avocat A. G. din Baroul București, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, din oficiu, redenumește calea de atac ca fiind cea a apelului, astfel cum corect s-a consemnat în sentința atacată.
Avocat A. G. solicită a se lua act că societatea pârâtă se numește . SRL și nu . SRL.
Curtea, ia act că societatea pârâtă se numește . SRL și nu . SRL, fiind persoane juridice distincte.
Avocat P. V. pentru apelanta reclamantă V. V., invocă excepția inadmisibilității apelului declarat de . SRL, această societate neavând calitate procesuală activă în apel și că în mod corect a declarat apel împotriva formulat acțiunea împotriva pârâtei . SRL, solicitând admiterea excepției.
Avocat A. G. pentru pârâta . SRL, invocă excepția tardivității declarării apelului de către apelantul reclamant, având în vedere că sentința i-a fost comunicată la data de 15 iulie 2013, iar apelul a fost înregistrat la data de 29 iulie 2013, deci peste termenul legal de 10 zile de declarare a căii de atac și solicită admiterea excepției.
Avocat P. V. pentru apelanta reclamantă, solicită respingerea excepției tardivității declarării apelului, apreciind că a fost depus în termenul legal.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 22.02.2013, sub nr._, reclamanta V. V. a chemat în judecată pârâta S.C. G. E. PATROL S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.020 lei, reprezentând drepturi salariale pe perioada 01.04._12 - data încetării contractului individual de muncă (inclusiv sporul de noapte) și concediul de odihnă aferent perioadei 01.01._12, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat, la data de 01.11.2009, cu pârâta, un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, care a fost înregistrat la I.T.M. București sub nr. 3874/II/Z/12.11.2009, că potrivit dispozițiilor generale ale contractului individual de muncă, beneficia de drepturi salariale în cuantum de 720 lei lunar și că, la data de 01.02.2011, salariul i-a fost micșorat la suma de 670 lei, exclusiv sporul de noapte.
A mai arătat reclamanta că aceste drepturi urmau să fie plătite integral, așa cum expres era prevăzut în contractul individual de muncă încheiat între părți, la lit. J, respectiv la data de 20 ale lunii următoare lunii pentru care era prestată munca, însă, cu toate acestea, în mod nejustificat, pârâta nu i-a achitat salariul pentru perioada anterior precizată, nici măcar la data de 01.09.2011, când a încetat raporturile de muncă, motiv pentru care a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148 și 149 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 453 Cod procedură civilă și art. 266-274 Codul muncii.
În dovedirea acțiunii, s-au solicitat probele cu înscrisuri, martori și interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 1170 din 17 iunie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis, în parte, cererea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a salariului în sumă brută de 670 lei pe lunile aprilie, iunie, iulie și august 2011, conform Contractului individual de muncă și actului adițional nr. 1/01.02.2011 și la plata concediului de odihnă proporțional cu numărul de zile lucrate în perioada 01.01._11.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta V. V. a chemat în judecată pârâta S.C. G. E. PATROL S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.020 lei, reprezentând drepturi salariale pe perioada 01.04._12 - data încetării contractului individual de muncă (inclusiv sporul de noapte) și concediul de odihnă aferent perioadei 01.01._12, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Tribunalul a reținut că, deși legal citată, cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile și cu mențiunea că nedepunerea întâmpinării atrage decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, pârâta nu a depus întâmpinare decât ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești a cauzei.
Din actele depuse de pârâtă, coroborate cu susținerile reclamantei, rezultă că V. V. a fost angajată a pârâtei începând cu data de 1 noiembrie 2009 conform contractului de muncă nr. 3874/12.11.2009 în meseria de agent de securitate cu un salariu de bază lunar brut de 720 lei, fără alte sporuri. Prin actul adițional la CIM din data de 01.02.2011 s-a modificat salariul în sensul micșorării acestuia la 670 lei lunar.
A mai reținut tribunalul că la data de 01.09.2011, în baza deciziei nr. 146 au încetat raporturile de muncă dintre reclamantă și S.C. G. E. Patrol SRL.
Pârâta s-a apărat susținând că a achitat reclamantei toate drepturile bănești cuvenite și a depus la dosarul cauzei ștatele de plată a salariilor. Aceste ștate de plată au fost transmise prin fax, cu ștampila altei societăți care a semnat pentru conformitate, într-o formă total necorespunzătoare din care nu rezultă interesul pârâtei pentru dovedirea afirmațiilor făcute prin întâmpinare.
Modificarea Codului de procedură civilă are menirea de a introduce mai multă rigoare și mai mult profesionalism în funcționarea raporturilor juridice dintre părți și dintre părți și instanțele de judecată. Cum pârâta nu s-a conformat acestor dispoziții legale în sensul că nu a formulat întâmpinare în termenul legal, nu a solicitat probe în termen și a transmis către instanța de judecată acte fără explicații corespunzătoare și al căror conținut nu este în întregime lizibil rezultă că aceasta și-a asumat în întregime și consecințele ce decurg din acest comportament procesual.
