Asigurări sociale. Decizia nr. 985/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 985/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 5783/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 985
Ședința publică din data de 9 aprilie 2013
Președinte - V.-A. P.
Judecători - I. L.
- E.-S. L.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său Ș. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCPA C. G. și R. I. V., cu sediul în București, .. 4, .. 4, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.1905 din data de 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul M. Administrației și Internelor, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin C. Registratură intimatul-pârât M. Afacerilor Interne a depus la dosarul cauzei întâmpinare înregistrată sub nr. 7746 din data de 2.04.2013. În cuprinsul întâmpinării se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Se mai învederează că prin C. Registratură Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a depus la dosarul cauzei sub nr.8413 din data de 09.04.2013 în copie certificată decizia de pensionare nr._ din data de 12.12.2011 emisă pe numele membrului de sindicat Ș. V..
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că atât recurentul-reclamant cât și intimatul-pârât au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ contestatorul S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, în numele și pentru membrul său Ș. V., a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor, anularea deciziei de recalculare a pensiei contestate, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, plătită în luna decembrie 2010, obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 plătită în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010; obligarea intimatei la plata dobânzii legale și actualizarea acesteia cu indicele de inflație pentru sumele reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.
În subsidiar a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare conform precizărilor din contestația adresată comisiei de contestații din cadrul Ministerului.
În cuprinsul contestației a fost invocată excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei, motivat de faptul că decizia a fost emisă de M. Administrației și Internelor deși competența aparținea Casei Sectoriale de Pensii, că deși s-au adresat în termen legal comisiei de contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, încălcându-se dispozițiile art. 193, 132 și 105 – 107 și 139 din Legea nr. 263/2010.
De asemenea, s-a mai susținut că organul abilitat să răspundă sesizării nu a formulat nici un răspuns, ceea ce echivalează cu respingerea sesizării formulate, aceasta constituind totodată procedura prealabilă prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Pe fond, s-a arătat că membrii S.C.M.D. au avut calitatea de militari, polițiști, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat, că prin decizia contestată în prezenta cauză s-a dispus netemeinic și nelegal recalcularea pensiei, iar prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate, creându-se un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate drepturile câștigate prin existența carnetului de muncă, în condițiile în care militarii și polițiștii nu au carnete de muncă iar adeverințele cu veniturile sunt imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor.
Totodată, s-a arătat că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor HG nr. 735/2010, iar prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea pe fond a instanței, că decizia contestată a fost emisă ulterior suspendării, în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic, invocându-se faptul că prin modul de calcul al pensiei raportat la salariul mediu brut pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, s-a încălcat dreptul de proprietate, ocrotit de art. 44 din Constituția României, de jurisprudența CEDO și de tratatele la care România este parte.
S-a precizat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 115 alin. 2 din Constituția României, republicată, și că prin această recalculare se încalcă și principiul drepturilor câștigate, principiu care, deși nu este reglementat de legislația în vigoare, este consacrat de jurisprudență.
Prin întâmpinarea formulată, M. Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia s-a arătat că atribuțiile ministerului sunt strict reglementate în cuprinsul OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, fără ca printre acestea să se numere activități legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie .
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 139 din Legea nr. 263/2010 colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.
S-a susținut că, potrivit art. 139 lit l din Legea nr. 236 /2010 Casa sectorială a MAI „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi ”
Cu privire la nulitatea deciziei de recalculare a pensiei invocată de contestator, s-a arătat că aceasta a fost emisă de către Direcția Financiar Contabilă, că într-adevăr la 23.10.2010 au intrat în vigoare prevederile art. 132 și 135 din Legea nr. 263/2010, dar în lipsa hotărârii de guvern prevăzută de art. 135 prin care să se stabilească atribuțiile organizarea și funcționarea Caselor sectoriale de pensii, Casa sectorială de pensii a Ministerului Administrației și Internelor nu putea funcționa.
Contestația împotriva deciziei de recalculare, s-a arătat că a fost respinsă în mod legal de comisia de soluționare a contestațiilor ca rămasă fără obiect prin . OUG nr. 1/2011 care la art. 6 alin. 1 statuează că pensiile recalculate exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 (cum e cazul în speță), se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, anulând efectele deciziilor de recalculare.
