Recalculare pensie. Decizia nr. 1859/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1859/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 7881/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1859
Ședința publică din data de 20 iunie 2013
Președinte - D. V.
Judecători - G. M.
- P. C.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul B. R., domiciliat în municipiul B., . 8, ., împotriva sentinței civile nr. 355 pronunțată la data de 11 martie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în municipiul București. .. 7-9, sectorul 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat și declarat în termen, iar la dosar s-au depus concluzii scrise din partea recurentului prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 18.12.2012, reclamantul B. R. a chemat în judecată pe pârâta C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună următoarele: obligarea pârâtei la remiterea sumelor datorate pe ultimii 10 ani, în principal, sau pe ultimii 3 ani (în subsidiar) reprezentând diferența de pensie cuvenită, ca urmare a greșelilor grave săvârșite de salariații pârâtei, care, în loc să îl încadreze la drepturile cuvenite celor ce desfășoară activitate în condiții deosebite de lucru, au apreciat că a desfășurat activitate în condiții normale; indexarea sumei datorate cu indicele de inflație, în principal pe ultimii 10 ani, în subsidiar pe ultimii 3 ani, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a susținut că, prin deciziile de pensionare nr._/13.11.2002,_/31.12.2010, 5457/12/12.2011,_/12.04.2012, C. de pensii a refuzat tot timpul luarea în calcul, pentru perioadele 01.01._95, 15.05-_98 și 01.08._99, a condițiilor deosebite de muncă, deși Centrul M. Județean B. a înaintat fișa de pensii A 2872/2002 pentru perioadele mai sus menționate, a fost încadrat din propria inițiativă a lucrătorilor de la C. de Pensii, în condiții normale de muncă.
S-a învederat instanței că, prin adresa nr. A 242/03.04.2012, Direcția Management Resurse Umane a Ministerului Apărării Naționale a răspuns solicitărilor sale, iar ca urmare a demersurilor întreprinse de Avocatul Poporului - Biroul Teritorial Ploiești, C. de Pensii S. a Ministerului Apărării Naționale i-a transmis că a fost emisă o nouă decizie de pensionare, nr._/13.09.2002, stabilind un cuantum de 2.107 lei, unde îi sunt recunoscute condițiile deosebite de muncă pentru perioadele mai sus menționate.
A mai arătat reclamantul că, în decizia de pensionare nr._ din 13.09.2012, se iau în calcul condițiile deosebite de muncă și, în urma calculelor financiare, s-au modificat următoarele: total pensie brută - de la 1944 lei la suma 2107 lei; total stagiu de cotizare realizat - de la 27 ani, 6 luni, 19 zile, la 29 ani, 8 luni, 8 zile; total puncte de la_ la_ .
Față de aceste date modificate și consemnate prin decizia de pensionare nr._ din 13.09.2012, a arătat că este de acord, dar a criticat împrejurarea că noua decizie de pensionare nu a fost însoțită și de un referat de plată retroactiv privind modificarea valorii pensiei de la 1944 lei la 2107 lei.
A precizat că a formulat contestație la Comisia de Contestații a Casei de Pensii Militare, unde a solicitat referatul de plată retroactiv privind calculul diferenței de pensie, dar că nu a primit răspuns în termenul legal.
Obiectul acțiunii a fost obligarea la plata diferenței și pentru ultimii 10 ani, întrucât a înaintat tot timpul documente legale și doveditoare, precum și contestații la toate deciziile de pensionare emise anterior de către C. de Pensii a Ministerului Apărării Naționale.
În subsidiar, a solicitat acordarea de despăgubiri pe ultimii 3 ani.
Pentru dovedirea pretențiilor, reclamantul a depus la doar următoarele înscrisuri: cererea formulată la Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale din 30.10.2012, cu confirmare de primire, copie C.I., răspunsul comunicat reclamantului de către Ministerul Apărării Naționale din 03.04.2012, adresa emisă de către U.M._ B. către șeful U.M._ București, A 1271/2012, fișa de pensie, adeverința nr. CR 79 din 13.03.2012, emisă reclamantului de către U.M._ B., deciziile privind revizuirea pensiei, nr._ din 13.09.2012, 12.04.2012, 12.12.2011, cereri adresate de reclamant către Centrul M. Județean B., comandantului U.M._ B., însoțite de fișa de pensie.
