Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2686/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2686/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 6493/105/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2686
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013
Președinte - C. - P. B.
Judecători - E.-S. L.
- V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul S. ȘCOALA PRAHOVEI cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova - în numele membrilor de sindicat conform tabelelor anexate, împotriva sentinței civile nr. 890/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-VIII N. B. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII A. PANN, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII A. MURESANU, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, C. E. V. M. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII G. COSBUC, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII SFANTA VINERI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII M. E., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII NR.19, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII NR.13, cu sediul în Ploiești, .. 32, județul Prahova, S. CU C. I-VIII PROFESOR N. S., cu sediul în Ploiești, .. 102, județul Prahova, S. CU C. I-VIII N. I., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII IENACHITA VACARESCU, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, G. S. INDUSTRIAL DE petrol TELEAJEN, cu sediul în Ploiești, .. 241, județul Prahova, S. CU C. I-VIII F. COMISEL, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, G. S. DE SERVICII SFANTUL A. A., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII T. C., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. S. NR.2, cu sediul în Ploiești, ., nr. 328, județul Prahova, S. S. VALENII DE M., cu sediul în Vălenii de M., ., județul Prahova, S. S. FILIPESTII DE TARG, cu sediul în Filipeștii de Târg, .. 12, județul Prahova, C. L. AL M. PLOIESTI și P. M. PLOIESTI, ambii cu sediul în Ploiești, .-4, J. Prahova, C. J. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, J. Prahova și chemații în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant S. Școala Prahovei reprezentat de consilier juridic G. L. E. în baza delegației înregistrată sub nr. 225/4.10.2013, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul art.6 din Legea nr. 192/2006, informează asupra posibilității și avantajelor folosirii procedurii medierii, părțile putând să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-pârât C. Județean Prahova, înregistrată sub nr._/8.10.2013, prin care se solicită judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civilă și se pun concluzii asupra fondului cauzei.
Curtea având în vedere dispozițiile art. 118 Cod pr.civilă coroborat cu art. 316 și 298 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art. 24 și art.25 alin.1 Cod pr.civilă, forma actuală) recalifică întâmpinarea, depusă la 8.10.2013, ca și concluzii scrise.
Consilier juridic G. L. E., pentru recurentul-reclamant, arată că prin citație li s-a comunicat faptul că trebuie să mai depună 2 exemplare ale cererii de recurs pentru comunicare.
Curtea, având în vedere că din cuprinsul citativului rezultă că toți intimații au fost citați cu copii ale motivelor de recurs, iar pe de altă parte intervalul de timp scurs de la data înregistrării recursului și până astăzi este mare, iar nici una dintre părți nu a solicitat comunicarea motivelor de recurs, consideră că nu mai este necesară comunicarea acestora.
Consilier juridic G. L. E., pentru recurentul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic G. L. E., având cuvântul pentru recurentul-reclamant, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că solicită admiterea recursului și a acțiunii, calcularea indemnizației de concediu de odihnă nediminuată, plata diferenței dintre indemnizația cuvenită și cea efectiv încasată, iar intimații-pârâți P. și C. L. al M. Ploiești să fie obligați să aprobe și să vireze sumele necesare plății. Menționează că membrii de sindicat ce au formulat acțiunea au plecat în concediu de odihnă cu 10 zile înainte de . Legii nr. 118/2010.
