Asigurări sociale. Decizia nr. 917/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 7664/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 917
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013
Președinte - C. P.
Judecători - V. D.
- M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2332 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. E. domiciliată în municipiul Târgoviște, . 42, scara B, etaj 2, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, declarat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare, înregistrată sub nr. 6851/22.03.2013, din partea intimatei-reclamante.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele ;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ /12.10.2012, reclamanta L. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, să se dispună: recalcularea pensiei și emiterea unei noi decizii, luând în considerare la stabilirea pensiei acordul global prevăzut de art.12. alin 1, lit(a) din Legea nr.57/1974, specificat în adeverința nr. 430/09.09.2009 emisă de Proiect Dâmbovița SRL Târgoviște și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensii începând cu data de 20.06.2012 la zi, cum și actualizarea sumelor la data plății efective.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că a fost angajata S.C. Proiect Dâmbovița SRL Târgoviște, că la data de 09.09.2009 i s-a emis adeverința nr. 430 reprezentând salariul brut realizat pentru perioada februarie 1972 - aprilie 1991, fiind incluse acordul global, sporul de vechime și alte sporuri, inclusiv salariul tarifar și că sporurile sunt defalcate pe perioade, menționându-se că pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
A mai arătat reclamanta că la data de 20.06.2012 s-a adresat cu cerere către C. Județeană de Pensii Dâmbovița, înregistrată sub nr._, prin care a solicitat recalcularea pensiei în conformitate cu noile reglementari ale Deciziei nr.19 din 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 18/2011, apăruta în M.O. nr.824/22.11.2011 și până la data introducerii acțiunii nu a primit niciun răspuns.
Reclamanta a solicitat admiterea cererii, obligarea pârâtei la recalcularea pensiei, emiterea deciziei și plata diferenței de pensie de la data de 20.06.2012 a depunerii cererii cu nr._ la C. Județeană de Pensii Dâmbovița la zi, iar sumele să fie actualizate până la data plații efective.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.57/1974 art.12 alin 1, Legea nr.3/1977, Legea nr. 49/1992, Legea nr. 19/2000, O.G. 4/2005, Legea nr. 263/2010, Decizia nr.19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar în copii: adresa nr._/20.06.2012, talonul de pensie nr._, adeverința nr.430 din 09.09.2009 emisă de ., Decizia nr.19/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâta C. Județeană de Pensii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, decizia emisa de C. Județeană de Pensii Dâmbovița fiind temeinică și legală, deoarece conform prevederilor Legii nr. 263/2010 și a anexei nr. 15, punctul VI din Hotărârea Guvernului României nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât „nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”, iar prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 stabilesc că, la determinarea punctajelor anuale, până la . acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel: salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, dar și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Art. 4 alin. 3 din OUG 4/2001 prevede că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexă, care face parte integrantă din actul normativ, la punctul VI din Anexa la OUG 4/2005 menționându-se că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori, după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04.2001.
Aceste dispoziții nu lasă loc de interpretare extensiva, constituționalitatea textului de lege făcând obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736 din 24.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat și întrucât Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate înainte de această dată care intrau în calculul pensiilor au fost reglementate în Capitolul IX din Legea nr. 19/2000, respectiv "Dispoziții tranzitorii", stabilindu-se că la determinarea punctajelor anuale, până la . legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca. A.. 2 al art. 164 prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
A considerat pârâta că este necesar, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat anterior datei de 01.04.2001, să se analizeze dacă acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor sporuri: sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucru în subteran, indemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare, alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii, ori acordul global nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art. 12 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara, diferențiere ce rezultă din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definesc retribuția tarifară (inclusiv în cazul în care forma de retribuire este în acord), enumerându-se indemnizațiile, majorările și sporurile ce pot fi acordate pe lângă retribuția tarifară.
Dispozițiile Decretului nr. 92/1976 reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă reprezintă norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord nu se înscriau în carnetul de muncă, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, justificându-se astfel aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, excluzând din baza de calcul a pensiilor anumite categorii de venituri și sporuri.
Cu privire la temeiul juridic invocat, respectiv art. 78 din Legea nr. 19/2000, a arătat pârâta că pentru perioada ulterioară datei de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determină prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile.
Cu privire la virarea contribuției de asigurări sociale, sume ce trebuie să fie valorificate la stabilirea pensiei, s-a menționat că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului și nu a angajatului, acesta din urmă având obligația contribuției la pensia suplimentară. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, ori obligația plății contribuției de asigurări sociale îi revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat.
