Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3984/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 3984/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 5457/105/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 3984

Ședința publică din data de 03 decembrie 2013

Președinte - E.-S. L.

Judecători - V.-A. P.

-C.-P. B.

Grefier - M. F.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de reclamantul S. ȘCOALA PRAHOVEI cu sediul în Ploiești, S., nr. 31, județul Prahova și pârâții C. L. AL COMUNEI BĂNEȘTI cu sediul în .. 495, județ Prahova și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în sector 1, București, Gen.Berthelot, nr. 28-30 împotriva sentinței civile nr. 604/5.03.2013 în contradictoriu cu pârâții I. ȘCOLAR AL JUDEȚULUI PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, C. C. DIDACTIC PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, G. ȘCOLAR INDUSTRIAL 1 MAI PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, G. ȘCOLAR DE SERVICII SFÂNTUL A. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, G. ȘCOLAR S. cu sediul în S., Slănicului, nr. 13, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII N. T. STRUCTURA ȘCOALA E. V. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, P. F., nr. 23, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII E. DOAMNA PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, E. Doamna, nr. 25, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII H.M. BERTHELOT PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII M. E. PLOIEȘTI STRUCTURA ȘCOALA NR.19 PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. STEP BY STEP CU PROGRAM PRELUNGIT și PROGRAM NORMAL L. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, Arinului, nr. 2, județ Prahova, GRĂDINIȚA SFINȚII ARHANGHELI M. și GAVRIIL PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, 1 Decembrie, nr. 1, județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT și PROGRAM NORMAL C. NOU PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, Bobâlna, nr. 44, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII FILIPEȘTII DE TÂRG cu sediul în ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII ÎNVĂȚĂTOR N. D. D. cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII M. V. PLEAȘA cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII I. DUHOVNICUL BĂNEȘTI cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII SFINȚII ÎMPĂRAȚI B. DOAMNEI cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII COCORĂȘTII MISLII cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII S. cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII M. cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII SCORȚENI cu sediul în ., L. T. A. cu sediul în A., Independenței, nr. 55, județ Prahova, C. L. AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, C. L. AL ORAȘULUI S. cu sediul în S., Progresului, nr. 4, județ Prahova, ORAȘUL S. PRIN PRIMAR cu sediul în S., Progresului, nr. 4, județ Prahova, C. L. AL COMUNEI FILIPEȘTII DE TÂRG cu sediul în ., județ Prahova, . PRIN PRIMAR cu sediul în ., județ Prahova, C. L. AL COMUNEI D. cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL COMUNEI B. cu sediul în com. B., ., . cu sediul în com. B., .,, . cu sediul în .. 495, județ Prahova, C. L. AL COMUNEI B. DOAMNEI cu sediul în . Prahova, . PRIMAR cu sediul în . Prahova, C. L. AL COMUNEI COCORĂȘTII MISLII cu sediul în . Prahova, . PRIMAR cu sediul în . Prahova, C. L. AL COMUNEI S. cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL COMUNEI M. cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL COMUNEI SCORȚENI cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL ORAȘULUI A. cu sediul în A., ., județ Prahova, ORAȘUL A. PRIN PRIMAR cu sediul în A., ., județ Prahova și

