Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 217/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 3500/105/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ 2012*
DECIZIA nr. 217
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Președinte - E. M.
Judecători- C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimații M. Apărării Naționale – Departamentul Contabil, cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. de Pensii a M., cu sediul în București, ..7-9, sector 6, împotriva sentinței civile nr.4973 din 18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul-contestator S. C. Militare în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul său de sindicat C. N., cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. C. – București, ..4, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-intimați reprezentați de consilier juridic S. M., lipsind intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare.
Consilier juridic S. M. având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic S. M. având cuvântul pentru recurenții-intimați solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ contestatorul S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele și pentru membrul său de sindicat C. N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. Apărării Naționale, anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._/31.12.2010, menținerea deciziei nr._/26.07.2010 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001 (pensia inițială) și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010, de la data de 1.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și obligarea la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale.
În subsidiar, contestatorul a învederat că înțelege să conteste cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că membrii SCMD au avut calitatea de militari, polițiști, în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, prin decizia contestată dispunându-se, în mod netemeinic și nelegal, recalcularea pensiei.
A mai precizat contestatorul că prin Legea nr.119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate, creându-se un tratament discriminatoriu între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel care este încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate drepturile câștigate prin existența carnetului de muncă, în condițiile în care militarii nu au carnete de muncă, iar adeverințele cu veniturile sunt imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor obținute.
S-a menționat, totodată, că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor HG nr.735/2010, iar prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea pe fond a instanței, decizia contestată fiind emisă ulterior suspendării, în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
S-a invocat de către contestator și faptul că prin modul de calcul al pensiei raportat la salariul mediu brut pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, s-a încălcat dreptul de proprietate, ocrotit de art.44 din Constituția României, de jurisprudența CEDO și de tratatele la care România este parte.
Contestatorul a mai precizat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art.115 alin.2 din Constituția României, republicată, prin această recalculare încălcându-se și principiul drepturilor câștigate, principiu care, deși nu este reglementat de legislația în vigoare, este consacrat de jurisprudență.
La data de 17.11/.2011 contestatorul a depus o cerere precizatoare prin care a învederat că prezentul demers judiciar este îndreptat atât împotriva Ministerului Apărării Naționale – Departamentul Financiar - Contabil, întrucât este emitentul deciziei de pensie atacată, cât și împotriva Casei Sectoriale de Pensii a M.. obligația, începând cu data de 23.12.2010, să emită decizii de pensie, fiind unica entitate cu atribuții în stabilirea cuantumului pensiei, emiterea deciziei de pensionare, recalcularea și revizuirea acestora.
Astfel, la termenul de judecată din data de 17.11.2011, în virtutea principiului disponibilității procesului civil, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat și a Casei de Pensii S. a M..> În raport de susținerile contestatorului, intimații au formulat în baza disp. art.115-118 C.pr.civ. întâmpinare prin care au invocat excepțiile tardivității acțiunii, a lipsei de interes și a lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 6.02.2012, intimații au solicitat admiterea excepției tardivității contestației, precizând că nu mai susțin celelalte excepții invocate prin întâmpinare.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.934 din 6 februarie 2012, a admis excepția tardivității contestației precizată, invocată de intimații M. Apărării Naționale și C. de Pensii S. a M. prin întâmpinare și a respins în consecință contestația precizată, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Prahova a reținut că potrivit disp. art.137 alin.1 Cod pr. civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, iar în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației invocată de intimați, a reținut că art.87 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, lege sub imperiul căreia a fost emisă decizia nr._/31.12.2010 - contestată în cauza de față, prevede că „decizia emisă în condițiile art.86 alin.1 poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se aflăm domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare” - art.88 din același normativ stipulând la rândul său, că „decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă”.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei confirmarea de primire a deciziei contestate pentru a face dovada momentului la care a luat cunoștință de conținutul acesteia, astfel că instanța a constatat că poate fi luată în calcul, ca punct de reper în acest sens, cel mai târziu data primirii deciziei contestate, respectiv data de 21.01.2011, astfel cum rezultă din înscrisul (plicul) existent la fila 27, iar având în vedere că potrivit fișei de repartizare aleatorie informatizată a cauzei, contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 14.04.2011, rezultă că termenul legal imperativ de 45 de zile în care putea fi contestată decizia nr._/31.12.2010 a fost cu mult depășit.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția tardivității formulării contestației astfel cum a fost precizată invocată de intimați și, pe cale de consecință, a respins contestația precizată ca fiind tardiv formulată.
Împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs contestatorul S. cadrelor militare disponibilizate în rezervă și în retragere, în numele și pentru membrul său C. N., arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală raportat la dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, iar prin decizia civilă nr. 2078/22.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admis recursul, reținându-se că sentința primei instanțe s-a bazat pe o apreciere eronată a probelor, nepronunțându-se asupra fondului cererii de chemare în judecată, sens în care s-a dispus casarea sentinței nr. 934/6.02.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, după casare, cauza a fost reînregistrată, sub nr._, la data de 15.06.2012.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.4973 din 18 octombrie 2012, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația precizată, a anulat decizia nr._/31.12.2010 emisă de intimata M. - Direcția Financiară, a respins în rest contestația ca neîntemeiată și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a contestatorului în formularea acțiunii, precum și excepția lipsei de obiect a cererii, invocate de intimați prin întâmpinare, că la termenul din data de 6.12.2012, reprezentantul intimaților, prezent personal în instanță, formulând concluzii de admitere a excepției tardivității, a precizat totodată, în mod expres, că nu înțelege să mai susțină celelalte doua excepții menționate, invocate prin întâmpinare - poziție ce a fost consemnată ca atare la termenul arătat și asupra căreia intimații nu au mai revenit ulterior – astfel că tribunalul a luat act în consecință că intimații nu mai susțin excepțiile arătate.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin decizia nr._/31.12.2010 M. Apărării Naționale – Direcția Financiar Contabilă a recalculat, începând cu data de 1.01.2011, pensia contestatorului pe baza salariului mediu brut pe economie rezultând o pensie brută în cuantum de 761 lei, diminuată față de pensia inițială – 867 lei stabilită conform deciziei nr._/26.07.2010.
Împotriva acestei decizii contestatorul C. N. a formulat contestație la Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale care, prin Hotărârea nr.1020/02.06.2011 s-a pronunțat în sensul respingerii ca fiind rămasă fără obiect prin . OUG nr. 1/2011.
Astfel, tribunalul mai reține că decizia de recalculare a pensiei nr._/31.12.2010 a fost emisă în baza prevederilor HG nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri in domeniul pensiilor.
Această hotărâre de guvern a fost abrogată prin art.10 din OUG nr. 1/2011, începând cu 31.01.2011.
Potrivit art.1 alin. l din OUG nr.1/2011: „pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari", art. 6 din același act normativ stipulând că: „(1) pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire. (2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011".
Având in vedere textele legale menționate mai sus, întrucât hotărârea de guvern în temeiul căreia a fost efectuată recalcularea pensiei contestatorului, a fost abrogată și, cum, potrivit noului act normativ se mențin în plata pensiile avute anterior recalculării, tribunalul urmează să admită contestația precizată și să anuleze decizia nr._/31.12.2010 emisă de pârâtul M. Apărării Naționale - Direcția Financiar - Contabilă, dat fiind că OUG nr.1/2011 nu anulează automat efectele deciziei de recalculare contestată în prezenta cauză, deoarece prin acest act normativ nu s-a dispus anularea deciziilor emise în temeiul Legii nr. 119/2010.