În final solicită admiterea recursului și a acțiunii, astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 29.01.2010, membri de sindicat, în calitate de reclamanți, prin S. Școala Prahovei au chemat în judecată pe pârâții S. cu C. I-VIII N. Balcescu Ploiesti, S. cu C. I-VIII A. Pann, S. cu C. I-VIII A. Muresanu, C. E. V. M. Ploiesti, S. cu C. I-Viii G. Cosbuc, S. cu C. I-VIII Sfanta Vineri, S. cu C. I-VIII M. E., S. cu C. I-VIII Nr.19, S. cu C. I-VIII Nr.13, S. cu C. I-VIII Profesor N. S., S. cu C. I-VIII N. I., S. cu C. I-VIII Ienachita Vacarescu, G. S. Industrial de Petrol Teleajen, S. cu C. I-VIII F. Comisel, G. S. de Servicii Sfântul A. A., Școala cu C. I-VIII T. C., Școala S. Nr.2, Școala S. Vălenii de M., Școala Specială Filipeștii de Târg, C. L. Al M. Ploiești și P. M. Ploiești, C. Județean Prahova și chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009 – 2010, precum și obligarea pârâților C. L. al M. Ploiești și P. M. Ploiești, C. Județean Prahova la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus-menționate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că, deși au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 441/30.06.2010, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile Legii. 118/2010.
Totodată, reclamanții au mai precizat că prevederile art.145 din Legea nr. 54/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc în mod imperativ că pentru perioada concediului de odihnă, salariații beneficiază de indemnizația de concediu „cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu”, același termen fiind stabilit și de prevederile Hotărârii de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată
Mai mult decât atât, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ 2007 - 2008, înregistrat la M.M.F.E.S. cu nr. 596/12.11.2007, aplicabil tuturor salariaților din țară, conține prevederi referitoare la termenul de plată a acestei indemnizații la alin.4 al art. 29, conform căruia „indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de
odihnă. (...)”.
În plus, reclamanții au mai menționat că pârâții au amânat în mod nejustificat plata indemnizației după momentul începerii efective a perioadei de concediu, deși data plecării în concediul de odihnă este în fapt anterioară celei de 03 iulie 2010.
Astfel, plata indemnizației de concediu s-a făcut ulterior începerii efectuării concediului, cu nerespectarea termenului de cel puțin 10 zile anterior plecării în concediu negociat prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ. Mai mult, nu a fost respectat nici măcar termenul mai scurt de cel puțin 5 zile anterior plecării în concediu, stabilit de Codul Muncii și H.G. 250/1992. Prin aceasta s-a produs o dublă lezare a exercitării dreptului la concediu; în primul rând membrii noștri de sindicat nu au beneficiat de indemnizație în cuantum integral anterior începerii concediului de odihnă, conform prevederilor legale, iar în al doilea rând au fost nevoiți să revină din concediul de odihnă, la sediul unității, pentru a putea primi indemnizația corespunzătoare.
În consecință, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii, pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, aplicând în mod nejustificat prevederile art.1 din Legea nr. 118/2010, lege care, potrivit art. 78 din Constituție, a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25% a indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
Se mai arată că la momentul la care această indemnizație ar fi trebuit calculată în mod corect, respectiv cu 10 zile înaintea plecării în concediu, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind "înghețate" la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit plătită indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu, Legea 118/2010 nici măcar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 abia în data de 30.06.2010 și intrând în vigoare abia de la data de 03.07.2010.
De asemenea, au susținut că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Procolul 1 al CEDO, întrucât noțiunea de bun îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică”. Totodată, a fost încălcată și „speranța legitimă” a celor mai sus-menționați, întrucât, prin măsura dispusă prin actul contestat, dreptul lor la o coerență și siguranță legislativă, în baza căreia să-și poată valorifica, păstra și apăra drepturile, devine iluzoriu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 103 din Legea nr. 128/1997, ale art. 145 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, ale cu modificările și completările ulterioare, ale Hotărârii de Guvern 250/1992, ale art. 29 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâții C. L. al M. Ploiești și P. Mun. Ploiești au formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, au învederat faptul că nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci intervin direct numai în cazul finanțării complementare, invocând în acest sens excepția lipsei calității procesuale pasive. Au solicitat și chemarea în garanție a MECTS și a MFP.
Pârâtul C. Județean Prahova a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând faptul că nu au putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, ci au numai atribuții privind distribuirea către fiecare dintre unitățile de învățământ a sumelor de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum acestea au fost alocate de la bugetul de stat. A solicitat și chemarea în garanție a MECTS și a MFP.