Referitor la anularea deciziei a arătat că nu a fost emisă o decizie de revizuire prin care să fie stabilite drepturi de pensie calculate pe baza tuturor veniturilor realizate, că se mențin în plată cuantumurile avute în luna decembrie 2010 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011, contestația apărând ca lipsită de obiect.
Prin sentința civilă nr. 2111/30.05.2011, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, dar ca urmare a soluționării conflictului negativ de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost retrimisă la Tribunalul Dâmbovița.
Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1905 din data de 2 octombrie 2012 a respins contestația formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr._/27.12.2010 M. Administrației și Internelor a recalculat începând cu 01.01.2011 pensia contestatorului pe baza salariului mediu brut pe economie rezultând o pensie brută de 1477 lei, diminuată față de pensia inițială în sumă de 3298 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la Comisia de contestații de pe lângă M. Administrației și Internelor, la data de 18.01.2011, nesoluționată până la data promovării acțiunii.
Referitor la excepția nulității absolute a deciziei de recalculare tribunalul a constatat că nu este întemeiată întrucât decizia a fost emisă de M. Apărării Naționale, înainte de înființarea și organizarea casei de pensii sectoriale prin HG nr. 233/2011 care a stabilit atribuțiile, organizarea și funcționarea acestor case.
Decizia de recalculare a fost emisă în baza H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, hotărâre care a fost abrogată prin art. 10 din OUG nr. 1/2011, începând cu 31.01.2011.
Tribunalul a mai reținut că potrivit art. 1 alin (l) din O.U.G. nr. 1/2011: ,,Pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari", iar potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a reglementat că: „(1) Pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. (2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Așa cum s-a precizat mai sus, contestatorul a fost repus în drepturi, primind diferențele de pensie datorate recalculării, iar pensia a primit-o în cuantumul avut anterior recalculării.
Având în vedere textele legale menționate mai sus, întrucât hotărârea de guvern, în temeiul căreia a fost efectuată recalcularea pensiei reclamantului, a fost abrogată, și cum potrivit noului act normativ se mențin în plata pensiile avute anterior recalculării, tribunalul a respins capătul de cerere privind decizia de recalculare.
Referitor la celelalte motive invocate în cuprinsul contestației privitoare la încălcarea dreptului de proprietate al membrilor S.C.M.D., la tratamentul discriminatoriu aplicat acestora în raport cu alte categorii de pensionari, la retroactivitatea legii și la principiul drepturilor câștigate, tribunalul a constatat, pe de o parte, că actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia a fost abrogat ulterior, astfel că prin repunerea în situația anterioară, dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de pensie de serviciu nu a fost încălcat.
Argumentele legate de încălcarea dreptului constituțional de proprietate, prin lipsirea de un bun, nu pot fi primite, întrucât prin decizia nr.871/2010 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile Legii nr.19/2010 și OUG nr.1/2011 sunt constituționale, că actele normative menționate au deplină aplicabilitate și produc efecte juridice depline până la abrogarea lor.
A mai menționat tribunalul că pensiile de serviciu au un regim juridic diferit de pensiile acordate în sistemul public, după cum s-a reținut prin decizia nr.871/2010, că reprezintă o compensație fără să aibă ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale.
În baza art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.
În temeiul art.14 din Convenție, „ exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau price alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a reiterat, prin decizia din cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. contra României, că deși art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat ( a se vedea, în special, Skorkiewicy c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98, decizia Jankovic c.Croației nr._/98, decizia Kuna c.Germaniei, nr._/99, Blanco Callejas c.Spaniei, decizia din 18 iunie 2002 și Maggio și alții c.Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par.55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de aprecieri pentru reglementarea politicii lor sociale, Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția în care acest mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de temei rezonabil ( Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior și M. și S. c. România, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).
De asemenea, Curtea a reținut prin aceeași decizie că reforma sistemului de pensii din România nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art.14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
În speța menționată Curtea a mai reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.29/12.12.2011, a statuat că pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmă rit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Înalta Curte a constatat că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010, și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Înalta Curte a mai menționat că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (ce-a de-a doua normă din același text).
A apreciat tribunalul că atât timp cât efectele deciziei contestate au fost anulate printr-un act normativ ulterior, nu este necesar să se mai analizeze raportul rezonabil de proporționalitate.
