Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 4131/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4131/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 6596/105/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 4131
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Președinte – A. M. R.
Judecători – M. P.
- C. M. M. Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul D. N., cu domiciliul în Ploiești, .. 118, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 832 din 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. F. S. S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât D. N. reprezentat de avocat C. A. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013 și intimatul reclamant . Ploiești reprezentată de avocat F. V. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat C. A., având cuvântul pentru recurentul pârât, arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acțiunii conexe cu care a fost investită, soluționând doar cererea de chemare în judecată.
Referitor la acțiunea conexă, arată că pretențiile recurentului pârât-reclamant sunt dovedite și recunoscute de societatea reclamantă-pârâtă, atât prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 13.09.2011, cât și prin răspunsul la interogatoriu al intimatei, astfel că acțiunea conexă este întemeiată.
Totodată, arată că al doilea motiv de recurs se referă la greșita obligare a recurentului pârât-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat și asupra cererii conexe, considerând că singura parte ce a căzut în pretenții este recurentul. Față de această situație, arată că soluția corectă este aceea de compensare a cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că aceste cheltuieli, respectiv onorariul de expert în cuantum de 600 lei, au fost susținute în cote egale de părți, așa cum rezultă din recipisele aflate la dosarul cauzei.
Solicită admiterea recursului, în principal modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii și acțiunii conexe, cu compensarea cheltuielilor de judecată de la fond și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe și asupra cererii conexe.
Avocat F. V., având cuvântul pentru intimata reclamantă, arată că este de acord cu admiterea în parte a recursului cu privire la faptul că instanța nu s-a pronunțat și asupra cererii conexe formulată de recurentul pârât și solicită casarea sentinței pentru ca instanța de fond să se pronunțe și asupra cererii conexe și totodată, pentru a acorda părții dreptul de a ataca hotărârea pronunțată.
Referitor la motivul privind compensarea cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acestuia, apreciind că nu se impune compensarea cheltuielilor de judecată, față de recunoașterea intimatei reclamante, prin întâmpinare, a pretențiilor formulate de recurentul pârât.
Totodată, arată că, în situația modificării sentinței instanței de fond, solicită obligarea recurentului pârât la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr._ la data de 15.07.2011, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul D. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 1213 lei, reprezentând prejudiciul creat societății pe perioada desfășurării activității salariale.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în fapt, prin Contractul individual de munca pe perioada nedeterminată, înregistrat la ITM Prahova sub nr._/10.07.2003, începând cu data de 01.07.2003, pârâtul D. N. a fost angajat în funcția de șofer, cu atribuțiile de serviciu prevăzute în Fișa Postului semnată de salariat la angajare.
De asemenea, reclamanta a învederat că activitatea salarială s-a desfășurat până în data de 21.04.2011, când contractul individual de muncă a încetat prin Decizia nr. 585/27.04.2011, la cererea salariatului, prin demisie.
În continuare, reclamanta a susținut că pentru îndeplinirea în condiții corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, D. N. a fost dotat cu următoarele bunuri: mijlocul auto marca DAF înmatriculat sub nr._, prin Procesul - Verbal nr. 1093/28.11.2007 împreună cu trusa medicală împreună cu chingi de strângere a bunurilor transportate, triunghi reflectorizat, roată de rezervă; telefon mobil, prin Procesul - Verbal nr. 820/16.07.2008; card OMV de alimentare carburant motorina, prin Procesul - Verbal din data de 20.09.2010; stație radioemisie recepție, prin Procesul Verbal nr. 587/21.04.2008;
Mai mult, reclamanta a susținut că prin Raportul nr. 29/19.04.2011 întocmit de șeful ierarhic, numitul E. F. în calitate de director logistică a fost sesizată conducerea societății cu privire la consumul de carburant - motorină de 232,82 litri, nejustificat de D. N. cu mijlocul auto din dotare, în perioada 01.01._11.
Astfel că, urmare raportului mai sus menționat, cu adresa nr. 570/21.04.2011 s-a transmis salariatului un convocator pentru a se prezenta la serviciu în data de 02.05.2011 în vederea analizării consumului de carburant, ocazie cu care fostul salariat s-a prezentat, dar a refuzat să dea o nota explicativa prin care să justifice consumul de carburant.
Reclamanta a menționat totodată că la data de 02.05.2011, s-a întocmit Procesul - Verbal nr. 620/02.05.2011, unde s-a consemnat un consum de 232,82 litri motorina, în valoare de 1213 lei, nejustificat, raportat la numărul de kilometri parcurși în interesul societății, conform foilor de parcurs si Situației consumului de carburant anexata, din perioada 01.01._11.
