Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 186/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 5195/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 186
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta . SA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahovaîmpotriva Sentinței civile nr. 2278 din data de 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimatul pârât I. M. domiciliat în Ploiești, ..4, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, iar apelanta a solicitat, în cadrul motivelor de apel, judecata cauzei și în lipsa acesteia, potrivit dispozițiilor art. 583 din Noul Cod de pr. civilă.
Curtea ia act că s-a făcut dovada de către apelantă că a intervenit o transmitere a calității procesuale către . SA Ploiești, prin reorganizarea administrativă a Regiei Autonome de T. Public Ploiești și având în vedere că apelanta, în cadrul cererii de apel, a solicitat judecata cauzei și în lipsa acesteia, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, cu nr._ /12.06.2013 reclamanta R.A.T.P. Ploiesti, a chemat în judecată pe pârâtul I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 72,15 lei, reprezentând c/valoarea cantității de 11 litri motorină în luna decembrie 2011, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de conducător auto, efectuând transportul de calatori cu autobuzul marca BMC pe care îl are in primire si conform cărții tehnice și normativului de consum are stabilit și aprobat un consum de 20 litri/100 km parcurși, astfel încât în luna decembrie 2011 a parcurs 1736 km având un consum normat de 385 litri motorină, însă a consumat efectiv 396 litri motorina, depășind cantitatea aprobată cu 11 litri motorină în valoare de 72,15 lei.
În cauză s-a administrat proba cu acte, respectându-se procedura referitoare la regularizarea cererii.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 2278 din data de 23.09.2013 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, potrivit înscrisurilor existente la dosar (nota înregistrată nr. 2869/22.02.2012, note explicative, procesul-verbal din 26.03.2012, factura nr. 5678/02.03.2012, FAZ, extrase de cont), pârâtul care își desfășoară activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, efectuând transporturi de calatori a înregistrat în luna decembrie 2011 o depășire la consumul de carburanți de 11 litri motorină, în valoare de 72,15 lei, în condițiile în care a parcurs 1736 km pentru care consumul normat era de 385 litri motorina, consum ce a fost efectiv de 396 litri motorina.
A mai reținut tribunalul că, dispozițiile art.272 Codul muncii modificat, prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului care este obligat să depună dovezile în apărare, până la prima zi de înfățișare .
Totodată, dispozițiile art. 254 alin.1 Codul muncii modificat stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, tribunalul a constatat că, din probele administrate în cauza, rezultă că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto a efectuat în luna decembrie 2011 transport de calatori cu autobuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului normat de 11 litri motorină la 100 km parcurși, în valoare totală de 72,15 lei, ceea ce înseamnă că pârâtul nu a săvârșit din vina sa, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu vreo fapta ilicită și producerea unei pagube în dauna reclamantei deoarece, din nicio probă administrată în cauză nu reiese că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Faptul că autobuzul primit de către pârât a înregistrat în luna decembrie 2011 o depășire a consumului normat, nu înseamnă în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea pagubei întrucât pe de o parte sarcina probei revine reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, s-a apreciat că nu există niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului ci, dimpotrivă, au existat defecțiuni la autobuz care au determinat depășirea acestui consum .
Tribunalul a apreciat că apărările reclamantei conform cărora pârâtul ar avea obligația să exploateze autovehiculul potrivit instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre, să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor sunt nefondate, atât timp cat nu exista nicio dovadă care sa ateste că depășirea consumului normat se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta are obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel . SA, continuatoarea personalității juridice a reclamantei Regia Autonomă T. Public Ploiești, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că instanța de fond reține în mod greșit în sentința prezent apelată, că șoferul nu are obligația să sesizeze în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, acestea nefiind prevăzute în fișa postului.
A mai precizat apelanta că potrivit pct. 4.8 și următoarele din fișa atribuțiunilor de serviciu, șoferul sesizează revizorului tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații pct. 4.83 și 4.85, iar potrivit pct. 4.12.1 acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.
Totodată potrivit art. 4.2 pct. 15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să „respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în pătrunderea și administrarea bunurilor".
Aceste aspecte sunt întărite de prevederile Ordinului nr. 14/1982 privind consumul de combustibil și ulei pentru automobilele care la pct. 2.1. „ Sarcinile Șoferului" stabilește că acesta „sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor".