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul reprezentat prin consilier juridic G. L. E., recurentul C. L. Bănești, ., reprezentați de avocat A. C. V., din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._, C. L. S., intimatul Orașul Slanic prin Primar, reprezentat de avocat A. I. G., din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._, C. L. al Municipiului Ploiești și M. Ploiești prin Primar, reprezentați de consilier juridic O. A., conform delegației nr. 476/2013, lipsă fiind celelalte părți.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ reclamantul S. Școala Prahovei a chemat în judecată pe pârâții I. Școlar al județului Prahova, C. C. Didactic Prahova, G. Școlar Industrial 1 MAI Ploiești, G. Școlar de Servicii Sfântul A. Ploiești, G. Școlar S., Școala cu clasele I-VIII N. T. Structura Școala E. V. Ploiești, Școala cu clasele I-VIII E. Doamna Ploiești, Școala cu clasele I-VIII Berthelot Ploiești, Școala cu clasele I-VIII M. E. Ploiești structura școala nr.19 Ploiești, Grădinița de C. step by step cu program prelungit și program normal L. Ploiești, Grădinița Sfinții Arhangheli M. și Gavriil Ploiești, Grădinița de C. cu program prelungit și program normal C. Nou Ploiești, Școala cu clasele I-VIII Filipeștii de Târg, Școala cu clasele I-VIII Învățător N. D. D., Școala cu clasele I-VIII M. V. Pleașa, Școala cu clasele I-VIII I. Duhovnicul Bănești, Școala cu clasele I-VIII Sfinții Împărați B. Doamnei, Școala cu clasele I-VIII Cocorăștii Mislii, Școala cu clasele I-VIII S., Școala cu clasele I-VIII M. Școala cu clasele I-VIII Scorțeni, L. T. A., C. L. al municipiului Ploiești, M. Ploiești prin Primar, C. L. al orașului S., Orașul S. prin Primar, C. L. al comunei Filipeștii de Târg, . prin Primar, C. L. al comunei D., ., C. L. al comunei B., ., C. L. al comunei Bănești, ., C. L. al comunei B. Doamnei, . Primar, C. L. al comunei Cocorăștii Mislii, . Primar, C. L. al comunei S., ., C. L. al comunei M., ., C. L. al comunei Scorțeni, ., C. L. al orașului A., Orașul A. prin Primar și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcul și plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1.10.2008 și până la data de 31.12.2009,m actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea 221/2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul de învățământ a fost stabilită la 0400,00 lei, valoarea ce a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost apoi declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar tabele nominale cu membrii de sindicat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 283 alin 1 lit. c din Codul Muncii, art. 28 din Legea 62/2011 și ale articolului unic din Legea 221/2008

La termenul de judecată din data de 1.10.2012 pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că prin cererea de chemare în judecata, reclamantul a solicitat obligarea paraților la calcularea si plata către membrii de sindicat a diferențelor dintre drepturile salariale in conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 si drepturile încasate efectiv cu începere de la 1 octombrie 2008 si pana la 31 decembrie 2009, actualizate cu coeficientul de inflație pana Ia data plații efective.

Prin aceeași întâmpinare, raportat la motivele mai sus arătate a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât reclamantul nu face dovada faptului ca aceste drepturi se solicita si pentru cadrele didactice si/sau auxiliare ale unităților de învățământ de pe raza comunei Bănești, in condițiile in care printre parați nu figurează Scoală Gimnaziala loan D., . personalitate juridica si are in subordine celelalte scoli si grădinițe de pe raza comunei. In lipsa chemării in judecata si a acestei unități cu personalitate juridica, considera pârâta ca nu exista identitate intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecații.

Mai arată pârâta că aceste drepturi bănești nu le stabilesc si nici nu le acorda autoritățile administrației publice locale.

Din actele normative in vigoare care stau la baza desfășurării activității de către aceste unități, precum si a celor care guvernează activitatea autoritățile locale, rezulta fără niciun dubiu, faptul ca statul prin intermediul Ministerului Finanțelor asigura sursele financiare necesare plații salariilor si altor drepturi bănești către salariații acestui sector bugetar, sume care doar se prevăd in bugetul local al unității administrativ teritoriale, ca de exemplu art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cat si art.104 alin.2 din Legea nr.1/2011 privind educația naționala, prevăd faptul ca unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse.

La termenul de judecată din 12.11.2012 I. Școlar Județean Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa și, în consecință, respingerea cererii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala având in vedere faptul ca instituția pârâtă are strict atribuții în legătură cu selecția personalului didactic dar nu și de calculare a salariilor și de finanțare a învățământului preuniversitar.

In conformitate cu dispozițiile art. XII din OUG nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. De asemenea art. 167 din Legea învățământului nr. 85/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat.

În baza HG 538/2001, dată în aplicarea OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut ca bugetele instituției de învățământ.

La data de 14.11.2012 pârâții C. L. al municipiului Ploiești și Primarul municipiului Ploiești au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliului L. al Municipiului Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, cu mențiunea că nici C. L. Ploiești și nici Primarul Municipiului Ploiești nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare.

Pe de altă parte, au formulat cerere de chemare în garanție, precizând că, potrivit art. 104 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (intrată în vigoare la data de 09.02.2011), finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Or, în conformitate cu art. 104 alin. 2 lit. a), în cazul cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale.