Față de cele de mai sus învederate, reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea numitului D. N. la plata sumei de 1213 lei reprezentând prejudiciu creat de fostul salariat pe perioada derulării raportului de muncă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 270 alin. 1, 272 alin. 1, 281, 283 alin. 1 lit. c), 284 și 285, 290 din Codul Muncii, precum și art. 67, 68, 70 si urm. din Legea 168/1999.
La termenul de judecată din data de 27.09.2013 pârâtul D. N., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează a le învedera.
Astfel, pârâtul a susținut că a fost angajatul societății reclamante în funcția de șofer până în data de 21 aprilie 2011, când datorita neplății salariului pe 2 luni consecutive, și-a dat demisia și a sesizat și I.T.M Prahova, care în urma controlului efectuat a concluzionat că reclamanta ne datorează salariul pe lunile martie și aprilie 2011.
Mai mult, pârâtul a susținut că în urma cererii sale de demisie s-a emis decizia de desfacere a contractului de muncă începând cu data de 21.04.2011, iar în data de 20.04.2011 a predat cu proces verbal de predare-primire atât autoutilitara, cât și celelalte bunuri pe care le avea.
Totodată, pârâtul a arătat că, deși începând cu acea data nu mai era salariatul societății reclamante, conform practicii constante față de majoritatea foștilor angajați, reprezentanții societății îl convoacă pentru data de 2 mai 2011 la sediul societății, pentru efectuarea cercetării prealabile, considerând abia după emiterea deciziei de încetare a contractului că a creat un prejudiciu societății.
Pârâtul a considerat această cercetare prealabila ca fiind nulă, având în vedere faptul că la data efectuări acesteia el nu mai avea calitatea de salariat și deși i se impută abatere disciplinară pentru perioada ianuarie-martie 2011, nu s-a luat față de el nicio măsură disciplinară pe perioada cât era angajatul societății reclamante.
Față de faptul că i se impută crearea unui prejudiciu constând in c/valoarea a 232,82 litri de motorină, pârâtul a precizat că autoutilitarele marca DAF pe care lucra în calitate de șoferi sunt dotate cu GPS de consum legate la calculatorul mașinii care conferă reclamantei posibilitatea verificării consumului de carburant pentru fiecare mașina în parte și este știut faptul că aceste aparate au o marja de eroare de 2% .
Mai mult, pârâtul a arătat că acest GPS înregistrează numai consumul autoutilitarei aflate in mers, însa acestea funcționează pe perne de aer care pentru a se pune in funcțiune este necesara pornirea mașinii cu 15-20 de minute înainte de plecare,pentru a da posibilitatea compresorului sa se încarce. Acest consum zilnic al compresorului nu este înregistrat de către GPS.
De asemenea, pârâtul a precizat că în lunile ianuarie-martie 2011, temperaturile au fost foarte scăzute și din cauza faptului că nu beneficia de birouri, singura posibilitate de a sta era cabina autoutilitarei, pe care erau nevoiți să o încălzească atât pentru a putea sta cât și pentru a proteja și ține în funcțiune mașina pentru a fi pregătita de plecarea în curse, însă nici acest consum de carburant, efectuat în interesul reclamantei nu era înregistrat de către GPS.
În continuare pârâtul a susținut că la o mașina de asemenea tonaj este știut faptul că în ceea ce privește consumul, acesta diferă și în funcție de încărcătura pe care aceasta o transporta, iar din facturile de însoțirea mărfurilor în cursele pe care le-a efectuat in lunile ianuarie-martie, greutatea depășea cu mult greutatea legală ce trebuia transportată, astfel că toată această greutate în plus determină un consum în plus de carburant, coroborat și cu temperaturile scăzute din iarna.
Pârâtul a menționat că în luna ianuarie 2011 a semnat un act adițional la fișa postului, pentru un consum de 23 litri motorina /100 km, pentru acest tip de autoutilitară și deși reprezentanții societății cunosc acest lucru, au depus la dosarul cauzei un consum întocmit de CEFIN România, care este reprezentanta IVECO de 20.16%, mult mai mic decât cel impus prin actul adițional, însa consumul corect al mașinilor marca DAF pe care ei lucrau poate fi estimat numai de reprezentanta DAF România și nu de CEFIN România.