La data de 02.08.2011, Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, invocând faptul că este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia. De asemenea, a susținut că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care, la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea nefiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat, astfel încât nu poate fi obligat la efectuarea unei plăți pentru salariații altor instituții.
La data de 02.09.2011, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive, a invocat faptul că între acesta și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi de muncă, iar acesta nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii sale de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 890/27.03.2013, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Ploiești, a Primarului Mun. Ploiești și a Consiliului Județean Prahova, ca neîntemeiate, precum și acțiunea formulată de formulată de reclamantul S. Școala Prahovei, reținând următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Prahova, a Consiliului L. Ploiești și a Primarului mun. Ploiești, au fost respinse, întrucât astfel cum a rezultat din formularea acțiunii, se dorea ca acești pârâți să asigure finanțarea sumelor solicitate, iar, în conformitate cu art. 100 și urm. din Legea nr. 1/2011, Legea educației naționale, aceste autorități au obligația de a vira prin bugetele locale respective unităților școlare arondate administrativ sumele reprezentând inclusiv cheltuielile cu salariile astfel cum sunt alocate de la bugetul de stat, motiv pentru care aceste entități au calitatea de ordonator principal de credite.
În ce privește fondul cauzei, instanța de fond arată că, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 118/2010, în vigoare începând cu data de 03.07.2010, cuantumul brut al salariilor, indemnizațiilor și a altor drepturi ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv a membrilor de sindicat ai reclamantei – personalul didactic (stab. conf. Legii nr. 330/2009) se diminuează cu 25%.
Din formularea imperativă a legii s-a constatat că indemnizația de concediu a personalului didactic face parte din categoria drepturilor salariale afectate de diminuarea cu 25% a cuantumului, astfel încât în speță nu sunt aplicabile prev.art.145 alin. 1 din Codul muncii, ala art. 7 din HG nr. 250/1992 și ale CCM Unic pe R. învățământ 2007-2008, întrucât dispozițiile legale introduse prin legea nr. 118/2010 sunt de imediată aplicare, legea menționată este o lege specială derogatorie de la dreptul comun, prevederile acesteia urmând a se aplica cu prioritate.
Tribunalul a respins și cererea de chemare în garanție a MECTS, formulată de pârâți, întrucât, fiind respinsă acțiunea principală, pârâții nu au căzut în pretenții.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, Tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit Deciziei nr. 10/19.09.2011 a ICCJ, prin care au fost admise recursurile în interesul legii, s-a decis că cererea de chemare în garanție a MFP formulată de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii principali de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar (…) nu îndeplinesc cerințele prevăzute de textul de lege.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs reclamantul S. Școala Prahovei, considerând-o netemeinică și nelegală.
Susține recurentul că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins acțiunea, cu toate că practica unitară a Tribunalului Prahova este de admitere a acțiunilor Sindicatului Școala Prahovei cu același obiect, în același sens fiind și practica Curții de Apel Ploiești cu privire la acțiunile ce au ca obiect indemnizația de concediu aferentă anului școlar 2009 – 2010.
Și cu privire la fondul cauzei, tribunalul a procedat netemeinic și nelegal, aplicând retroactiv legea civilă.Deși au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, la care a intrat în vigoare Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 441/30.06.2010, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile Legii. 118/2010.
Totodată, reclamanții au mai precizat că prevederile art.145 din Legea nr. 54/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc în mod imperativ că pentru perioada concediului de odihnă, salariații beneficiază de indemnizația de concediu „cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu”, același termen fiind stabilit și de prevederile Hotărârii de Guvern nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată
Mai mult decât atât, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ 2007 - 2008, înregistrat la M.M.F.E.S. cu nr. 596/12.11.2007, aplicabil tuturor salariaților din țară, conține prevederi referitoare la termenul de plată a acestei indemnizații la alin.4 al art. 29, conform căruia „indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de
odihnă. (...)”.
În plus, reclamanții au mai menționat că pârâții au amânat în mod nejustificat plata indemnizației după momentul începerii efective a perioadei de concediu, deși data plecării în concediul de odihnă este în fapt anterioară celei de 03 iulie 2010.
