Asigurări sociale. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 5150/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 763
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecători - E. S.
- V. D.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE – în numele și pentru membrul său Ș. I., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA „G. C. și R. I. V.”, cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, .. 4, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2188/7 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL, cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7- 9, sector 6.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - în numele și pentru membrul său Ș. I. și intimații M. A. Naționale – Departamentul Financiar contabil și C. de Pensii S. a Ministerului A. Naționale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termenul legal procedural și că recurentul-contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - în numele și pentru membrul său Ș. I. a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul acțiunii introductive - fila 25 dosar fond.
De asemenea, se învederează că recurentul-contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - în numele și pentru membrul său Ș. I. a depus la dosar o cerere, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrată sub nr. 5312/7 martie 2013, prin care precizează că intimați în prezenta cauză sunt: M. A. Naționale, cu sediul în București, ., sector 5 și C. de Pensii S. a Ministerului A. Naționale, cu sediul în București, .. 7 – 9, sector 6.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 martie 2013 s-a dispus admiterea cererii de abținere formulată de unul dintre membrii completului de judecată, respectiv de doamna judecător C.-P. B..
Intimatul M. A. Naționale a depus la dosar concluzii scrise prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr. 6767/22 martie 2013 în cuprinsul cărora a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că, atât recurentul-contestator S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere – în numele și pentru membrul său Ș. I., în cuprinsul acțiunii introductive (fila - 25 dosar fond) cât și intimatul M. A. Naționale, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar prin intermediul Compartimentului Registratură, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță) constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod proc. civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub număr de dosar_ /25.06.2012, reclamantul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său de sindicat Ș. I. i-a chemat în judecată pe pârâții M. A. Naționale și C. de Pensii S. a Ministerului A. Naționale, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului A. Naționale, anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/2012, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr._/2006, obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform legii 164/2001, plătită în luna decembrie 2010 și pensia revizuită conform legii 119/2010, HG 735/2010 și OUG nr. 1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale. S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale și actualizarea acesteia cu indicele de inflație pentru sumele reprezentând diferențe de pensie, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, reclamantul a contestat și cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire, la comisia de contestații, îndeplinind astfel procedura prealabilă prevăzută de lege.
A susținut reclamantul că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul HG 735/2010, act normativ lipsit de orice efect juridic, conform sentinței civile nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus suspendarea actului.
A apreciat reclamantul că prin Legea nr. 119/2010 i s-a încălcat dreptul de proprietate, deoarece de-a lungul timpului nu au existat carnete de muncă, iar adeverințele cu veniturile militarilor sunt aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor realizate, astfel încât actul normativ a obligat casele de pensie la calcularea cuantumului pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil, care își poate valorifica toate câștigurile prin existența carnetelor de muncă.
De asemenea, a învederat reclamantul, prin recalcularea pensiilor se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a activat ca militar, a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-a desfășurat activitatea.
Decizia contestată a fost apreciată ca nelegală și raportat la dispozițiile Constituției, ale dreptului comun cât și ale legislației europene în materie.
Prin întâmpinarea formulată, conform art. 115 Cod proc.civilă, pârâta C. de Pensii a M. A. Naționale a invocat excepția de prematuritate, a cererii de chemare în judecată motivat de faptul că acțiunea nu este îndreptată împotriva unei decizii emise de Comisia de Contestații, ci împotriva deciziei de revizuire a pensiei, nefiind astfel îndeplinită procedura administrativă prealabilă obligatorie.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform dispozițiilor OUG nr. 1/2011, act normativ prin care a fost instituită o nouă metodologie și noi termene pentru revizuirea cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității.
Cu privire la afirmațiile contestatorului, potrivit cărora, prin revizuirea pensiei s-ar încălca dreptul de proprietate, principiul neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate, pârâta a arătat că asupra acestor aspecte s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr.871 și 873/2010, decizii ce sunt definitive și general obligatorii.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 7.11.2012, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 2188, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia de revizuire nr._/02.03.2012 s-a dispus, în baza OUG nr. 1/2011, revizuirea pensiei reclamantului, stabilindu-se o pensie în cuantum de 2597 lei, cuantum diferit față de cel de care reclamantul beneficiase anterior, potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 și Legii nr. 179/2004.