Ca o consecință a respingerii contestației împotriva deciziei de pensie, tribunalul a respins și celelalte capete de cerere referitoare la plata diferențelor, a dobânzii legale și indexarea cu indicele de inflație.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său Ș. V., susținând în esență, următoarele:
În mod eronat instanța de fond a respins contestația formulată, ignorând întregul probatoriu administrat în cauză precum și argumentele invocate în susținerea nelegalității deciziei de recalculare contestată.
În ceea ce privește capacitatea intimatei de a emite decizii de recalculare, instanța de fond a apreciat că acestea au fost emise în mod legal, ignorând dispozițiile art. 132 din Legea nr. 263/2010. nu este întemeiata întrucât decizia a fost emisă de M. Administrației și internelor înainte de înființarea și organizarea casei de pensii sectoriale prin HG nr. 233/2011 care a stabilit atribuțiile, organizarea și funcționarea acestor case".
Această argumentație a instanței de fond este eronată, fiind preluată pe de-a-ntregul din întâmpinarea depusă de intimată, fără ca argumentele invocate să fie cenzurate.
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispozițiile art. 193 alin. (1) din aceeași lege, începând cu data de 23.12.2010 se înființau Casele sectoriale de pensii acestea fiind „succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. 1 " (M. Apărării Naționale, M. Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații - s.n.), entități cu personalitate juridică, coordonate metodologic de către CNPP.
Așadar, începând cu data de 23.12.2010, în calitate de succesoare de drept ale structurilor responsabile cu pensiile din MApN, MAI și SRI, Casele sectoriale de pensii erau singurele abilitate să emită decizii de pensie.
Având în vedere textul art. 193 alin. (1), text care este de strictă interpretare și aplicare, rezultă că nu mai era necesară emiterea unor alte hotărâri din partea Guvernului României pentru ca noile entități. Casele sectoriale să funcționeze.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că atribuțiile caselor sectoriale trebuiau stabilite în termen de 30 de zile prin hotărâre a guvernului.
Legea nr. 263/2010 prevede clar că, în calitate de „succesoare de drept" Casele sectoriale urmau să aibă cel puțin aceleași atribuții ca structurile pe care le succed din cadrul MApN, MAI sau SRI. Cu alte cuvinte, pe data de 23.12.2010 Structurile din cadrul MApN, Mai sau SRI urmau să piardă prerogativele deținute în domeniul pensiilor, aceste atribuții trecând, fără nici o altă formalitate în patrimoniul de atribuții al Caselor sectoriale, aceasta fiind de altfel și esența sintagmei „succesor de drept".
De altfel, Legea nr. 263/2010 nicăieri în cuprinsul ei nu condiționează înființarea sau funcționarea Caselor sectoriale de emiterea vreunei hotărâri de guvern. Așadar, rezultă fără putință de tăgadă că, decizia contestată, emisă la data de 31.12.2010 și, în mod evident, ulterior datei de 23.12.2010, a fost emisă cu încălcarea normelor legale în materie, de către o entitate care nu mai putea emite acte sau adopta măsuri în materia pensiilor.
Recalcularea pensiilor militare de stat s-a făcut în temeiul HG nr.735/21.07.2010, act normativ suspendat prin sentința civilă nr.338/28.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, măsură confirmată ulterior de înalta Curte de Casație și Justiție. D. urmare, deciziile emise după data de 28.09.2010, în baza HG nr.735/2010 sunt nelegale, deoarece au la bază norme suspendate, HG nr.735/2010 fiind abrogată ulterior prin OUG nr. 1/2011, casa de Pensii a intimatei neemițând decizii de anulare a deciziilor de recalculare, în baza Legii nr. 119/2010 așa cum ar fi fost legal.
Așadar, decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, în temeiul unui act a cărui aplicare fusese deja suspendată la momentul emiterii deciziei de recalculare.
Mai mult, reținerea instanței de fond cu privire la faptul că "așa cum s-a precizat mai sus, contestatorul a fost repus în drepturi, primind diferențele de pensie datorate recalculării, iar pensia a primit-o în cuantumul avut recalculării", este contrarie întregului probatoriu administrat și greșită.
Astfel, decizia de recalculare contestată nu a fost anulată niciodată de către emitentul ei, nu este anulată nici de vreo prevedere legală în mod expres și, pe cale de consecință, această decizie a produs și produce efecte juridice.
