Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1764/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1764/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 6033/114/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1764
Ședința publică din data de 13 iunie 2013
Președinte - G. M.
Judecători - P. C.
- D. V.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul B. C. O., domiciliat în municipiul B., ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 375 pronunțată la data de 19 martie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în Suceava, ., nr.41, județ Suceava.
Prezența și susținerile orale ale părților, au avut loc în ședința publică din data de 6 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13 iunie 2013, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul B. C. O. a chemat în judecată pe pârâta . Suceava, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr.117 din 23.08.2012, emisă de pârâtă, reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat dacă nu era concediat, daune morale în cuantum de 100.000 lei, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a relatat că a fost angajat al pârâtei începând cu data de 26.11.2010, în funcția de agent vânzări și și-a desfășurat activitatea până la data comunicării deciziei nr.117/23.08.2012, de desfacere a contractului.
Reclamantul a apreciat că măsura concedierii este nelegală și netemeinică, reținându-se, în sarcina sa, că a lipsit de la serviciu în perioada 01.07 – 06.08.2012 și, totodată, nu și-a îndeplinit sarcinile în acest interval, precizând că este posibil să nu fi trimis rapoarte de activitate directorului de vânzări N. B., însă a discutat zilnic cu acesta despre activitatea desfășurată, dându-i și un raport telefonic.
Reclamantul a apreciat că sancționarea sa disciplinară vizează, de fapt, neîndeplinirea target-ului impus datorită motivelor de piață, însă poate demonstra că a avut întâlniri cu diferite persoane fizice și juridice în vederea încheierii de contracte de furnizare servicii de telefonie mobilă, deplasările fiind efectuate cu autoturismul marca Toyota ce are instalat sistem G.P.S.
Reclamantul a susținut că măsura luată este cea mai severă și, atâta timp cât pârâta a constatat o eventuală încălcare a obligațiilor de serviciu, avea la îndemână posibilitatea aplicării altor sancțiuni.
Apreciind că a fost prejudiciat prin faptul că a rămas fără loc de muncă, în mod abuziv, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la daune morale în cuantum de 100.000 lei.
Reclamantul a depus la dosar decizia 117/2012, notificările nr.115/06.08.2012, nr.116/13.08.2012, chestionar întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, referatul 113/06.08.2012, proces-verbal privind desfășurarea procedurii cercetării disciplinare, CIM înregistrat, rapoarte întâlnire datate 14.09, 07.09 și 06.09.2012 și a solicitat proba testimonială cu martorul D. M. V., renunțând la proba cu interogatoriu încuviințată.
În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, precum și cerere reconvențională.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a relatat că, prin decizia de concediere, s-a reținut că reclamantul a absentat nemotivat de la serviciu, în perioada 01.07. - 06.08.2012, că nu a trimis rapoarte de activitate directorului zonal în acest interval și nu și-a îndeplinit target-ul stabilit prin CIM și acte adiționale, fapte recunoscute de contestator și consemnate și în actul adițional nr._ din 26.11.2010, care, la art.5, consemnează că, pentru neîndeplinirea a 63% din norma de muncă timp de 2 luni, se consideră abatere disciplinară gravă, sancționată cu desfacerea contractului.
Pârâta a mai relatat că, din raportul de activitate pe anul 2012 al reclamantului, rezultă evoluția activității acestuia și neîndeplinirea target-ului, iar faptele săvârșite constituie abatere disciplinară gravă, fiind prevăzute în art.30 și 31 din regulamentul intern, precum și Actul adițional nr._ din 26.11.2010, art.3 și 5.
A mai invocat pârâta că, din raportul atașat la dosar, reiese că reclamantul nu a circulat în zilele de 3, 11, 16, 20 – 30.07.2012 și 3.08.2012 absolut deloc, neexistând nicio cerere de concediu de odihnă care să justifice absența acestuia.
Pârâta a precizat că obiectul de activitate al societății îl reprezintă încheierea de contracte telecom cu diferiți agenți comerciali, astfel că activitatea salariaților este vitală, iar lipsa încheierii acestor contracte poate conduce la închiderea activității, astfel încât măsura încetării disciplinare a fost singura modalitate prin care unitatea poate să înlocuiască un agent de vânzări ineficient.