Pe cale de consecință, în cauză nu se justifică nici admiterea cererii contestatorului privind plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată potrivit Legii nr. 119/2010, de la data 1.01.2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale – cerere ce urmează a fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte însă, nu se justifică nici cererea contestatorului de menținere a deciziei nr._/26.07.2010 privind calcularea pensiei de serviciu stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, având în vedere că între timp a fost emisă de către M. Apărării Naționale - C. de pensii sectorială Decizia nr._/21.03.2011 privind revizuirea pensiei in baza OUG nr. 1/2011, prin care s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie revizuită brută în cuantum majorat de 1096 lei lunar, înlocuind ca efecte pe cea de recalculare a pensiei – și care nu a fost contestată în prezenta cauză (pensia revizuită fiind deci mai mare atât față de pensia recalculată, cat și față de pensia inițială stabilită în temeiul Legii 164/2001.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata către contestator a dobânzii legale și actualizarea acesteia, tribunalul l-a respins ca neîntemeiat, constatând că nu se poate reține în sarcina acestuia o culpă cu privire la acordarea unui cuantum diminuat al pensiei pentru luna ianuarie 2011, intimatul procedând doar la punerea în aplicare a dispozițiilor legale în vigoare la acel moment în ceea ce privește recalcularea pensiilor militare, achitându-se de îndată de obligația de plată a diferențelor de pensie.
De asemenea, nu sunt îndeplinite nici prevederile art.2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, care stabilesc că aceasta se aplică în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi, ceea ce nu este cazul în speță.
Referitor la celelalte aspecte invocate de contestator, s-a reținut că prin Legea nr.119/2010, sistemul de pensii a fost reformat, ceea ce a avut ca efect modificarea cuantumului pensiilor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, până la limita corespunzătoare părții contributive – iar cu privire la celelalte motive invocate în cuprinsul contestației privitoare la încălcarea dreptului de proprietate al membrilor SCMD, la tratamentul discriminatoriu aplicat acestora în raport cu alte categorii de pensionari, la neretroactivitatea legii și la principiul drepturilor câștigate, tribunalul constată că acestea nu se mai impun a fi analizate, având în vedere abrogarea HG nr.735/2010 care, în opinia contestatorului, a condus la încălcarea principiilor invocate mai sus.
De asemenea, în cauza, față de conținutul deciziilor menționate, s-a constatat că, contestatorul nu a suferit o reducere a cuantumului pensiei, iar pe cale de consecință, nu se poate reține o încălcare a dreptului de proprietate, sub nici un aspect - deci contestatorul nu a suferit o ingerință în dreptul de proprietate.
În ce privește criticile aduse modului de calcul, tribunalul a constatat că la dosar a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii deciziei, din care rezultă că modul de calcul se întemeiază pe tabelele de salarizare depuse de angajatorii contestatorului, iar cu privire la aspectele legate de întocmirea acestora sau stagiul total de cotizare, valorificate în ultima decizie de pensie, C. de Pensii S. a utilizat date înscrise în actele doveditoare privind veniturile realizate, existente în dosarul de pensionare, date a căror corectitudine, contestatorul nu a înțeles să o critice. În aceste condiții, tribunalul nu a putut reține erori în modul de calcul al pensiei raportat la probatoriul scriptic depus de contestator și documentația înaintată de intimate.
De asemenea, tribunalul nu a constatat nici încălcări ale actelor normative interne în baza cărora a fost emisă decizia atacată.
În consecință, tribunalul a constatat cererea întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, în sensul că s-a dispus anularea deciziei nr._/31.12.2010 emisă de intimatul M. Apărării Naționale – Departamentul Financiar Contabil, respingând în rest contestația ca neîntemeiată, inclusiv sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză nu se poate reține vreo culpă procesuală în sarcina acestora, instituțiile menționate aplicând doar legea în vigoare l momentul respectiv.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs intimații M. Apărării Naționale și C. de Pensii S. a Ministerului Apărării Naționale criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă.
Se susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei de interes justificând interesul contestatorului în a anula decizia de recalculare prin faptul că „prin emiterea deciziei s-a creat un anumit climat juridic, decizia în discuție existând și putând produce oricând efectele juridice în vederea cărora a fost emisă”.
