Pretentii. Decizia nr. 3155/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3155/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 788/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 3155
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Președinte - E. S.
Judecători - V.-I. S.
- A.-C. B.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta DIRECȚIA S. DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Bulevardul Regele C. I, nr. 68, județul Dâmbovița și de pârâtul S. C. E., domiciliat în ., nr. 697, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 512/26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtulO. S. BUCȘANI, cu sediul în . și cu intervenienta în nume propriu S. M. COZIA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Călimănești, ., nr. 816, județul V..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 octombrie 2013, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamanta Direcția S. Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâtul S. C. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 94.458, 78 lei, reprezentând prejudiciu cauzat unității prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a îndeplinit funcția de pădurar, titular al cantonului 23 D. din cadrul Ocolului S. Bucșani, canton compus din fond forestier proprietate privată aflat în administrarea Direcției Silvice Dâmbovița în baza contractului de prestări servicii silvice nr. 4792/18.11.2009.
În urma sesizării întocmite de S. M. Cozia, proprietară a 400 ha. teren cu vegetație forestieră aflat în administrația Direcției Silvice Dâmbovița în baza contractului de prestări servicii, I.T.R.S.V. Prahova, reprezentantul în teritoriu al Ministerului Mediului și Pădurilor, cu atribuții de implementare și control a respectării regimului silvic a efectuat un control de fond în cantonul 23 D. pe suprafața de 242, 7 ha arondată pârâtului.
A mai arătat reclamanta că efectuarea controlului a fost determinată de faptul că starețul Sfintei Mânăstiri Cozia a semnalat că se produc sustrageri repetate de material lemnos în trupul de pădure D., limitrof comunei Vlădeni, județul Dâmbovița iar în perioada 29.09.2011 – 7.11.2011 în prezența starețului mănăstirii, a delegațiilor acesteia și a delegațiilor Ocolului S. Bucșani s-a efectuat acest control, s-au anulat un număr de 213 cioate provenite de arbori tăiați în delict iar în data de 18.10.2011, pădurarul titular de canton a arătat că nu mai dorește să participe la control, pretinzând că participă persoane neautorizate și că se anulează cioate mai vechi ce au fost amputate la controale anterioare, aceste obiecțiuni regăsindu-se în raportul nr. 4690/18.10.2011.
În continuarea motivării, reclamanta a precizat că a continuat controlul în prezența unui alt pădurar desemnat – S. V. și a unui pădurar asistent, constatându-se un număr de 541 cioate provenite din arbori tăiați în delict, paza cantonului fiind asigurată începând cu data de 20.10.2011 de către pădurarul primitor S. V., că în total au fost inventariate și anulate un număr de 754 cioate cu un volum de 466,862 m. c. și o valoare de 78.868, 16 lei fără TVA, constatate a fi tăiate în special din rasul solului și având o vechime, apreciată de organul de control de maximul 2 ani, iar luând în considerare materialul lemnos recuperat în timpul controlului și cel sustras din partizile reconstituite a rezultat un volum total sustras și nejustificat de pârât de 470,107 m .c. cu o valoare de imputație de_,68 lei.
În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 22/1969 și pe prevederile art. 270 din Codul muncii în conformitate cu care gestionarul răspunde integral pentru pagubele produse.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză de specialitate și martori.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă întrucât prejudiciul ce se încearcă a se recupera nu a fost produs angajatorului, ci proprietarului fondului forestier, iar pe fondul cauzei a arătat că la control i-au fost imputate în mod eronat și cioate mai vechi de 3 ani, că pe lângă organele de control abilitate au participat și persoane neautorizate iar din cele 754 de cioate ce i se impută fac parte și circa 350 de cioate din u.a. 21 a.f., sub parcele care au fost predate spre exploatare la data de 10.10.2011 pe bază de proces verbal înregistrat la O. S. Bucșani sub nr. 4606/13.10.2011 în care se menționează că nu existau cioate de nici un fel.
În ceea ce privește modul de măsurare al cioatelor în vederea determinării volumului de masă lemnoasă, pârâtul a arătat că organele de control nu au procedat în mod legal, în sensul că au măsurat diametrele cioatelor tăiate la ras fără a respecta prevederile legale, încadrarea cioatelor pe specii nu a fost făcută cu acuratețe, multe din acestea aparținând altor specii decât cele în care au fost încadrate de organul de control, de o altă calitate și cu o valoare mai mică decât cea determinată și imputată.
O ultimă critică adusă modului în care s-a stabilit prejudiciul a fost aceea referitoare la calcularea de TVA la suma imputată cu nerespectarea prevederilor OUG nr. 85/1996.
