Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 5508/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013
Președinte - C.-P. B.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta M. A., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1941/8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA G. A., cu sediul în Târgoviște .. 10, județul Dâmbovița și U.A.T. M. TÂRGOVIȘTE- prin primar, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă M. A., reprezentat de avocat L. C. din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/21.01.2013, lipsind intimatele-pârâte Școala G. A. și U. M. Târgoviște-prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin intermediul serviciului registratură, intimata-pârâtă Școala Gimnazială G. A. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, înregistrată sub nr. 496/11.01.2013.
Avocat L. C., pentru recurenta-reclamantă, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr. 41/21.01.2013, reprezentând dovada de achitare a onorariului de avocat, precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu are cereri de formulat.
Curtea înmânează apărătorului ales al recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării, ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat L. C., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă M. A., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea în totalitate a acțiunii, în sensul acordării drepturilor salariale până la data de 31.05.2011, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
Apreciază că soluția de admitere în parte a acțiunii pronunțată de tribunal este nelegală și solicită a se observa că, potrivit reglementărilor în materie, trecerea la noul sistem de salarizare se face etapizat, temeiul legal de acordare a diferențelor de salariu cadrelor didactice la nivelul avut în luna decembrie 2009 rezultând din dispozițiile deciziei nr. 3/2011 pronunțată de ÎCCJ în procedura recursului în interesul legii.
Învederează că prin decizia nr. 887/2011 s-a statuat de către instanța de contensios constituțional cu privire la încadrarea personalului didactic prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți de Legea nr. 221/2008.
Cu privire la drepturile salariale pentru anul 2011, solicită a se observa dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, prevederile din Legile nr. 330/2009 și 221/2008.
Menționează că prin decizia nr. 11/2012 pronunțată de ÎCCJ se statuează cu privire la măsurile de reîncadrare a personalului din domeniul bugetar, iar în art. 30 din Legea nr. 330/2009 se prevede că începând cu data de 1.01.2010 salariul lunar se calculează la nivelul celui avut în luna decembrie 2009, conform OG nr.15/2008.
Precizează că la data de 31.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011, drepturile solicitate de reclamantă impunându-se a fi acordate astfel până la această dată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamanta M. A., în contradictoriu cu pârâtele Școala G. A. și Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște - prin Primar, a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea unității școlare la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale rezultate dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite conform Legii nr. 221/2008, începând cu 01.10.2008 până la 31.12.2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data plății efective, menținerea în plată a salariilor cuvenite, precum și obligarea la plata dobânzii legale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin O.G. nr. 15/2008 s-au stabilit drepturile salariale ce se cuvin personalului din învățământ în anul 2008.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, lege ce a făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin decizia nr. 1093/2008, Curtea Constituțională statuând că este constituțională.
A precizat reclamanta că, deși Legea nr. 221/2008 prevede creșteri salariale pentru personalul didactic începând cu data de 1.10.2008, pârâții nu au procedat la calculul și virarea drepturilor salariale ce i se cuvin în baza actului normativ menționat, prevalându-se de dispoziții din Ordonanțe de Guvern, declarate neconstituționale.
Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Codul muncii, părți în conflictele de muncă pot fi salariatul și angajatorul, iar calitate de angajator o poate avea persoana fizică sau juridică ce beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile actului normativ menționat. Cum între persoana unității administrativ teritoriale și persoana celui obligat în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, iar Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște nu este angajator al reclamantei, nu are calitate procesuală pasivă, titulara obligației de plată a sumelor de bani cuvenite reclamantei fiind doar unitatea școlară angajatoare, chiar dacă autoritatea publică are obligația de finanțare a cheltuielilor de natură salarială.
De asemenea, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru plata diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.10.2008 – 06.07.2009, pe considerentul că, în conformitate cu dispozițiile art. 171 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște a arătat că instanța de judecată urmează a avea în vedere decizia nr. 3/04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, dezlegarea dată problemelor de drept de către această instanță fiind obligatorie.