La termenul de judecată din 5.03.2013 Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Ministerului Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta a solicitat instanței satisfacerea unor pretenții pecuniare, acțiunea constituindu-se . muncă, în care părți nu pot fi, potrivit art. 282 din Codul Muncii, decât salariații, angajatorii, sindicatele si patronatul, precum si alte persoane juridice sau fizice ce au aceasta vocație in temeiul legilor speciale sau ale Codului de procedura civilă.

Pe de altă parte mai arată că Ministerul Finanțelor Publice este un terț ce nu are atribuții privind angajarea si salarizarea reclamantei, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia.

De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite (așa cum este C. L. S.) și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat Ministerul Finanțelor Publice sa facă efectiv o plata pentru salariații altor instituții.Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul R. si cu bugetul de stat.

În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 604/05.03.2013, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, M. Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, C. L. Bănești și Primarul Bănești, C. L. S. și Primarul Orașului S., Primarul Comunei Scorțeni și I. Școlar Județean Prahova, a respins excepția lipsei calității de reprezentant al Sindicatului Școala Prahovei, pentru membrii săi de sindicat invocată de I. Județean Prahova, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de C. L. S. și Primarul orașului S., ca neîntemeiată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10._09 și a respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescrisă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. ȘCOALA PRAHOVEI și a obligat pârâtele să plătească si să calculeze reclamanților, membri de sindicat ai reclamantului, personal didactic și personal auxiliar drepturile salariale cuvenite și neachitate, conform Legii 221/2008, reprezentând diferența între drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, începând cu data de 19.07.2009 și până la 31.12.2009, sume pentru care s-a dispus actualizarea în raport cu indicele de inflație de la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul S. Școala Prahovei a solicitat, în numele membrilor săi de sindicat, semnatari ai tabelelor-anexe, în contradictoriu cu I. Școlar Prahova, C. C. Didactic Prahova, unitățile școlare menționate în petitul acțiunii, consiliile locale și unitățile administrativ teritoriale în raza cărora funcționează unitățile școlare respective, prin primari, să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata către membrii de sindicat din tabelul anexă (salariați), a diferenței dintre dreptul salarial cuvenit conform Legii nr. 221/2008 și a celor efectiv încasate, cu începere de la 01.10._09, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.

Prin întâmpinările formulate, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, C. L. Ploiești, Primarul Mun. Ploiești, C. L. Bănești și Primarul comunei Bănești, C. L. S. și Primarul orașului S., Primarul . I. Școlar Județean au invocat excepțiile lipsei calității procesual pasive a lor, excepții respinse de instanță, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 84/1995 și ulterior, prin Legea nr. 1/2011, toți acești pârâți au calitatea de ordonatori de credite pentru unitățile de învățământ.

Astfel, conform art. 13 din OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale al unităților administrativ teritoriale pe raza cărora acestea își desfășoară activitatea, precizări reiterate în art. 104 alin. 2 și alin. și art. 111 alin. 2 din Legea nr.1/2011, finanțare ce se asigură din bugetul de stat prin bugetele locale.

Tribunalul a dispus respingerea și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de C. L. S. și Primarul orașului S., întrucât acest minister nu are calitate procesuală pasivă, nefiind ordonator de credite pentru niciuna din aceste unități administrative, sarcinile acestui minister fiind cele menționate în dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.

De altfel, prevederile Deciziei nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că acest minister nu are calitate procesuală pasivă în astfel de litigii privind drepturile salariale ale personalului din învățământ.

Instanța de fond a apreciat că se impune a fi respinsă și excepția lipsei calității de reprezentant al Sindicatului Școala Prahovei invocată de I. Școlar Județean Prahova, întrucât prin Decizia nr. 1/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțată în urma unui recurs în interesul legii, a stabilit în interpretarea dispozițiilor art. 28 alin.1 din Legea nr. 54/2003 (abrogate prin Legea nr. 62/2011) că organizația sindicală are calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor săi de sindicat.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.10.2008 – 18.07.2009, instanța de fond a apreciat că, raportat la data introducerii acțiunii (19.07.2012) drepturile solicitate sunt parțial prescrise pentru perioada menționată, întrucât în materia dreptului muncii, prescripția nu este guvernată de Decretul nr. 167/1958 ci de dispozițiile art. 268 din Codul Muncii ce menționează că temeiul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.