A solicitat proba cu interogatoriu, înscrisuri și martori.
S-au atașat întâmpinării copii ale raportului nr. 4706/19.10.2011 și ale procesului verbal nr. 4606/13.10.2011.
S-a mai depus de către reclamantă fișa postului pârâtului iar prin încheierea din 19.07.2012 s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsa interesului acesteia în promovarea acțiunii ca neîntemeiate.
A formulat cerere de intervenție în interes propriu S. M. Cozia, solicitând obligarea Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcția S. Dâmbovița și O. S. Bucșani, în solidar cu pârâtul S. C. E. la plata sumei de 236.146,95 lei reprezentând contravaloarea a 754 stejari cu un volum total de 466,852 m. c. masă lemnoasă lipsă din gestiune și nejustificată în urma controlului de fond efectuat de I.T.R.S.V. Ploiești în perioada 29.09.2011-7.11.2011, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație și dobânda legală inclusiv daune interese de 0,01 % pentru fiecare zi întârziere de la data scadenței și până la data plății efective.
Tribunalul a încuviințat în principiu cererea de intervenție, iar la termenul de judecată din 10.12.2012 s-a depus la dosarul cauzei de către reclamantă un proces-verbal de conciliere însoțit de două copii de pe ordine de plată din care rezultă stingerea litigiului dintre reclamantă și intervenientă prin achitarea sumei de 76.176, 43 lei ce reprezintă debitul constatat de I.T.R.S.V. Ploiești cu ocazia controlului, fără TVA.
În cadrul dosarului nr._ a Judecătoriei Moreni, care a fost atașat la prezenta cauză, având ca obiect asigurare de dovezi s-a încuviințat proba cu expertiză în specialitatea silvicultură având ca obiective verificarea în teren și constatarea celor 754 de cioate tăiate în delict identificate de organele de control în cantonul gestionat de pârât, verificarea dacă acestea au fost corect menționate în carnetul de inventariere a delictelor și în actul de control . nr._/10.11.2011, raportându-se și la procesul verbal 5672/7.12.2011 întocmit cu ocazia verificării prin sondaj a celor semnalate de pârât în raportul nr. 4690/18.10.2011, stabilirea volumului și valorii cioatelor nejustificate cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 85/1996 privind modalitățile de evaluare a pagubelor aprobată prin Legea nr. 84/2007.
S-au întocmit de către expert 3 variante, prin care s-a stabilit un prejudiciu de 94.458,78 lei, 47.323,01 lei și 24.503,62 lei.
După atașarea dosarului în care s-a admis cererea de asigurare dovezi și în care s-a efectuat expertiza în specialitatea silvicultură s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către reclamantă iar expertul a întocmit o completare aflată la fila 135 din dosar iar ulterior s-au formulat din nou critici de către reclamantă la completarea raportului de expertiză admise de instanță iar expertul a răspuns acestor obiecțiuni printr-un raport de expertiză denumit suplimentar aflat la filele 116-120 din dosar.
La termenul de judecată din 19.02.2013 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ocolului S. Bucșani.
Prin sentința civilă nr. 512/26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. S. Bucșani, respingând acțiunea formulată împotriva acestuia.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantaRegia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția S. Dâmbovița.
A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 47.323,01 lei conform variantei a II-a a raportului de expertiză inițial întocmit de expert V. N..
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul expert către reclamantă.
S-a lua act de renunțarea la judecată a intervenientei S. M. Cozia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ocolului S. Bucșani prima instanță a constatat că acesta a fost conceptat în calitate de pârât ca urmare a formulării de către S. M. Cozia a cererii de intervenție în interes propriu, aceasta solicitând obligarea Direcției Silvice Dâmbovița și a Ocolului S. Bucșani în solidar cu pârâtul la plata sumei de 236.146,95 lei.
Intervenienta a renunțat la judecată prin cererea aflată la fila 168 din dosar ca urmare a tranzacției încheiată de intervenientă cu reclamanta aflată la filele 163-164 din dosar, iar instanța a luat act de această renunțare, constatând că pârâtul O. S. Bucșani nu are calitate procesuală pasivă în cadrul raporturilor juridice dintre reclamanta Direcția S. Dâmbovița și pârâtul S. C. E., astfel că a fost admisă excepția și a respins acțiunea față de O. S. Bucșani.
Pe fondul cauzei tribunalul a constatat că prin contractul de prestări servicii silvice nr. 4792/18.11.2009 încheiat între Direcția S. Târgoviște și S. M. Cozia s-a stabilit efectuarea de către prestator a mai multor servicii silvice printre care și acelea privind asigurarea pazei fondului forestier aflat în proprietatea beneficiarului în vederea prevenirii tăierilor ilegale de arbori, distrugerii sau degradării vegetației forestiere.