Se învederează că, așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea de la fond, intimatul-contestator nu a făcut dovada interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni în justiție, deci și pentru promovarea prezentei cereri prin care se solicită anularea, respectiv modificarea în parte, a deciziei de recalculare a pensiei.
Arată recurenții că din examinarea motivelor prezentate în contestație se deduce cu ușurință că scopul principal urmărit de către contestator este acela de a obține lipsirea de orice efecte juridice a deciziei de recalculare a pensiei, în privința sa (aceasta fiind consecința nulității actului respectiv).
Or, atâta timp cât legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice decizia contestată și prin alin.2 al art. 6 din OUG nr. 1/2011 s-a restabilit și situația anterioară emiterii deciziei respective, se conchide că nu mai subzistă niciun interes legitim al intimatului-contestator pentru anularea acesteia, consecința anulării deciziei de recalculare dispusă de instanță fiind identică cu consecința produsă de art. 6 al OUG nr. 1/2011 și anume, lipsirea de efecte juridice a deciziei și restabilirea situației anterioare.
Se apreciază de către recurenți că dacă OUG nr.1/2011 lipsește de efecte decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr.119/2010, atunci OUG nr.1/2011 cuprinde și o nulitate virtuală, implicită sau tacită în ceea ce privește această decizie de recalculare.
În concluzie, se arată că intimatul nu a făcut dovada interesului legitim și actual în cauza dedusă judecății, astfel încât se solicită admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii.
În continuare, se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că decizia de recalculare a fost emisă în baza HG nr.735/ 2010, decizia fiind emisă în temeiul art.5 alin.4 din Legea nr. 119/ 2010, așa cum, de altfel, este menționat pe decizia de recalculare.
Se susține că instanța și-a motivat hotărârea prin aceea că întrucât hotărârea de guvern în temeiul căreia a fost efectuată recalcularea pensiei a fost abrogată și cum potrivit noului act normativ (OUG nr. 1/2011), se mențin în plată pensiile avute anterior recalculării, se justifică admiterea contestației și anularea deciziei de recalculare, motivare care, în opinia recurenților, nu poate fi primită, fiind lipsită de temei legal raportat la prevederile art.1, 2, 3, 4 și 5 alin.4 din Legea nr.119/2010, la care s-a făcut trimitere.
Mai susțin recurenții că acest act normativ a făcut obiectul controlului a priori de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr.871 din 25.06. 2010 și nr.873 din 25.06.2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Astfel, prin decizia nr.871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională, a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate ce vizau, în esență, încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.2 din Constituție, a principiului egalității în drepturi, instituit prin art. 16 alin.1 din Convenție, a principiului garantării dreptului de proprietate, prevăzut de art.44 din Constituție și art.l din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și din perspectiva drepturilor și principiilor consacrate de art.47 alin.1, art.135 alin.2 lit.h din Constituție.
Se arată că la data de 28 iulie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României Hotărârea nr.735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar conform art.1din HG nr.735/2010, pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din Legea nr. 119/2010 se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
La art.2 al aceleiași hotărâri de guvern s-a statuat că recalcularea pensiilor prevăzute la art.1 se realizează prin determinarea stagiilor de cotizare și punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii.
Învederează recurenții că prin sentința civilă nr.388/2010 a Curții de Apel Cluj-N. s-a dispus suspendarea executării HG nr.735/2010, până la pronunțarea instanței de fond, iar prin decizia 38/7.01.2011 a ÎCCJ - Secția de contencios administrativ s-a respins recursul formulat împotriva acestei sentințe.
La data de 31.12.2010, M. Apărării Naționale a emis decizia în baza Legii nr. 119/2010, prin care a recalculat pensia de serviciu a contestatorului începând cu data de 1.01.2011, raportat la salariul mediu brut pe economie, arătându-se în continuare că prin art.10 din OUG nr. 1/2011, care a intrat în vigoare la 1.01.2011, s-a abrogat expres HG nr.735/2010.