Cu privire la cererea reconvențională, pârâta a invocat că, prin procesul-verbal încheiat la 04.10.2010, s-a predat reclamantului un autoturism marca Toyota Yaris în scopul exercitării atribuțiilor de serviciu, iar la data încetării contractului, acest vehicul a fost predat în baza procesului-verbal din 07.08.2012, ocazie cu care s-au constatat o . deficiențe, consemnate în procesul-verbal de predare-primire, costul reparației fiind de 3922,33 lei, cum rezultă din devizul atașat.
Fiind invocate prevederile art.254 al.1 Codul muncii, pârâta a solicitat admiterea cererii reconvenționale și obligarea reclamantului la pagubele materiale produse autoturismului.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri, filele 24 - 73, 94 – 97, 101- 106, precizări, concluzii scrise, dovezi privind cheltuielile de judecată și a solicitat proba la interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 375 pronunțată la data de 19 martie 2013, Tribunalul B. a respins, ca nefondată, sub toate capetele de cerere, acțiunea formulată de reclamantul B. C. O., în contradictoriu cu pârâta ., a admis, în parte, cererea reconvențională și a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 801,4 lei cu titlu de contravaloare reparații autoturism marca Toyota Yaris, cu număr de înmatriculare_ .
A obligat reclamantul la 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, în baza CIM înregistrat sub nr.452 din 24.11.2010, în funcția de agent vânzări, până la data de 23.08.2012, când, prin decizia nr.117, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului, în temeiul art.61 lit.a Codul muncii.
În cuprinsul deciziei contestate, instanța a reținut că s-au consemnat ca abateri, neîndeplinirea normei de muncă și absentarea nemotivată de la serviciu, timp de mai mult de 30 de zile consecutiv, fapte prevăzute în art.30 și 31 din Regulamentul Intern al unității, fișa postului și art.3 și 5 din Actul adițional nr._/26.11.2010.
În ce privește condițiile de formă ale deciziei contestate, instanța a reținut că aceasta este legală și, totodată, s-a realizat convocarea disciplinară a reclamantului, fiindu-i luată nota explicativă în data de 20.08.2012.
Raportat la abaterile reținute în sarcina reclamantului și temeiul legal consemnat în cuprinsul deciziei, instanța reține că, în fișa postului reclamantului - anexă la CIM, filele 45-48 dosar, sunt înscrise ca abateri disciplinare grave absentarea nemotivată de la serviciu timp de 2 zile consecutiv sau 3 zile într-un an calendaristic, neîndeplinirea normei de muncă de către angajat, precum și neîndeplinirea a 63% din norma de muncă pentru 2 luni de zile consecutive, abateri luate la cunoștință de către salariat sub semnătură.
De asemenea, în Regulamentul intern al unității, la art. 30, se prevăd ca abateri disciplinare, absențele nemotivate de la serviciu, nerespectarea programului de lucru prevăzut în regulament, iar în art. 31, lipsa de la serviciu pe o perioadă de 2 zile consecutive, fără motive justificate.
În nota explicativă luată reclamantului, acesta a infirmat absența de la serviciu, aspect ce rezultă din întâlnirile avute ca urmare a verificării G.P.S-ului mașinii și apelurilor telefonice și a recunoscut că nu a trimis rapoarte de activitate directorului de vânzări, însă a discutat zilnic la telefon cu acesta.
Din înscrisurile înaintate de pârâtă, respectiv, foaia de parcurs extinsă în intervalul 01 – 31.07.2012 și 01.08- 06.08.2012 de pe autoturismul condus de reclamant_, instanța a constatat că reclamantul, conform susținerilor societății din întâmpinare, nu a circulat în zilele de 3, 11, 16, 20 – 30.07.2012 și în intervalul 3 – 6.08.2012, ceea ce demonstrează absența de la serviciu a acestuia.
Susținerea reclamantului în sensul că, în funcție de natura activității, nu era obligatorie prezența zilnică la serviciu, deoarece se puteau realiza sarcinile de serviciu și prin tehnicile de comunicare moderne (internet, email) este nejustificată, atâta timp cât, prin contractul individual de muncă, la capitolul durata muncii, repartizarea programului de muncă s-a convenit, de comun acord, 8 ore pe zi, de luni până vineri, între orele 08,00 – 12,00 și 13,00 – 17,00, iar conform Regulamentului de Organizare și Funcționare și Regulamentului Intern, la art. 19 lit.c, s-a stipulat pentru agenții comerciali cu activitate preponderentă pe teren, un orar de lucru de la 8,00 la 17,00, defalcat ca program birou între orele 08,00 -10,00, pauză de masă – 13,00 – 14,00, iar în restul timpului de lucru efectuarea vizitelor la clienți.