Mai mult, pârâtul a menționat că toți șoferii se încadram în consumul estimat și menționat în actul adițional anexă la fișa postului, inclusiv consumul său se încadrează in 231/100 km, pentru care a semnat în luna ianuarie, iar în perioada ianuarie-martie 2011 a efectuat peste 8000 km în curse, iar în luna februarie 2011 pentru fiecare autoutilitara în parte s-au montat site cu sigiliu la rezervorul mașinii, astfel că posibilitatea de sustragere a carburantului din rezervor nu este posibilă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 832 din 19.03.2013, admis acțiunea formulată de reclamanta ., a obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea a 232,4 litri de motorină la prețul de achiziție, reprezentând prejudiciu produs de pârât la societății reclamante în perioada desfășurării activității salariale, precum și 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta . a solicitat contradictoriu cu D. N. obligarea pârâtului la plata sumei de 1216 lei prejudiciu creat societății pe perioada desfășurării activității salariale.
În baza contractului individual de muncă nr._/10.07.2003, pârâtul a fost angajatul societății reclamante, în funcția de șofer, având atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului, desfășurând activitatea la societatea reclamantă, până la data de 21.04.2011, când contractul de muncă i-a încetat urmare a demisiei salariatului.
Prin raportul nr. 20/19.04.2011 întocmit de șeful ierarhic, conducerea societății a fost informată de lipsa nejustificată a unui consum de motorină de 232,82 litri la mijlocul auto pe care a desfășurat activitate pârâtul – DAF, cu nr. de înmatriculare_, în perioada 01.01.2011 – 31.03.2011.
Urmare a raportului menționat, prin Adresa nr. 570/21.04.2011 pârâtul a fost convocat pentru a se analiza consumul suplimentar nejustificat, însă pârâtul, prezent la o primă convocare, a refuzat să justifice consumul de carburant, ulterior prin Procesul Verbal nr. 620/02,.05.2011, unitatea consemnând lipsa nejustificată de combustibil în cantitatea mai sus precizată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul apreciază că cercetarea prealabilă este nulă având în vedere că la data respectivă nu mai avea calitatea de salariat și consideră că acel consum, înregistrat prin GPS, nu este real, întrucât, pe de o parte, consumul diferă de încărcătura transportată în funcție de categoria de drum, iar pe de altă parte în perioada respectivă temperaturile au fost scăzute, fiind necesară încălzirea cabinei (fapt înregistrat de către GPS), iar acest aparat avea și o marjă de eroare de cca. 2%, iar rezervorul combustibilului a fost sigilat, solicitând în acest sens proba cu expertiză auto pentru a se stabili cuantumul real al autoutilitarei.
Prin expertiza auto solicitată și încuviințată de instanță, expertul desemnat verificând foile de transport, scrisorile și avizele de expediere, facturile mărfurilor transportate față de capacitatea autoutilitarei și faptul că GPS înregistrează consumul real de combustibil, indiferent de condițiile de deplasare, suprasarcină etc., are o marjă de eroare de 1%, iar consumul înregistrat încărcarea pernelor de aer este menționat, separat, de acest sistem computerizat de înregistrare.
Astfel, plafonul scriptic de motorină de 23 litri/100 km, impus de societatea pârâtă, este un consum maxim, iar toți șoferii trebuie că conducă într-o modalitate optimă, pentru a nu depăși acest consum, care este stabilit conform fișei tehnice a autovehiculului.
Astfel, consumul real înregistrat de sistemul GPS înregistrează o depășire de combustibil de 232,40 litrii, acest consum rezultând un prejudiciu înregistrat de societate urmare a îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu.
Referitor la nulitatea cercetării disciplinare invocată de pârât, acesta a fost respinsă întrucât faptele pentru care acesta a fost cercetat se referă la perioada în care a fost angajat, astfel încât în speță nu poate fi incidentă o asemenea nulitate a cercetării efectuate de angajator.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 254 din Codul Muncii, tribunalul a apreciat că pârâtul a produs pentru societate, în mod culpabil, o pagubă constând în contravaloarea a 232,4 litri de motorină, urmând a fi obligat pârâtul la plata acestei sume reprezentând prejudiciul produs reclamantei în perioada desfășurării activității salariale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul D. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul a arătat că În motivarea cererii de recurs, pârâtul a arătat că primul motiv de nelegalitate constă în faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acțiunii conexe cu care era investita, soluționând doar cererea de chemare în judecată a reclamantei-pârâte . ce avea ca obiect acțiune în regres.
Astfel, recurentul a învederat prin cererea formulată a chemat în judecată pe pârâta . instanței obligarea acesteia la plata sumei de 2200 lei reprezentând c/valoarea salariilor neachitate pentru perioada martie 2011-aprilie 2011, formându-se pe rolul Tribunalului Prahova dosarul cu nr._ .
