Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia nr. 326/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 11836/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.326
Ședința publică din data de 12 februarie 2013
Președinte - G. - S. P.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata S.C. G. F. Român S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.114, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4856 din data de 10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimații-contestatori P. N., B. G., A. N., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocatură A.-M. B., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 5 februarie 2013, iar apoi, pentru același motiv, la data de 12 februarie 2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorii A. N., P. N. și B. G. au chemat în judecată pe intimata . SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei G8/4640/25.11.2011 emisă de intimată și obligarea intimatei la: reintegrarea contestatorilor pe postul avut anterior emiterii deciziei atacate, menținerea salariului avut anterior emiterii aceleiași decizii și la plata diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată, de la data de 11.12.2011, stabilită prin decizie, la zi, cu dobânzile aferente la data plății efective.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că până la data de 10.12.2011 au fost angajați ai . pe perioadă nedeterminată, precizând că la data de 10.12.2011 s-a încheiat Protocolul nr. 99, prin care s-a stabilit transferarea tuturor drepturilor și obligațiilor ale . către intimată, inclusiv transferul salariaților.
S-a mai învederat că în urma acestui protocol, contestatorii au fost notificați că au fost transferați la intimată și li s-a arătat în mod expres că vor avea în continuare același post pe care îl aveau anterior și același salariu, însă în luna decembrie 2011, intimata le-a comunicat prin poștă decizia nr. G.8./4640/25.11.2011, în care este consemnat faptul că se modifică contractele lor individuale de muncă, în sensul că petenții vor avea un alt salariu, mult mai mic decât cel stabilit prin contractul individual de muncă.
Au menționat contestatorii că salariul, astfel cum a fost stabilit prin decizia contestată, este foarte mic în comparație cu cel avut anterior, fiind puși în situația de a nu putea face față cheltuielilor unui trai decent și că față de acest abuz al conducerii societății, contestatorii au cerut ajutorul sindicatului, care le-a comunicat faptul că la semnarea protocolului nu s-a convenit ca modificarea contractelor individuale de muncă să se facă în mod unilateral în ceea ce privește salariul deja existent, acesta fiind un drept câștigat, această situație fiind în totală contradicție cu dispozițiile legale în vigoare.
Contestatorii au invocat ca prim motiv de anulare a deciziei nerespectarea condițiilor de formă, susținând că deși decizia s-a dat nominal pentru fiecare angajat, având conținut diferit pentru fiecare, aceasta are același număr pentru toți, acest fapt contrazicând orice reglementare privind emiterea documentelor.
În situația în care se apreciază că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește forma acesteia, s-a arătat că decizia este nelegală și netemeinică, raportat la dispozițiile legale pe care le încalcă.
Au învederat contestatorii că transferul la societatea intimată s-a făcut, așa cum este prevăzut chiar în protocolul semnat de părți, în baza art. 173 din Codul muncii, unde se prevede în mod expres că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii și că drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
S-a arătat că în aceste condiții, societatea intimată, care cunoștea la acel moment conținutul contractelor individuale de muncă, și-a luat angajamentul că le va acorda aceleași drepturi.Au precizat contestatorii că nivelul salariilor a fost stabilit în mod legal și nu contravine cu nimic prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind un drept câștigat ce nu mai poate fi modificat după bunul plac al intimatei.
Decizia contestată a fost emisă și cu încălcarea dispozițiilor exprese ale art. 41 din Codul muncii, conform cărora modificarea contractului individual de muncă pe aspectul salariului se poate face doar cu acordul părților, iar contestatorii nu și-au exprimat niciodată consimțământul în sensul modificării contractului individual de muncă, decizia astfel emisă fiind o manifestare de voință unilaterală, abuzivă și nelegală a intimatei.
În drept, contestatorii și-au întemeiat contestația pe disp.art.41 și art.173 din Codul muncii, art.5 și art.15 din Legea nr.67/2006, art.72 din CCM la nivel național.