S-a invocat practica Curții de Apel Ploiești, respectiv deciziile nr. 1086/14.11.2007, 723/09.04.2009, 785 din 11.09.2007, a Curții de Apel G. - decizia nr. 324/15.05.2006, precum și a Curții de Apel A. I. - decizia nr. 139/2007, prin care instanțele de judecată au considerat faptul că veniturile suplimentare nu pot fi luate în considerare la recalcularea/stabilirea/revizuirea drepturilor de pensie, iar Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 30 din 16.11.2009 stabilește care sunt veniturile care constituie bază de calcul a drepturilor de pensie.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 2332 din 19 noiembrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea formulată de reclamanta L. E. și a obligat pârâta la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. 430/09.09.2009 emisă de . și la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta L. E. a solicitat obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Dâmbovița la recalcularea pensiei în conformitate cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.19/17.10.2011 începând cu data formulării cererii sale de recalculare a pensiei precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie.
A reținut tribunalul că reclamanta a solicitat pârâtei la data de 20.06.2012 să procedeze la recalcularea pensiei sale iar pârâta și-a exprimat refuzul în scris pe motiv că dispozițiile Legii nr. 263/2010 și anexei 15, pct. VI din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de Aplicare a prevederilor legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prevăd că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, anterior datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
A mai reținut tribunalul că reclamanta a prezentat la C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în vederea recalculării drepturilor de pensie, adeverința nr. 430/09.09.2009 emisă de . prin care s-a atestat de către fostul angajator cuantumul drepturilor salariale plătite în perioada februarie 1972 – aprilie 1991, astfel cum s-au regăsit în statele de plată originale și cum au fost evidențiate, pe rubrici și coloane, în documentul arătat. Angajatorul a menționat că sporul de acord este evidențiat împreuna cu salariul aferent în coloana ,,salariu cu spor de acord’’ din statul de plata, pentru care unitatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. S-a mai menționat că sporul de acord a fost plătit ,,în suma globala’’ adăugata la salariul tarifar conform Legii nr. 57/1974, art. 117 alin. 3.
Prin urmare, actul normativ impunea, ca modalitate preponderentă de plată a muncii personalului cu activitate în domeniile vizând cercetarea științifică, ingineria tehnologica și proiectarea, retribuirea în acord global, ceea ce presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale lunare.
Aceasta situație nu excludea, însa, aplicarea Decretului nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, care prin textul art. 1 impunea fostelor unități socialiste de stat și tuturor persoanelor juridice să vireze la bugetul asigurărilor sociale o contribuție de 15% asupra ,,câștigului brut realizat de personalul lor salariat’’.
Prin urmare, retribuirea în acord global era diferită de salarizarea cu retribuția tarifară prin elementele definite în art. 117 alin. 3 din Legea nr. 57/1974, fiind însa neechivoc faptul că drepturile obținute în acest mod de personalul din proiectare era supus plații contribuției la bugetul asigurărilor sociale potrivit legislației în vigoare la acea data, iar nu exceptat de la această obligație legală, conform art. 2 din Decretul nr. 389/1972.
În egala măsură, art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat prevedea că dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. Aceeași obligație legală impusă angajatorului s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 49/1992, care a modificat și completat Decretul nr. 389/1972.
Toate aceste acte normative au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 iar Legea nr. 263/2010 care a înlocuit Legea 19/2000 a păstrat dispozițiile referitoare la acordul global.
Principala apărare formulată de instituția intimată se raportează la prevederile cuprinse în Anexa Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005, care într-o mențiune finală consemnează că ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale’’.
Pornind de la premisa corectă că veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare nu pot participa la evaluarea punctajului mediu anual în condițiile Legii nr. 19/2000 (întrucât nu au fost făcute virări din aceste câștiguri la bugetul asigurărilor sociale), instanța a reținut că această ipoteză nu se aplică în mod abstract și cu caracter general, urmând a se statua, în fiecare caz în parte, dacă veniturile asiguratului au beneficiat de deducerea cotei de contribuție la acest buget.
Tribunalul a considerat că la aceasta concluzie s-a raportat și soluția pronunțată de Curtea Constituțională în analiza excepției de neconstituționalitate a mențiunii de la pct. IV din anexa O.U.G. nr. 4/2005, reținându-se în esență prin decizia nr. 736/24.10.2006 ( publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 4/04.01.2007) că aceste dispoziții nu modifică, cu caracter retroactiv, legislația anterioară și că ,,verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă sau nu aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete’’.
Prin Decizia nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că: formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
În considerentele deciziei s-a reținut că prin Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curții Constituționale, instanțelor judecătorești, în exercitarea deplinei jurisdicții în fapt și în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Dispozițiile art.330(4) Cod procedură civilă prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Această concluzie este întărită de considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, enunțate în Cauza M. contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42), astfel: în ceea ce privește obligația judecătorilor de a se conforma jurisprudenței stabilite de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, Curtea reamintește că reunirea Secțiilor Unite ale unei jurisdicții are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicție este chemată să le pronunțe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secțiilor acestei jurisdicții, ca și jurisdicțiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului și sarcinii lor de a examina, în totală independență, cazurile concrete care le sunt supuse judecății, ținând cont de probele administrate.
Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi.
Prin urmare instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la recalcularea pensiei datorată reclamantei prin valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr.430/09.09.2009 emisă de . și la plata diferențelor de pensie astfel rezultate din recalculare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și a art. 3041 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii, iar, pe fond, menținerea deciziilor emise de către instituția noastră ca fiind legale și temeinice.
Se susține de recurenta-pârâtă că în mod eronat, instanța de fond a admis contestația intimatului (ei), motivat de faptul ca instituția are obligația de a proceda la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor brute realizate.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010 și anexei 15, punctul VI din H.G. nr. 247/2011, Normele metodologice ale Legii nr. 263/2010, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale.
Referitor la baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, precizează recurenta că la art. 4 alin. 3 din OUG nr.4/2001, se stipulează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, sunt cele prezentate în anexa, care face parte integranta din actul normativ.
Pe lângă indicarea expresă a sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, la punctul VI din Anexa la OUG 4/2005 se menționează: " Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 04.2001:
-formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale."
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în forma de retribuire după timp nu lasă loc de interpretare extensiva; constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care prin Decizia nr. 736 din 24.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Întrucât Legea nr. 19/2000 a intrat în vigoare la 01.04.2001, perioadele de activitate desfășurate înainte de aceasta data care intrau în calculul pensiilor au fost reglementate în Capitolul IX din Legea nr. 19/2000, respectiv ""Dispoziții tranzitorii".
Astfel, prin dispozițiile articolului mai sus menționat se stabilește că: "la determinarea punctajelor anuale, până la . prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de munca".
După cum se observă în carnetul de muncă al reclamantului nu sunt înscrise aceste venituri.
La alin. 2 al art. 164, se prevede ca "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de munca".
După cum rezulta din dispozițiile legale menționate anterior, pentru a verifica dacă un spor poate fi utilizat la stabilirea punctajului mediu anual recalculat anterior datei de 01.04.2001, este necesar a se analiza dacă acel spor ar fi fost utilizat la stabilirea pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, respectiv Legea nr. 3/1977.
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, "baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor sporuri: sporul de vechime în munca; sporul pentru lucru în subteran; indemnizația de zbor; sporul pentru condiții grele de munca; sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal; sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare; alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii".
Se precizează de recurenta-pârâtă că veniturile solicitate a fi luate în calcul nu reprezintă un spor, ci o formă de remunerare față de munca suplimentară desfășurata în cadrul policlinicii cu plata, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv de Legea nr. 279/1983, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
De asemenea, dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de munca, coroborate cu OMM nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidenta a carnetului de munca reprezintă norme legale, din care rezultă că veniturile realizate suplimentar nu se înscriu în carnetul de muncă, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă din baza de calcul a pensiilor, printr-un text de lege expres anumite categorii de venituri și sporuri (ex: formele de retribuire după timp - orele suplimentare).
De asemenea, se mai precizează de recurentă că pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determina prin utilizarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile.
Este absolut necesară această precizare pentru a elimina orice confuzie privind baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, reglementată de art. 23 din Legea nr. 19/2000, baza care exista în fapt și în drept începând cu data de 01.04.2001 și care poate fi invocată doar pentru perioade de activitate desfășurate Începând cu data de 01.04.2001 și baza de calcul anterioara datei de 01.04.2001.
Deci, dispozițiile art. 76 și 78 din legea nr. 19/2000 se aplică pentru activitatea desfășurata anterior datei de 01.04.2001, numai în ceea ce privește modul efectiv de calcul (calculul matematic)al punctajului mediu anual nu în ceea ce privește sumele utilizate la stabilirea numărului de puncte și a punctajului.
In consecința, stabilirea punctajului mediu anual se realizează prin utilizarea sumelor la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara pentru perioada anterioara datei de 01.04.2001 și respectiv, contribuția individuala la asigurările sociale pentru perioada ulterioara datei de 01.04.2001 și nicidecum prin utilizarea sumelor la care angajatorul își achita partea sa din contribuția de asigurări sociale.
In ceea ce afirmația unității angajatoare că la aceste venituri s-a virat contribuția de asigurări sociale și aceste sume trebuie să fie valorificate la stabilirea pensiei, mai precizează că la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decret nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992) ca plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 389/11.10.1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ""unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor ”
Așa cum rezultă din aceste dispoziții legale, precum și din prevederile Legii nr. 49/1992, obligația plății contribuției de asigurări sociale ii revenea angajatorului, care calcula aceasta contribuție la fondul total de salarii și o vira la bugetul asigurărilor sociale de stat, cu precizarea că plata contribuției de asigurări sociale de stat, de către angajator, nu însemna diminuarea drepturilor salariale ale angajaților, așa cum erau acestea înscrise în contractele individuale de muncă.
