Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 17-04-2013, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 2609/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
D E C I Z IA NR. 1181
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Președinte - V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata S.C. UZTEL S.A. cu sediul în Ploiești, ..243, județul Prahova –prin reprezentant legal administrator judiciar EUROINSOL CONSULTING SPRL –reprezentată de asociat coordonator Av. M. A. M., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4336 pronunțată la data de 27 iulie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator V. F., cu domiciliul în Ploiești, . N., nr. 1B, ., ..
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanțaavând nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 17 aprilie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 02.04.2012, contestatorul V. F. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata S.C. UZTEL S.A., să se dispună anularea deciziei de concediere nr.73/20.03.2012, reîncadrarea sa pe același post și plata retribuției aferente pentru perioada de timp de la concediere până la reintegrarea efectivă.
În motivarea contestației, contestatorul a învederat instanței faptul că, urmare a acestei decizii nedrepte, a fost pus într-o situație foarte dificilă, fiind singurul salariat din familie și având în întreținere soția și un copil minor de 2 ani, neavând altă sursă de venit, conturi bancare sau proprietăți (mobile sau imobile).
Totodată, contestatorul a mai precizat că formularea din decizie „modul deficitar al gestionării activității din cadrul secției Mentenanță Energetic Investiții” este generală, subiectivă, neexplicită și nu are nici un temei legal, întrucât nu se menționează concret o încălcare a unei prevederi a contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă, regulamentului intern sau a O.G. Nr. 22/2008 privind eficiența energetică, iar fișa postului de manager energetic nu a fost întocmită și nici nu i s-a predat o fișă a postului după primirea deciziei nr. 176/28.09.2009 de numire ca manager energetic.
În plus, contestatorul a menționat că motivația neînregistrării și necomunicării șefului ierarhic și conducerii societății a documentelor aferente acestei activității nu este adevărată, sens în care înțelege să depună documente doveditoare ce au fost înregistrate în registrele speciale ale societății, dar nesemnate de șeful direct întrucât acesta a lipsit din societate (internare si concediu medical în perioada 14.11._12, zile concediu odihnă, iar apoi de trei ori pe săptămână lipsea 3 ore dimineața pentru a merge Ia pansat) și a trebuit să semnez în locul acestuia (situație ce se reflecta in pontajul si documentele de la societate).
În continuare, contestatorul a susținut că de la începutul anului 2011 s-a dat o directivă generală a conducerii societății ca să se accepte solicitările furnizorilor de plată în avans a echipamentelor și serviciilor (datorită faptului că societatea se află in insolvență și decizia de faliment este suspendată, dar și a practicii curente comerciale) și în cadrul secției Mentenanță Energetic Investiții majoritatea echipamentelor și lucrărilor erau achitate în avans și după confirmarea plății se livrau materiale, echipamente, servicii.
Plățile erau verificate și avizate de directorul general, directorul economic și administratorii judiciari în fiecare săptămână, iar viza pusă de contestator pe unele facturi nu conducea la plata directă, ci numai după verificarea si avizarea de către contabilitate si de către persoanele cu funcții de conducere mai sus menționate, viza finală fiind a administratorilor judiciari (care au și aprobat contractul de prestări servicii nr. 394/2011 anexat ce face obiectul principal de analiză al notei de prezentare nr.1030/13.03.2012), rezultând clar ca au fost înregistrate legal contract, comenzi, evidente facturi si celelalte documente iar șeful de secție precum si conducerea societății si-au pus viza pe documentele respective.
În final, contestatorul a susținut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută deoarece: nu este descrisă efectiv și explicit fapta care constituie abatere disciplinară; prevederea art. 69 lit. k din regulamentul intern (prejudicii materiale ) nu este susținută de dovezi sau de o expertiză autorizată, ci mai degrabă ca un potențial pericol de prejudicii materiale care s-ar fi putut produce în viitor; nu sunt menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică este viciat complet prin invocarea în decizia de concediere a art. 247 - 252 din Legea nr.53-2003 - Codul Muncii, deoarece art. 247 nu este valabil (fiind abrogat), iar articolele 248 - 252 nu constituie motivație legală pentru concedierea disciplinară a salariatului.
Contestația nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea contestației, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a desemnat reprezentant care să-i apere interesele în instanță.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 4336 pronunțată la data de 27 iulie 2012, Tribunalul Prahova a admis contestația, a anulat Decizia nr.73/20.03.2012, a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior și a obligat intimata să achite contestatorului retribuția aferentă perioadei cuprinse între data concedierii și cea a reîncadrării efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
P. decizia nr.73 emisă de intimata S.C. Uztel S.A. la data de 20.03.2012 s-a dispus concedierea contestatorului V. F., în conformitate cu dispozițiile art.61 lit.a și art.247-252 din codul muncii, reținându-se în sarcina acestuia modul deficitar al gestionării activității din cadrul secției Mentenanță Energetic Investiții, neînregistrarea și necomunicarea șefului ierarhic și conducerii societății a documentelor aferente acestei activități, ducând astfel la imposibilitatea luării măsurilor pentru înlăturarea deficiențelor din cadrul secției, precum și provocarea de pagube materiale societății.