Intimata . SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, solicitând și conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._/105/2011, excepție la care a renunțat ulterior în fața instanței.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că prin decizia atacată de contestatori s-a făcut aplicarea prevederilor CCM la . în perioada 01.03._12, realizându-se o modificare de drept a contractelor individuale de muncă în baza Protocolului nr. 99/10.12.2010 prin care Sindicatele reprezentative ale salariaților-contestatori au fost de acord ca, după trecerea perioadei de 12 luni, să fie aplicabile prevederile CCM la . vigoare la data respectivă. Decizia nr. G.8/4640/25.11.2011 pune în aplicare CCM la . fără obiecțiuni de reprezentanții Sindicatelor semnatare ale CCM, precum și prevederile cuprinse în Protocolul nr. 99/10.12.2010.
În cauză, a precizat intimata, nu au fost încălcate prevederile art. 41 din Codul muncii, întrucât drepturile salariale ale personalului preluat au fost respectate conform prevederilor pct. 4 din Protocolul nr. 99/10.12.2010. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 2 din Codul muncii „modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii”. Dispoziția art. 41 alin. 2 face trimitere la prevederile art. 169 din Codul muncii în vigoare la data semnării Protocolului, precum și la prevederile art. 9 alin. 1 din Legea 67/2006.
A mai menționat intimata că în ceea ce-l privește pe A. N., meseria de „ impegat registru mișcare” este identică cu cea de „impegat mișcare”, iar prin decizia nr. 325/12.03.2012, contestatorului i-a încetat contractul individual de muncă prin demisie, în conformitate cu prevederile art. 55 lit. b Codul muncii.
Referitor la contestatorii P. N. și B. G., s-a susținut că în conformitate cu mențiunile din cărțile de muncă, aceștia au fost preluați de la . ca „mecanic locomotivă și automotor”. Prin decizia contestată, nr. G.8/4640/25.11.2011, începând cu data de 11.12.2011, aceștia au fost preluați pe meseria de „mecanic locomotivă I”, iar meseria de „mecanic locomotivă și automotor” este identică cu meseria de „mecanic locomotivă I”, cu care au fost preluați la . doi contestatori și-au păstrat toate autorizările și permisele obținute nominal și recunoscute pentru exercitarea acestei meserii și nu au dovedit că prin decizia contestată le-a fost modificat felul munci,i care ar putea conduce la o reintegrare pe postul (meseria) avut anterior.
A precizat intimata că referitor la menținerea salariului avut anterior deciziei nr. G.8/4640/25.11.2011 și la obligarea la plata diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia atacată, de la data de 11.12.2011, până la zi, cu dobânzile aferente până la data plații efective, pretențiile contestatorilor sunt neîntemeiate.În cauză, a arătat intimata, suntem în prezența unei situații de excepție privind modificarea unilaterală a contractelor individuale de muncă.
În aplicarea disp.art.169 din Codul muncii, cesionarul . preluat calitatea de angajator de la cedentul ., iar conform Protocolului nr.99 din 10.12.2010, angajatorul cesionar, de comun acord cu sindicatele semnatare ale CCM Rompetrol Logistic SRL, au convenit că drepturile și obligațiile salariaților . vor fi transferate integral către . o perioadă de 12 luni de la data transferului (pct.1), iar la pct. 4 din Protocol s-a convenit ca după expirarea perioadei de 12 luni, salariaților preluați să li se aplice drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la . vigoare la data respectivă.
În conformitate cu disp.art.133 din Legea nr.62/2011, contractul colectiv de muncă în vigoare la . data emiterii deciziei contestate se aplică tuturor salariaților, inclusiv și salariaților transferați de la Rompetrol Logistics ca efect al prevederilor pct. 1 și pct. 4 din Protocol.
La termenul din 05.10.2012, contestatorii P. N. și B. G. și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat ca prin hotărâre să se dispună anularea deciziei contestate și să fie obligată intimata la plata diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată, de la data de 11.12.2011 până la data de 01.03.2012, cu dobânzile aferente la data plății efective, arătând, totodată, că renunță la celelalte două capete de cerere, întrucât, începând cu data de 01.03.2012, contractele individuale de muncă au fost modificate prin acordul părților, prin semnarea unor acte adiționale.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și interogatoriul intimatei, luat la cererea contestatorilor, prin sentința civilă nr.4856 din data de 10.10.2012, Tribunalul Prahova a luat act că în cauză, contestatorii P. N. și B. G. au renunțat la judecarea capetelor de cerere având ca obiect reintegrarea în postul avut anterior și menținerea salariului avut anterior emiterii deciziilor contestate, a admis în parte contestația restrânsă și precizată, formulată de contestatorii A. N., P. N. și B. G. și a anulat deciziile nr. G.8/4640/25.11.2011 prin care au fost modificate unilateral funcțiile și salariile contestatorilor.