Pârâtul a avut calitatea de angajat al Direcției Silvice Târgoviște în funcția de pădurar, titular al cantonului 23 D. din cadrul Ocolului S. Bucșani, proprietate privată a Sfintei Mânăstiri Cozia iar atribuțiile acestuia sunt cele prevăzute în fișa postului aflată la filele 95-98 din dosar printre acestea fiind și acelea de a gestiona materialele lemnoase constituite în partizi destinate vânzării către populație precum și valorificarea prin contracte, de a executa paza perimetrelor încredințate și de a răspunde de degradările aduse din lipsa pazei, încheie acte de constatare a contravențiilor și infracțiunilor identifică pagubele produse în raza cantonului prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea sau degradarea arborilor pe picior, puieților și lăstarilor sau prin alte fapte ilicite și stabilește autorul acestor fapte, identifică arborii uscați, rupți, doborâți de fenomenele naturale.
Reclamanta i-a achitat Sfintei Mânăstiri Cozia suma de 76.176,43 lei în conformitate cu prevederile contractului de prestări servicii încheiat între aceste două părți sub nr.4792/18.11.2009 care în art.V pct.5.3 prevede despăgubirea beneficiarului conform legislației în vigoare în cazul în care pădurarul, gestionar al cantonului de pază nu justifică prin procese verbale de contravenție sau de infracțiune, eventualele tăieri ilegale de arbori sau alte pagube produse.
În această situație se justifică atât calitatea procesuală activă a reclamantei cât și interesul acesteia în introducerea prezentei acțiuni, sens în care s-a pronunțat instanța prin modalitatea de soluționare a celor două excepții.
Tribunalul a constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul individual de muncă și în fișa postului producând reclamantei un prejudiciu, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 270 din Codul muncii ( după modificarea codului art. 254 alin. 1) care stabilesc că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În ce privește cuantumul pagubei pe care pârâtul i-a cauzat-o reclamantei tribunalul a apreciat că aceasta este mai mică decât cea solicitată prin acțiune, respectiv de 47.323,01 lei în care s-a inclus TVA, potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză inițial depus de expert – ing. V. N..
Potrivit acestei variante, a reținut prima instanță, au rămas 522 cioate de stejar de imputat iar la foioase a rămas același număr de cioate(în total 615 bucăți cu un volum de 271,927 m.c. ) stabilindu-se un prejudiciu cu o valoare de 38.163,72 lei plus 9159,22 lei TVA rezultând suma de 47.323,01 lei .
În această variantă, s-a scăzut o clasă de diametre la cvercinee începând cu diametrul 24 cm în sus, expertul stabilind că aceste cioatele nu există întrucât arborii au fost tăiați de sub sol cu 2-5 cm. iar prejudiciul trebuie calculat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.85/2006 pct.3 paragraful 1.
Conform dispozițiilor de lege sus enunțate în cazul arborilor scoși din rădăcini fără a fi sustrași diametrul arborelui se măsoară la 30 cm de la colet iar în cazul arborilor scoși din rădăcini și sustrași diametrul se stabilește prin calculul mediei aritmetice a cel puțin 3 arbori din imediata apropiere a gropii, diametre măsurate la 30 cm de la sol.
Astfel, prima instanță nu a primit susținerea reclamantei în sensul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct.2 și 3 din OU.G. nr. 85/2006, întrucât acestea se aplică în cazul arborilor scoși din rădăcini, când în locul lor se află niște gropi, deoarece în situația de față, arborii pentru care s-a propus scăderea de către expert cu o clasă de diametre ( 4 cm ), au fost tăiați de sub sol nemaiexistând cioată, situația fiind nereglementată expres de prevederile susmenționate însă așa cum susține expertul este drept să se scadă o clasă de diametre întrucât cioata este cea de deasupra coletului și face parte din tulpină iar arborii tăiați de sub colet fac parte din rădăcină trebuind redus diametru.
De asemenea, în această variantă expertul a stabilit că 139 de cioate au fost mai vechi de 3 ani întrucât cele vechi erau mai închise la culoare spre negru, degradate din punct de vedere al structurii spre putrezire iar la stabilirea procentului s-a ținut cont că s-au găsit în actele anterioare de control ale cantonului 23 D. 78 de arbori tăiați în același mod iar la controlul efectuat în perioada 29.09._11 nu se face mențiune despre existența acestora.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că pârâtul nu a făcut nicio dovadă în sensul susținerilor sale din raportul nr. 4690/18.10.2011, anume că au fost anulate cioate mai vechi de 3 ani ce au mai fost imputate la controalele anterioare deoarece expertul a stabilit vechimea acestora prin examinarea structurii acestora, fiind degradate spre putrezire.
