Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1592/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1592/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 3623/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.786
Ședința publică din data de 26 martie 2013
Președinte - G.-S. P.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul Z. L.,domiciliat în B., ..27, ., împotriva sentinței civile nr-.1592 din data de 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, ..7- 9, sector 6 și C. de Contestații a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator Z. L. personal, lipsind intimații C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale și C. de Contestații a Ministerului A. Naționale.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat.
Se mai învederează că prin C. Registratură intimatul M. A. Naționale a depus la dosarul cauzei concluzii scrise înregistrate sub nr. 6760 din data de 22.03.2013. În cuprinsul concluziilor scrise se solicită judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței recurentul-contestator Z. L. arată că nu a luat cunoștință de conținutul concluziilor scrise și precizează că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lectura conținutul acestora.
De asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act de declarația recurentului-contestator și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-contestator Z. L. având cuvântul, arată că arată că înțelege să susțină recursul astfel cum a fost formulat.
În continuare învederează că în cauză, intimata a emis o altă decizie de pensionare și nu a răspuns la timp contestației pe care a formulat-o.
Precizează că decizia pe care o contestă este cea de-a treia decizie de pensionare emisă care este identică cu celelalte două decizii, însă diferă puțin cuantumul pensiei.
În continuare menționează că la emiterea noii decizii de pensionare intimata nu a ținut cont de decizia irevocabilă nr.1378 din data de 30.11.2011 a Curții de Apel Ploiești.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ /2011, contestatorul Z. L. a formulat, în contradictoriu cu M. A. Naționale - C. de pensii sectorială de pe lângă M. A. Naționale, contestație împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr._/08.03.2012, solicitând anularea acesteia, menținerea în plată a cuantumului pensiei obținute conform Legii nr.164/2001, cu luarea în calcul a adeverinței nr.1191/05.07.2011 eliberată de C. Județeană de P. B. și a Fișelor cu locurile de muncă în care a lucrat privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. FLMV/BZ/M_ și nr. SA 1231/2012, emisă de UM_ B..
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că, la datele de 10.01.2012, 27.01.2012 și 03.03.2012 a formulat contestații la deciziile de revizuire și recalculare, iar C. de contestații din cadrul M. A. Naționale nu a răspuns în termenul legale și că răspunsul primit la 08.03.2012 nu este în concordanță cu decizia nr.1378/2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă și irevocabilă.
Consideră contestatorul că decizia de revizuire este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
1.Prin decizia nr.1378/2011 a Curții de Apel Ploiești a fost anulată decizia de pensionare nr._/2010 și a fost menținută decizia de pensie stabilită în baza Legii nr.164/2001.
2.Este o situație discriminatorie în raport cu pensiile speciale ale magistraților.
3.Încălcarea dreptului de proprietate, așa cum este protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prestațiile sociale constituind obiect de protecție indiferent de natura contributivă sau necontributivă.
4.Pensia are o valoare patrimonială, având semnificația unui drept câștigat și executat de stat în temeiul unei legi speciale.
5.Se încalcă principiul neretroactivității, așa cum a motivat și Curtea de Apel Ploiești în decizia menționată și cum a subliniat, constant, Curtea Constituțională în deciziile nr.375/2005, nr.50/2006 și nr.120/2007.
Contestatorul a mai arătat că solicită luarea în calculul pensiei a adeverinței înregistrată sub nr.1191/2011 eliberată de C. Județeană de P. B. și a Fișelor cu locurile de muncă în care a lucrat privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. FLMV/BZ/M_ și nr. SA 1231/2012, emisă de UM_ B..
Prin ultima decizie de revizuire nr._/08.03.2012 nu au putut fi luate în considerare toate veniturile din perioada 1973-1990 pentru că o parte din statele cu venituri suplimentare au fost macerate, având termen de păstrare de 10 ani, conform legislației în vigoare.
Ulterior, la termenul de judecată din 17.09.2012, contestatorul a solicitat introducerea în cauză și a intimatei C. de contestații din cadrul Ministerului A. Naționale care a soluționat contestația împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
M. A. Naționale – C. de pensii sectorială a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității contestației, susținând că i-a fost comunicată Hotărârea nr._/06.06.2012 în luna iunie 2012, iar contestația a fost doar împotriva deciziei de revizuire nr._/08.03.2012.
Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, susținând că, la data de 03.02.2011, a intrat în vigoare OUG nr. 1/2011, care a abrogat expres H.G. nr.735/2010 și a instituit o nouă metodologie și noi termene de revizuirea a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității.
Referitor la afirmațiile reclamantului privind încălcarea dreptului de proprietate, principiul neretroactivității și al drepturilor câștigate, a susținut că asupra acestora s-a pronunțat Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.871/2010 și nr.873/2010, decizii definitive și general obligatorii.
Cu privire la cererea de a se menține decizia de stabilire a pensiei inițiale, în baza Legii nr.164/2001, a arătat că aceasta a fost abrogată prin Legea nr.263/2010, nemaiavând fundamentare legală.
Referitor la încălcarea legislației europene, inclusiv a Protocolului nr.1 la Convenție pentru apărarea drepturilor fundamentale, CEDO a respins ca inadmisibile plângerile referitoare la această încălcare în cauza F. și alții contra României, arătându-se că reformarea sistemului de pensii prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.119/2010, este compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1.
Ulterior, prin întâmpinarea înregistrată la data de 08.10.2012, intimata a invocat și prematuritatea cererii ce nu este îndreptată împotriva unei hotărâri emise de C. de contestații, contrar dispozițiilor art.149 alin.2 și art.153 lit. d din Legea nr.263/2010.
Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul B., prin sentința civilă nr.1592 din data de 26.11.2012 a respins excepțiile prematurității și tardivității contestației invocate de intimată și a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că excepțiile invocate de M. A. Naționale –C. sectorială de pensii sunt nefondate, subliniind că, în cauză contestația nu este prematură, în condițiile în care a fost formulată contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei în baza O.U.G. nr.1/2011, nr._/08.03.2012, la C. de Contestații P. din cadrul M. A. Naționale, conform prevederilor art. 22 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, anexă la O.U.G. nr.1/2011, cu referire la cele ale Legii nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum rezultă din copia acesteia și din dovada de comunicare aflate la filele 23 și 43-44 dosar.
Tribunalul a apreciat că nu este nici tardivă contestația, deoarece, încă de la primul termen de judecată, așa cum rezultă din motivele contestației, obiectul acesteia viza și Hotărârea nr._/06.06.2012 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului A. Naționale, motiv pentru care contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimată a acesteia.
A constatat tribunalul că în cauză contestația formulată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr._/08.03.2012 emisă de C. de pensii sectorială din cadrul Ministerului A. Naționale, contestată în cauză, a fost revizuită pensia contestatorului Z. L., în baza O.U.G. nr.1/2011, stabilindu-se un cuantum al pensiei brute de 4042 lei, cu începere de la data de 01.01.2011.
Împotriva acesteia, a formulat contestație la C. de Contestații P. din cadrul Ministerului A. Naționale, iar prin Hotărârea nr._/06.06.2012 a fost respinsă contestația.
Conform art.1 din O.U.G. nr.1/2011, s-a prevăzut ca pensiile prevăzute la art. 1 lit. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv pensiile militare de stat, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin.4 din aceeași lege, să fie revizuite, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Astfel, decizia contestată nu este nelegală, procedura revizuirii acestor pensii fiind reglementată de actul normativ menționat, iar faptul că prin decizia nr.1378/2011 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul formulat de contestator împotriva sentinței civile nr.844/2011 a Tribunalului B. ce a fost modificată în parte, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei de pensionare nr._/31.12.2010, menținându-se în plată decizia de pensie stabilită în baza Legii nr.164/2001, nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei de revizuire a pensiei, în baza O.U.G. nr.1/2011, respectiv decizia nr._/08.03.2012.
Tribunalul a mai reținut că în cauză contestația anterioară a avut ca obiect decizia de pensioane emisă în temeiul Legii nr.119/2010, iar ulterior, consecința reglementărilor prevăzute de O.U.G. nr.1/2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost revizuită pensia, în condițiile art.1 din acest act normativ.
A constatat tribunalul că motivele contestației vizează atât încălcarea principiilor neretroactivității, drepturilor câștigate, cât și neconcordanța cu prevederile Convenției și ale Protocolului nr.1 la Convenție.