Totodată, la art.1 alin.1 din ordonanță s-a prevăzut că pensiile prevăzute la art.l lit.a și b din Legea nr. 119/2010 pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie potrivit art.5 alin.4 din aceeași lege se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, făcându-se trimitere și la disp.alin.2 al art.1 din OUG nr.1/2011.
Conchid recurenții că pensia militară de serviciu a membrului de sindicat a fost recalculată inițial, în baza Legii 119/2010, devenind pensie în înțelesul Legii 19/2000, privind sistemul public de pensii, arătându-se că HG nr.735/2010, a cărei aplicare a fost suspendată prin sentința nr.388/2010 a Curții de Apel CIuj-N., irevocabilă prin decizia nr.38/7.01.2011 a ÎCCJ - Secția de contencios administrativ reprezintă, în esență, normele metodologice de aplicare a Legii 119/2010, astfel că prin suspendarea aplicării acesteia nu s-a suspendat și aplicarea dispoziției legale, obligația de recalculare a pensiilor militare de stat continuând să subziste, având în vedere existența normei în vigoare prevăzută de art.1 din Legea nr.119/2010.
Față de succesiunea actelor normative, recurenții arată că decizia atacată a avut o bază legală, respectiv Legea nr.119/2010, care impunea recalcularea pensiilor militare de stat și transformarea acestora în pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, o decizie de pensie în procesul de recalculare fiind emisă în baza legii care prevede acest proces, iar nu în baza hotărârii de guvern care constituie normele metodologice de aplicare a legii.
Prin OUG nr.1/2011 s-au abrogat normele metodologice de aplicare a Legii nr.119/2010, respectiv prevederile HG nr. 735/2010, dispunându-se o nouă recalculare din oficiu a pensiilor militare de stat, în baza actelor care atestă veniturile efectiv realizate ale cadrelor militare, iar până la data recalculării în baza acestui act normativ s-a plătit pensia aferentă lunii decembrie 2010 și dacă aceasta a fost mai mare decât pensia recalculată, diferențele au fost plătite retroactiv, începând cu 1 ianuarie 2010, conform disp. art.5-7 din OUG nr.1/2011.
În aceste condiții, recurenții susțin că sunt nefondate aspectele și criticile aduse de contestator vizând recalcularea pensiei prin luarea în considerare pentru anumite perioade a venitului mediu pe economie, față de faptul că între data de 1.01.2011 și data emiterii deciziei de recalculare conform OUG nr.1/2011, care prevede reactualizarea pensiei conform veniturilor efectiv realizate, se plătește fie pensia recalculată în baza Legii nr.119/2010, iar dacă acesta e mai mică decât pensia în plată în luna decembrie, se plătește pensia din luna decembrie, prin modalitatea de calcul a pensiei contestatorului nefiindu-i adus, practic, niciun prejudiciu.
Se mai arată că decizia de recalculare îl nemulțumește pe membrul de sindicat nu numai prin prisma diminuării cuantumului pensiei sale, ci și prin aceea că pensia de serviciu de care a beneficiat a fost transformată în pensie de asigurări sociale de drept comun, astfel încât s-a modificat nu numai cuantumul pensiei de serviciu, ci și modalitatea de calcul a pensiei și de actualizare a acesteia. Or, decizia de recalculare a pensiei a avut o bază legală, respectiv Legea nr.119/2010, în vigoare și nesuspendată, iar nu HG 735/2010, act normativ care cuprinde normele de aplicare ale Legii nr.119/2010.
Se arată, totodată, că instanța a interpretat în mod greșit prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2011, ce statuează că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie - cazul intimatului-contestator - pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată pe luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumul avut în luna decembrie 2010 începând cu 1 ianuarie 2010, până la data emiterii deciziei de revizuire.
De asemenea, tribunalul nu s-a pronunțat asupra legalității deciziei de recalculare, ci încălcând prevederile art.5 alin.4 din Legea nr.119/2010, precum și cele prevăzute de OUG. nr.1/2011, a admis în parte contestația formulată.