Astfel, plata indemnizației de concediu s-a făcut ulterior începerii efectuării concediului, cu nerespectarea termenului de cel puțin 10 zile anterior plecării în concediu negociat prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ. Mai mult, nu a fost respectat nici măcar termenul mai scurt de cel puțin 5 zile anterior plecării în concediu, stabilit de Codul Muncii și H.G. 250/1992. Prin aceasta s-a produs o dublă lezare a exercitării dreptului la concediu; în primul rând membrii noștri de sindicat nu au beneficiat de indemnizație în cuantum integral anterior începerii concediului de odihnă, conform prevederilor legale, iar în al doilea rând au fost nevoiți să revină din concediul de odihnă, la sediul unității, pentru a putea primi indemnizația corespunzătoare.
În consecință, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii, pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, aplicând în mod nejustificat prevederile art.1 din Legea nr. 118/2010, lege care, potrivit art. 78 din Constituție, a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25% a indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
La momentul la care această indemnizație ar fi trebuit calculată în mod corect, respectiv cu 10 zile înaintea plecării în concediu, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind "înghețate" la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit plătită indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu, Legea 118/2010 nici măcar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 441 abia în data de 30.06.2010 și intrând în vigoare abia de la data de 03.07.2010.
Referitor la temeiul legal pentru care solicită finanțarea acestor drepturi de către C. L. Ploiești, P. Mun. Ploiești și C. Județean Prahova, recurenta arată că potrivit art.104 din Legea educației naționale – nr. 1/2011, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar, finanțare ce cuprinde și cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Pe de altă parte, potrivit art.63 alin.4 lit. a din Legea nr. 215/2001 – Legea administrației publice locale, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, calitate în care reclamantul l-a chemat în judecată și nu pentru a calcula sau pentru a emite ordine cu putere de lege, pentru ca hotărârea ce se pronunță să-i fie opozabilă.
Totodată la art. 110 alin.3, Legea educației naționale nr.1/2011 prevede că finanțarea unitpților de învățământ special, a claselor de învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor speciale, se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor județene.
În concluzie, apreciază recurentul că hotărârea trebuie să fie opozabilă consiliului local, instituției primarului și Consiliului Județean Prahova, altfel ar fi imposibilă plata acestor sume întrucât instituțiile de învățământ preuniversitar de stat nu au surse de finanțare proprii.
Se solicită, în final, admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii și obligarea pârâților la calculul și plata diferenței de 25% din indemnizația de concediu aferentă anului școlar 2009 – 2010, neachitată membrilor de sindicat.
În temeiul art. 308 alin.2 Cod pr.civilă intimatul C. Județean Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În conformitate cu disp.art.7 alin.1 din HG nr.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, la care a făcut referire chiar recurentul-reclamant în acțiunea introductivă, pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă, iar potrivit alin.2 al art.7, media zilnică a veniturilor prevăzute la alin.1 se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu. De asemenea, art.7 alin. 5 din același act normativ stipulează că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu.
Prevederile legale respective sunt în vigoare, fiind aplicabile personalului la care se referă-deci și membrilor de sindicat ai recurentului-reclamant, semnatari ai tabelului anexat acțiunii, ca normă specială derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de art.145 alin.2 din Codul muncii, ce statuează că indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Mai mult, pentru personalul didactic-parte din membrii de sindicat semnatari ai tabelului anexat acțiunii fiind cadre didactice-în temeiul disp.art.103 din Legea nr.128/1997, ce se referă la dreptul cadrelor didactice la concediu și al HG nr.250/1992, a fost emis Ordinul Ministrului Educației Naționale nr.3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ.
În conformitate cu dispozițiile pct.21 din anexa Ordinului sus-menționat, pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul zilelor de concediu, înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte, iar potrivit pct.22 și 23 din anexa Ordinului, media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează concediul de odihnă, în calculul indemnizației concediului de odihnă acordat personalului didactic luându-se în considerare și sporurile care fac parte din salariul de bază conform Legii nr.128/1997.