Astfel, Legea nr. 221/2008 a intrat în vigoare la 27.10.2008, nu a fost abrogată ci doar modificată la 31.10.2008, reclamanții putând să ceară inclusiv în justiție încă de la data respectivă (27.10.2008) obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite.

Faptul că, ulterior prin diferite acte normative s-a amânat . legii nu are nicio relevanță juridică, cât timp aceste legi nu au fost abrogate. Decizia Curții Constituționale nr.106/04.02.2010 a stabilit încă o dată constituționalitatea acestei legi, însă efectele legii s-au produs iar dreptul consfințit a existat în continuare tocmai având în vedere caracterul organic al acestei legi.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin dispozițiile art. 1 lit. b și c din OG nr. 15/2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 octombrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1.10 – 31.12.2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50%, față de 31 decembrie 2007.

Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.

Acest din urmă act normativ a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1221/12.12.2008 prin care s-a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție.

Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 116 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Ulterior, Guvernul a emis OUG nr. 151/10 noiembrie 2008, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr.15/2008, prin art. 1 pct. 2 și 3 reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008.

Mai arată instanța de fond că și de această dată, Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 842/02.06.2009 și nr. 984/30.06.2009, a constatat neconstituționalitatea art. 1 pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleași argumente avute în vedere și la analiza OUG nr. 136/2008.

Aceeași soluție, a neconstituționalității, este constatată și în ceea ce privește dispozițiile art. 2 și 3 din OUG nr. 1/2009, ale art. 2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și ale art. 2 din OUG nr. 41/2009, ce reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008.

Cum modificările aduse OG nr. 15/2008 prin dispozițiile art. I pct. 2 și 3 din OUG nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern în privința OG nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul apreciază că dispozițiile OG nr. 15/2008 sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.

O asemenea interpretare juridică, în opinia tribunalului, este în acord cu motivația Curții Constituționale și semnifică punerea în aplicare a voinței Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau morale din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul Muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că pentru perioada 18.07._09 membrii de sindicat ai pârâtei, salariați ai unităților școlare nominalizate, menționați în tabelele anexă sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale cuvenite și neachitate reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite conform Legii nr.221/2008, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantul Școala Prahovei și pârâtul M. Educației Naționale .

Reclamantul a susținut, în esență, în motivarea acestuia, că instanța de fond a respins acțiunea reclamanților considerând, în mod greșit, că acțiunea este prescrisă pentru perioada 01.10._09. Codul muncii, la art. 268 lit. c), prevede că „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răpunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.

Recurenta apreciază că un salariat nu poate solicita instanței de judecată plata salariului după fiecare zi de muncă finalizată, ci doar după ce angajatorul depășește data achitării salariului stabilit în contractul individual de muncă, respectiv în cazul de față, data de 10 a lunii în curs pentru drepturile salariale din luna anterioară.

În concluzie, recurentul apreciază că instanța de fond a realizat în analizarea excepției prescripției extinctive o greșeală de calcul de 40 de zile ( 30 de zile + 10 zile data plății în defavoarea membrilor de sindicat.

Se mai arată în motivarea recursului că ulterior a fost emisă de Guvern OUG 136/2008, prin care au fost micșorați coeficienții de multiplicare și s-a amânat aplicarea Legii nr. 221 /2008 pentru luna aprilie 2009, ordonanță apreciată ca fiind neconstituțională prin Decizia nr._/12.11.2008 a Curții Constituționale.

Din nou Guvernul a încercat modificarea coeficienților prin noua Ordonanță 151/2008, analizată de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 842/2 iunie 2009. În cuprinsul deciziei Curtea a reamintit că s-a mai pronunțat asupra unei reglementări similare (O.U.G. nr.136/2008) prin Decizia nr.l221/12.n.2008, și a statuat că adoptarea ordonanței de urgentă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de parlament încalcă prevederile constituționale ale art.l alin.5 potrivit căroara în România, respectarea constituției, a supremației sale si a legilor este obligatore.

Curtea a stabilit că ordonanța este neconstituțională integral, chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunțării deciziei.

