Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 610/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4347/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR.610
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Președinte – M. I. G.
Judecători - V. G.
- A. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de contestatorul T. L., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 5107 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..1, județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 6 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 13 martie 2013, dată când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Prahova, contestație împotriva deciziei nr._/10.05.2012, privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile speciale, solicitând anularea deciziei mai sus amintite.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat o cerere de pensionare la 11.04.2012 și în baza Legii nr. 263/2010 i s-a stabilit o pensie de 1.288 lei, cu plata drepturilor începând cu data de 01.08.2011.A arătat reclamantul că este pensionat pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, conform deciziei din 17.02.2000.
A mai arătat reclamantul că prin aplicarea Legii nr.263/2010 se încalcă principiul neretroactivității legii civile, menționând că după . Legii nr. 263/2010 intimata a emis decizia nr._/12.04.2012 denumită în mod greșit „recalcularea pensiei pentru limită de vârstă”.
Totodată, a menționat reclamantul că prin decizia contestată nu se dispune anularea deciziei din 18.11.2011, iar nelegalitatea deciziilor nr._/20.08.2010 și nr._/20.01.2011 atrage și anularea deciziei contestate.
În continuare, contestatorul a susținut că a contestat și decizia nr._/18.07.2011, însă cererea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2691/09.04.2012
pronunțată în dosarul nr._, care nu este irevocabilă, iar această sentința este în contradicție cu sentința civilă nr. 2122/30.09.2011 pronunțată în dosarul nr._, cu decizia din 21.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și cu decizia nr. 29 din 12.12.2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Susține reclamantul că prin Legea nr. 119/2010 au fost suprimate pensiile de serviciu, astfel că au fost încălcate dispozițiile CEDO referitoare la protecția proprietății private.
Precizează reclamantul că pensia de serviciu este un bun în înțelesul convenției, iar fără plata unei sume rezonabile în raport de valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal o atingere excesivă, iar lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată decât în cazuri excepționale (cauza Ex. Regele Greciei și alții împotriva Greciei, cauza Broniowski împotriva Poloniei).
A mai arătat că, procedându-se la recalcularea pensiei prin revizuire este lipsit de cea mai mare parte a dreptului de pensie deja câștigat aducându-i-se atingere substanței dreptului de proprietate incompatibilă cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, judecătorul național fiind obligat să aplice cu prioritate reglementările internaționale.
Contestatorul a menționat că în mod greșit revizuirea s-a dispus din oficiu deși nu au apărut elemente noi care să schimbe situația, precum și faptul că reducerea pensiei de la suma de 3.754. la suma de 1288 lei și obligarea la restituirea sumei de 17.622 lei echivalează cu o condamnare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în ședința publică din 24.09.2012, intimata a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia nr._/20.08.2010 a fost recalculată pensia în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 119/2010, iar ca urmare a soluționării dosarului nr._, având ca obiect anularea deciziei nr._/20.08.2010 și reluarea în plată a pensiei de serviciu, intimata a procedat la emiterea Deciziei nr._/18.11.2011 și reluarea în plată a pensiei de serviciu, începând cu data de 01.09.2010.
Intimata a precizat că ulterior a fost adoptată OUG nr. 59/2011 prin care s-au stabilit pensiile prevăzute la art. 1 lit. C-h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor deciziei de revizuire.
S-a învederat că s-a procedat la revizuirea tuturor pensiilor de serviciu, inclusiv cele reluate în plată în baza unei hotărâri judecătorești, astfel că a fost emisă decizia nr._/18.07.2011 prin care s-a dispus revizuirea pensiei, fiind acordată pensia în cuantum de 1288 lei, începând cu data de 01.08.2011.
A mai arătat că prin sentința civilă nr. 2691/09.04.2012, Tribunal Prahova a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr._/18.07.2011, astfel că intimata a emis decizia nr._/29.06.2012 prin care a fost menținută în plată decizia nr._/18.07.2011 și totodată, că din eroare a fost menținută în plată pensia de serviciu, astfel că în mod corect s-a procedat la emiterea deciziei nr._/10.05.2012 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o pensie de serviciu încasată necuvenit în perioada 01.08.2011.
La solicitarea contestatorului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, iar în ședința publică din 30.11.2012 instanța a respins cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, întrucât contestatorul nu a făcut dovada existenței pe rolul Curții de Apel Ploiești a acestui dosar.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 5107 din 30 octombrie 2012, a respins contestația formulată de contestatorul T. L. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii Prahova, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește legalitatea decizie de revizuire a pensiei, instanța a reținut că aceasta a făcut obiectul analizei instanței în cadrul dosarului nr._, în urma căreia s-a pronunțat sentința civilă nr. 2691/09.04.2012 prin care s-a respins contestația ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, s-a constatat că, deși dosarul nr._ se află pe rolul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării recursului, până la pronunțarea unei soluții de admitere a recursului, hotărârea judecătorească pronunțată de către Tribunalul Prahova se bucură de puterea lucrului judecat și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind definitivă.
Astfel, în temeiul sentinței nr. 2691/09.04.2012 s-a emis decizia nr._/29.06.2012 prin care s-a menținut în plată pensia stabilită în cuantum de 1288 lei, anulându-se astfel deciziile nr._/12.04.2012 și_/22.06.2012.
Referitor la decizia nr._/10.05.2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de drepturi prevăzute de legile cu caracter special, instanța a reținut că, potrivit buletinului de calcul anexă la decizie nr._/10.05.2012 în perioada 01.08._12 s-a plătit și încasat suma de 17.622 lei, întrucât din eroare a fost menținută în plată pensia de serviciu.