Din acest punct de vedere, instanța a constatat că absența nemotivată a reclamantului este justificată prin înscrisuri, iar argumentele invocate în cererea introductivă nu sunt de natură să combată situația de fapt reținută prin decizia contestată, întrucât acestea pun în evidență un program propriu stabilit de salariat și care încalcă prevederile consemnate în mod expres în CIM și R.O.I., semnate de către reclamant.
Sub acest aspect, instanța a înlăturat depoziția martorului D. M. V., propus de reclamant, ca fiind neconcludentă, în condițiile în care acesta a fost salariat până în luna iulie 2012, iar susținerile în ce privește neobligativitatea respectării unui program strict, întrucât funcția de agent vânzări era o activitate independentă, nu pot fi acceptate atâta timp cât, la nivelul unității, între angajator și salariați, era statuat un program bine delimitat pentru acest tip de muncă prestată.
În ce privește cealaltă abatere reținută în sarcina reclamantului, respectiv, neîndeplinirea normei de muncă fără temeiuri obiective, instanța a constatat că această faptă este consemnată în Actul adițional la CIM încheiat la 26.11.2010 și semnat de către acesta și care, potrivit art.3 și 5, constituie abatere disciplinară gravă sancționată cu desfacerea CIM pentru neîndeplinirea unui procent de 63% din norma de muncă, situație de fapt necontestată de către reclamant, care, prin interogatorul luat de către pârâtă, a confirmat neîndeplinirea targetului, iar din raportul de activitate atașat la fila 62 dosar, rezultă neîndeplinirea acestui target.
Sub ansamblul celor evocate, instanța a constatat că abaterile disciplinare reținute de către pârâtă în sarcina reclamantului, în conformitate cu art. 247 Codul muncii, au fost săvârșite de acesta, iar sancțiunea disciplinară aplicată este proporțională cu gravitatea abaterilor consemnate în decizia contestată, la stabilirea căreia angajatorul a avut în vedere împrejurările săvârșirii raportate la obiectul de activitate al firmei, gradul de vinovăție al reclamantului și menționarea acestora în documentele existente la nivelul unității.
Totodată, față de reținerea legalității deciziei de concediere emisă de pârâtă, instanța a respins ca nefondate și capetele de cerere subsecvente ce vizează reîncadrarea în funcția anterioară, drepturile salariale actualizate și daunele morale solicitate.
În ce privește cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata deficiențelor aduse autoturismului marca Toyota Yaris, pe care acesta l-a condus pe durata desfășurării activității, într-un cuantum de 3922,33 lei, reprezentând contravaloare reparații.
Sub acest aspect, din înscrisurile atașate la dosar, instanța a constatat că, la data de 07.08.2012, reclamantul a predat autoturismul numitului L. R., șef parc auto al societății, ocazie cu care s-a consemnat, la starea tehnică a mașinii, o . deficiențe.
Față de devizul privind contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism de către . la data de 17.08.2012 și în cuprinsul căruia, la calculația finală, s-a consemnat suma de 3922,33 lei, instanța a constatat că defecțiunile și manoperele vizate depășesc cu mult deficiențele menționate în procesul verbal de predare-primire, astfel încât se va da eficiență devizului stabilit de către reclamant, la solicitarea instanței, prin care s-au recunoscut pagube în sumă de 801,4 lei, raportat la devizul susmenționat.
În acest context, având în vedere recunoașterea reclamantului, a deficiențelor consemnate în procesul-verbal de predare-primire datat 07.08.2012, instanța, în temeiul art.258 Codul muncii, a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 801,4 lei cu titlu de contravaloare reparații autoturism marca Toyota Yaris, cu număr de înmatriculare_ .
În temeiul art. 274 cod pr.civilă, față de culpa procesuală a reclamantului, instanța a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 1018 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă, reprezentând contravaloare transport efectuate de reprezentantul pârâtei pe ruta B.- Suceava, pe parcursul a 5 termene de judecată, justificate prin bonurile de benzină atașate la dosar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul B. C. O., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii și rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii.