Se mai susține că instanța a aplicat în mod greșit prevederile OUG nr.1/2011 justificând astfel interesul în a anula decizia de recalculare, prin art.1 alin.1 din acest act normativ dispunându-se revizuirea pensiilor recalculate în temeiul art.1 lit.a și b din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, așa cum este cazul contestatorului.
Totodată, s-a făcut trimitere la disp. art.6 alin.1 din aceeași ordonanță de urgență, mai sus indicate, precum și ale alin.2 al art.6, ce prevede achitarea diferențelor aferente lunii ianuarie 2011 în luna februarie 2011.
Se conchide de către recurenți că începând cu luna februarie 2011, deciziile de recalculare contestate sunt lipsite de efecte juridice, urmând să fie revizuite, iar efectele juridice deja produse (pentru luna ianuarie 2011) sunt anulate retroactiv, pensionarii primind pensia în cuantumul de dinainte de recalculare, plus diferența aferentă lunii ianuarie.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătându-se că recalcularea pensiilor s-a făcut în temeiul Legii nr.119/2010, care a intrat în vigoare la 3.07.2010, pentru aplicarea dispozițiilor acestei legii fiind emise Normele Metodologice de recalculare a pensiilor militare de stat, ale polițiștilor și ale funcționarilor din penitenciare aprobate prin HG nr.735/2010, iar în baza acestei hotărâri de guvern s-au recalculat pensiile, fiind emise deciziile de recalculare a pensiilor conform Legii nr.119/2010.
În temeiul disp.art.10 din OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată expres și direct HG nr. 735/2010, iar astfel cum rezultă și din nota de fundamentare, prin acesta ordonanță de urgență se instituie o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial, pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010, să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
Prin urmare, se învederează că procedura de revizuire a pensiilor recalculate va viza toate acele pensii care au fost calculate parțial sau integral pe baza salariului mediu brut pe economie, urmând ca, pentru identificarea actelor necesare, instituțiile cu atribuții în domeniu să depună toate diligențele în acest scop, fără ca persoana să fie împiedicată să contribuie la această operațiune.
OUG nr.1/2011 stabilește clar că urmează o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, care va dura până la sfârșitul anului 2011 și având în vedere disp.art.1 și ale art.6 alin.1 și 2 din OUG nr.1/2011, expres indicate, în speță nu mai subzistă unul dintre elementele acțiunii civile, respectiv obiectul, constând în pretenția dedusă judecății, deoarece în baza art. 6 din OUG nr. 1/2011, intimatul-contestator rămâne în plată cu pensia recalculată în cuantumul cuvenit în luna decembrie 2010.
Se conchide că raportat la prevederile art.1 și art.6 din OUG nr. 1/2011, decizia contestată nu mai produce efecte, iar acțiunea de anulare a deciziei de recalculare a rămas fără obiect.
Referitor la încălcarea principiului neretroactivității, recurenții apreciază că este nefondată această susținere întrucât Legea nr.119/2010 nu a produs efecte juridice față de membrul de sindicat cu privire la o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, iar o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unor situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în perioada următoare intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, considerente reținute chiar de Curtea Constituțională prin decizia nr.302/2002.
Cu privire la pretinsa încălcare a art.1 din Primul Protocol la CEDO, recurenții învederează că dispozițiile acestuia text au fost interpretate și lămurite de CEDO în jurisprudența sa, în numeroase decizii, Curtea Europeană reținând că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr.1, ca drept de a primi o prestație socială(cauza Andrejeva contra Letoniei, cauza Muller contra Austriei, cauza Buchen contra Cehiei).
În prezenta cauză, membrul de sindicat este pensionar și este titular al dreptului de proprietate asupra unui bun în sensul Protocolului nr.1 constând în dreptul la primirea pensiei din partea statului, în opinia recurenților „bunul” acestuia neputând fi calificat ca fiind dreptul de a primi un cuantum al pensiei precizat în deciziile de pensie deoarece cuantumul pensiei este protejat de Convenție doar pe perioada cât acesta are o fundamentare în dreptul intern.