Faptul că potrivit prevederilor legale, indemnizația de concediu se plătește de către angajator înainte de plecarea în concediu, nu poate conduce la concluzia temeiniciei acțiunii, câtă vreme împrejurarea că plata trebuie efectuată înainte de plecarea în concediu reprezintă o facilitate în favoarea salariatului, iar data scadenței, care este anterioară plecării în concediu, nu poate determina în cazul de față și norma aplicabilă modului de calcul al indemnizației, care se stabilește, pentru personalul didactic, potrivit Ordinului nr. 3251/1998, în raport cu numărul zilelor de concediu, înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
În mod asemănător, pentru personalul didactic auxiliar, respectiv cel nedidactic, indemnizația de concediu se calculează potrivit art.7 alin.1 din HG nr.250/1992, în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă, iar conform alin.2 al art.7, media zilnică a veniturilor prevăzute la alin.1 se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu.
Ca atare, chiar dacă plata indemnizației ar fi trebuit făcută anterior plecării în concediu de odihnă a membrilor de sindicat ai reclamantului, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.118/2010, care a avut loc la data de 3 iulie 2010, este evident că sumele finale efective la care sunt îndreptățiți membrii de sindicat ai recurentului-reclamant semnatari ai tabelului anexat acțiunii cu titlu de indemnizație de concediu, nu pot fi decât cele calculate cu respectarea prevederilor legale sus-menționate.
Tot neîntemeiată este și critica potrivit căreia prevederile Legii nr.118/2010 nu s-ar aplica, de principiu, în ceea ce privește indemnizațiile de concediu, câtă vreme aceste indemnizații constituie un drept salarial, care se calculează, după cum s-a arătat mai sus, în raport de numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare lunii calendaristice în care s-a efectuat concediul.
În raport de considerentele ce preced, nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar ar fi fost aplicată retroactiv, cu nerespectarea disp.art.78 din Constituție și nici cele legate de încălcarea disp.art.139 din Codul muncii, prin care se statuează că dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, iar acesta nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări ori nerespectarea disp.art.7 alin.1 și 2 și ale art.30 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă și, corelativ, ale art.41 alin.5 din Constituția României, respectiv a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Concluzionând, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.9 și art.304 1 Codpr.civilă,invocate de recurent în motivarea recursului, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. ȘCOALA PRAHOVEI cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova - în numele membrilor de sindicat conform tabelelor anexate, împotriva sentinței civile nr. 890/27.03.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții S. CU C. I-VIII N. B. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII A. PANN, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII A. MURESANU, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, C. E. V. M. PLOIESTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII G. COSBUC, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII SFANTA VINERI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII M. E., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII NR.19, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII NR.13, cu sediul în Ploiești, .. 32, județul Prahova, S. CU C. I-VIII PROFESOR N. S., cu sediul în Ploiești, .. 102, județul Prahova, S. CU C. I-VIII N. I., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII IENACHITA VACARESCU, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, G. S. INDUSTRIAL DE PETROL TELEAJEN, cu sediul în Ploiești, .. 241, județul Prahova, S. CU C. I-VIII F. COMISEL, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, G. S. DE SERVICII SFANTUL A. A., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. CU C. I-VIII T. C., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, S. S. NR.2, cu sediul în Ploiești, ., nr. 328, județul Prahova, S. S. VALENII DE M., cu sediul în Vălenii de M., ., județul Prahova, S. S. FILIPESTII DE TARG, cu sediul în Filipeștii de Târg, .. 12, județul Prahova, C. L. AL M. PLOIESTI și P. M. PLOIESTI, ambii cu sediul în Ploiești, .-4, J. Prahova, C. J. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, J. Prahova și chemații în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. E.-S. L. V.-A. P.
Grefier,
N. M.
Red.SEL/tehnored.NM
2ex./6.11.2013
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. I. C.
Operator de date cu caracter personal notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