În ceea ce privește respectarea justului echilibru, respectiv proporționalitatea reducerii cuantumului pensiei recurentul apreciază că este greșită și reținerea instanței de fond potrivit căreia a apreciat ca aplicabile și incidente în cauză reținerile Curții Constituționale referitoare la faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv. în acest sens. Curtea Constituțională a reținut că noile acte normative nu au avut efect retroactiv și nu au adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale. Iar în cazul subsemnatului aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât situația de fapt este diferită, respectiv subsemnatul nu am dobândit niciodată un drept la pensie în temeiul contribuției la bugetul asigurărilor sociale, întrucât sistemul militar avea alte criterii pentru stabilirea dreptului la pensie.
Referitor la reținerea că în cauză scopul legitim constă în situația de criză economică, vă rugăm să observați că acest scop nu a fost niciodată realizat, întrucât din comunicările media ale intimatelor reiese că după recalcularea și revizuirea pensiilor, bugetul de pensii a crescut cu mai mult de 15%, cei cca. 27.500 (10%) de pensionari cărora le-au fost reduse pensiile fiind cei care trebuie să reechilibreze bugetul asigurărilor sociale pentru 4 milioane de pensionari.
În mod evident, arată recurentul, se numără printre cei 27.500 de pensionari care au suferit reduceri al cuantumului pensiei, suport o sarcină excesivă și exorbitantă, în vederea realizării unui scop care nu este și nu va putea fi niciodată atins cu această reglementare.
Astfel, atât timp cât este public faptul că scopul reglementărilor din domeniul pensiilor nu a fost realizat, ci din contră a fost nevoie ca bugetul asigurărilor sociale să fie majorat pentru a se putea plăti pensiile în cuantumul revizuit, apreciază recurentul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Mai mult, nu poate fi reținut argumentul instanței de fond care, în esență, precizează că legea nu retroactivează, deoarece dreptul la pensie nu a fost afectat ci doar cuantumul, că legiuitorul a mai intervenit asupra pensiilor prin recalculări pentru următoarele motive.
Prin dreptul la pensie se înțelege dreptul pur, modalitatea de calcul și cuantum. Faptul că se recalculează cuantumul, prin modificarea modalității de calcul înseamnă că se revine la ceea ce este deja stabilit. Nu trebuie confundat efectul recalculării, care este pentru viitor, cu retroactivitatea legii care recalculează un drept deja stabilit.
Or, este inechitabil că pensionarii militari, după o viață întreagă de privațiune (a se vedea anexele cererii de chemare în judecată) să fie în continuare privați de un cuantum al pensiei care să îl asigure un trai decent.
Instanța de fond, menționează recurentul, nu a analizat în mod concret situația sa, mulțumindu-se să menționeze în motivare citate din jurisprudența Curții Constituționale și a CEDO, fără a face legătura dintre acestea și cazul concret dedus judecății.
De asemenea, la soluționarea prezentului recurs, solicită recurentul să se țină cont și de jurisprudența constantă a instanței, care a pronunțat hotărârea recurată, instanță care a apreciat în unanimitate până la această hotărâre că cereri similare sunt admisibile, precum și de jurisprudența la fel constantă a Curții de Apel Ploiești, care a demonstrat aceeași opinie de admitere a contestațiilor similare.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii formulate și anularea deciziei contestate ca nelegală.
Legal citat. intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurent, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță, nici chiar recurentul nedezvoltând în motivarea dată recursului acest motiv de modificare a sentinței indicat.
Chiar dacă potrivit art.193 din Legea nr.263/2010, la data de 23.12.2010 au intrat în vigoare prevederile art.132 și 135 din lege, în lipsa hotărârii de guvern prevăzută de art.135, prin care să se stabilească atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, acestea nu puteau funcționa ca instituții de sine stătătoare.
Or, numai la data de 24.03.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.205/2011, HG nr.233/2011, prin care s-au stabilit atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, iar potrivit art.3 alin.2 din acest act normativ, casele de pensii sectoriale sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din M. Apărării Naționale, M. Administrației și Internelor, respectiv Serviciul Român de Informații, structuri care, la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, se desființează.
Prin urmare, la data emiterii deciziei de recalculare, cum Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor nu era funcțională, M. Administrației și Internelor era singurul organism competent să emită decizia contestată, fiind neîntemeiată susținerea potrivit căreia decizia de recalculare ar fi fost emisă cu încălcarea normelor legale în materie, de către o entitate ce nu mai putea emite acte sau adopta măsuri în materia pensiilor.