Prin OUG nr. 1/29.01.2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, la art. 2 și 3 se fac referiri la O.G. nr.15/2008.

Menționează recurentul că prin Decizia nr._.06.2009 Curtea Constituțională constată că dispozițiile OUG 1/2009 sunt de asemenea neconstituționale având în vedere exact aceleași considerente ca și cele expuse prin Decizia nr.1221/2008, iar neconstituționalitatea privește întreg actul normativ chiar dacă unele prevederi ale sale au fost abrogate anterior pronunțării respectivei decizii.

Prin OUG nr.31/10.04.2009 se modifică de asemenea coeficienții și se face din nou trimitere la O.G. nr. 15/2008.

Prin Decizia nr. 106/04.02.2010 Curtea Constituțională respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr.31/2009 deoarece actul normativ era deja abrogat.

Conform art 31 din Legea nr.47/1992, decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei legi este definitivă și obligatorie, iar conform art.31 alin.3 în termen de 45 de zile Guvernul ar fi trebuit să puna în acord dispozițiile constatate a fi neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept

Menționează recurentul că după pronunțarea deciziilor nr.1221/12.11.2008, nr. 842/02.06.2009 și nr. 989/30.06.2009 date de Curtea Constituțională, Guvernul nu a modificat conținutul ordonanțelor constatate ca fiind neconstituționale pentru a-l pune în acord cu Constitutia și a respecta indicațiile Curții date prin considerentele Deciziei, ci, dimpotrivă emite ordonanțe cu conținut identic și după data de 12.11.2008 când s-a pronunțat prima Decizie a Curții. Considerentele Deciziei Curții, din prima decizie, sunt valabile pentru toate celelalte ordonanțe emise de Guvern, așa cum foarte clar arată chiar Curtea în motivarea deciziilor sale.

Mai susține recurentul că dreptul la acțiunea nu s-a născut odată cu . Legii nr. 221, ci ulterior la de la momentul ultimei decizii a Curții Constituționale nr. 106 din 04.02.2010 din data de 04.02.2010. Legea nr. 221/2008 nu a fost în vigoare, deci nu a putut produce efecte juridice.

Recurentul învederează că în cadrul întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, din data de 09.06.2010 s-a pus în discuție și problema aplicării neunitare cu privire la drepturile bănești acordate prin Legea 221/2008.

Mai arată recurentul că, în ședința acestei comisii a C.S.M., s-au expus și următoarele considerente: deciziile Curții au efecte doar pentru viitor în sensul că după data la care ele sunt pronunțate judecătorul le va avea în vedere si va asigura inaplicabilitatea dispozițiilor neconstituționale. Aceste decizii ale Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei legi produc efecte doar pentru viitor în sensul că vor fi aplicabile cererilor ce vor fi judecate după pronunțarea curții si nu si celor ce au fost deja judecate. Din momentul în care Curtea declară un act ca fiind neconstituțional de la acel moment toți vom considera dispoziția neconstituționată și inaplicabilă, dar această declarare nu va avea și efecte retroactive în sensul cererilor deja judecate ea neputând sa-și producă efecte, va avea însă efecte si asupra situațiilor ivite anterior, dar nejudecate încă".

Arată recurenta că nu solicită întreruperea termenului de prescripție, sau suspendarea, ci calcularea acestuia începând cu data de 04.02.2010, având în vedere faptul că activitatea Legii nr.221/2008 există doar ca urmare a deciziei nr. 106/04.02.2010. și având în vedere considerentele expuse în minuta CSM din 09.06.2010, care, concluzionează recurentul, duc la ideea că activitatea Legii nr.221/2008 începe de la data de 04.02.2010. și tot de la data de 04.02.2010 începe să curgă termenul de prescripție în prezenta cauză. În consecință, termenul de prescripție de 3 ani nu a fost depășit la momentul depunerii acțiunii.

La rândul său pârâtul M. Educației Naționale a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței, apreciind că aceasta este lipsită de temei legal, întrucât se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamanților, nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, iar finanțarea acestora se face nu prin bugetul M.E.N. ci al Consiilor Locale, doar în cazul unor fonduri insuficiente putându-se solicita acestui minister suplimentarea de fonduri.