Emiterea deciziei de revizuire, a apreciat tribunalul, s-a făcut cu respectarea legislației interne în vigoare.
S-a reținut, sub acest aspect, că prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 1/2011, măsura revizuirii privește numai cuantumul pensiei pentru viitor, neavând nicio implicație asupra pensiei deja încasate, în acesta sens pronunțându-se și Curtea Constituțională.
În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană, tribunalul a reamintit că, prin decizia nr. 871/25.06.2010 a Curții Constituționale, s-a statuat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.”
De asemenea, a constatat tribunalul, în jurisprudența CEDO se reține că dreptul la pensie intră în sfera de protecție a art. 1 din Primul Protocol numai dacă are o bază în dreptul intern, situația în care reclamantul nu se mai regăsește de la momentul intrării în vigoare a OUG 1/2011.
Referitor la criticile formulate de către reclamant privind cuantumul pensiei, instanța a reținut că din documentele prezentate la dosarul cauzei, nu se poate stabilii în ce măsură veniturile la care reclamantul face referire, primele de care a beneficiat de-a lungul timpului și al treisprezecelea salariu, au fost corect luate în calcul la stabilirea pensiei, întrucât documentele prezintă sume totale, fără să detalieze ce includ acestea, în timp ce referitor la grupa de muncă se constată că fișa prezentată instanței cuprinde anumite perioade în care se reține activitatea desfășurată în condiții deosebite, respectiv speciale. Din acest motiv, a arătat tribunalul, s-a apreciat ca fiind necesară efectuarea unei expertize, prin care să fie analizate în detaliu și pe baza tuturor documentelor aflate la dosarul de pensie, elementele în baza cărora s-a stabilit punctajul mediu anual și respectiv cuantumul pensiei, expertiză cu efectuarea căreia părțile nu au fost de acord, astfel că, în lipsa unor dovezi care să infirme corectitudinea datelor înscrise în decizia contestată și probată de pârâtă prin înscrisurile înaintate, nu s-a putut decât să se prezume stabilirea corectă a cuantumului pensiei și a celorlalte date cuprinse în decizia de revizuire.
În ceea ce privește cererea de menținere în plată a pensiei stabilită în baza Legii nr. 164/2001, instanța a constatat că această cerere nu are nicio susținere legală, actul normativ fiind abrogat prin Legea nr. 263/2010, iar OUG 1/2011 permițând menținerea cuantumului pensiei stabilite în temeiul legi respective numai până la emiterea deciziilor de revizuire, decizii de la emiterea cărora reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 1/2011.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă, contestatorul Ș. I., reprezentat de S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, criticând-o sub aspectul cazurilor de modificare reglementate de pct. 8 și 9 al art. 304 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit tribunalul a apreciat că recalcularea pensiei s-a realizat în mod legal, conform dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 1/2011 și că nu a existat o încălcare a art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană.
A susținut recurentul că instanța de fond a ignorat dispozițiile acestui articol, întrucât constatarea constituționalității Legii nr. 119/2010 nu este de natură să împiedice instanța națională să verifice dacă aplicarea legii nu produce efecte contrare Convenției.
A precizat recurentul că instanța trebuia să aplice dispozițiile menționate în concordanță cu jurisprudența CEDO, fiind necesar a nu se confunda sau suprapune pensia de serviciu cu cea de drept comun.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond trebuia să verifice dacă ingerința statului a satisfăcut cerințele legalității, inclusiv sub aspectul retroactivității legii și nu a fost arbitrară și dacă s-a respectat proporționalitatea măsurii.
A mai apreciat recurentul că s-au ignorat criticile pe care le-a formulat prin contestație și precizările depuse și că, contrar celor stabilite de tribunal, au existat erori la determinarea cuantumului pensiei, care puteau fi dovedite prin înscrisurile aflate în posesia intimatelor și nu printr-o expertiză.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației.
Intimatul M. A. Naționale a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esență argumentele reținute de prima instanță la pronunțarea soluției de respingere a contestației.
Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod pr. civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Motivele de recurs nu subzistă în cauză, soluția Tribunalului Dâmbovița bazându-se pe o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în speța dedusă judecății, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 263/2010, a OUG nr. 1/2011 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Ca prim aspect, Curtea reamintește că pensiile de serviciu au fost stabilite pentru anumite categorii socio-profesionale, fiind alcătuite din două componente – pensia contributivă, plătită din bugetul de stat din bugetul asigurărilor de stat (stabilită prin raportate la contribuția efectivă plătită de salariat) și pensia suplimentară, suportată din bugetul de stat, fără plata unei contribuții.