În conformitate cu art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pensiile de stat ale militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor devin pensii în sensul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, iar potrivit art.3 alin.1 din același act normativ, pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, potrivit alin.2 al art.3 din Legea nr.119/2010, în situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin.1, care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
HG nr.735/2010, dată în aplicarea Legii nr.119/2010, a reglementat inițial metodologia de recalculare a pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Prin decizia nr._/27.12.2010 emisă de M. Administrației și Internelor s-a procedat la recalcularea pensiei cuvenite membrului de sindicat S. V., decizia fiind emisă în baza Legii nr.119/2010, stabilindu-se acestuia o pensie brută în cuantum de 1477 lei, începând cu data de 01.01.2011.
Decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010, pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.735/2010.
HG nr.735/2010, ce a stabilit metodologia de calcul a noului cuantum al pensiei cuvenite membrului de sindicat S. V., a fost, într-adevăr, suspendată prin sentința civilă nr.338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, dispunându-se suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea instanței de fond, soluție menținută prin decizia nr.38/07.01.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ulterior, HG nr.735/2010 a fost abrogată prin art.10 din OUG nr. 1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv cu 31.01.2011.
OUG nr.1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.81/31.01.2011, privește stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, arătându-se în expunerea de motive a acestei ordonanțe de urgență că întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, este imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
La adoptarea OUG nr.1/2011 s-au avut în vedere, astfel cum rezultă tot din expunerea de motive, exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.
În conformitate cu disp.art.1 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Este important de precizat că potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 - situație ce se regăsește în prezenta cauză - se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar conform alin.2 al art.6, diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011, necontestându-se în cauză că pensia a fost achitată membrului de sindicat S. V. în cuantumul în plată în luna decembrie 2010 până la emiterea deciziei de revizuire și nici că acestuia nu i-au fost achitate diferențele aferente lunii ianuarie 2011, astfel cum dispun prevederile art.6 alin.1 și 2 din OUG nr.1/2011.
Chiar dacă HG nr.735/2010 a fost abrogată începând cu data de 31.01.2011, ceea ce este esențial în cauză este faptul că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011, până la data emiterii deciziei de revizuire, astfel cum statuează art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus amintite, urmărind și calendarul stabilit de legiuitor pentru revizuirea pensiilor militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, rezultă în mod evident intenția legiuitorului de a lipsi de orice eficiență juridică decizia de recalculare a pensiei întemeiată pe HG nr.735/2010, ce a avut la bază documentele care atestă veniturile realizate și salariul mediu brut pe economie sau exclusiv salariul mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și al cărei cuantum este mai mic decât cea aflată în plată în luna decembrie 2010.
Ca atare, membrului de sindicat S. V. i s-a plătit pensia avută la momentul lunii decembrie 2010 până la emiterea noii decizii de revizuire a pensiei acestuia, cu respectarea noii metodologii stabilite prin OUG nr.1/2011 și nu cea stabilită în urma calculului efectuat în baza HG nr.735/2010.
Ceea ce este specific în speța dedusă judecății este faptul că, în mod incontestabil, la momentul de față, a fost emisă deja decizia privind revizuirea pensiei membrului de sindicat S. V., în baza OUG nr.1/2011.Astfel, prin decizia de revizuire nr._ din 12.12.2011, emisă de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne i s-a stabilit o pensie în cuantum brut de 2367 lei, începând cu data de 01.01.2011- aceeași dată ca în decizia de recalculare emisă la 31.12.2010, iar cuantumul pensiei recalculate prin decizia de recalculare contestată în cauză nu a fost achitat efectiv, câtă vreme, raportat la prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2011, membrului de sindicat S. V. i s-a plătit, până la emiterea deciziei de revizuire, pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
Raportat la prevederile OUG nr.1/2011, mai sus menționate, a fost emisă noua decizie privind revizuirea pensiei în temeiul OUG nr.1/2011, intrată în plată, cuantumul pensiei fiind stabilit prin decizia de revizuire chiar începând cu data de 01.01.2011 - la fel ca în decizia de recalculare, care nu-și mai produce efectele.Membrul de sindicat S. V. a avut, de altfel, posibilitatea de a contesta, cu respectarea prevederilor legale, decizia de revizuire a pensiei conform OUG nr.1/2011, ce a avut, în mod evident, ca temei principal, prevederile Legii nr.119/2010, decizie ce își produce efectele.
