Asigurări sociale. Decizia nr. 1565/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1565/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 7264/120/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1565
Ședința publică din data de 4 iunie 2013
Președinte – E. S. L.
Judecători – V. A. P.
- C. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1901 din data de 1 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu moștenitorii intimatului-contestator V. G., respectiv V. V., domiciliată în . Slobozia-M., nr. 427, județul Dâmbovița, G. A.-L., domiciliată în București, . A, sector 1, V. P., domiciliat în . Slobozia-M., nr. 427, jud.Dâmbovița, V. I., domiciliat în București, . A, sector 1, C. E., domiciliată în București, Calea Rahovei, nr.219, ., ., sector 5 și V. N., domiciliată în București, . A, sector 1 și cu intimata C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații cu sediul în București, ., sector 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /8.11.2011, reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie anulată decizia de respingere nr.R_/3.02.2011 și să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii de pensie cu încadrare în gradul II de invaliditate.
Motivează că, la data de 20.10.2010, s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată sub nr._, la care a alăturat decizia asupra capacității de muncă nr.3487/18.10.2011, solicitând înscrieri la pensie în gradul II de invaliditate în baza Legii nr.19/2000, cerere ce i-a fost respinsă prin decizia nr.R_/3.02.2011 cu motivarea că nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art.57 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000.
Mai arată că după primirea deciziei de respingere a formulat contestație la pârâtă înregistrată sub nr.7073/4.05.2011, contestație trimisă spre competentă soluționare Comisiei Centrale de Contestații, care a constatat că decizia de respingere a fost întocmită legal, conform hotărârii nr.308/5.10.2011.
S-au depus la dosar: hotărârea nr.308/5.10.2011 prin care C.N.P.P. – Comisia Centrală de Contestații a respins contestația reclamantului, reținând că decizia nr.R_/26.04.2011 este corectă și legală, copie xerox de pe planul de recuperare nr.4095/18.10.2011 emis de Cabinetul de Expertiză Medicală Găești, decizia asupra capacității de muncă nr.4427/13.10.2010 privind încadrarea în gradul II de invaliditate a reclamantului, decizia asupra capacității de muncă nr.3487/18.10.2011 privind menținerea gradului II de invaliditate și fixarea termenului de revizuire la 17.10.2010, ambele emise de Cabinetul de Expertiză Medicală Găești, decizia nr. R_/3.02.2011 emisă de pârâtă, adeverința nr.918/28.I.2009 emisă de Primăria comunei Slobozia M., județul Dâmbovița, copii de pe actul de identitate, livretul militar și cartea de muncă ale reclamantului, nota de prezentare (fără număr și dată) emisă de pârâtă către C.N.P.P. privind dosarul de pensie al reclamantului, decizia nr.R_/26.04.2011, adeverința nr.87/7.04.2011 emisă de pârâtă privind normele realizate de reclamant în CAP, cererea nr._/21.02.2011 adresată de reclamant pârâtei, procura judiciară autentificată sub nr.254/28.03.2012 de către B.N.P. N. A. din Răcari, actul de identitate al soției reclamantului numita V. V., notificarea nr._/20.08.2012 emisă de pârâtă către reclamant, solicitându-i prezența de urgență la sediul acesteia în vederea depunerii unui nou dosar de pensie.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece, urmare a cererii acestuia din 20.10.2010, a fost emisă decizia de respingere nr. R_/3.02.2011, întrucât nu îndeplinea condițiile prev. de art.57 din Legea nr.19/2000, adică, la momentul cererii, reclamantul avea vârsta de 59 ani 4 luni, iar stagiul de cotizare, conform tabelului 3 din Legea nr.29/2000, era de jumătate ½ din 25 de ani (reclamantul avea un stagiu de cotizare de 10 ani și 2 luni).
Se mai arată prin întâmpinare că, urmare a cererii reclamantului din 21.02.2011 privind din nou înscrierea la pensie în gradul II de invaliditate conform legii nr.263/2010 și, de data aceasta, a emis decizia de respingere nr.R_/26.04.2011, întrucât nu îndeplinea condițiile prevăzute de această lege, adică reclamantul având vârsta între 57 și 60 de ani, nu avea un stagiu de cotizare necesar de 26 de ani.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1901 din 1 octombrie 2012, a admis cererea formulată de reclamantul V. G., a anulat decizia nr. R635322/03.02.2011 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița și Hotărârea nr. 308/05.10.2011 emisă de C.N.P.P. și, în consecință, decizia nr. R642571/26.04.2011 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii și a obligat pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița să emită o nouă decizie de pensie de invaliditate gr. II pentru reclamant, cu acordarea dreptului de pensie cuvenit, începând cu data de 20.10.2010, precum și la plata, către stat, a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând următoarele:
Prin cerere introductivă, reclamantul a învestit instanța cu anularea deciziei nr.R_/3.02.2011, prin care pârâta i-a respins înscrierea la pensie de gradul II de invaliditate, motivând, în baza art.57 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, că acesta nu a realizat cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta avută la data ivirii invalidității.
A reținut tribunalul că data ivirii invalidității este 29.09.2010, așa cum rezultă din cele două decizii asupra capacității de muncă emise de Cabinetul de Expertiză Medicală Găești (filele 9 și10), iar reclamantul este născut la data de 18.03.1951 (conform copiei B.I. de la fila 13).
Ulterior, instanța a fost învestită de același reclamant prin procurator și avocat desemnat din oficiu și cu anularea deciziei de respingere nr.R_/26.03.2011 și a hotărârii nr.308/5.10.2011, vizând contestația formulată de către reclamant împotriva deciziei de respingere mai sus arătată (aceste din urmă decizii sunt rezultatul altei cereri de înscriere la pensie de invaliditate formulată de reclamant la 21.02.2011, deci conform Legii nr.263/2010).
Referitor la motivul respingerii cererilor de înscriere la pensie de gradul II de invaliditate, vizând insuficiența stagiului de cotizare în raport cu vârsta avută la data ivirii invalidității, s-a reținut că pârâta, în mod contradictoriu, a reținut stagii diferite de cotizare, adică în decizia de respingere din 3.02.2011 (fila 11), a menționat un stagiu total de cotizare realizat de 10 ani 2 luni și 17 zile, din care, în condiții normale, 8 ani 9 luni și 17 zile și un stagiu asimilat de 1 an și 5 luni.
Conform deciziei de respingere din 26.04.2011, aceeași pârâtă a reținut un alt stagiu de cotizare realizat, în total de 19 ani 4 luni și 16 zile, din care, în condiții normale 8 ani 6 luni și 16 zile, în sectorul agricol, 15 ani (cu o suprapunere cu sectorul de stat de 5 ani și 7 luni) și un stagiu asimilat de 1 an și 5 luni.
Din compararea datelor mai sus menționate, a rezultat clar că pârâta a calculat, în mod greșit, stagiul de cotizare realizat de către reclamant și, în consecință, în mod eronat a respins înscrierea la pensie în gradul II de invaliditate, atât în baza Legii nr.19/2000, cât și în baza Legii nr.263/2010, cât timp, în prima decizie de respingere, a fost ignorat stagiul realizat în agricultură (de 15 ani – 5 ani și 7 luni), iar a doua decizie de respingere, deși a evidențiat stagiul din agricultură, nu a dispus înscrierea la pensie, invocând dispozițiile art.73 alin.1 din Legea nr.263/2010.
Acest articol de lege precizează că beneficiază de pensie de invaliditate persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă etc., raportând vârsta persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă la un anumit stagiu de cotizare (conform tabelului nr.3).
Totodată, conform art.75 alin.1 din aceeași lege, se stabilește că, la acordarea pensiei de invaliditate, un stagiu potențial determinat ca diferență între stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 5 sau, după caz, anexa 6 și stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate, în speță, pârâta a stabilit pentru reclamant, un stagiu potențial de 15 ani 7 luni și 14 zile (35 de ani-19 ani 4 luni și 16 zile).
Or, a reținut tribunalul că reclamantul beneficia de legea cea mai favorabilă, Legea nr.19/2000, art.57 alin.1 și 2, fiindcă sub auspiciile acestei legi a formulat cererea de înscriere la pensie în gradul II de invaliditate la data de 20.10.2010, data ivirii invalidității fiind 29.10.2010, iar stagiul de cotizare realizat era de 19 ani 4 luni și 16 zile (incluzând sectorul din agricultură), așa cum rezultă din adeverința nr.918/18.01.2009 depusă la dosar de către reclamant, aspect necontestat de pârâtă (fila 12).
În ceea ce privește aplicarea legii ulterioare, nr.263/2010, instanța a reținut că dispozițiile art.73 alin.1 au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.680/26.06.2012, Curtea evidențiind, în esență, un aspect relevant privitor la legiferarea corelației dintre vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare minim sau complet, adică statuează că legiuitorul nu poate impune această corelație dintre vârstă și stagiu, persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca, adică ar fi nerezonabil ca persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă și, deci, nu mai pot munci, să nu beneficieze de contribuțiile deja realizate (virate la stat) cu motivarea că nu ar îndeplini o anumită vârstă, ceea ce, în mod practic, exclude aceste persoane de la beneficiul acordării pensiei de invaliditate.
D. urmare, în raport de Legea nr.19/2000, cât și de Legea nr.263/2010, în speță, s-a constatat că reclamantul, născut la data de 18.03.1951, avea dreptul de a fi înscris la pensie de invaliditate de gradul II, invaliditatea fiind ivită la 29.09.2010, termenul de revizuire stabilit fiind la 17.10.2012 (fila 10), având stagiul de cotizare realizat, corect calculat la 19 ani 4 luni și 16 zile, mai mult, ținându-se cont că au fost declarate neconstituționale – așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.73 alin.1 din Legea nr.263/2010.
In consecință, a fost admisă cererea reclamantului, anulate cele două decizii de respingere emise de pârâtă la 3.02.2011 și la 26.04.2011, dar și hotărârea nr.308/5.10.2011 dată de C.N.P.P. – Comisia Centrală de Pensii, obligând pe pârâtă să emită o nouă decizie de pensie de invaliditate de gradul II pentru reclamant, cu acordarea dreptului de pensie începând cu data de 20.10.2010.
Văzând și dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă comb. cu art.19 din O.U.G.19 și din OUG nr.51/2008 actualizat, tribunalul a obligat pe pârâtă către stat la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată determinate de prestația avocatului din oficiu, numit în cauză ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, prin încheierea din 4.05.2012.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În data de 20.10.2010, reclamantul a solicitat pensie de invaliditate gradul II în baza Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Conform, prevederilor art.57 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca, beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.
La momentul în care reclamantul a solicitat înscrierea la pensie de limită de vârstă, avea vârsta de 59 de ani si 4 luni, iar stagiul de cotizare necesar conform tabelului susmenționat este de 25 de ani, însă reclamantul, la momentul ivirii invalidității, trebuia să aibă un stagiu de cel puțin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut la anexa 3, deși acesta avea un stagiu de cotizare de 10 ani și 2 luni, mai mic decât jumătate din stagiul necesar.
Mai arată recurenta că, la data de 21.02.2011, contestatorul solicita, din nou, înscrierea la pensie de invaliditate gradul II, în conformitate cu prevederile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
Prin decizia R._/26.04.2011, s-a respins cererea de acordare a pensiei de invaliditate gradul II, deoarece stagiul de cotizare realizat era mai mic decât stagiul de cotizare necesar prevăzut de lege, pentru persoanele care, la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, au vârsta cuprinsă între 57 de ani și 60 de ani, stagiul de cotizare necesar fiind de 26 de ani.
În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 73 alin.1 din Legea nr.263/2010, prin declararea ca fiind neconstituțional a articolului de lege mai susmenționat, reclamantul are dreptul la pensie de invaliditate gradul II începând cu data de 20.10.2010, însă acesta nu are aplicabilitate retroactiv.
Potrivit dispozițiilor art.147 alin 4 din Constituția României."Deciziile Curții Constituționale se publica în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor." In această situație, drepturile reclamantului pot fi acordate începând cu data de 09.08.2012.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 304 pct. 8 si 9, precum și a prevederilor art.3041Cod pr. civilă, solicită recurenta admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de către Tribunalul Dâmbovița, în sensul respingerii contestației ca fiind nefondata, iar pe fond menținerea deciziei emisă de ea, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr. civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Pârâta, în mod contradictoriu, a reținut stagii diferite de cotizare, adică în decizia de respingere din 3.02.2011, a menționat un stagiu total de cotizare realizat de 10 ani 2 luni și 17 zile, din care, în condiții normale, 8 ani 9 luni și 17 zile și un stagiu asimilat de 1 an și 5 luni, iar conform deciziei de respingere din 26.04.2011, aceeași pârâtă a reținut un alt stagiu de cotizare realizat, în total de 19 ani 4 luni și 16 zile, din care, în condiții normale 8 ani 6 luni și 16 zile, în sectorul agricol, 15 ani (cu o suprapunere cu sectorul de stat de 5 ani și 7 luni) și un stagiu asimilat de 1 an și 5 luni.
Dispozițiile art.73 alin.1 din Legea nr.263/2010 precizează că beneficiază de pensie de invaliditate persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă etc., raportând vârsta persoanei la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă la un anumit stagiu de cotizare (conform tabelului nr.3), iar art.75 alin.1 din aceeași lege, stabilește că, la acordarea pensiei de invaliditate, se aplică un stagiu potențial determinat ca diferență între stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 5 sau, după caz, anexa 6 și stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.
În speță, pârâta a stabilit pentru reclamant, un stagiu potențial de 15 ani 7 luni și 14 zile (35 de ani-19 ani 4 luni și 16 zile), însă reclamantul beneficia de legea cea mai favorabilă, Legea nr.19/2000, art.57 alin.1 și 2, fiindcă, sub auspiciile acestei legi, a formulat cererea de înscriere la pensie în gradul II de invaliditate la data de 20.10.2010, data ivirii invalidității fiind 29.10.2010, iar stagiul de cotizare realizat era de 19 ani 4 luni și 16 zile (incluzând sectorul din agricultură), așa cum rezultă din adeverința nr.918/18.01.2009 depusă la dosar de către reclamant, aspect necontestat de pârâtă.
Dispozițiile art.73 alin.1 ale legii ulterioare, nr.263/2010, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.680/26.06.2012, Curtea Constituțională evidențiind că legiuitorul nu poate impune această corelație dintre vârstă și stagiu, persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca, adică ar fi nerezonabil ca persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă și, deci, nu mai pot munci, să nu beneficieze de contribuțiile deja realizate (virate la stat) cu motivarea că nu ar îndeplini o anumită vârstă, ceea ce, în mod practic, exclude aceste persoane de la beneficiul acordării pensiei de invaliditate.
Ca atare, reclamantul, născut la data de 18.03.1951, avea dreptul de a fi înscris la pensie de invaliditate de gradul II, invaliditatea sa fiind ivită la 29.09.2010, iar termenul de revizuire fiind stabilit la 17.10.2012 (fila 10 dosar fond), având stagiul de cotizare realizat de 19 ani 4 luni și 16 zile, astfel cum prevedea legea.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul recursului declarat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, ..1A, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1901 din data de 1 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu moștenitorii intimatului-contestator V. G., respectiv V. V., domiciliată în . Slobozia-M., nr. 427, județul Dâmbovița, G. A.-L., domiciliată în București, . A, sector 1,V. P., domiciliat în . Slobozia-M., nr. 427, jud.Dâmbovița, V. I., domiciliat în București, . A, sector 1, C. E., domiciliată în București, Calea Rahovei, nr.219, ., ., sector 5 și V. N., domiciliată în București, . A, sector 1 și cu intimata C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații cu sediul în București, ., sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. L. V. A. P. C. P.
Grefier,
N. M.
Red.CP
Tehnored.NM
2ex./10.06.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1263/2013.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 183/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