Recurentul apreciază că prin obligația instituită de instanța de fond se depășesc fondurile alocate de la bugetul de stat pentru care s-a asigurat finanțarea, iar prin instituirea în sarcina tuturor pârâților a sarcinii de a calcula și plăti în favoarea fiecărui reclamant drepturile bănești cuvenite se schimbă modalitatea de finanțare a învățământului preuniversitar de stat.

Cu privere la fondul acțiunii se arată că reglementarea indemnizațiilor sau a salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat constituie un atribut exclusiv al legiuitorului, prin pronunțarea sentinței instanța de fond arogându-și competențe care țin de sfera puterii legiuitoare.

Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a MEN, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La rândul lor, . L. Bănești, ambele prin Primar au solicitat admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței pronunțată în sensul de a se admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cu consecința ca acesta din urmă să achite pârâtelor autorități locale – .- sumele aferente pretențiilor formulate de membrii de sindicat, actualizate în raport de rata inflației.

Intimatele Primăria orașului S. și Orașul S., prin Primar au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefundat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 304 1 C.pr.civ. Curtea constată următoarele :

În ceea ce privește motivul de recurs invocat de pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin care se susține că nu are calitate procesuala pasivă în prezenta cauză Curtea reține că, în virtutea dispozițiilor art. 282 Codul Muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.

Astfel, calitatea de pârât a școlii, și respectiv a Inspectoratului școlar, rezultă din calitatea de angajator al reclamanților iar consiliul local și primarul primesc această vocație în temeiul normelor legale privind finanțarea învățământului preuniversitar (ca reglementări speciale).

Încă din anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare, care se finanțează de la bugetul de stat prin M. Educației și Cercetării.

Aceste principii ale finanțării se regăsesc și în dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată și modificată în temeiul Legii nr. 354/2004. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.

Cum o parte din reclamanți sunt salariați ai Casei C. Didactic Prahova ( fila 11 dosar de fond), și respectiv ai Inspectoratului Județean Prahova ( fila 10 dosar de fond), Curtea apreciază că M. Educației are calitate procesuală pasivă în cauză.

Referitor la excepția prescriptiei extinctive, Curtea reține că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, reținând că drepturile salariale solicitate sunt prescrise pentru perioada 01.10._09, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată -27.10.2008.

Faptul că dreptul la acțiune se naște de la data la care creanța devine exigibilă, respectiv, de exemplu, pentru salariul lunii octombrie 2010 la data de 10 noiembrie 2010 și se prescrie la data de 11 noiembrie 2013, nu este de natură să modifice soluția pronunțată întrucât instanța de fond nu s-a referit la salariul unor anumite luni, ci la drepturile salariale exigibile într-o anumită perioada, respectiv 01.10._09, care nu mai pot fi solicitate după data împlinirii termenului de prescripție.

Nu poate fi primită nici susținerea că activitatea Legii nr. 221/2008 există doar ca urmare a deciziei nr. 106/04.02.2010 a Curții Constituționale, întrucât deciziile Curții Constituționale nu sunt de natură a determina . unei legi, ci doar exercită un control de constituționalitate al acestora, iar în speță controlul de constituționalitate nu a fost exercitat asupra acestei legi ci asupra ordonanțelor succesive prin care s-a încercat modificarea sau amânarea punerii în aplicare a acesteia. Pe de altă parte raționamentul recurentului –reclamant nu rezistă nici în ceea ce privește raportarea începutului prescripției extinctive la ultima decizie pronunțată de Curtea Constituțională, când în fapt încă din anul 2008 aceasta a statuat că nu pot fi adoptate ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31.12.2008, aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (Decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, Decizia nr. 842/2 iunie 2009, Decizia nr. 989/30 iunie 2009).

În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.

În ceea ce privește recursul declarat de . și de C. L. Bănești,analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate de către instanțî din oficiu la termenul din data de 3.12.2013, potrivit disp. art. 137 C.pr.civ. curtea va constata că această excepție este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. instanța este datoare să examineze cu precădere execepțiile de procedură sau de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

În ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului de către . și de C. L. Bănești.

Potrivit art.215 din Legea nr.62/2011 a dialogului social, forma în vigoare la data pronunțării sentinței de către instanța de fond, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă este de 10 zile de la comunicarea sentinței instanței de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.