Prin aceeași sentință s-a dispus reintegrarea contestatorului A. N. în postul avut anterior emiterii deciziei contestate de acesta, fiind obligată intimata să mențină salariul avut de contestatorul A. N. anterior emiterii deciziei contestate.
De asemenea, intimata a fost obligată să plătească contestatorilor P. N. și B. G. diferența dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată de la data de 11.12.2011 până la data de 01.03.2012, precum și să plătească contestatorului A. N. diferența dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată de la data de 11.12.2011 până la data pronunțării hotărârii și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în baza art. 246 alin. 1 Cod pr.civilă, față de manifestarea de voință exprimată de contestatorii P. N. și B. G. prin cererea precizatoare, a luat act că aceștia au renunțat la judecarea capetelor de cerere având ca obiect reintegrarea în postul avut anterior și menținerea salariului avut anterior emiterii deciziilor contestate, limitând așadar judecata la restul capetelor de cerere cu care a fost sesizat.
Instanța de fond a reținut că prin Protocolul nr. 99 încheiat la data de 10.12.2011, s-a stabilit transferul salariaților, contestatorii din prezenta cauză, în cadrul intimatei, respectiv transferarea tuturor drepturilor și obligațiilor ., ce decurg din contractul colectiv de muncă la nivelul acestei unități, precum și cele ce decurg din contractele individuale de muncă către intimată.
Cu privire la cei trei contestatori, intimata, în calitate de angajator, a emis trei decizii ce au același număr și dată, respectiv nr. G8/4640/25.11.2011, însă cu conținut diferit.
Astfel, s-a arătat că prin decizia ce îl privește pe contestatorul A. N., a fost schimbată funcția acestuia în „impiegat de mișcare” și s-a stabilit un salariu de bază brut lunar de 1260 lei, la care se adaugă un spor de vechime de 25%.
Prin decizia referitoare la contestatorul P. N., a fost schimbată funcția acestuia în „mecanic de locomotivă I” și s-a stabilit un salariu de bază brut lunar de 1757 lei, iar prin decizia privindu-l pe contestatorul B. G., a fost schimbată funcția acestuia în „mecanic de locomotivă I” și s-a stabilit un salariu de bază brut lunar de 1757 lei.
Contrar celor susținute de contestatori, tribunalul a apreciat că față de conținutul distinct al acestora, au fost emise decizii individuale cu privire la fiecare salariat contestator și nu o singură decizie, iar împrejurarea că acestea au același număr de înregistrare nu constituie un motiv de nelegalitate, întrucât nu există un text de lege care să impună numerotarea lor, ci privește individualizarea deciziilor emise.
Tribunalul a constatat că la dosar nu există acte adiționale de modificare a contractelor individuale de muncă ale celor trei contestatori, ceea ce duce la concluzia că prin deciziile contestate au fost modificate unilateral funcția și salariul acestora de către intimata angajatoare, aspect pe care aceasta nu l-a contestat.
S-a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar conform alineatului 2, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii, arătându-se că intimata a susținut că în cauză este incidentă una dintre excepțiile prevăzute de lege de la aplicarea principiului consacrat de art. 41 alin. 1 din Codul muncii, respectiv dispozițiile art. 239, art. 241 alin. 1 și art. 243 alin. 1 din Codul muncii, precum și art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011.
Analizând aceste dispoziții, tribunalul a constatat că acestea nu constituie excepții de la art. 41 alin. 1 din Codul muncii, ci se referă la obligativitatea contractului colectiv de muncă față de salariați reținându-se că potrivit pct. 4 din protocolul din 10.12.2010, după expirarea perioadei de 12 luni, salariații preluați de către . SA vor beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivelul unității.