Prin decizia nr.871/25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.433/28.06.2010, Curtea Constituțională a statuat, printre altele, că dispozițiile art.1-5 și art.12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu disp.art. 15 alin. 2- neretroactivitatea legii, art.16-egalitatea în drepturi a cetățenilor, art.44- dreptul de proprietate privată, art.47 alin.1- referitor la nivel de trai și dreptul la pensie, art.53- restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți și art. 135 alin. 2 lit. f din Constituție - privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că prevederile art. 1 - 5 și art. 12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu încalcă dispozițiile constituționale și internaționale referitoare la dreptul de proprietate având în vedere art.44 din Constituție raportat la art.1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Totodată, prin decizia nr. 873/25.06.2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr.433/28.06.2010, Curtea Constituțională a statuat, printre altele, că dispozițiile art.1 lit.a, b, d - i și art.2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu disp. art. 15 alin. 2, art.47 alin.2, art.53 din Constituție și art.20 raportat la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Instanța nu este îndrituită să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, după cum s-a statuat prin decizia nr.29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.925/27.12.2011, prin care s-au respins recursurile în interesul legii declarate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale Curților de Apel B., Cluj, C. și G. privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. 2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și art. 14 din Convenție, referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege.
Tot în decizia nr. 29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că nici referitor la discriminare, instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art.16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art.14 coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, pentru considerentele arătate în cuprinsul deciziei respective.
Decizia nr.29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, este obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod pr.civilă, adică de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, decizia pronunțată fiind obligatorie inclusiv în privința considerentelor acesteia.
Referitor la analiza de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, se reține că în conformitate cu disp.art.20 alin.1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar potrivit alin.2 al art.20 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Între abordarea Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului există în mod incontestabil o diferență fundamentală: în timp ce Curtea Constituțională verifică conformitatea legii cu Constituția, nepronunțându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumită situație de fapt.
Prin urmare, judecătorul român trebuie să determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Convenției și, chiar dacă s-a pronunțat deja Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea unei legi, acest lucru nu împiedică instanța de judecată să ajungă la concluzia că aplicarea acelei legi la o situație determinată este de natură să producă efecte contrare Convenției.
Controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constituțională în ceea ce privește compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu exclude posibilitatea instanțelor judecătorești de a efectua o analiză nemijlocită, directă, de convenționalitate având în vedere situația particulară din fiecare speță, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ca obiect al încălcării reclamate în fiecare litigiu, astfel cum s-a reținut tot în cuprinsul deciziei nr. 29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, mai sus menționată.
Din perspectiva reglementărilor internaționale, Curtea reține că potrivit art. 1 alin.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, iar conform alin.2 al aceluiași articol, dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Așadar, pentru cercetarea nesocotirii prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la Convenție se impune ca fiecare cauză concretă dedusă judecății să fie analizată amănunțit, sub toate aspectele sale particulare de fapt, pentru a se putea determina, în concret:1. dacă partea reclamantă deține un „bun” existent; 2. dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; 3.dacă ingerința îndeplinește condițiile legalității, a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general și a unei proporționalități rezonabile între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
În cauza de față, membrul de sindicat S. V. era beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, iar acestuia i-a fost recalculată pensia de serviciu în baza Legii nr.119/2010 și a metodologiei prevăzute de HG nr.735/2010, fiindu-i fixată, în urma recalculării, o pensie începând cu data de 01.01.2011.
Ulterior, după cum s-a arătat mai sus, membrului de sindicat S. V. i-a fost emisă și decizia de revizuire a pensiei în baza OUG nr.1/2011, prin care i s-a stabilit, începând cu data de 01.01.2011, un cuantum al pensiei în sumă brută de 2367 lei.
Pensia membrului de sindicat S. V. reprezintă un „interes patrimonial”, ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în jurisprudența acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în acest sens (cauza Buchen contra Republicii Cehe, cauza Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii).Înainte de aplicarea Legii nr.119/2010 și recalcularea, respectiv revizuirea pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, acesta se putea prevala de garanțiile oferite de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
De asemenea, pensia de serviciu stabilită în temeiul actului normativ special reprezintă un „interes patrimonial” atât sub aspectul părții contributive - achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat, cât și sub aspectul părții necontributive - care se suportă de la bugetul de stat.