S-a mai arătat că, potrivit art.179 din Legea nr. 263/2010 sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție de 3 ani.
Având în vedere considerentele de mai sus, dar și dispozițiile Legii nr. 263/2010 și O.U.G. nr. 59/2011 instanța a apreciat că în mod greșit a fost menținută în plată pensia de serviciu, astfel că în mod corect a fost emisă decizia nr._/10.05.2012, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul T. L., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv incălcarea dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, art. 1200 pct.4, art.1202 alin.2 Cod civil, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 567/2004,
Astfel, recurentul a arătat că, prin Decizia nr._ din 10 mai 2012, C. Județeană de Pensii Prahova, a dispus constituirea în sarcina sa a debitului în sumă de 17.622 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 1.08._12, cu motivarea că plata necuvenită a drepturilor a fost generată de revizuirea pensiei de serviciu.
A mai susținut recurentul că prin sentința civilă recurată s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva acestei decizii, cu motivarea că s-a procedat corect cu privire la recuperarea sumei de 17.622 lei, întrucât sentința tribunalului, prin care s-a respins contestația la decizia de revizuire a pensiei, este definitivă.
Recurentul a arătat că a solicitat suspendarea soluționării în fond a contestației de față, până la soluționarea recursului formulat împotriva sentinței tribunalului privind decizia de revizuire a pensiei, cauză cu termen la 15 ianuarie 2013 (dosar nr._ al Curții de Apel Ploiești), cerere care a fost respinsă, deși reprezentanta intimatei nu s-a opus, lăsând la aprecierea instanței.
A învederat recurentul că instanța de fond a omis, neamintind absolut de loc de faptul că, așa cum s-a dovedit cu actele de la dosar, beneficiază de sentința civilă nr.2122 din 30 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus menținerea în plată a Deciziei nr._ din 31 octombrie 2009, respectiv plata pensiei de serviciu integrale și urmare a acestei decizii intimata a emis decizia nr._ din 18 noiembrie 2011, prin care se conformează dispozițiilor instanței de judecată procedând la .>
Învederează recurentul că prin decizia contestată nu se dispune anularea deciziei din 18 noiembrie 2011, ceea ce, de altfel, nici nu era legal, în speță fiind vorba de o decizie emisă pe baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, cu puterea lucrului judecat.
A mai precizat recurentul că decizia contestată era definitivă numai în situația în care el nu formula prezenta contestație, deci intimata a procedat abuziv la executarea unei decizii care nu era definitivă.
Totodată, recurentul a menționat că motivarea instanței este succintă și se referă doar la puterea de lucru judecat a sentinței pronunțată în revizuire și aflată în recurs pe rolul Curții de Apel Ploiești, fără să amintească de sentința civilă nr.2122/30 septembrie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă.
Pentru toate aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului și pe fond să se admită contestația, așa cum a fost formulată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, acestea se referă la faptul că instanța nu a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea recursului formulat împotriva sentinței tribunalului, privind revizuirea și mai puțin la fondul cauzei, invocându-se nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.pr.civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 244 C.pr.civilă, art.1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod civil, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 567/2004.
Raportând dispozițiile legale sus-menționate, la situația de fapt dedusă judecății, Curtea apreciază că aceste critici sunt nefondate, întrucât prima instanță a analizat în mod corect actele și lucrările dosarului și sub aspectul respingerii cererii de suspendare, Curtea apreciază că în mod corect instanța a respins această cerere, dat fiind faptul că recurentul nu a produs dovezi în acest sens, fiind de datoria acestuia de a proba orice cerere, chiar și în condițiile în care partea adversă a lăsat soluționarea cererii la aprecierea instanței, în cauză existând deja o hotărâre judecătorească definitivă în baza căreia a fost emisă decizia contestată.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 244 C.pr.civilă, nu au caracter imperativ, lăsând la aprecierea instanței necesitatea suspendării cauzei și în raport de aspectele sus-menționate, Curtea apreciază că în mod legal prima instanță a respins această cerere.
Și celelalte critici formulate de recurent, referitoare la existența unor decizii de pensie valabile, privind continuitatea plății pensiei de serviciu sunt total nefondate, întrucât decizia de pensie corectă este cea emisă conform dispozițiilor OUG nr. 59/2011, rămasă definitivă și prin care a fost menținută în plată pensia de asigurări sociale. Decizia la care face referire recurentul a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, aceasta și-a încetat aplicabilitatea la data de 1.08.2011, odată cu . OUG nr. 59/2011.
La dosar s-au produs dovezi de către intimată din care rezultă că din eroare la data de 1.08.2011 a fost menținută în plată pensia de serviciu, motiv pentru care s-a emis decizia nr._/10.05.2012 și prin care s-a stabilit în sarcina recurentului debitul în cuantum de 17.622 lei, reprezentând pensia de serviciu încasată necuvenit în perioada 1.08._12, în conformitate cu dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010.
Având în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, prin care recurentului i-au fost respinse contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de către intimată, cu precădere acea emisă în baza OUG nr. 59/2011, dar și împrejurarea că acesta a încasat necuvenit, în perioada 1.08._12, suma de 17.622 lei, fiind emisă decizie de recuperare a acesteia pentru a intra în legalitate, Curtea apreciază că toate criticile formulate de recurent sub acest aspect, sub neîntemeiate și conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civilă, va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul T. L., domiciliat în Ploiești, ., județ Prahova împotriva sentinței civile nr. 5107 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..1, județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2013.
Președinte, Judecători,
I. M. G. V. G. A. P.
Grefier,
C. C.
Red. ..PJ
2 ex/25.03.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. C. D. E.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 917/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 611/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
