Completare carnet de muncă. Decizia nr. 1756/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Recurs scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-reclamant S. G., intimata-reclamantă B. E. și intimata-pârâtă .>

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că dosarul a fost suspendat la data de 14 martie 2012, conform art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civilă, iar la data de 13 mai 2013, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării.

Curtea, în temeiul art. 245 C.pr.civilă, dispune repunerea pe rol a cauzei și având în vedere că la data de 14 martie 2012 dosarul a fost suspendat conform art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civilă și de la acel moment cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, în baza art. 248 Cod procedură civilă și art. 252 alin.1 C.pr.civilă, din oficiu, invocă excepția perimării cererii de recurs și rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ , reclamanții S. G. și B. E. în contradictoriu cu pârâta . solicitat să se constate că au lucrat efectiv în grupa a I a de muncă în procent de 100 % în cadrul societății pârâte în diferite funcții.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioadele menționate în cerere au desfășurat activitate în cadrul societății pârâte ( unde condițiile de muncă erau foarte grele, periculoase, cu pulberi, de noxe și praf, temperaturi ridicate) în grupa a I a de muncă, în procent de 100 %.

În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul S. G. a lucrat în perioada 19.10._11 în funcția de inginer în cadrul secției Cazangerie Grea și în perioada 19.10._01 a beneficiat de grupa a II a de muncă în proporție de 70 % conform pct. 33,34 din anexa II a Ordinului 50/1990, iar activitatea desfășurată de reclamant și locul de muncă în care a desfășurat activitatea nu se regăsesc în Anexa I din ordinul 50/1990, care reglementează grupa a I a de muncă.

A învederat pârâta că reclamanta B. E. a lucrat în perioada 25.04.1988 până în prezent în meseria de strungar, iar pentru perioada 25.04.1988 și până în prezent nu poate beneficia de grupa a I a de muncă, deoarece activitatea desfășurată de aceasta nu se încadrează în grupa a I a de muncă.

În cauză a fost efectuată expertiza de către expert B. V. ce a avut ca obiectiv să precizeze dacă fiecare reclamant în raport de funcțiile, atribuțiile de serviciu îndeplinite, munca efectiv prestată, locurile de muncă, condițiile de lucru, au desfășurat activitate la societatea pârâtă în grupa a I a de muncă în condiții speciale de muncă, după caz, în procent de 100 % sau mai mic din programul de lucru, în perioadele menționate expres în acțiune.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2929 pronunțată la 21 noiembrie 2011, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea, a constatat că reclamanta B. E. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100 % în perioada 25.04._99 și 01.04._01, conform raportului de expertiză B. V. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. G., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit Ordinului nr.50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate, iar nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care se desfășoară activitatea de către persoanele respective.

Constatând că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. V., reclamanta B. E. beneficiază de grupa a II-a de muncă în procent de 100 % în perioada 25.04._01, tribunalul a admis în parte acțiunea în privința acestei reclamante.

Referitor la reclamantul S. G., s-a constatat că acesta a lucrat în cadrul societății pârâte în perioada 19.10._01 în funcția de subinginer în cadrul Secției de Cazangerie Grea, iar din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că activitatea desfășurată de acesta nu se încadrează în Anexa I din Ordinul nr.50/1990 care reglementează grupa I de muncă, astfel că s-a respins acțiunea față de acesta, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. G., care a arătat că Ordinul 50/1990, precum și dispozițiile Ordinului 125/1990 sunt actele normative care au incidență în cauza de față, iar pârâta nu poate pretinde ca adresa nr._/1994 emisa de Ministerul Muncii și Protecției Sociale poate anula dispozițiile legale mai sus menționate.

Susține recurentul că angajatorul a pus în aplicare dispozițiile Ordinului nr.50/1990 și recunoașterea drepturilor la încadrarea în grupa de munca a salariaților în mod preferențial.

Învederează recurentul că intimata nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza și nu a adus argumente prin care sa combată concluziile acestui raport, iar înscrisurile depuse de aceasta la dosar au fost avute în vedere de expert la efectuarea raportului de expertiză. În considerentele hotărârii instanței de fond nu se regăsesc motivele pentru care nu i s-a acordat grupa I-a de munca și s-au înlăturat probele administrate.

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea conform raportului de expertiză.

Cauza a fost suspendată la data de 14 martie 2012, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civilă.

La data de 13 mai 2013, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, iar la termenul din 12 iunie 2013, în baza art. 137 C.pr.civilă coroborat cu art. 248 și art.252 alin.1 C.pr.civilă, din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de revizuire.

Examinând decizia atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și ținând cont de prevederile art. 137 C.pr.civilă, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.

Prin urmare perimarea este o sancțiune procedurală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește și care este dedusă din faptul nestăruinței părții vreme îndelungată în proces.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în pricina de față, la 14 martie 2012, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civilă, cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, iar de la acel moment dosarul nu a mai fost repus pe rol.

Având în vedere că de la data de 14 martie 2012 și până în prezent dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 1 an și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condițiile art.249 și 250 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.252 alin.1 din Codul de procedură civilă, va constata perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Constată perimat recursul formulat de reclamantul S. G., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ., județ Prahova- la Cabinetul de Avocatură C. L.

împotriva sentinței civile nr. 2929 pronunțată la 21 noiembrie 2011 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și cu reclamanta B. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Ploiești, ., județ Prahova- la Cabinetul de Avocatură C. L..