De asemenea, s-a arătat că CCM la nivelul unității intimate prevede cuantumul salariilor de încadrare în raport de funcțiile deținute de salariați, astfel cum a susținut intimata, însă aceste dispoziții existente în contractul colectiv de muncă nu pot modifica funcția și salariul stabilit prin contractul individual de muncă întrucât nici art. 41 alin. 2 și nici o dispoziție din Codul muncii nu prevede acest lucru.
A mai reținut prima instanță că în cauză, contestatorii au avut încheiate contracte individuale de muncă cu foștii angajatori, iar intimata a preluat integral obligațiile din acestea prin transferul ce a avut loc prin protocolul încheiat, raporturile juridice de dreptul muncii dintre părți fiind supuse dispozițiilor din Codul muncii, inclusiv celor privind modificarea contractului individual de muncă și, prin urmare, în lipsa unei excepții expres prevăzute de lege, modificările operate unilateral de angajator salariului și locului de muncă avut de fiecare contestator sunt nelegale, considerente pentru care tribunalul a anulat cele trei decizii contestate, apreciindu-le ca fiind nelegale.
Pentru restabilirea situației anterioare deciziilor nelegal emise, tribunalul a avut în vedere că P. N. și B. G. au încheiat acte adiționale cu intimata privind locul de muncă și salariul de încadrare și că prin cererea precizatoare s-a restrâns cererea de chemare în judecată în acest sens, cerându-se obligarea intimatei la plata diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată, de la data de 11.12.2011 până la data de 01.03.2012, cu dobânzile aferente la data plății efective.
Prin urmare, s-a conchis că față de acest obiect, a rămas fără relevanță împrejurarea că a încetat contractul individual de muncă al contestatorului P. N. la data de 19.07.2012.
Ca o consecință directă a anulării deciziilor de modificare a celor două elemente ale contractelor individuale de muncă privindu-i pe cei doi contestatori menționați mai sus, reținând că aceștia au dreptul la menținerea aceluiași loc de muncă cu cel avut anterior și la plata aceluiași salariu, tribunalul a obligat intimata la plata diferenței dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată, de la data de 11.12.2011 până la data de 01.03.2012.
În ce privește plata dobânzii solicitate pentru această diferență, prima instanță nu a acordat-o întrucât contestatorii nu au precizat dobânda la care se referă, iar contractul individual de muncă nu prevede că salariul datorat de angajator este purtător de dobândă.
Referitor la contestatorul A. N., tribunalul a reținut că acesta și-a menținut obiectul inițial al cererii și nu a încheiat act adițional cu intimata și nici nu a încetat raportul de muncă cu aceasta, astfel că în cazul său, restabilirea situației anterioare deciziei emise presupune, mai întâi, reintegrarea sa în postul avut anterior, cu menținerea salariului de care acesta beneficia.
În consecință, tribunalul a dispus reintegrarea contestatorului A. N. în postul avut anterior emiterii deciziei contestate și a obligat, totodată, intimata să mențină salariul avut de contestator anterior emiterii deciziei contestate.
Pentru considerentele expuse în cazul celorlalți doi contestatori, tribunalul a obligat intimata să plătească contestatorului A. N. diferența dintre salariul avut anterior și cel stabilit prin decizia contestată de la data de 11.12.2011 până la data pronunțării hotărârii.
În raport de soluțiile date fiecărui capăt de cerere, instanța a admis, în parte, contestația restrânsă și precizată și a luat act nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către contestatori.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs intimata . SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă și disp.art.3041 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că în vederea reorganizării activității . cu privire la externalizarea activității de transport feroviar, atât în ceea ce privește materialul rulant utilizat, cât și personalul aferent activității, a fost organizată o procedura de licitație, care a avut ca etapă premergătoare realizarea caietului de sarcini și publicitatea acestuia.
Se mai arată că după adjudecarea licitației de către recurenta . vederea preluării personalului de la ., atât angajatorul cedent, cât și angajatorul cesionar, împreună cu sindicatele reprezentative și semnatare ale CCM la Rompetrol Logistics SRL și a Protocolului nr. 99/11.12.2010, au desfășurat o procedură prealabilă de notificare și de informare a personalului care va fi transferat-preluat, procedură în ceea ce privește clauzele esențiale ale contractelor individuale de muncă, cât și a condițiilor și limitelor în care se va efectua această cesionare de personal.