În privința primelor motive, instanța a reținut că prin Decizia nr.919/2011 a Curții Constituționale s-a constatat că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională și că sunt inadmisibile criticile de neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
De asemenea, motivele invocate cu privire la încălcarea principiului neretroactivității sunt acelea pentru care, prin Decizia nr.871 din 25.06.2010 a Curții Constituționale, definitivă și general obligatorie, s-a răspuns obiecțiunilor de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010.
Astfel, a precizat tribunalul, cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor acestei legi, caracterul retroactiv al art. 3 din Legea nr. 119/2010 și neconcordanța acestuia cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, s-a reținut faptul că pensiile de serviciu, spre deosebire de cele acordate potrivit sistemului public de pensii, au două componente, respectiv pensia contributivă, care se suportă din bugetul asigurărilor sociale și reflectă partea de contribuție a fiecărui asigurat la acest buget și un supliment care se adaugă la partea contributivă, suportat de stat și care se plătește din bugetul de stat.
Prin urmare, a considerat tribunalul că singurul drept câștigat de către persoana în cauză îl reprezintă partea contributivă și doar dacă această parte ar fi încălcată, prin diminuare, se poate vorbi despre o aplicare retroactivă a legii și o încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, ceea ce în cauză nu se întâmplă.
În același timp, conform jurisprudenței Curții Constituționale, prin decizia nr.458/02.12.2003, s-a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituită sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei de aplicare”.
Motivele contestației privind încălcarea dreptul de proprietate, în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cu referire la Legea nr.119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu au mai fost analizate de către tribunal, avându-se în vedere pronunțarea Deciziei nr.29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, obligatorie potrivit art. 330/7 alin.4 Cod procedură civilă.
S-a reținut pronunțarea numai cu privire la ipoteza legală prevăzută de art.1 lit. c din Legea nr.119/2010, însă considerentele deciziei fiind valabile, pentru identitate de rațiune și în cazul celorlalte ipoteze reglementate în cuprinsul art.1 din lege.
Astfel, cu privire la neretroactivitatea legii, s-a statuat, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, că instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii.
Neretroactivitatea, în raport cu legile prin care pensiile speciale au fost stabilite inițial, a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art.1 alin.2 din legea nr.47/1992 republicată.
Referitor la motivele potrivit cărora s-ar încălca prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, s-a reținut în aceeași decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că, pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Totodată, în cauza F. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea Skorkiewicz c. Poloniei decizia din 1 iunie 1999, nr._/98 ; decizia Jankovic c. Croației nr._/98 ; decizia Kuna c. Germaniei nr._/99 ; Bllanco Callejas c. Spaniei decizia din 18 iunie 2002, nr._/00, și Maggio și alții c. Italiei din 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale.
Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În cauză, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie.
Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Astfel, nu pot fi reținute ca fondate criticile contestatorului cu privire la decizia de revizuire.
Referitor la cererea de menținere a Deciziei de stabilire inițială a pensiei, în baza Legii nr.164/2001, nu este admisibilă, Legea nr.164/2001, privind pensiile militare de stat, fiind abrogată prin art.196 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.
În privința cererii de luare în calcul a adeverinței nr.1191/05.07.2011 eliberată de C. Județeană de P. B. și a Fișelor cu locurile de muncă în care a lucrat privind încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. FLMV/BZ/M_ și nr. SA 1231/2012, emisă de UM_ B., din probatoriul administrat rezultă următoarele:
S-a reținut și în motivarea Hotărârii nr._/06.06.2012 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului A. Naționale că Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat contestatorul și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități deosebite, speciale și alte condiții înregistrată sub nr. SA 1231/2012, emisă de UM_ B., a fost anexă la fișa de pensie, constatându-se că nu există inadvertențe între datele cuprinse în situația veniturilor realizate lunar și anexa la decizia de revizuire – „Datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare”, iar urmare a completării la Fișei cu locurile de muncă în care a lucrat contestatorul și care îi dau dreptul la încadrarea în locuri de muncă și activități deosebite, speciale cu nr. FLMV/BZ/M_, C. de pensii sectorială a valorificat datele prin emiterea Deciziei de revizuire nr._/08.03._ și a Deciziei de recalculare nr._/08.03.2012.