La data de 28 ianuarie 2013, pârâta, prin Ministerul Apărării Naționale, Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca fiind prescrisă, a acțiunii pentru perioada 13.11._09; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 08.08._09, pârâta a invocat art. 3 din Decretul nr. 167/1958 cu modificările ulterioare, conform căruia termenul prescripției este de 3 ani, ceea ce înseamnă că, pentru perioada 13.11._09, dreptul material la acțiune pentru daunele solicitate de reclamant s-a prescris.
Acțiunea petentului a fost introdusă la data de 18.12.2012, în raport de care apare ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că, la data de 31.10.2002, contestatorul a ieșit din cadrele permanente, iar în baza dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 164/2001, organul de pensii a emis Decizia nr._ din data de 22.11.2002 prin care s-au stabilit drepturi de pensie începând cu data de 15.11.2002. La emiterea acestei Decizii de pensie, perioadele 01.01._95 și 15.05._99 nu au fost luate în calcul ca timp util lucrat în condiții deosebite de muncă, considerându-se că denumirile funcțiilor înscrise în „Fișa cu locurile de muncă în care a lucrat It.col. (r.) B. S. R. și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții”, eliberată de Unitatea Militară nr._ B., anexă la „Fișa de pensie"” nu coincid cu denumirile înscrise la cap. I pct. 6 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1294/2001, situație care a fost comunicată contestatorului odată cu transmiterea deciziei.
Decizia nr._ din data de 22.11.2002 nu a fost însă contestată, drept pentru care, a precizat pârâta, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, republicată, aceasta este definitivă.
S-a învederat instanței că drepturile de pensie au fost revizuite de C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, prin emiterea Deciziei nr._ din data de 12.12.2011 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011 și a Deciziei nr._ din data de 12.04.2012 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011, la care au fost avute în vedere prevederile art. 3 din anexa nr. 3 „Metodologie de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională” la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2011, conform cărora „constituie stagiu de cotizare vechimea în serviciu și, după caz, vechimea în muncă valorificată în ultima decizie de pensie până la data încheierii procesului de recalculare”.
A apreciat pârâta că, având în vedere că încadrarea în condiții deosebite de muncă se realizează de unitățile militare din care a făcut parte reclamantul (entități din compunerea Ministerului Apărării Naționale, cu personalitate distinctă de C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale), în funcție de activitatea desfășurată de persoana în cauză, de locul de muncă, precum și de structura/unitatea militară în care această persoană era încadrată sau detașată, în urma analizării noilor date din Adeverința înregistrată sub nr. CR. 79 din data de 13.03.2012, eliberată de Unitatea Militară nr._ B., precum și a reanalizării celor din „Fișa cu locurile de muncă”, a procedat la valorificarea acestora în baza prevederilor O.U.G. nr. 1/2011, revizuind drepturile de pensie prin emiterea Deciziei nr._ din data de 13.09.2012.
A subliniat că Decizia nr._ din data de 13.09.2012 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011, prin care au fost stabilite, începând cu data de 01.01.2011, drepturi de pensie cu luarea în considerare a condițiilor deosebite de muncă în care a lucrat reclamantul, nu a fost contestată (inclusiv cu privire la aspectele ce fac obiectul cererii de chemare în judecată), drept pentru care, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, aceasta este definitivă.
În dovedire, pârâta a depus acte: Decizia nr._ din 13.09.2012 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011 și anexa la aceasta „Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare”, adresa nr. A-1271/27.04.2012, emisă de Unitatea Militară_ B., Hotărârea nr._ din 21.01.2013 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Decizia nr._ din 12.04.2012 privind revizuirea pensiei în baza O.U.G. nr. 1/2011 și anexa la aceasta, date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, Decizia nr._ din 22.11.2002.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997, cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 157 din Legea nr. 263/2010 și de timbru judiciar, în temeiul art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin sentința civilă nr. 355 pronunțată la data de 11 martie 2013, Tribunalul B. a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținută de către pârâtă.
A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului B. R., în contradictoriu cu pârâta C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect recalculare pensie.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a hotărât cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de către pârâtă. Ambele excepții, de inadmisibilitate a acțiunii și prescripția dreptului material la acțiune, sunt excepții de fond, însă, în raport de efectele pe care le produc, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra inadmisibilității acțiunii, pentru a determina cadrul procesual pentru prescripția dreptului la acțiune invocată de către unitatea pârâtă.