Recurenta învederează că potrivit punctului 1 al Protocolului menționat, se precizează în mod expres că „drepturile și obligațiile salariaților . vor fi transferate integral către . pe perioada de 12 luni de la data transferului”, iar la punctul 4 se arată în mod expres că „după expirarea perioadei de 12 luni salariații preluați vor beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la . vigoare la data respectivă.”
În acest sens, se arată în continuare, atât recurenta, cât și . și-au îndeplinit obligația de informare a salariaților-contestatori cu privire la: locul de muncă; funcția ocupată conform C.; data la care Protocolul urmează să își producă efectele; salariul de bază etc..
Astfel, pentru intimatul A. N., s-a emis decizia nr. 3978/14.12.2010, semnată personal de acesta la data de 16.12.2010, prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010.Pentru intimatul P. N., a fost emisă decizia nr. 4201/14.12.2010, semnată personal de acesta la data de 16.12.2010, prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010, iar pentru intimatul B. G., s-a emis decizia nr. 4008/14.12.2010, semnată personal de acesta la data de 20.12.2010, prin care i se aduce la cunoștință aplicabilitatea Protocolului nr. 99/10.12.2010.
Se arată că în judecarea fondului cauzei, prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale în sensul că nu a luat în considerare faptul ca intimații-contestatori și-au dat acordul anticipat cu privire la aplicarea prevederilor Protocolului atât în perioada cât aceștia mai erau salariații cedentului ., cât și după ce aceștia au devenit salariații cesionarului .-se că intimații nu au formulat contestații împotriva deciziilor emise de către cedentul . și nici împotriva comunicărilor emise de către cesionarul . semnate personal de intimați, fapt din care rezultă că intimații au cunoscut în permanență și și-au însușit în mod expres condițiile și termenii protocolului.
Raportat la aceste considerente de fapt și de drept, recurenta apreciază că argumentarea instanței de fond în sensul că au fost încălcate prevederile art. 41 alin. 1 Codul muncii ca urmare a inexistenței unor acte adiționale de modificare a contractelor individuale de muncă este nefondată și neîntemeiată, susținându-se că acordurile intimaților-contestatori au fost date în mod expres încă de la semnarea Protocolului de către reprezentanții sindicatelor, confirmate de semnarea actelor individuale de către fiecare intimat individual (decizia de încetare a contractului cu fostul angajator-cedent ., cât și a comunicărilor cu noul angajator .>
În continuare, recurenta menționează că pentru intimatul A. N., la data de 14.12.2010, angajatorul-cedent . a emis decizia nr. 3978, pe care acesta a semnat-o personal la data 16.12.2010, dată de la care intimatul cunoștea în mod expres condițiile și termenii preluării CIM de către noul angajator .>
Prin comunicarea nr. G._ .2010, arată recurenta, intimatul A. N. a luat la cunoștință despre condițiile de angajare la noul angajator conform prevederilor din Protocol, precizându-se că atât în decizia emisă de fostul angajator, cât și prin comunicarea emisă de noul angajator pentru acest intimat nu a fost modificată funcția/meseria/locul de muncă, respectiv „impegat registru mișcare”, prestată atât la vechiul angajator, cât și la noul angajator.
Menționează recurenta că intimatul nu a făcut în niciun fel dovada schimbării funcției sau a atribuțiilor în exercitarea acesteia, astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală în sensul dispunerii reintegrării intimatului în postul avut anterior, precum și în ceea ce privește acordarea salariului, susținându-se că intimatul A. N. își desfășoară/a desfășurat activitatea în același loc de muncă și îndeplinește aceleași atribuții de muncă.