De asemenea, urmare a cererii contestatorului nr.C.88/05.07.2011 și a depunerii la dosarul de pensie a adeverinței nr. nr.1191/05.07.2011 eliberată de C. Județeană de P. B., a fost emisă Decizia de recalculare nr._/2012, prin care au fost valorificate datele referitoare la stagiile de cotizare realizate după trecerea în rezervă.
Aceste situații reies și din anexele deciziilor de revizuire a pensiei nr._/08.03.2012, respectiv de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă nr._/08.03.2012, din datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare (filele 12-16 dosar) rezultând reținerea condițiilor deosebite și speciale de muncă în perioadele în care a lucrat în aceste condiții contestatorul, respectiv valorificarea datele referitoare la stagiile de cotizare realizate după trecerea în rezervă.
Dacă prin Decizia de revizuire nr._/08.03._, emisă în baza OUG nr.1/2011, era reținut un stagiu de cotizare realizat de 41 ani, 9 luni și 16 zile, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 4042 lei, prin Decizia de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă nr._/08.03.2012, cu anexă (filele 7-8 dosar), stagiul total de cotizare realizat a fost de 43 ani, 9luni și 16 zile, cuantumul pensiei fiind majorat la 4113 lei.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile prematurității și tardivității contestației invocate de intimata C. Sectorială de P. a Ministerului A. Naționale prin întâmpinare și a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs contestatorul Z. L., invocând disp. art.304 pct.9 și art. 3041 Cod pr.civilă, susținând în esență că Tribunalul B. nu a răspuns solicitărilor formulate în plângerea sa, precizând că a solicitat anularea Deciziei de revizuire nr._/08.03.2012, în principal, pentru că în elaborarea acesteia nu s-a ținut cont de Decizia nr.1378/30.11.2011 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul_, rămasă definitivă, irevocabilă și executorie și nici de faptul că a specificat că datele din situația cu veniturile ce au fost luate în calcul nu sunt cele reale, depunând în acest sens la dosar documente justificative.
În continuare recurentul menționează că în plângerea formulată nu a menționat faptul că nu s-a ținut cont de completările din fișa cu locurile de muncă FLMV/BZ/M_ și nici de adeverința nr. 1191/05.07.2011, în baza căreia s-a emis decizia de recalculare nr._/08.03.2012.
Recurentul susține că a solicitat ca elementele acestor documente să fie luate în calcul și pentru elaborarea noii decizii de revizuire a pensiei ce urma să fie realizată după ce decizia de revizuire nr._/08.03.2012 va fi anulată, motivat de faptul că în elaborarea acesteia nu s-a ținut cont de Decizia nr.1378/30.11.2011 a Curții de Apel Ploiești.
Se solicită, pentru aceste motive, admiterea recursului, anularea în pate a sentinței recurate, iar pe fond admiterea plângerii, în sensul anulării deciziei de recalculare a pensiei nr._/08.03.2012.
Deși au fost legal citați cu această mențiune, intimații nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.871/25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.433/28.06.2010, Curtea Constituțională a statuat, printre altele, că dispozițiile art.1-5 și art.12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu disp.art. 15 alin. 2- neretroactivitatea legii, art.16-egalitatea în drepturi a cetățenilor, art.44- dreptul de proprietate privată, art.47 alin.1- referitor la nivel de trai și dreptul la pensie, art.53- restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți și art. 135 alin. 2 lit. f din Constituție - privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că prevederile art. 1 - 5 și art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu încalcă dispozițiile constituționale și internaționale referitoare la dreptul de proprietate având în vedere art.44 din Constituție raportat la art.1 din primul Protocol adițional la Convenție.
S-a reținut, conform considerentelor expuse în cuprinsul deciziei mai sus menționate, printre altele, că dispozițiile legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu încalcă principiul neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție.
Totodată, prin decizia nr. 873/25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.433/28.06.2010, Curtea Constituțională a statuat, printre altele, că dispozițiile art.1 lit.a, b, d - i și art.2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu disp. art. 15 alin. 2, art.47 alin.2, art.53 din Constituție și art.20 raportat la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Instanța nu este îndrituită să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, după cum s-a statuat prin decizia nr.29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.925/27.12.2011, prin care s-au respins recursurile în interesul legii declarate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale Curților de Apel B., Cluj, C. și G. privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. 2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.