De asemenea, prin Precizările nr._/10.07,1992 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 49/1972, la punctul 2 se menționează, fără echivoc ca sumele ce se utilizează la stabilirea pensiei, sunt sumele la care s-a reținut contribuția la pensia suplimentara, suma reținuta din drepturile salariale ale angajatului.
Astfel, se poate observa corelația între baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, compusă din salariu tarifar și sporurile expres și limitativ prevăzute de lege, contribuția la pensia suplimentara, suma care se reținea din drepturile salariale ale angajatului și sumele ce se utilizează la stabilirea punctajului mediu anual după data de 01.04.2001, conform art. 76-78 din Legea nr. 19/2000.
În aceste condiții sumele obținute de reclamant suplimentar reprezintă venituri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare și nu au fost avute în vedere la calcularea și reținerea contribuției la pensia suplimentara, potrivit precizărilor nr._/10.07.1992.
In concluzie, se susține de recurentă că niciodată veniturile suplimentare, nu au fost valorificate la stabilirea pensiei nici potrivit Legii nr. 3/1977, nici potrivit Legii nr. 19/2000.
Față de cele precizate mai sus, consideră că, în mod eronat instanța, în baza documentelor depuse la dosar, a anulat decizia emisa de către instituția pârâtă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 8 și pct. 9 și a art. 3041 Cod pr.civilă, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii contestației, iar, pe fond, menținerea deciziei emisă de către instituția recurentă ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 312 alin. 1 C.pr.civ., constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Recurenta a susținut, în principal că, formele de retribuire în acord nu reprezintă un spor, erau menționate în carnetul de muncă, raportându-se, totodată la prevederile cuprinse în Anexa O.U.G. nr. 4/2005, care într-o mențiune finală consemnează că ,,Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale’’.
Pornind de la premisa corectă că veniturile care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare nu pot participa la evaluarea punctajului mediu anual în condițiile Legii nr. 19/2000 (întrucât nu au fost făcute virări din aceste câștiguri la bugetul asigurărilor sociale), instanța de fond a reținut că această ipoteză nu se aplică în mod abstract și cu caracter general, urmând a se statua, în fiecare caz în parte, dacă veniturile asiguratului au beneficiat de deducerea cotei de contribuție la acest buget.
Tribunalul a considerat că la această concluzie s-a raportat și soluția pronunțată de Curtea Constituțională în analiza excepției de neconstituționalitate a mențiunii de la pct. IV din anexa O.U.G. nr. 4/2005, reținându-se în esență prin decizia nr. 736/24.10.2006 ( publicata în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 4/04.01.2007) că aceste dispoziții nu modifică, cu caracter retroactiv, legislația anterioară și că ,,verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului mediu anual și dacă sau nu aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete’’.
Prin Decizia nr. 19/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că: „formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12, alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.
Potrivit art. 3307 alin. 4 C. pr. civ., deciziile pronunțate de ICCJ în recurs în interesul legii, sunt obligatorii și, ca atare, în mod corect, tribunalul a apreciat că pârâta trebuia să dispună recalcularea pensiei reclamantei în conformitate cu veniturile brute menționate în adeverința nr.430/2009, în cauză fiind îndeplinite ambele cerințe stabilite prin decizia invocată, în sensul că veniturile au fost incluse în salariu, iar angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale.
Astfel, corect a reținut tribunalul că reclamanta a prezentat la C. Județeană de Pensii Dâmbovița, în vederea recalculării drepturilor de pensie, adeverința nr. 430/09.09.2009 emisă de . prin care s-a atestat de către fostul angajator cuantumul drepturilor salariale plătite în perioada februarie 1972 – aprilie 1991, așa cum s-au regăsit în statele de plată originale și cum au fost evidențiate, pe rubrici și coloane, în documentul arătat.
Angajatorul a menționat că sporul de acord este evidențiat împreună cu salariul aferent în coloana ,,salariu cu spor de acord’’ din statul de plata, pentru care unitatea a reținut și virat contribuția de asigurări sociale. S-a mai menționat că sporul de acord a fost plătit ,,în suma globala’’ adăugata la salariul tarifar conform Legii nr. 57/1974, art. 117 alin. 3.
Pentru aceste considerente, nefiind incident nici un motiv de modificare sau de casare, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ..1A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2332 din 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă L. E. domiciliată în municipiul Târgoviște, . 42, scara B, etaj 2, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
C. P. V. D. M. G.
Grefier,
A. M. B.
Red.MG
Tehnored.BA
2 ex./30.04.2013
dosar fond nr._ Tribunalul Dâmbovița
jud.fond M. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 3904/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 610/2013. Curtea... → |
|---|