Se poate observa că, deși a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii, intimata nu a indicat niciun motiv de fapt sau de drept, nicio condiție pe care ar fi trebuit să o îndeplinească acțiunea și nu s-ar fi regăsit în cauză, neexistând elementele în funcție de care instanța să verifice admisibilitatea cererii de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri egale cu diferența de pensie stabilită în urma revizuirii. Dreptul la acțiune este garantat de art. 21 din Constituția României și nu există, pentru cererea dedusă judecății, stabilită deja competența unui organ cu activitate administrativă, astfel încât a fost respinsă excepția inadmisibilității.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a susținut că, în parte, pentru perioada 13.11._09, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil raportului juridic dedus judecății, dreptul material s-ar fi prescris. Tribunalul a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia stabilită prin decizia de pensionare din 13.11.2002 și cea decisă în urma revizuirii, sumă cu care reclamantul a fost de acord, iar dreptul la acțiune s-a născut, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958, de la data recunoașterii vechimii în muncă (prin decizia de pensionare nr._/13.09.2012). Cum acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la 18.12.2012, tribunalul a apreciat că nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și a respins excepția.
Pe fondul cererii, tribunalul a reținut că, potrivit deciziei nr._/22.11.2002 (fila 28), emisă de către Ministerul Apărării Naționale, Secția Pensii Militare, ca urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare nr. 4409/13.11.2002, s-a stabilit dreptul reclamantului B. R. la o pensie de serviciu în cuantum de 7.745.730 lei. Conform deciziei nr._/31.12.2010 (fila 27), pensia a fost recalculată, pe baza salariului mediu brut pe economie, la suma de 1233 lei, venit brut. Reclamantul nu a contestat aceste decizii, astfel că, față de prevederile art. 54 alin. 4 din Legea sub imperiul căreia a fost emisă decizia de stabilire a pensiei de serviciu, nr. 164/2001, decizia din 2002 a fost definitivă („Deciziile de pensie necontestate în termen, precum și deciziile comisiilor de contestații, care nu au fost atacate la instanțele judecătorești, sunt definitive”). Procedura de contestare era cea reglementată de Legea nr. 19/2000, în vigoare la acel moment, act normativ la care trimitea art. 54 alin. 3 din Legea nr. 164/2001.
Reclamantul a susținut că nu a fost de acord cu modalitatea de stabilire a pensiei, făcând trimitere la sesizările făcute, însă, din actele depuse la dosar, rezultă că, la 01.02.2012 (fila 34), reclamantul s-a adresat cu o cerere U.M._ B. pentru eliberarea adeverinței care să confirme funcția ocupată, precum și la datele de 22.03.2012 (fila 46), cererea fiind transmisă Direcției Management Resurse Umane, și la 02.05.2012 (fila 51). Aceste contestații la decizia din 2002 au fost formulate numai după adoptarea O.U.G. nr. 1/2011, act normativ în baza căruia s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu, prin decizia nr._/13.09.2012 – fila 14 (reclamantul a fost de acord cu această decizie, astfel cum a precizat în cererea de chemare în judecată).
Drepturile revizuite au fost stabilite începând cu 01.01.2011, în acord cu actul normativ - art. 2 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 1/2011, legea nestabilind plata diferențelor de la data pensionării. Acestea sunt limitele determinate pentru plata diferențelor rezultate din revizuirea pensiei, astfel că nu poate fi recunoscut dreptul reclamantului de a primi aceste diferențe de la momentul stabilirii pensiei de serviciu, 15.11.2002.
Față de aceste considerente, de fapt și de drept, tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că a solicitat, în contradictoriu cu intimata, restituirea sumelor datorate ca urmare a gravelor erori de calcul, pe perioada scursă între data disponibilizării prin încetarea contractului de muncă pentru limită de vârstă și data la care s-a achiesat de către aceasta că, din eroare, nu au fost cuprinse în calculul punctajului de pensie, perioade importante de activitate.