Potrivit disp. art.252 alin.2 codul muncii, în decizia de sancționare trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele elemente: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.251 alin.3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Toate aceste mențiuni imperative sunt reglementate pentru a oferi salariatului posibilitatea să-și formuleze apărările, iar instanței – să verifice temeinicia celor reținute în sarcina salariatului.
Analizând decizia contestată (existentă la fila 9 dosar), tribunalul a constatat că în cuprinsul acesteia nu este menționat elementul obligatoriu evocat la litera c a articolului menționat anterior, și anume motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, astfel că sancțiunea nulității deciziei se impune de drept.
În legătură cu acest aspect, se cuvine a fi făcută precizarea că inserarea, în cuprinsul deciziei contestate, a mențiunii conform căreia contestatorul și-a motivat gravitatea faptei prin note explicative, „fapte care au fost luate în considerare” nu răspunde exigențelor dispoziției legale enunțate în precedent, acestea fiind impuse de legiuitor pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorului, precum și pentru a avea suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse, numai prin indicarea în decizia de sancționare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariatul învinuit asigurându-se în mod real și efectiv dreptul lui la apărare.
În consecință, prima condiție pentru valabilitatea unei decizii de concediere, ca act unilateral al angajatorului prin care se materializează sancțiunea disciplinară, este inserarea tuturor condițiilor prevăzute de lege și numai după ce decizia a fost emisă corect se poate proceda la verificarea celorlalte apărări referitoare la legalitatea propriu-zisă a concedierii.
Or, cum decizia contestată nu a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, nu se poate verifica legalitatea măsurii sancționării disciplinare aplicate de către intimată, considerent pentru care tribunalul a admis contestația, cu consecința anulării deciziei nr.73/20.03.2012 emisă de intimată.
În plus, reținând că în speță, sancționarea contestatorului a fost efectuată în mod nelegal, tribunalul a repus părțile în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul că a dispus reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior și a obligat intimata la plata către acesta a retribuției aferente perioadei cuprinse între data concedierii și cea a reîncadrării efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata S.C. UZTEL S.A., solicitând, mai întâi, repunerea în termenul de motivare a recursului, arătând că sentința atacată nu a fost comunicată reprezentantului judiciar al societății, respectiv Euroinsol Consulting SPRL, care are calitatea de administrator judiciar.
Recurenta a atașat cererii de repunere în termen și motivele de recurs, subliniind că, potrivit disp.Legii nr.85/2006, debitoarea are dreptul de administrare ridicat, drept care implică și comunicarea tuturor actelor de procedură, precum și semnarea tuturor documentelor emise de debitoare.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că societatea a îndeplinit procedura corectă și legală a deciziei de concediere, fiind inserate toate condițiile prevăzute de lege, iar contestatorul a fost concediat datorită unor grave abateri disciplinare, a modului deficitar al gestionării activității și a încălcării Regulamentului Intern al societății.
Referitor la cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, Curtea constată că este întemeiată, având în vedere că prin decizia de concediere se menționează că angajatorul se află în stare de insolvență și că este reprezentat de administrator judiciar.
În plus, administratorul judiciar a formulat în cauză o cerere de lipsă de apărare și concluzii scrise, dar din dovezile de comunicare rezultă că sentința nu i-a fost niciodată comunicată, astfel că a fost în imposibilitatea de a depune motivele de recurs în termenul de declarare a recursului.
Întrucât recurenta a dovedit că a fost împiedicată să motiveze recursul, în baza art.103 alin.1 teza a II-a C.pr.civ., Curtea a admis cererea și a repus recurenta în termenul de motivare a recursul.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din verificarea dosarului de fond, rezultă că judecata a avut loc la primul termen stabilit în cauză, termen la care a fost respinsă cererea pentru lipsă de apărare formulată de administratorul judiciar, fără a se efectua nicio mențiune cu privire la împrejurarea că societatea nu mai avea drept de administrare și că trebuia să fie reprezentată de Euroinsol Consulting SPRL, în calitate de administrator judiciar.
Rezultă așadar că judecata fondului s-a realizat cu lipsă de procedură cu intimata, care nu a fost legal citată, iar procedura de citare nu s-a acoperit prin cererea pentru lipsă de apărare sau prin concluziile scrise.
Procedând la judecată în absența intimatei, care nu a fost legal citată, instanța a încălcat dispozițiile art.85 și art.107 C.pr.civ., care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea lipsește nu a fost citată, cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civile, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzută de art.105 alin.2 C.pr.civ., fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 C.pr.civ.
În raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor de fond formulate de intimată, potrivit disp.art.312 alin.1 și alin.5 C.pr.civ., recursul va fi admis, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de motivare a recursului formulată de recurentă.
Admite recursul declarat de intimata S.C. UZTEL S.A. cu sediul în Ploiești, ..243, județul Prahova –prin reprezentant legal administrator judiciar EUROINSOL CONSULTING SPRL –reprezentată de asociat coordonator Av. M. A. M., cu sediul în Ploiești, ., ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 4336 pronunțată la data de 27 iulie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-contestator V. F., cu domiciliul în Ploiești, . N., nr. 1B, ., ., județul Prahova, și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. GM/CO
2 ex./17.05.2013
d.f._ Trib.Prahova
j.f. A. M. L.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1265/2013. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