Astfel, în jurisprudența acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a abandonat distincția dintre beneficiile de natură contributivă și cele de natură necontributivă sub aspectul incidenței art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
În cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12.04.2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție nu impune nicio restricție asupra libertății statelor contractante în privința deciziei de a instaura sau nu un sistem de protecție socială sau de a alege tipul sau nivelul prestațiilor ce trebuie acordate în baza unui astfel de sistem. În schimb, din momentul în care un stat contractant instituie o legislație prin care se prevede plata automată a unei prestații sociale - fie că acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a unor contribuții ‑ această legislație trebuie considerată ca generând un interes patrimonial în temeiul câmpului de aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul persoanelor care îndeplinesc condițiile din acest articol ( motivare la care s-a făcut trimitere și în hotărârea din 18.02.2009 în cauza Andrejeva contra Letoniei).
Referitor la ingerință, aceasta este legală, fiind reglementată de Legea nr.119/2010, urmărind un scop legitim, de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Ingerința nu este arbitrară, a fost motivată și nu se poate reține, în contextul dat, că norma din dreptul intern nu ar fi suficient de accesibilă, precisă ori predictibilă sau că ar avea caracter discreționar.
După cum s-a arătat în cuprinsul deciziei nr.29/12.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ingerința trebuie analizată însă din perspectiva dreptului la respectarea bunurilor ( regula generală și, totodată, prima normă din art.1 din Protocolul nr.1), iar nu precum o încălcare de tipul „privării de proprietate” ( cea de-a doua normă din același text), fiind greșită susținerea potrivit căreia în speță ar fi fost vorba de o privare de proprietate.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art.1 al Protocolului nr.1 adițional la Convenție nu garantează o pensie într-un anumit cuantum.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Într-o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale (cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, din 12.10.2004).
Ingerința statului în dreptul recurentului îi dă posibilitatea și unei marje de apreciere cu privire la cuantumul valoric ce trebuia diminuat, marjă care, în acest domeniu, este una extensivă, însă această marjă trebuie să se limiteze la păstrarea echilibrului dintre cele două interese cu privire la care se adoptă măsura.
În analizarea raportului de proporționalitate, la care însăși instanța supremă face referire în cuprinsul deciziei nr.29/12.12.2011, având în vedere situația particulară a membrului de sindicat S. V. ,în raport de cuantumul pensiei medii lunare pentru limită de vârstă la nivelul lunii ianuarie 2011 - de 880 lei, conform statisticii prezentate de M. Muncii și Asigurărilor Sociale - și de necesitatea asigurării mijloacelor de subzistență, Curtea reține că prin reducerea pensiei acestuia la suma stabilită în urma recalculării, mai sus arătată, nu se poate, în mod evident, vorbi de o diminuare de natură să-l pună în situația de a nu mai face față propriilor cheltuieli și de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată.
Referitor la practica instanței de fond, precum și a Curții de Apel Ploiești în cauze având un obiect similar cu cel de față, la care se face trimitere în recurs, se impune a se preciza că situația din prezenta cauză diferă de cea din pricinile anterioare, în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus, a fost emisă deja, în ceea ce-l privește pe membrul de sindicat S. V. decizia de revizuire a pensiei acestuia în baza OUG nr.1/2011, fiindu-i fixată, în urma revizuirii, o pensie de 2367 lei brut, chiar începând cu data de 01.01.2011, aceeași dată ca în decizia de recalculare contestată, emisă la 27.12.2010, iar cuantumul pensiei recalculate prin decizia de recalculare contestată în cauză nu a fost achitat efectiv membrului de sindicat S. V., ci, potrivit prevederilor art.6 alin.1 din OUG nr.1/2011, i s-a plătit, până la emiterea deciziei de revizuire, pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.8, art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă, invocate de recurent în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său Ș. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCPA C. G. și R. I. V., cu sediul în București, .. 4, .. 4, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.1905 din data de 2 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul M. Administrației și Internelor, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 9 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V.-A. P. I. L. E.-S. L.
GREFIER
V. M.
Red.IL
Tehnored.VM
2 ex./09.05.2013
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f.G. P.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 217/2013. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 1649/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