În privința celorlalți doi intimați, recurenta arată că la data de 14.12.2010, angajatorul-cedent . a emis decizia nr. 4201 pentru intimatul P. N., semnată personal la 16.12.2010, dată de la care acesta cunoștea în mod expres condițiile și termenii preluării CIM de către noul angajator . la data de 14.12.2010, angajatorul-cedent . a emis decizia nr. 4008 pentru intimatul B. G., semnată personal la 20.12.2012, dată de la care și acest intimatul cunoștea în mod expres condițiile și termenii preluării CIM de către noul angajator .>
Recurenta menționează că prin comunicarea nr. G.8/3110/10.12.2010 intimații au luat la cunoștința despre condițiile de angajare la noul angajator conform prevederilor din Protocol.
Decizia de modificare a drepturilor salariale pentru cei doi intimați, menționează recurenta, pune în aplicare convenția legală a părților prevăzută în pct. 1 și 4 din Protocol, prevederi necontestate de intimați, precizând că prin necontestarea pct. 1 și 4 din Protocol, a deciziilor emise de fostul angajator, precum și cea emisă de noul angajator, intimații și-au dat acordul în mod expres la aplicarea CCM la . vigoare la data emiterii deciziilor și după trecerea perioadei de 12 luni calculată de la data transferului.
Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.
Deși au fost legal citați cu această mențiune, intimații-contestatori nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă, reprezentați fiind în instanță la termenul din 29.01.2013, prin apărător ales, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, arătându-se de către instanța de fond care sunt argumentele de fapt și de drept în raport de care s-a concluzionat că este întemeiată contestația restrânsă și precizată, nefiind incidente, prin urmare, în cauză, prevederile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, invocate drept motiv de modificare a sentinței.
În conformitate cu disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurentă, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță, nici chiar recurenta nedezvoltând în motivarea dată recursului acest motiv de modificare a sentinței indicat.
S-a reținut de către prima instanță în motivarea sentinței, ca de altfel și în dispozitivul acesteia, că prin deciziile contestate au fost modificate unilateral de către recurenta-intimată, funcția și salariul intimaților-contestatori, aspect pe care aceasta nu l-ar fi contestat.
Or, în primul rând, se constată că prin contestația adresată primei instanțe, intimații-contestatori nu au pretins că prin deciziile respective le-ar fi fost modificată și funcția, susținerea acestora fiind aceea că prin aceste decizii le-a fost modificat numai salariul, în mod unilateral, fără acordul lor, fiind încălcate o . prevederi legale, ce au fost indicate.
În al doilea rând, recurenta-intimată a arătat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, că în ceea ce-l privește pe contestatorul A. N., meseria de „impegat registru mișcare” este identică cu cea de „impegat mișcare” - indicată în cuprinsul deciziei contestate.
Referitor la contestatorul P. N., s-a susținut de către societatea intimată, că în conformitate cu mențiunile din cartea de muncă, acesta a fost preluat de la . ca „mecanic locomotivă și automotor”, iar prin decizia contestată nr. G.8/4640/25.11.2011, începând cu data de 11.12.2011, acesta este preluat pe meseria de „mecanic locomotivă I”, meseria de „mecanic locomotivă și automotor” fiind identică cu meseria de „mecanic locomotivă I”.
În ceea ce-l privește pe contestatorul B. G., s-a susținut de către societatea intimată, ca ți în cazul contestatorului P. N., că în conformitate cu mențiunile din cartea de muncă, acesta a fost preluat de la . ca „mecanic locomotivă și automotor”, iar prin decizia contestată nr. G.8/4640/25.11.2011, începând cu data de 11.12.2011, acesta este preluat pe meseria de „mecanic locomotivă I”, meseria de „mecanic locomotivă și automotor” fiind identică cu meseria de „mecanic locomotivă I”.
Recurenta-intimată a arătat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, că niciunul dintre contestatori nu a dovedit că prin decizia contestată i-ar fi fost modificat felul muncii, iar pe tot parcursul judecării pricinii la prima instanță, intimații-contestatori nu au pretins că le-ar fi fost modificată unilateral funcția - nerezultând nici din probatoriile administrate o atare concluzie - aceștia pretinzând, astfel cum s-a arătat mai sus, că le-a fost modificat unilateral și în mod nelegal numai salariul, care le-a fost diminuat.