Or, începând cu data de 1.01.2011, dreptul membrului de sindicat de a primi pensie de serviciu nu mai are o fundamentare legală în dreptul intern deoarece dispozițiile Legii nr.164/ 2001 și-au încetat aplicabilitatea, iar în ceea ce privește aplicabilitatea, acest cuantum are ca fundament legal în acest moment Legea nr. 119/2010, astfel că „bunul” membrului de sindicat nu poate fi calificat ca fiind dreptul de a primi cuantumurile prevăzute în fostele decizii de pensionare, atâta timp cât în cazul de față se analizează protecția bunului după data de 1.01.2011, perioadă pentru care cuantumul prevăzut în legea internă este cel stabilit potrivit Legii nr.119/ 2010.
Se susține că în cauza Keckho contra Ucrainei, Curtea Europeană a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației.
Se conchide că statul garantează dreptul la asigurarea socială, în condițiile legii, nefiind garantat cuantumul prestației sociale, jurisprudența CEDO fiind constantă în acest sens, organele de aplicare a Convenției reținând că art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează dreptul de a primi pe viitor un anumit cuantum al prestației sociale și acceptă dreptul statelor de a modifica acest cuantum în considerarea marjei largi de apreciere pe care o au la dispoziție.
Arată recurenții că nici teoria drepturilor câștigate nu-și găsește aplicare în speță și nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica că „bunul” a cărui protecție o solicită membrul de sindicat este dreptul de a primi un cuantum al pensiei și după data de 1.01.2011, în prezent această teorie negăsindu-și o reglementare constituțională și nici nu este legiferată cu titlu de principiu în vreun act normativ.
De asemenea, consideră recurenții că instanța de judecată, la analizarea fondului contestației, nu putea să ignore decizia nr.29 din 12.12.2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, dată în soluționarea recursului în interesul legii formulat cu privire la aplicarea unitară a Legii nr.119/2010, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 925 din 27.12.2011, ce statuează că „deciziile și considerentele deciziilor Curții Constituționale sunt obligatorii în ceea ce privește constatările conformității sau neconformității atât cu Constituția, cât și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, dacă instanța de contencios constituțional a constatat convenționalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constituțională), iar aceasta nu împiedică instanțele de drept comun să evalueze în concret, în fiecare cauză în parte, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu Convenția, protocoalele ei adiționale sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.”
Prin urmare, in abstracto, este în afara oricărei discuții problema retroactivității Legii nr.119/2010, iar ceea ce poate și trebuie să facă instanța este verificarea aplicării în concret în cauza de față, a legii, sub aspectul neretroactivității, mai precis dacă prin decizia de revizuire sunt afectate drepturile de pensie anterioare Legii nr.119/2010, fiind evident că nu este cazul unei aplicării retroactive a legii, de vreme ce respectiva decizie produce efecte începând cu data de 1.01.2011, exact așa cum este prevăzut în actele normative care au stat la baza emiterii ei.
Tot prin decizia nr.29 din 12.12.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute in vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art.7 din Legea nr.118/ 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în cuantum de 350 lei) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.”
În pricina dedusă judecății, se învederează că diminuarea cuantumului pensiei membrului de sindicat, în urma recalculării/revizuirii conform prevederilor legale în vigoare, nu este o măsură excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială și care să ducă la compromiterea raportului de proporționalitate.
Analizând deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, recurenții arată că se poate constata că aceasta consideră a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, membrul de sindicat din prezenta cauză neregăsindu-se în această situație.
Având în vedere aspectele arătate, precum și faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, se solicită admiterea recursului, pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei de interes și pe fondul cauzei, respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Intimatul-contestator a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, este corectă soluția tribunalului care a respins această excepție, câtă vreme prin OUG nr.1/2011 nu s-a dispus anularea deciziilor de recalculare a pensiei, acestea rămânând în ființă.