Pârâta Școala G. A. Târgoviște nu a formulat întâmpinare.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1941/8.10.2012, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității Administrativ Teritoriale M. Târgoviște (respingând acțiunea față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă) a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2008 – 05.07.2009 (respingând ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă) a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta Școala „G. A.”, pe care a obligat-o la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei, începând cu data de 06.07.2009 până la data de 31.12.2009, urmând a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că:
În conformitate cu dispozițiile art. 267 din Codul muncii, părți în conflictele de muncă pot fi salariatul și angajatorul, iar calitatea de angajator o poate avea persoana fizică sau juridică ce beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile codului muncii. Cum Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște nu este angajator al reclamantei, aceasta nu are calitate procesuală pasivă, titulara obligației de plată a sumelor de bani cuvenite reclamantei fiind doar unitatea școlară angajatoare, chiar dacă autoritatea publică are obligația de finanțare a cheltuielilor de natură salarială.
Potrivit dispozițiilor art. 171 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, iar în conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din același act normativ, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri.
A reținut tribunalul că, prin aplicarea acestor dispoziții legale la speța dedusă judecății, rezultă că drepturile salariale solicitate sunt prescrise pe perioada 01.10.2008 – trei ani înaintea datei formulării cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită a primi diferențe de drepturi salariale pentru perioada pentru care dreptul său la acțiune nu a fost prescris, respectiv pentru perioada 06.07._09.
În urma analizării succesiunii și aplicării normelor în materie, tribunalul a constatat că majorarea salarială în privința personalului din învățământ a intervenit ca urmare a aprobării cu modificări a O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, principala modificare fiind majorarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008, coeficient care reprezenta și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior adoptării Legii nr. 221/2008 de către Parlament, a reamintit tribunalul, au fost emise de către puterea executivă mai multe ordonanțe de urgență – O.U.G. nr.136/2008, O.U.G. nr. 151/10.11.2008, O.U.G. nr. 1/2009 prin care s-au redus valorile coeficenților de multiplicare stabilite prin Legea nr. 221/2008 de aprobare a O.G. nr. 15/2008.
Atât O.U.G. nr. 151/10.11.2008 cât și O.U.G. nr. 1/2009 (art. 2 și 3) au fost declarate neconstituționale.
Într-o asemenea situație, decizia definitivă a Curțiii Constituționale produce efecte juridice cât privește aplicarea normei juridice. Când se decide că prevederea legală în cauză este neconstituțională, ea nu mai poate fi aplicată, procesul judecându-se la instanțele judecătorești cu luarea în considerare a acestei noi realități juridice. Ca atare, decizia Curții Constituționale paralizează efectele juridice ale normei juridice contestate.
A concluzionat tribunalul că, în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 3/04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii (ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009) dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru acordarea reclamantei a diferențelor de drepturi salariale rezultate din drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 6.07.2009 – 31.12.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la cererea sa de menținere în plată a salariilor cuvenite până în prezent.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de critica formulată, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, iar conform art. 129 alin. ultim Cod pr. civilă (potrivit căruia judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății) instanța nu poate depăși limitele investirii sale.
Din conținutul cererii de chemare în judecată (filele 4 – 5 dosar fond) a concluziilor avocatului ales al reclamantei (a se vedea în acest sens pacticaua sentinței recurate) se reține că s-a solicitat instanței acordarea diferențelor de drepturi salariale, rezultate dintre drepturile salariale efectiv încasate de reclamantă și cele cuvenite conform Legii nr. 221/2008, numai până la data de 31.12.2009.
În acest context, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, raportat la data introducerii acțiunii – 6.07.2012, în mod corect prima instanță a acordat reclamantei diferențele de drepturi salariale numai pentru perioada 6.07.2009 – 31.12.2009.
Folosirea sintagmei „menținerea în plată a salariilor” nu echivalează cu solicitarea de a se acorda diferențele de drepturi salariale până în prezent.
De altfel, în concluziile orale, în fața instanței de recurs, avocatul reclamantei a menționat că diferențele de drepturi salariale sunt solicitate până la data de 31.05.2011, dar aceasta reprezintă o cerere nouă, ce nu poate fi formulată direct în recurs, potrivit dispozițiilor art. 316 Cod pr. civilă coroborate cu ale art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă.
În considerarea acestor argumente, constatând că nu există motive de reformare a sentinței recurate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. A., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1941/8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA G. A., cu sediul în Târgoviște .. 10, județul Dâmbovița și U.A.T. M. TÂRGOVIȘTE- prin primar, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Red. CPB
Tehnored. DV
2 ex/23.01.2013
d.f. nr._ - Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. M.
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