Prin Protocolul nr.99 din data de 10.12.2010 încheiat între ., ., ., Sindicatele Reprezentative la nivel de . - Sindicatul Liber Petrochimistul, Sindicatul Liber V., Sindicatul Lucrătorilor de pe Platforma Industrială Midia Năvodari și . SA, s-a hotârât, având în vedere prevederile Legii nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, precum și ale art.169 și art.170 din Codul muncii, în scopul protejării drepturilor și intereselor salariaților ., la punctul 1 din Protocol, ca drepturile și obligațiile ., care decurg din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, precum și din contractele individuale de muncă ale salariaților ce vor fi preluați prin transfer de către . SA, să fie transferate integral acestei din urmă societăți pe o perioadă de 12 luni calculată de la data transferului.
La punctul 4 din Protocolul sus-menționat, s-a stabilit, de comun acord de către toate părțile semnatare, ca după expirarea perioadei de 12 luni, salariații preluați de către . SA să beneficieze de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă.Protocolului i-a fost anexată și lista salariaților preluați de către . SA.
De menționat, că Protocolul nr.99 din 10.12.2010 a fost încheiat, astfel cum se arată și în cuprinsul acestuia, ca urmare a faptului că au încetat contractele de prestări servicii dintre ., pe de o parte și . și ., în calitate de beneficiari, pe de altă parte și având în vedere încheierea de către . și, respectiv, ., în calitate de beneficiari, a unor contracte pentru prestarea serviciilor de transport și manevră pe calea ferată cu . SA, în urma câștigării de către acesta din urmă a licitației pentru achiziționarea de către beneficiari a serviciilor respective.
Intimații-contestatori B. G., P. N.,A. N., care fac parte din salariații transferați, conform art.169 din Codul muncii, în forma în vigoare la momentul transferului, de la . la . SA, au fost înștiințați, potrivit comunicărilor nr.G8/3110/10.12.2010 depuse, în copie, la filele 23,34 și 45 din dosarul de fond, emise de recurenta-intimată, că începând cu data de 11.12.2010 sunt salariați ai . SA, în baza prevederilor Legii nr.67/2006 și a prevederilor art.169 din Codul muncii și conform Protocolului nr.99/10.12.2010 încheiat între părți.
Potrivit art. 173 alin.1 din Codul muncii republicat (fost art.169 din Codul muncii în forma în vigoare la data transferului), salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, iar conform alin.2 al art.173, drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, în același sens fiind și prevederile art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora.
De asemenea, conform art.9 alin.2 din Legea nr.67/2006, prin acord între cesionar și reprezentanții salariaților, clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului.
Este adevărat că potrivit art.41 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar conform alin.2 al art.41, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și condițiile prevăzute de acest cod.
În speță, prin emiterea deciziilor contestate, recurenta-intimată nu a făcut altceva decât să aplice întocmai prevederile punctului 4 din Protocolul nr.99 din 10.12.2010, încheiat în condițiile mai sus arătate, prin care s-a stabilit în mod expres că după expirarea perioadei de 12 luni de la data transferului, salariații preluați de către . SA vor beneficia de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă, aplicându-se, în consecință, de către recurentă, tuturor salariaților preluați prin transfer, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate . SA 2011-2012, valabil pe perioada 01.03._12 și care erau, de altfel, aplicabile tuturor celorlalți salariați din unitate la momentul respectiv- și, anume, 11.12.2011, inclusiv în ceea ce privește salariul.
Aceasta a dus și la o diminuare a salariilor contestatorilor, însă Protocolul nr.99 din 10.12.2010 a fost semnat, după cum s-a arătat mai sus, și de toate Sindicatele Reprezentative la nivel de . - Sindicatul Liber Petrochimistul, Sindicatul Liber V., Sindicatul Lucrătorilor de pe Platforma Industrială Midia Năvodari, în exercitarea atribuțiilor conferite de Legea nr.54/2003 privind organizarea și funcționarea sindicatelor, pe atunci în vigoare, fiind evident că toți salariații preluați prin transfer, reprezentați de sindicatele lor reprezentative, au acceptat efectuarea transferului în condițiile convenite în mod expres prin respectivul Protocol chiar de către reprezentanții lor, ce au avut în vedere, în mod incontestabil, atât prevederile legale menționate chiar în cuprinsul protocolului, cât și situația concretă de la momentul transferului.