Pe rolul aceleiași instanțe, dar având număr de înregistrare anterior se afla și acțiunea formulată de societatea . prin care se solicita instanței obligarea sa la plata c/valorii a 232,40 litri de motorină pe care nu îi putea justifica și astfel față de existența acestor două dosare pe rolul aceleiași instanțe, părțile fiind identice, acțiunea sa privind plata drepturilor salariale având număr de înregistrare 7031/105.2011 a fost conexata la cauza având număr de înregistrare_ si astfel Instanța de fond avea de soluționat doua cauze conexe cu obiecte diferite.
Deși la dosarul cauzei există probe efectuate de către părți, atât pentru cererea având ca obiect acțiune în regres, cât și pentru acțiunea având ca obiect drepturi salariale, instanța omite în mod evident să se pronunțe pe o cerere de chemare în judecată cu care a fost investită, lăsând-o nesoluționată.
Cu privire la acțiunea în care are calitate de reclamant, a solicitat a se observa că pretențiile sale sunt recunoscute de către societatea .; Atât prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 13.09.2011, cât și prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr.21), astfel că față de aceste aspecte, acțiunea sa conexă este întemeiată.
Recurenta a arătat că al doilea motiv de nelegalitate și netemeinicie se referă la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei; Întrucât instanța de fond nepronunțându-se și asupra cererii sale de chemare în judecată care este o cerere admisibilă, consideră că este singura parte ce a căzut în pretenții.
Față de această situație, recurentul a arătat că soluția corectă este aceea că toate cheltuielile efectuate de către părți se compensează. De altfel, cheltuielile efectuate au fost susținute în cote egale, astfel că onorariul pentru expertul auto, în cuantum de 600 lei, a fost achitat în mod egal de către părți, așa cum rezultă din recipisele aflate la dosarul cauzei, instanța reținând în mod greșit că întreg onorariul pentru expert a fost suportat de către societate.
Față de aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii conexe, obligând societatea . să-i achite suma de 2200 lei, reprezentând drepturi salariale pentru perioada martie - aprilie 2011, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și la textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 06.10.2011 s-a dispus conexarea dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, având ca obiect obligarea pârâtei . Ploiești la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada martie 2011-21 aprilie 2011, la dosarul nr._ al aceleiași instanțe, constatându-se că între acestea există o strânsă legătură, în vederea unei juste soluționări a cauzei și pentru evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.
Prin sentința recurată instanța de fond s-a pronunțat numai asupra acțiunii întregistrate sub nr._, omițând să se pronunțe asupra acțiunii conexe cu care a fost investită, soluționând doar cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește acțiunea conexă, pretențiile recurentului pârât-reclamant sunt dovedite și recunoscute de societatea reclamantă-pârâtă, atât prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 13.09.2011, cât și prin răspunsul la interogatoriu al intimatei, astfel încât Curtea va reține că primul motiv de recurs e fondat, acțiunea conexă fiind întemeiată.
Prin urmare, și cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la greșita obligare a recurentului pârât-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, având în vedere că urmare a admiterii și a cererii conexe, se constată că ambele părți au căzut în pretenții, soluția corectă fiind aceea de compensare a cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că aceste cheltuieli, respectiv onorariul de expert în cuantum de 600 lei, au fost susținute în cote egale de părți, așa cum rezultă din recipisele aflate la dosarul cauzei iar reclamanta-pârâtă e de drept în întârziere în ceea ce privește plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii conexe, astfel cum rezultă din art. 166(1) c.proc.civ..
Pentru aceste considerente, reținând cererea recurentului de admitere a recursului, și, în principal, de modificare în parte a sentinței în sensul admiterii și acțiunii conexe, cu compensarea cheltuielilor de judecată de la fond și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, față de disp. art. 312, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, Curtea va admite recursul formulat de pârât, va modifica în parte sentința 832/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că va admite cererea conexă formulată de pârâtul-reclamant D. N. și va obliga pe reclamanta-pârâtă . la plata către pârâtul reclamant a sumei de 2089 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei martie 2011 – 21 aprilie 2011, având și va dispune compensarea cheltuielilor de judecată la fond.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, dat fiind că la baza admiterii unei asemenea cereri stă culpa procesuală a părții căzute în pretenții iar în cauză modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond e străină de orice culpă a intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul D. N., cu domiciliul în Ploiești, .. 118, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 832 din 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. F. S. S.R.L., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Modifică în parte sentința 832/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că admite cererea conexă formulată de D. N. și obligă . la plata către pârâtul reclamant a sumei de 2089 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei martie 2011 – 21 aprilie 2011.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. R. M. P. C. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red.MP
Tehnored.CC
2 ex./16.12.2013
d.fond_ Tribunalul Prahova
j. fond Ș. O.-C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
