Recalculare pensie. Decizia nr. 3904/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3904/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 672/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 3904
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Președinte - P. M. G.
Judecători - A. P.
- V. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul B. M., domiciliat în Florești, ., . împotriva sentinței civile nr. 1620 pronunțată la 6 iunie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant B. M., personal și intimata-pârâtă C. Județeana de Pensii Prahova prin consilier juridic M. A..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la data de 27.11.2013, prin Serviciul Registratură, intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova a depus întâmpinare.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant B. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, în sensul de a i se recalcula pensia având în vedere contribuția pe care a plătit-o în cei 39 de ani de muncă.
Consilier juridic M. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect instanța a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
În cauză operează excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece reclamantul a solicitat abia în anul 2013 acordarea unor sume de bani corespunzătoare intervalului 1995-2006, deci peste termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul-lege 167/1958.
CURTEA:
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr._ , reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună analizarea adeverințelor cu o vechime de 11 ani și 7 luni, sporurile de vechime, sporurile de noapte și cele de fidelitate, care nu au fost trecute în cartea de munca la data de 8.11.2006.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței faptul că aceste adeverințe au fost depuse la C. Locală de Pensii Câmpina la data de 13.12.2006, acestea fiind recalculate în suma de 42 de lei lunar.
Reclamantul a învederat în cuprinsul acțiunii că este nemulțumit de recalcularea acestor adeverințe cu vechimea arătată mai sus, dar și de faptul că din anul 1995, an în care s-a pensionat, cu decizia nr._ și până în anul 2006, suma recalculată nu i-a fost dată nici până în prezent. Astfel că, atunci când a primit suma menționată mai sus, respectiv la data de 13.12.2006, i s-a promis de către șeful Casei de Pensii Câmpina, ca i se va restitui întreaga sumă restantă din anul 1995, anul pensionarii și până în anul 2006, fapt ce nu s-a întâmplat
Reclamantul a precizat că a contribuit la bugetul de stat, la C.A.S în condiții legale, astfel că, având in vedere cele sus-menționate, solicită să se dispună analizarea adeverințelor și suma restantă din anul 1995 și până în anul 2006.
La termenul din 10 mai 2013 reclamantul a precizat personal cererea de chemare în judecată arătând că este mulțumit de felul în care i-a fost recalculată și acordată pensia din anul 2006 la zi solicitând numai recalculare pensiei pentru perioada 1995-2006.
La termenul de judecată din data de 06.06.2013, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar prin sentința civilă nr. 1620 pronunțată la 6 iunie 2013 a admis excepția, respingând acțiunea ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea introductivă reclamantul B. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Prahova plata retroactivă anterior anului 2006, respectiv pentru perioada 1995 – 2006, a pensiei majorate cu suma de 42 lei, astfel cum s-a stabilit prin Decizia emisă în anul 2006.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, tribunalul a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1957 privind prescripția, dar și prevederile imperative ale Legii nr. 19/2001, OUG nr. 4/2005 și HG nr.1560/2004 privind recalcularea pensiilor.
Astfel, s-a reținut că, așa cum reclamantul afirmă în acțiune, C. Județeană de Pensii i-a recalculat la 13.12.2006 pensia, valoarea pensiei fiind majorată cu suma de 42 lei, astfel că în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, rezultă că reclamantul nu mai este în termen pentru a solicita acordarea unor sume de bani pentru perioada 1995 – 2006, fiind împlinit termenul de prescripție pentru perioada respectivă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 137 C.proc.civ., tribunalul a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și a respins acțiunea, ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. M. care a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, întrucât Casei de Pensii Câmpina îi revenea obligația de a reanaliza și recalcula pensia în funcție de adeverințele pe care le-a depus la dosar.
În temeiul art. 308 alin.2 C.pr.civilă, intimata-pârâtă C. Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât, față de dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 167/1958, în mod corect instanța a constatat că acțiunea este prescrisă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată inițial, reclamantul recurent a solicitat ca pe baza adeverințelor depuse la C. Locală de Pensii Câmpina să se dispună analizarea sporurilor de vechime, a sporurilor de noapte și a sporurilor de fidelitate, care nu au fost trecute în cartea de muncă la data de 8.11.2006 și plata sumei restante reprezentând pensie cuvenită în plus în raport de aceste adeverințe neplătită din anul 1995 până în anul 2006.
Prin precizarea făcută personal în instanță la termenul din 10 mai 2013, reclamantul a arătat că este mulțumit de pensia recalculată și acordată din anul 2006 la zi, solicitând numai recalcularea și acordarea pensiei pentru perioada 1995-2006.
În raport de cererea cu care reclamantul a investit instanța, se constată că s-a dat eficiență principiului disponibilității fiind analizat dreptul la acțiune și prescripția dreptului material la acțiune în raport de cererea precizată.
Întrucât se solicită în esență plata unei diferențe la pensia cuvenită pentru perioada 1995-2006, potrivit recalculării făcute de către pârâtă pentru perioada următoare, curtea apreciază că în mod temeinic și legal a apreciat instanța de fond că sunt incidente dispozițiile privind prescripția dreptului material la acțiune prevăzute de Decretul lege 167/1958.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul lege 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit, de lege, iar termenul general de prescripție este cel de 3 ani, prevăzut de art.3 din același decret, care potrivit art. 7 începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori în cauză, reclamantul a solicitat intimatei plata pensiei suplimentare cuvenite în baza adeverințelor privind beneficierea de sporuri de vechime, de noapte și de fidelitate, înainte de anul 2006, care au fost avute în vedere la recalcularea pensiei stabilită și acordată după anul 2006 până în prezent.
Prin urmare dreptul reclamantului de a solicita diferența de pensie pentru perioada anterioară anului 2006, respectiv din 1995, a început să curgă cel mai târziu din 13 decembrie 2006 când intimata a admis decizia privind recalcularea pensiei reclamantului (f. 37), care a recunoscut dreptul acestuia la mărirea pensiei în baza adeverințelor prezentate, cu suma de 42 lei lunar, și care ca recunoaștere a pârâtei constituie un motiv de întrerupere a cursului prescripției.
După această dată, recurentul a mai solicitat prin cererea adresată instanței aceste drepturi, la data de 22 ianuarie 2013, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Nu s-a dovedit existența unor motive de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției în perioada cuprinsă între decembrie 2006- ianuarie 2013, astfel că în mod temeinic și legal a reținut prima instanță intervenirea prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază ca nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în care se încadrează motivele dezvoltate de către recurent, motiv pentru care în baza art.312 al.1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat și să mențină ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul B. M., domiciliat în Florești, ., . împotriva sentinței civile nr. 1620 pronunțată la 6 iunie 2013 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 1, județul Prahova
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
P. M. G. A. P. V. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMP
Tehnored.PJ
2 ex/16.12.2013
j.f. Ș. O.-C.
d.f._ Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 4062/2013.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 917/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