Instanța a respins acțiunea pretinzând că se face culpabil de lipsa de diligență pe motiv că nu a contestat cuantumul pensiei imediat după emiterea deciziei de pensionare, situație care nu corespunde realității, întrucât nu a avut niciodată acces la baza de informații a Casei Sectoriale de Pensii și nu avea cum să poată reacționa la cuantumul stabilit inițial.
Numai după ce C. de pensii a procedat la aplicarea de norme prin măsurile de recalculare și, ulterior, revizuire, s-a impus o analiză în tot a perioadelor prestate în activitate, a funcțiilor și treptelor de salarizare.
Consideră că instanța trebuia să realizeze că deschiderea a obținut-o numai în urma demersurilor făcute cu ocazia recalculării, astfel că operează de drept o repunere in dreptul de contestare.
In condițiile dovedite, susține că a fost lipsit pe o perioadă de cel mult 10 ani și cel puțin 3 ani de sume importante, ceea ce impunea instanței să dea dovadă de rol activ, să dispună efectuarea de către intimată a unei note de calcul cu suma datorată sau, eventual, să solicite punerea în discuția părților, a necesitații efectuării unei expertize contabile.
Or, instanța s-a prevalat de o situație neconformă cu realitatea, a trecut peste probele indubitabile și insurmontabile ce le-a efectuat, nu a calificat acțiunea și nici nu a dispus măsuri care se impuneau cu necesitate.
Argumentația în sensul respingerii cererii este lipsită de temei juridic, deoarece nu era obligat să conteste o decizie decât de la data când a luat cunoștință de gravele imperfecțiuni.
Arată că, a fost lipsit de un drept ce derivă din executarea ireproșabilă a contractului de muncă, nu s-a dat de către intimată o explicație pertinentă, astfel că se impune, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă, să se dispună, în principal, casarea cu trimitere pentru completarea de probatorii, iar în subsidiar, menținerea dosarului pe rolul Curții de Apel Ploiești, completarea de probatorii cu acte și, pe fond, admiterea recursului, modificarea în tot a acțiunii și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041 Cod pr. ciivlă, constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Potrivit deciziei nr._/22.11.2002 emisă de către Ministerul Apărării Naționale, Secția Pensii Militare, ca urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare nr. 4409/13.11.2002, s-a stabilit dreptul reclamantului B. R. la o pensie de serviciu în cuantum de 7.745.730 lei, însă pensia a fost recalculată conform deciziei nr._/31.12.2010 pe baza salariului mediu brut pe economie, la suma de 1233 lei - venit brut.
Reclamantul nu a contestat aceste decizii, astfel că, față de prevederile art. 54 alin. 4 din Legea 164/2001 conform căruia: „Deciziile de pensie necontestate în termen, precum și deciziile comisiilor de contestații, care nu au fost atacate la instanțele judecătorești, sunt definitive”, a rezultat că decizia din 2002 a fost definitivă. Procedura de contestare era cea reglementată de Legea nr. 19/2000, în vigoare la acel moment, act normativ la care trimitea art. 54 alin. 3 din Legea nr. 164/2001.
Deși reclamantul a susținut că nu a fost de acord cu modalitatea de stabilire a pensiei, din actele și lucrările dosarului, rezultă că, la data de 01.02.2012, reclamantul s-a adresat cu o cerere U.M._ B. pentru eliberarea adeverinței care să confirme funcția ocupată, precum și la datele de 22.03.2012 și la 02.05.2012.
Aceste contestații la decizia din 2002, au fost formulate după adoptarea O.U.G. nr. 1/2011, în baza căruia s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu emițându-se o nouă decizie cu nr._/13.09.2012, care nu a fost contestată și a rămas definitivă, noile drepturi fiind stabilite începând cu 01.01.2011, în acord cu art. 2 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 1/2011. Acestea sunt limitele determinate pentru plata diferențelor rezultate din revizuirea pensiei, astfel că nu poate fi recunoscut dreptul reclamantului de a primi aceste diferențe de la momentul stabilirii pensiei de serviciu, 15.11.2002, cât timp ultima decizie de pensionare este definitivă.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. R., domiciliat în municipiul B., . 8, ., împotriva sentinței civile nr. 355 pronunțată la data de 11 martie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S. DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în municipiul București. .. 7-9, sectorul 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
2 ex./26.06.2013
Red.CP
Tehnored.CO
d.f._ Trib. B.
j.f. M. N.
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3916/2013.... → |
|---|