Tot în decizia nr. 29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că nici referitor la discriminare, instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art.16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art.14 coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, pentru considerentele arătate în cuprinsul deciziei respective.
Decizia nr.29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, este obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod pr.civilă, adică de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, decizia pronunțată fiind obligatorie inclusiv în privința considerentelor acesteia.
Referitor la analiza de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, se reține că în conformitate cu disp.art.20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar potrivit alin.2 al art.20 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Între abordarea Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului există în mod incontestabil o diferență fundamentală: în timp ce Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt.
Prin urmare, judecătorul român trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Convenției și, chiar dacă s-a pronunțat deja Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea unei legi, acest lucru nu împiedică instanța de judecată să ajungă la concluzia că aplicarea acelei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare Convenției.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că un sistem bazat pe supremația Convenției și a jurisprudenței aferente acesteia asupra dreptului național este apt să asigure buna funcționare a mecanismului de apărare implementat de Convenție și de protocoalele sale adiționale constatând că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constituțională în ceea ce privește compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate având în vedere situația particulară din fiecare speță, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, astfel cum s-a reținut tot în cuprinsul deciziei nr. 29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.925/27.12.2011, mai sus menționată.
Din perspectiva reglementărilor internaționale, Curtea reține că potrivit art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, iar conform alin.2 al aceluiași articol, dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Așadar, pentru cercetarea nesocotirii prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la Convenție se impune ca fiecare cauză concretă dedusă judecății să fie analizată amănunțit, sub toate aspectele sale particulare de fapt, pentru a se putea determina, în concret:1. dacă partea reclamantă deține un „bun” existent; 2. dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; 3.dacă ingerința îndeplinește condițiile legalității, a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general și a unei proporționalități rezonabile între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În conformitate cu art.1 lit.a din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat - membrul de sindicat Z. L. fiind beneficiarul unei asemenea pensii - devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art.3 alin.1 din același act normativ, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, potrivit alin.2 al art.3 din Legea nr.119/2010, în situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin.1, care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia nr._ din 31.12.2010 a Casei de P. din cadrul Ministerului A. Naționale s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu a membrului de sindicat Z. L. în baza Legii nr.119/2010 și a HG nr.735/2010, decizia respectivă fiind contestată separat, într-o altă cauză. Decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010, pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.735/2010, dată în aplicarea legii, hotărâre de guvern ce privește recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
De menționat, că HG nr.735/2010, ce a stabilit metodologia de calcul a noului cuantum al pensiei cuvenite membrului de sindicat Z. L., a fost abrogată prin art.10 din OUG nr. 1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv 31.01.2011.
OUG nr.1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.81/31.01.2011, privește stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, arătându-se în expunerea de motive a acestei ordonanțe de urgență că întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, este imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
La adoptarea OUG nr.1/2011 s-au avut în vedere, astfel cum rezultă tot din expunerea de motive, exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.
În conformitate cu disp.art.1 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
De asemenea, potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010- situație ce se regăsește în cauză - se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar conform alin.2 al art.6, diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Ca atare, prin decizia emisă de C. de P. Sectorială a M., privind revizuirea pensiei în baza OUG nr.1/2011, membrului de sindicat Z. L. i-a fost stabilită, începând cu data de 01.01.2011, o pensie în alt cuantum, la emiterea deciziei de revizuire a pensiei fiind avută în vedere metodologia de calcul prevăzută în Anexa 3 a OUG nr.1/2011.
Decizia de revizuire sus-indicată și hotărârea Comisiei de Contestații P. din cadrul M., hotărâre prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de Z. L. împotriva deciziei de revizuire a pensiei, au fost contestate în pricina de față.
Se impune a se preciza, totodată, că prin decizia nr. 919 din 06.07.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.504/15.07.2011, Curtea Constituțională a constatat că sunt neîntemeiate criticile de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.De asemenea, s-a constatat că sunt inadmisibile criticile de neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/2011.
OUG nr.1/2011 a fost aprobată prin Legea nr.165/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.511/19.07.2011.