În cauză, Curtea urmează să înlăture susținerile recurentului referitoare la existența unei încălcări a principiilor retroactivității și discriminării, reamintind că aceste probleme de drept au fost soluționate prin decizia nr. 29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura recursului în interesul legii.
Astfel, Curtea notează că prin decizia menționată s-a statuat că „instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii […] în mod similar, nici referitor la discriminare”.
Curtea reamintește că, potrivit art. 3307 alin. 4 Cod pr. civilă, în procedura recursului în interesul legii, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
De asemenea, conform art. 99 lit. ș din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abatere disciplinară pentru judecători „nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul Legii”.
Pe de altă parte, la acest moment nu se mai poate discuta nici despre încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, astfel cum a pretins recurentul, dat fiind faptul că în Cauza F. și alții contra României s-a statuat că „reducerea pensiilor […] deși substanțială, a constituit o modalitate de integrare a acestor pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000, menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferitele sisteme”.
Totodată, în considerentele deciziei menționată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că „reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale, dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu”.
În privința diferenței de tratament, în raport de alte categorii de pensionari instanța europeană a stabilit că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă, ori împrejurarea că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod favorabil al pensiilor lor, s-a apreciat că nu constituie o discriminare, deoarece acest lucru ține de marja de aprecieri a statului.
Se impune a se observa în acest sens, că și în jurisprudența anterioară hotărârii pronunțată în Cauza F. și alții contra României, respectiv în Cauzele Munon Diaz contra Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei, Curtea Europeană a statuat că drepturile ce decurg din sistemul de asigurări sociale, deși, protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu implică o pensie într-un anumit cuantum, iar „scăderea cuantumului cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamanta fiind obligată să suporte o scădere rezonabilă și proporțională”.
Elocventă, în acest sens, este și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în Cauza C. Abaluță și alții contra României, în care s-a stabilit că reducerile suferite de beneficiarii pensiilor de serviciu nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, iar reforma sistemului de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale, ci numai asupra unei părți din pensie, suportată integral de la bugetul de stat, care reprezintă un avantaj de care petenții au beneficiat, datorită profesiei lor.
Sub aspectul raportului de proporționalitate, Curtea reține că pensia acordată recurentului, de 2597 lei, se situează peste nivelul pensiei medii la nivel național.
Curtea va avea în vedere, sub acest aspect, că potrivit considerentelor deciziilor nr. 872 și nr. 874 pronunțate la data de 25 iunie 2010 de către Curtea Constituțională, ajustarea dictată pe principiul contributivității, nu doar elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați, dar realizează și o integrare a cvasimajorității acestora, într-un sistem unic de pensii publice, dreptul la pensie nefiind afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă, ipoteză ce nu se regăsește în prezenta speță.
Nefondată este și critica formulată de recurent sub aspectul pretinsei ignorări, de către instanța de fond, a apărărilor sale formulate în cauză în privința cuantumului pensiei, în considerentele sentinței fiind menționată analiza realizată sub acest aspect de prima instanță. Curtea reține, totodată, că actele aflate în dosarul de fond validează concluzia exprimată de judecătorul fondului, în sensul că documentația înaintată de pârât nu este de natură să confirme susținerile recurentului, în sensul existenței unor pretinse erori în determinarea cuantumului pensiei, în absența efectuării unei expertize de specialitate, probă la a cărei administrare însă, recurentul s-a opus, situație ce a fost reiterată și prin motivele de recurs.
În considerarea acestor argumente, constatând că în cauză nu există motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul S. C. MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE – în numele și pentru membrul său Ș. I., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA „G. C. și R. I. V.”, cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, .. 4, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2188/7 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații M. A. NAȚIONALE – DEPARTAMENTUL FINANCIAR CONTABIL, cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. DE PENSII A MINISTERULUI A. NAȚIONALE, cu sediul în București, .. 7- 9, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V. D.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
2 ex/28.03.2013
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. I.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 984/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 217/2013. Curtea... → |
|---|