Prin decizia nr._/31.12.2010 s-a procedat la recalcularea pensiei cuvenite membrului de sindicat C. N., în numele și pentru care a fost formulată contestația de față de către S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, decizia fiind emisă în baza Legii nr.119/2010, stabilindu-se o pensie brută de 761 lei, diminuată față de pensia anterioară a acestuia stabilită conform Legii nr.164/2001.
După cum au arătat chiar recurenții, decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în aplicarea dispozițiilor Legii nr.119/2010, pe baza metodologiei stabilită prin HG nr.735/2010, dată în aplicarea legii, hotărâre de guvern ce privește recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
HG nr.735/2010, ce a stabilit metodologia de calcul a noului cuantum al pensiei cuvenite membrului de sindicat C. N., a fost abrogată prin art.10 din OUG nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv 31.01.2011.
OUG nr.1/2011, publicată în Monitorul Oficial nr.81/31.01.2011, privește stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, arătându-se în expunerea de motive a acestei ordonanțe de urgență că întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, este imperios necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr.119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere.
La adoptarea OUG nr.1/2011 s-au avut în vedere, astfel cum rezultă tot din expunerea de motive, exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.
În conformitate cu disp.art.1 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile prevăzute la art.1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin.4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
De asemenea, potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr.1/2011, pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 - situație ce se regăsește în prezenta cauză - se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, iar conform alin.2 al art.6, diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Chiar dacă HG nr.735/2010 a fost abrogată începând cu data de 31.01.2011, ceea ce este esențial în cauză este faptul că pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire, astfel cum statuează art.6 alin.1 din OUG nr.1/2011
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus amintite, urmărind și calendarul stabilit de legiuitor pentru revizuirea pensiilor militarilor, ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, rezultă în mod evident intenția legiuitorului de a lipsi de orice eficiență juridică deciziile de recalculare a pensiilor întemeiate pe HG nr.735/2010, ce au avut la bază documentele care atestă veniturile realizate și salariul mediu brut pe economie sau exclusiv salariul mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010.
Membrului de sindicat C. N., în numele și pentru care a fost formulată contestația de față de către S. C. Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, i se plătește pensia avută la momentul lunii decembrie 2010 până la emiterea noii decizii de revizuire a pensiei, cu respectarea noii metodologii stabilite prin OUG 1/2011 și nu cea stabilită în urma calculului efectuat în baza HG 735/2010.
Recurenții nu au procedat însă la retractarea deciziei emise în baza HG nr.735/2010 în condițiile în care susțin, chiar în recurs, că repunerea în situația anterioară emiterii deciziei având ca temei prevederile HG nr. 735/2010 a operat prin efectul dispozițiilor OUG nr.1/2011 indicate de aceștia.
Curtea reține că decizia nr._/31.12.2010, contestată în prezenta cauză, nu mai are niciun fel de efect juridic, nu mai este avută în vedere la plata pensiei către membrul de sindicat C. N., astfel că în mod corect instanța de fond a dispus anularea acesteia.
În raport de cele mai sus reținute, apare de prisos a se analiza celelalte susțineri din recurs referitoare la netemeinicia motivelor invocate în cuprinsul contestației pentru considerentele expuse în motivarea dată recursului de către recurenți, cu atât mai mult cu cât nu au făcut obiectul analizei pe fond a cauzei.
Față de cele ce preced, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței invocate de recurenți în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimații M. Apărării Naționale – Departamentul Contabil, cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. de Pensii a M., cu sediul în București, ..7-9, sector 6, împotriva sentinței civile nr.4973 din 18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimatul-contestator S. C. Militare în Rezervă și în Retragere în numele și pentru membrul său de sindicat C. N., cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. C. – București, ..4, ., ., sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29 ianuarie 2013.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-02-07
2 ex.
VS/FA
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. C. - A. M.
| ← Asigurări sociale. Decizia nr. 763/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Asigurări sociale. Decizia nr. 985/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