A reținut tribunalul că pârâta a transmis către instanța de judecată ștatele de plată a salariilor pe lunile ianuarie, februarie, martie 2011 (luni pentru care reclamanta nu pretinde că nu ar fi primit salariul) precum și pentru luna mai 2011(lună pe care se cere salariul de către reclamantă).În acest fel pârâta face dovada că a plătit salariul pentru luna mai 2011, situație ce .
În conformitate cu prevederile art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de către salariat în baza contractului individual de muncă și se exprimă în bani. De asemenea, conform dispozițiilor art. 161 din Codul muncii, salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, iar întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
D. urmare, cum prin actele depuse pârâta nu a făcut dovada plății salariului pentru lunile aprilie, iunie, iulie și august 2011 întrucât nu au fost depuse state de salariu pentru aceste luni, tribunalul urmează a considera că sunt adevărate susținerile reclamantei în sensul că, pentru aceste luni, nu a primit salariul corespunzător timpului de muncă lucrat. Conform actului adițional la contractul de muncă, salariul datorat pentru acea perioadă a fost de 670 lei lunar în sumă brută.
Cu privire la solicitarea reclamantei ca, la această sumă, să se dauge sporul de noapte, tribunalul a constatat că din contractul individual de muncă nu rezultă că reclamanta ar avea dreptul la vreun spor. D. urmare această solicitare urmează a fost respinsă.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății indemnizației de concediu pentru anul 2011 tribunalul a admis și această solicitare.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a admis în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata salariului datorat conform CIM pe lunile aprilie, iunie, iulie și august 2011 și la plata concediului de odihnă pentru anul 2011, suma urmând a fi proporțională cu numărul de zile lucrate în perioada 1 ianuarie 2011 – 31 august 2011.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta V. V. și . ARL.
Reclamanta V. V., în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că deși în calitate de agent de pază, a prestat muncă pe timpul nopții în regim de tură 12/24, situație dovedită prin mențiunile consemnate pe statele de plată întocmite de către pârâtă, instanța de fond a respins petitul referitor la acest spor, pe considerentul că nu este prevăzut în contractul individual de muncă.
Apreciază apelanta că, deși în absența statelor de plată, necomunicate instanței de către pârâtă, în condițiile în care aceasta a fost decăzută din probă, Tribunalul Dâmbovița ar fi trebuit să admită cererea sa și să oblige pârâta la plata sporului de noapte, potrivit art. 126 alin. 1 lit. b din Codul Muncii.
A mai arătat că, contrar motivării instanței de fond, sporul de noapte este prevăzut în contractul individual de munca la litera J punctual 2 a, este adevărat, fără a se preciza procentual acest spor.
Consideră apelanta că în măsura în care ar fi manifestat rol active, prima instanță ar fi constatat că există menționat acest spor atât în contractul individual de muncă, cât și în statele de plată lunare.
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 488 pct. 6-8 Cod procedură civilă.
Apelanta . SRL a formulat apel arătând că în mod eronat au fost obligați la plata drepturilor salariale.
La termenul din 28.11.2013 apelanta reclamantă V. V., a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei . SRL, iar pârâta . SRL a invocat excepția tardivității declarării apelului.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, prin prisma excepțiilor invocate, curtea va reține următoarele:
În speță, potrivit art.215 din Legea nr.62/2011, aplicabil în speța de față, termenul de declarare al apelului împotriva sentinței tribunalului este de 10 zile și curge de la data comunicării ei.
Fiind vorba de un termen legal imperativ nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de mai exercita calea de atac.
Ori, în speța dedusă judecății sentința apelată a fost comunicată pârâtei la data de 15.07.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a respectivei hotărâri aflate la fila 72 dosar tribunal, iar calea de atac a fost declarată la data de 29.07.2013, deci peste termenul stabilit de lege.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere textele de lege menționate Curtea urmează să admită excepția de tardivitate a apelului formulat de reclamantă.
Pe cale de consecință Curtea, văzând și disp. art. 248 și art.480 alin.1 Noul C.pr.civ, va respinge apelul declarat de apelanta reclamantă ca tardiv formulat.
În ce privește apelul declarat de . SRL, curtea va constata că această societate nu a figurat ca parte în proces, reclamanta înțelegând să cheme în judecată societatea care a avut calitatea de angajator, respectiv . SRL.
Prin urmare, . SRL nu are calitate procesuală activă în prezenta cale de atac, întrucât nu este parte în proces, reclamanta neformulând nici un fel de pretenții față de această societate și tribunalul pronunțându-se la fond în contradictoriu cu altă societate pârâtă.
Față de aceste considerente, curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active a apelantei . SRL invocată de apelanta reclamantă.
Pe cale de consecință Curtea, văzând și disp. art. 248 și art.480 alin.1 Noul C.pr.civ, va respinge apelul declarat de . SRL ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate a apelului declarat de apelanta reclamantă, invocată de intimată.
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă V. V. domiciliat în Târgoviște, la Cabinetul de avocatură V. P., .. 9, . jud. Dâmbovița și de pârâta . SRL cu sediul în București, sector 3, ., ..4, ., împotriva sentinței civile nr. 1170 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca tardiv formulat.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a apelantei . SRL invocată de apelanta reclamantă.
Respinge apelul declarat de . SRL ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător,
C.-M. M. A.-M. R.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
4 ex./11.12.2013
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 934/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