Altfel spus, intimații-contestatori au acceptat în mod evident transferul lor la un alt angajator în condiții negociate de sindicatele reprezentative, prin Protocolul nr.99/10.12.2010, ceea ce a presupus ca la expirarea celor 12 luni de la data transferului să beneficieze în continuare de drepturile și obligațiile prevăzute în CCM la nivel de . SA în vigoare la data respectivă, iar punerea în aplicare a prevederilor punctului 4 din respectivul Protocol nu mai impunea, în contextul dat, acordul separat al fiecărui salariat ce fusese transferat, inclusiv al intimaților-contestatori din prezenta cauză.
Prin urmare, nu se poate reține în speță încălcarea de către recurenta-intimată a dispozițiilor art.41 din Codul muncii, astfel cum greșit a concluzionat prima instanță, după cum nu se poate conchide nici cu privire la încălcarea de către aceasta a prevederilor art.173 din Codul muncii, respectiv ale art.5 din Legea nr.67/2006, invocate de către contestatori la instanța de fond ca temei de drept al contestației.
În plus, se constată că la prima instanță, prin precizarea depusă la dosar la termenul din 05.10.2012, intimații-contestatori P. N. și B. G. au arătat că începând cu data de 01.03.2012, contractele individuale de muncă ale acestora s-au modificat prin acordul părților, astfel cum era normal, prin semnarea unor acte adiționale, renunțând la judecarea capetelor de cerere având ca obiect reintegrarea în postul avut anterior și menținerea salariului avut anterior emiterii deciziilor contestate.
Se observă însă, din cuprinsul actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale celor doi intimați, depuse în copie la filele 206 și 207 în dosarul de fond, semnate personal de aceștia, că acestea au fost încheiate în baza noului contract colectiv de muncă la nivel de . SA, înregistrat sub nr.59/01.03.2012 la ITM București, salariul de bază lunar brut stabilit prin negociere fiind de 1812 lei pentru fiecare dintre cei doi intimați ce figurează încadrați pe funcția de mecanic locomotivă I (aceeași funcție ca cea indicată în cuprinsul deciziilor contestate în cauză în privința celor doi intimați).
Salariul stabilit prin negociere între părți, prin cele două acte adiționale la contractele individuale de muncă, a avut la bază, deci, noul contract colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind, într-adevăr, mai mare decât cel stabilit prin deciziile contestate în pricina de față - emise, însă, cu luarea în considerare a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate anterior, 2011-2012, valabil pe perioada 01.03._12 și a prevederilor punctului 4 din Protocol - dar mai mic decât salariul de care aceștia beneficiaseră la momentul transferului și de care au beneficiat timp de un an de la data transferului.
Această poziție a celor doi intimați denotă, practic, cunoașterea condițiilor în care a avut loc transferul, de vreme ce aceștia nu au mai solicitat, pe parcursul judecării pricinii, menținerea salariului avut anterior emiterii deciziei contestate, fiind de acord cu salariul stabilit prin actele adiționale, ce au avut în vedere, însă, după cum s-a arătat mai sus, dispozițiile noului contract colectiv de muncă la nivel de . SA, înregistrat sub nr.59/01.03.2012 la ITM București, de unde rezultă o contradicție evidentă față de teoria dreptului la câștigat, ce nu ar fi putut fi diminuat, invocată în cuprinsul contestației.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incidente motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă,iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge în tot contestația restrânsă și precizată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata S.C. G. F. Român S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei, nr.114, sector 1, împotriva sentinței civile nr.4856 din data de 10 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-contestatori P. N., B. G., A. N., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocatură A.-M. B., cu sediul în Ploiești, ., ., județul Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că respinge în tot contestația restrânsă și precizată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G. - S. P. E.-S. L. V.-A. P.
GREFIER
V. M.
Red.VAP
Tehnored.VM
2 ex./14.03.2013
d.f.nr._ Tribunalul Prahova
j.f. F. L. Șalar
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Completare carnet de muncă. Hotărâre din 09-04-2013, Curtea... | Contestaţie act. Decizia nr. 870/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