Susține că a demonstrat, pe parcursul judecații, că nu a lipsit de la serviciu în perioada 01.07-06.08.2012, activitatea sa fiind aceea de a încheia contracte cu diferite persoane juridice, contracte de furnizare de servicii de telefonie mobile, procurând, în acest sens, înscrisuri care atestă că, în această perioadă, a contactat anumite persoane pentru a încheia astfel de contracte.
Susținerea pârâtei însușită și de instanța de fond, în sensul că, în contractul individual de muncă încheiat cu pârâta, la art. 3 și 5, se prevede abatere disciplinară gravă sancționată cu desfacerea CIM, neîndeplinirea unui procent de 63% din norma de muncă pentru 2 luni de zile consecutive, este eronată, întrucât a demonstrat și a recunoscut că nu a îndeplinit acest target pe o singură lună de zile și nu pe două luni consecutive, așa cum greșit s-a reținut.
De asemenea, urmează a se observa că activitatea sa nu prevedea în mod obligatoriu, deplasarea cu autoturismul, pus la dispoziție de pârâtă și prezența la sediul societății, ci contactarea potențialilor clienți în vederea încheierii unor contracte cu aceștia de furnizare de servicii de telefonie mobilă.
Precizează că deplasarea cu autoturismul se efectua doar când avea stabilită o întâlnire certă cu un potențial client sau pentru livrarea terminalelor (telefoanelor), în urma încheierii contractelor.
De altfel, martorul propus și audiat de instanță, Doana Mihaita V., precizează clar că activitatea desfășurată de un agent de vânzări în cadrul societății pârâte este, atât una de birou, cât și una de teren, or, a demonstrat că a avut întâlniri în perioada 01.07-06.08.2012 cu diferiți clienți, însă nu le-a putut concretiza în sensul de a fi încheiat cu aceștia un contract.
De asemenea, martorul precizează că el însuși a avut luni în care targetul nu a fost atins și nu s-a luat asupra lui măsura desfacerii contractului individual de muncă.
. de 3,11,16,20-30.07.2012 și 03-06.08.2012, nu a circulat cu autoturismul pus la dispoziție de societatea pârâtă, deoarece acestea au fost zile cu activitate de birou, zile când a contactat diferite persoane prin telefon și mail.
Faptul că nu a încheiat vreun contract de furnizare de servicii de telefonie mobilă în această perioadă, nu se datorează culpei sale sau lipsei de la muncă, ci situației economice reale de pe piață, știut fiind faptul că, în perioada sezonului estival, se încheie puține contracte de acest gen, fapt declarat și de martorul Doana Mihaita V..
In ceea ce privește admiterea în parte a cererii reconvenționale, consideră că instanța de fond nu a procedat corect, pretinzând că trebuie să achite suma de 801.4 lei contravaloare a reparațiilor autoturismului marca Toyota Yaris, autoturism pus la dispoziție de pârâtă, de care s-a folosit în desfășurarea activității sale.
In drept, recursul este întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 3041 Cod pr. civilă, constată că motivele de recurs sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
La data de 07.08.2012, reclamantul a predat autoturismul numitului L. R., șef parc auto al societății, ocazie cu care s-a consemnat, la starea tehnică a mașinii, o . deficiențe.
În devizul privind contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism de către . la data de 17.08.2012, s-a consemnat suma de 3922,33 lei, însă Curtea a constatat că există numai proces verbal de predare-primire, nu și procesul verbal prin care autoturismul a fost predat reclamantului, pentru a se verifica starea acestuia la momentul predării.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea constată că recursul este fondat, motiv pentru care urmează să modifice în parte sentința, în sensul că va respinge în tot cererea reconvențională ca neîntemeiată și va exonera recurentul de plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond.
Va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul B. C. O., domiciliat în municipiul B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 375 pronunțată la data de 19 martie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă ., cu sediul în Suceava, ., nr.41, județ Suceava, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge în tot cererea reconvențională ca neîntemeiată și exonerează recurentul de plata cheltuielilor de judecată de la instanța de fond.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs ca nedovedită.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2013.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red.CP
Tehnored.CO
2 ex./18.06.2013
d.f._ Trib. B.
j.f. G. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Completare carnet de muncă. Decizia nr. 282/2013. Curtea de... → |
|---|