Pensia membrului de sindicat Z. L. reprezintă un „interes patrimonial”, ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în jurisprudența acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în acest sens (cauza Buchen contra Republicii Cehe, cauza Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii).Înainte de aplicarea Legii nr.119/2010 și recalcularea, respectiv revizuirea pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, acesta se putea prevala de garanțiile oferite de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
De asemenea, pensia de serviciu stabilită în temeiul actului normativ special reprezintă un „interes patrimonial” atât sub aspectul părții contributive - achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat, cât și sub aspectul părții necontributive - care se suportă de la bugetul de stat.
Astfel, în jurisprudența acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele de natură necontributivă sub aspectul incidenței art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
În cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12.04.2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție nu impune nicio restricție asupra libertății statelor contractante în privința deciziei de a instaura sau nu un sistem de protecție socială sau de a alege tipul sau nivelul prestațiilor ce trebuie acordate în baza unui astfel de sistem. În schimb, din momentul în care un stat contractant instituie o legislație prin care se prevede plata automată a unei prestații sociale - fie că acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a unor contribuții ‑ această legislație trebuie considerată ca generând un interes patrimonial în temeiul câmpului de aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile din acest articol ( motivare la care s-a făcut trimitere și în hotărârea din 18.02.2009 în cauza Andrejeva contra Letoniei).
Referitor la ingerință, aceasta este legală, fiind reglementată de Legea nr.119/2010, urmărind un scop legitim, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Ingerința nu este arbitrară, a fost motivată și nu se poate reține, în contextul dat, că norma din dreptul intern nu ar fi suficient de accesibilă, precisă ori predictibilă sau că ar avea caracter discreționar.
După cum s-a arătat în cuprinsul deciziei nr.29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ingerința trebuie analizată însă din perspectiva dreptului la respectarea bunurilor( regula generală și, totodată, prima normă din art.1 din Protocolul nr.1), iar nu precum o încălcare de tipul „privării de proprietate” ( cea de-a doua normă din același text), fiind greșită susținerea din recurs în sensul că în speță ar fi fost vorba de o privare de proprietate.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenție nu garantează o pensie într-un anumit cuantum.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Într-o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale (cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, din 12.10.2004).
Ingerința statului în dreptul membrului de sindicat Z. L. îi dă posibilitatea și unei marje de apreciere cu privire la cuantumul valoric ce trebuia diminuat, marjă care, în acest domeniu, este una extensivă, însă această marjă trebuie să se limiteze la păstrarea echilibrului dintre cele două interese cu privire la care se adoptă măsura.
În analizarea raportului de proporționalitate, la care însăși instanța supremă face referire în cuprinsul deciziei nr.29/12.12.2011, având în vedere situația particulară a membrului de sindicat Z. L., în raport de cuantumul pensiei medii lunare pentru limită de vârstă la nivelul lunii ianuarie 2011 - de 880 lei, conform statisticii prezentate de M. Muncii și Asigurărilor Sociale - și de necesitatea asigurării mijloacelor de subzistență, Curtea reține că prin reducerea pensiei acestuia, nu se poate vorbi de o diminuare de natură să-l pună n situația de a nu mai face față propriilor cheltuieli și de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată.
Nu în ultimul rând, se reține că prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.119/2010.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în cuprinsul deciziei respective că statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale și dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr.119/2010 și anume, contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, s-a reținut că pensia datorată reclamantelor în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă, fiind pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor din acea cauză, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor prevăzut de Legea nr.19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie.
Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie în sensul art.14 din Convenție în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă, iar faptul că anumite categorii se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține de marja de apreciere a statului, diferențele nefiind lipsite de justificare.
Prin urmare, membrul de sindicat Z. L. nu a făcut dovada în concret că raportul de proporționalitate este compromis, respectiv că suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială sau că este lipsit total de respectivul beneficiu social ori i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, neputându-se reține nici faptul că acesta ar fi discriminat în raport cu alte categorii de pensionari.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente motivele de modificare a sentinței prev.de art.304pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă, invocate în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul Z. L.,domiciliat în B., ..27, ., împotriva sentinței civile nr-.1592 din data de 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu C. de P. Sectorială a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, ..7- 9, sector 6 și C. de Contestații a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.- S. P. E.-S. L. V.-A. P.
GREFIER
V. M.
Red.GSP
Tehnored.VM
2 ex/26.04.2013
d.f.nr._ Tribunalul B.
j.f. A.-M. D.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Asigurări sociale. Hotărâre din 10-10-2013, Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1259/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