De asemenea, prin Ordinul 14/1982 pentru aplicarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile, la Capitolul 3 Determinarea consumului mediu de combustibil, pct. 3.1.2. Condiții tehnice și climaterice, legiuitorul explică modalitatea în care se efectuează proba de consum, condițiile și sectoarele de drum pe care se pot efectua aceste măsurători. Astfel, alin 4 pct. 3.1.2. din Ordinul 14/1082 stipulează că sectorul de drum pe care se efectuează măsurătorile trebuie „să fie de categoria K (categoria a II a de drum), să aibă o lungime de 10 km, pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, uscat și cu pante scurte care să nu depășească 2%, situat în afara localităților și cu o intensitate medie a traficului rutier".
A mai învederat apelanta că ținând seama că șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare și el este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.
Față de cele arătate apelanta a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței civile nr. 2046 din 14 august 2013, ca netemeinică și nelegală și pe fond admiterea acțiunii și obligarea intimatului la plata sumei de 72,15 lei plus a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului I. M., intimat în prezenta fază procesuală la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea unei cantități de motorină.
La baza demersului judiciar al reclamantei, apelantă în litigiul de față au stat dispozițiile din Codul Muncii, precum și art. 942 și urm. Cod civil.
Ori, potrivit unuia dintre aceste temeiuri juridice și anume art. 254 - fost 270 - alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege prevede că răspunderea acestora nu poate fi angajată pentru pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prin urmare, salariații răspund patrimonial, în condițiile dispozițiilor menționate anterior, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, despăgubirile având caracterul unei daune pentru un prejudiciu real - nu doar nominal - cert, atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii, al posibilității de evaluare, actual, direct, material și care să nu fi fost reparat încă.
În alte cuvinte, condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale sunt reprezentate de calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu serviciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Spre deosebire de dreptul comun, în cazul răspunderii patrimoniale reglementată de art. 254 Codul muncii nu operează prezumția de culpă a salariatului, iar sarcina probei cu privire la vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate incumbă angajatorului.
Prin probele administrate în cauză, reclamanta apelantă nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea acțiunii ce a fost soluționată prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă din partea apelantei privind o eventuală verificare a consumului mediu de combustibil la autobuzul condus de pârât și nici nu s-a probat care era gradul de uzură sau starea de funcționare a acestui autobuz.
În ceea ce privește aplicabilitatea Ordinului nr. 14 din 27 septembrie 1982, pentru aprobarea normativului privind consumul de combustibil și ulei pentru automobile care avea în vedere hotărârea Consiliului de directivă pentru coordonarea, îndrumarea și controlul utilizării raționale a autovehiculelor din parcul socialist, din 27 august 1982, Curtea constată că potrivit art. 2, acesta se aplică unităților deținătoare de mijloace de transport auto din subordinea ministerelor, celorlalte organe centrale, consiliilor populare județene și al municipiului București și organizațiilor cooperatiste și obștești, pe baza dispozițiilor date de organele centrale ale acestora.
Ori, Regia Autonomă de T. Public Ploiești, având drept continuatoare pe apelanta . SA este înființată în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale ca persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, autoturismele în discuție fiind destinate exercitării obiectului său de activitate, ea nefăcând dovada că se încadrează printre unitățile strict indicate în Ordinul invocat.
În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere apelanta, este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul urban și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.
Mai mult decât atât în fișa postului la care face referire apelanta nu numai că nu se regăsesc în totalitate obligațiile menționate în cuprinsul cererii de apel, dar din înscrisul depus la dosarul de fond nu rezultă dacă acesta îl privește pe intimat sau i-a fost adus la cunoștință.
Pentru argumentația mai sus expusă Curtea constată că în cauză nu s-a făcut dovada de către reclamanta apelantă a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 254 Codul muncii, criticile acesteia fiind nefondate.
Așa fiind Curtea, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta . SA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahovaîmpotriva Sentinței civile nr. 2278 din data de 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimatul pârât I. M. domiciliat în Ploiești, ..4, ., ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. R. C. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red. AMR
4 ex./12.12.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j. f. C. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