În cauza de față, recurenților – le-a a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 7 iunie 2013, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la filele 257,258 din dosarul instanței de fond, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 18.06.2013.

Recursul a fost formulat însă la data de 25.06.2013, peste termenul legal procedural, mai sus-arătat, motiv pentru care, în baza art.312(1) Cod pr.civilă Curtea îl va respinge ca tardiv, fără a mai proceda pe cale de consecință la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.

Pentru toate aceste consideerente, în baza disp. art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să repingă ca tardiv recursul declarat de . și C. L. al comunei Bănești și ca nefondate recursurile declarate de reclamant și de pârâtul M. Educației .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de . și C. L. al comunei Bănești.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S. ȘCOALA PRAHOVEI cu sediul în Ploiești, S., nr. 31, județul Prahova și de către pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI cu sediul în sector 1, București, Gen.Berthelot, nr. 28-30, în contradictoriu cu pârâții I. ȘCOLAR AL JUDEȚULUI PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, C. C. DIDACTIC PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, G. ȘCOLAR INDUSTRIAL 1 MAI PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, G. ȘCOLAR DE SERVICII SFÂNTUL A. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, G. ȘCOLAR S. cu sediul în S., Slănicului, nr. 13, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII N. T. STRUCTURA ȘCOALA E. V. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, P. F., nr. 23, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII E. DOAMNA PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, E. Doamna, nr. 25, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII H.M. BERTHELOT PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII M. E. PLOIEȘTI STRUCTURA ȘCOALA NR.19 PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. STEP BY STEP CU PROGRAM PRELUNGIT și PROGRAM NORMAL L. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, Arinului, nr. 2, județ Prahova, GRĂDINIȚA SFINȚII ARHANGHELI M. și GAVRIIL PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, 1 Decembrie, nr. 1, județ Prahova, GRĂDINIȚA DE C. CU PROGRAM PRELUNGIT și PROGRAM NORMAL C. NOU PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, Bobâlna, nr. 44, județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII FILIPEȘTII DE TÂRG cu sediul în ., județ Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII ÎNVĂȚĂTOR N. D. D. cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII M. V. PLEAȘA cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII I. DUHOVNICUL BĂNEȘTI cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII SFINȚII ÎMPĂRAȚI B. DOAMNEI cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII COCORĂȘTII MISLII cu sediul în . Prahova, ȘCOALA CU C. I-VIII S. cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII M. cu sediul în ., ȘCOALA CU C. I-VIII SCORȚENI cu sediul în ., L. T. A. cu sediul în A., Independenței, nr. 55, județ Prahova, C. L. AL MUNICIPIULUI PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova, C. L. AL ORAȘULUI S. cu sediul în S., Progresului, nr. 4, județ Prahova, ORAȘUL S. PRIN PRIMAR cu sediul în S., Progresului, nr. 4, județ Prahova, C. L. AL COMUNEI FILIPEȘTII DE TÂRG cu sediul în ., județ Prahova, . PRIN PRIMAR cu sediul în ., județ Prahova, C. L. AL COMUNEI D. cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL COMUNEI B. cu sediul în com. B., ., . cu sediul în com. B., ., C. L. AL COMUNEI BĂNEȘTI cu sediul în .. 495, județ Prahova, . cu sediul în .. 495, județ Prahova, C. L. AL COMUNEI B. DOAMNEI cu sediul în . Prahova, . PRIMAR cu sediul în . Prahova, C. L. AL COMUNEI COCORĂȘTII MISLII cu sediul în . Prahova, . PRIMAR cu sediul în . Prahova, C. L. AL COMUNEI S. cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL COMUNEI M. cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL COMUNEI SCORȚENI cu sediul în ., . cu sediul în ., C. L. AL ORAȘULUI A. cu sediul în A., ., județ Prahova și ORAȘUL A. PRIN PRIMAR cu sediul în A., ., județ Prahova .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3.12.2013.

Președinte, Judecători,

E.-S. L. V.-A. P. C.-P. B.

Fiind în CO semnează

Președintele instanței

Grefier,

M. F.

Red.ESL/Tehnored.MF

2ex./30.12.2013

d.f._ Tribunalul Prahova

j.f. O. Coreneliu Ș.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3984/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI