Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1264/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1264/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 2400/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1264
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - C.-M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul de sindicat R. V.G., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură C. G., cu sediul în București, ..4 . . sector 3, împotriva sentinței civile nr. 88/11 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE- DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL, cu sediul în București, . sector 5 și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, ..7-9 sector 6.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul de sindicat R. V. G., reprezentat de avocat A. C. din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/24.04.2013 și intimații M.. S. de Pensii a M.. consilier juridic S. M., potrivit delegațiilor de reprezentare aflate la filele 18-19 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. C., depune la dosar împuternicire avocațială și declară că nu are cereri de formulat.
Consilier juridic S. M., pentru intimați, depune la dosar delegații de reprezentare, concluzii scrise și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat A. C., având cuvântul pentru recurentul-contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul de sindicat R. V. G., pe linia motivelor de recurs dezvoltate prin cererea depusă în scris la dosar, pune concluzii de admitere a căii de atac astfel cum a fost formulată, modificarea sentinței, admiterea contestației, anularea deciziei de revizuire și obligarea intimaților la emiterea unei noi decizii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Consilier juridic S. M., având cuvântul pentru intimații M.. S. de Pensii a M.. concluziilor scrise depuse la dosar, solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat.
CURTEA,
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod pr. civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_, contestatorul R. V. G. - prin S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale și C. S. de Pensii a Ministerului A. Naționale, anularea hotărârii Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului A. Naționale, anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr._/25.02.2009, obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Legii nr. 179/2004, a Decretului nr. 214/1977, plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 735/2010, O.U.G. nr. 1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale și obligarea intimatului la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, calculate până la data plății efective a pensiei inițiale, precum și a cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, contestatorul a arătat că înțelege să conteste cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestația adresată Comisiei de contestații din cadrul Serviciului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispozițiile O.U.G. nr. 1/2011 Comisiei de contestații, aceasta nu a soluționat contestația depusă, în sensul că nu a analizat și nu a răspuns tuturor criticilor formulate în ceea ce privește modalitatea și corectitudinea efectuării revizuirii, limitându-se să enumere actele normative incidente în cauză.
A învederat că decizia de recalculare a fost emisă în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735/21.07.2010, apreciind că este lovită de nulitate absolută, întrucât este lipsită de temei legal.
Un al doilea motiv al contestației a vizat încălcarea dreptului de proprietate al contestatorului, prin reducerea pensiei, drept garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Contestatorul a mai susținut că revizuirea pensiei s-a realizat cu încălcarea principiilor neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție și al drepturilor câștigate, care, deși nu are o consacrare legală, are o construcție jurisprudențială, inclusiv în cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Cu privire la capătul subsidiar de cerere, contestatorul a susținut că prin decizia emisă nu s-a luat în calcul grupa de muncă în care și-a desfășurat activitatea, primele ce i-au fost acordate și al treisprezecelea salariu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 Cod pr. civilă și cele ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Intimatul M. A. Naționale a depus, conform dispozițiilor art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității formulării contestației, întrucât nu este îndreptată împotriva unei hotărâri emise de Comisia de contestații din cadrul M.. deciziei de revizuire a pensiei.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin cererile precizatoare înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova la data de 11.04.2012 și respectiv 29.05.2012, contestatorul a arătat că înțelege să conteste și decizia de revizuire nr._/08.03.2012, prin care i s-a stabilit un nou cuantum al pensiei, precum și răspunsurile negative primite din partea Comisiei de Contestații.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 11.03.2013 tribunalul a luat act că intimații, prin reprezentant, au declarat că nu mai susțin excepția prematurității contestației, invocată prin întâmpinare.
La data de 11 ianuarie 2013, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 88, prin care a respins contestația precizată și completată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatorul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform Legii nr. 164/2001.
După . Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în interesul legii 19/2000, fiind emisă o decizie în acest sens.
După . O.U.G. nr. 1/2011, a fost emisă decizia de revizuire a pensiei cu nr._ din data de 12.12.2011, prin care i-a fost stabilită o pensie în cuantum de 3324 lei brut.
Ulterior, prin decizia de revizuire nr._ din data de 8.03.2012, contestatorului i s-a calculat un cuantum al pensiei brute de 3566 lei.
Tribunalul a reamintit că, O.U.G. nr. 1/2011, actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată, prevede la art. 1 alin. 1 că: „(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari”.
Cu privire la principiile neretroactivității legii și drepturile câștigate a căror încălcare a fost invocată de către contestator, instanța a constatat că actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind aplicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor.
Cât privește încălcarea dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la CEDO, a arătat tribunalul, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
În speță, nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă instanța consideră că, contestatorul are un „bun” în sensul Convenției, întrucât prin recalcularea pensiei sale nu s-a produs o reducere substanțială a cuantumului acesteia.
De asemenea, a arătat tribunalul, nu se poate reține lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, aceasta fiind emisă, astfel cum s-a arătat anterior, în baza O.U.G. nr. 1/2011.
A mai reținut tribunalul, ca situație de fapt că, contestatorul nu a solicitat administrarea probei cu expertiză de specialitate, ci doar a probei cu înscrisuri.
În ceea ce privește verificarea modului de stabilire a drepturilor din pensie, tribunalul a arătat că aceasta nu se poate face doar în baza înscrisurilor depuse la dosar, expertiza de specialitate fiind singurul mijloc de probă concludent prin care se poate verifica atât punctajul mediu anual cât și drepturile de pensie stabilite prin deciziile contestate.
Întrucât eventualele erori cu privire la modul de calcul al drepturilor de pensie cuvenite contestatorului pot fi constatate doar în urma administrării acestui mijloc de probă, instanța a apreciat și această solicitare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă, contestatorul R. G., reprezentat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, criticând-o sub aspectul cazului de modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit tribunalul a apreciat că recalcularea pensiei s-a realizat în mod legal și că nu a existat o încălcare a art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană.
A susținut recurentul că instanța de fond a ignorat dispozițiile acestui articol, întrucât constatarea constituționalității Legii nr. 119/2010 nu este de natură să împiedice instanța națională să verifice dacă aplicarea legii nu produce efecte contrare Convenției.
A precizat recurentul că instanța trebuia să aplice dispozițiile menționate în concordanță cu jurisprudența CEDO, fiind necesar a nu se confunda sau suprapune pensia de serviciu cu cea de drept comun.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond trebuia să verifice dacă ingerința statului a satisfăcut cerințele legalității și nu a fost arbitrară și dacă s-a respectat proporționalitatea măsurii.
A mai apreciat recurentul că s-au ignorat probatoriile administrate și că, contrar celor stabilite de tribunal, au existat erori la determinarea cuantumului pensiei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației.
Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod pr. civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin motivul de recurs formulat, recurentul a criticat sentința față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, susținând că este nelegală, pe considerentul că Tribunalul Prahova a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului și le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs nu subzistă însă în cauză, soluția Tribunalului Prahova bazându-se pe o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în speța dedusă judecății, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 263/2010 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Ca prim aspect, Curtea reamintește că pensiile de serviciu au fost stabilite pentru anumite categorii socio-profesionale, fiind alcătuite din două componente – pensia contributivă, plătită din bugetul de stat din bugetul asigurărilor de stat (stabilită prin raportate la contribuția efectivă plătită de salariat) și pensia suplimentară, suportată din bugetul de stat, fără plata unei contribuții.
În conformitate cu principiul contributivității prevăzut de Legea nr. 19/2000, principiu menținut în Legea nr. 263/2010 (act normativ care a abrogat Legea nr. 19/2000), în procesul de recalculare a pensiilor, fiecărei persoane i se stabilește și i se atribuie un punctaj mediu anual, ce determină cuantumul pensiei, corespunzător stagiului efectiv de cotizare și prin raportare la contribuția efectiv achitată de asigurat.
La acest moment nu se mai poate discuta, însă, despre încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, astfel cum a pretins recurenta, dat fiind faptul că în Cauza F. și alții contra României s-a statuat că „reducerea pensiilor […] deși substanțială, a constituit o modalitate de integrare a acestor pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000, menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferitele sisteme”.
Totodată, în considerentele deciziei menționate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că „reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale, dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu”.
Se impune a se observa în acest sens, că și în jurisprudența anterioară hotărârii pronunțată în Cauza F. și alții contra României, respectiv în Cauzele Munon Diaz contra Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei, Curtea Europeană a statuat că drepturile ce decurg din sistemul de asigurări sociale, deși, protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu implică o pensie într-un anumit cuantum, iar „scăderea cuantumului cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamanta fiind obligată să suporte o scădere rezonabilă și proporțională”.
Elocventă, în acest sens, este și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în Cauza C. Abaluță și alții contra României, în care s-a stabilit că reducerile suferite de beneficiarii pensiilor de serviciu nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, iar reforma sistemului de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale, ci numai asupra unei părți din pensie, suportată integral de la bugetul de stat, care reprezintă un avantaj de care petenții au beneficiat, datorită profesiei lor.
Nefondată este și critica formulată de recurent sub aspectul pretinsei ignorări, de către instanța de fond, a probatoriului administrat în cauză, în considerentele sentinței fiind menționată analiza realizată sub acest aspect de prima instanță, Curtea reținând totodată, sub aspectul raportului rezonabil de proporționalitate, că din actele aflate în dosarul de fond, reiese că pensia revizuită acordată recurentului, în cuantum de 3566 lei, depășește semnificativ nivelul pensiei medii pe țară, existând prin urmare un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul ales și interesul individual.
Curtea va înlătura ca nefondată și ultima critică formulată de recurent, vizând existența unor pretinse erori în determinarea cuantumului pensiei, reținând sub acest aspect că documentația înaintată de intimată nu este de natură să confirme susținerile recurentului.
În considerarea acestor argumente, constatând că în cauză nu există motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul de sindicat R. V. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură C. G., cu sediul în București, .. 4 . . sector 3, împotriva sentinței civile nr. 88/11 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE - DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL, cu sediul în București, . sector 5 și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7-9 sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. C.-M. M.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. DV
2 ex./26.04.2013
d.f. nr._ - Tribunalul Prahova
j.f. R. I. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1259/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1263/2013.... → |
|---|