Expertul a stabilit că valoarea arborilor vechi propuși la scădere este de 139 cu un volum de 98,548 m. c. și valoarea de 16.481,20 lei.
Tribunalul nu a reținut apărarea pârâtului în sensul că la data de 10.10.2011 a predat parchetul, întrucât controlul a fost efectuat în perioada 29.09._11 iar delictele înregistrate până la această dată cad în sarcina pârâtului.
Concluzionând, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. S. Bucșani și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia, a admite în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 47.323,01 lei conform variantei a II-a a raportului de expertiză inițial întocmit de expert V. N. .
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu expert.
A luat act de renunțarea la judecată a intervenientei.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal procedural, atât reclamanta Direcția S. Dâmbovița, cât și pârâtul S. C. E., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta Direcția S. Dâmbovița a criticat sentința pentru următoarele motive:
Susține recurenta că instanța de fond a reținut că, pârâtul avea calitate de pădurar ,titular al cantonului nr. 23 D., compus exclusiv din suprafața aparținând proprietarului, S. M. Cozia și conform fișei postului, avea ca atribuție principală, paza fondului forestier din care era compus cantonul, constatarea pagubelor produse în canton, întocmirea proceselor verbale de contravenție sau infracțiune, etc.
Arată că, instanța de fond a constatat că, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în fișa postului, producând un prejudiciu, astfel îndeplinindu-se condițiile art. 270 Codul muncii (254 alin. 1 conform modificării).
Deși, prima instanță a constatat îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii patrimoniale, a considerat, în ceea ce privește cuantumul, că acesta este mai mic decât cel solicitat în acțiune, conform variantei a II-a din raportul inițial de expertiză, 615 arbori, cu un volum de 271,927 lei, în sumă totală de_,01 lei.
A precizat recurenta că, instanța a reținut în această variantă că s-a scăzut o clasă de diametre la cvercinee, începând cu diametrul 24 cm în sus, expertul stabilind că aceste cioate nu există întrucât arborii au fost tăiați de sub sol cu 2-5 cm, iar prejudiciul trebuie calculat conform pct. 3 paragraful 1 din O.U.G. nr. 85/2006
Susține recurentul că, instanța de fond a reținut că în cazul arborilor scoși din rădăcini fără a fi sustrași, diametrul se măsoară la 30 cm de la colet iar în cazul celor scoși din rădăcini și sustrași, diametrul se stabilește prin calculul mediei aritmetice a cel puțin 3 arbori din imediata apropiere a gropii, diametre măsurate la 30 cm de la sol.
Apreciază recurentul că soluția instanței de diminuare a prejudiciului este neîntemeiată și se bazează pe o interpretare greșită a normelor legale care reglementează modalitatea de calcul a prejudiciilor produse pădurii.
Față de această motivare, apreciază recurenta că instanța de fond, dând eficiență concluziilor unui raport de expertiză lipsit de profesionalism și de obiectivitate, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică în privința cuantumului prejudiciului.
Arată recurenta că, toate înscrisurile depuse de unitate în dovedirea acțiunii, coroborate cu varianta I a raportului de expertiză, dovedesc atât existența prejudiciului cât și întinderea acestuia, astfel că pretențiile sale la repararea integrală a prejudiciului sunt întemeiate.
Arată că nu reiese din motivarea sentinței ce a determinat instanța de fond să aleagă varianta a II -a a raportului de expertiză inițial și consideră că și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nemotivată.
Consideră că singura variantă corectă prezentată de expert în raportul de expertiză inițial, cât și menținută în completările ulterioare, singura cu valoare probantă, este Varianta 1 care confirmă în totalitate susținerile recurentei întemeiate pe înscrisurile constatatoare ale prejudiciului, întocmite de organele de control ale I.T.R.S.V. Ploiești.
Arată că, exceptând varianta I prezentată în raportul inițial și menținută în completări, celelalte variante nu prezintă caracter de certitudine, ci de probabilitate, astfel că, nefiind coroborate cu alte mijloace de probă, nu puteau forma convingerea că pretențiile solicitate sunt în parte justificate.
Apreciază că expertiza este necesară numai în acele cazuri în care există posibilitatea de a interpreta în mod diferit probleme a căror soluționare necesită cunoștințe specializate, ori în cauza dedusă judecății expertul nu clarifică și creează confuzii stabilind mai multe variante, contradictorii, pe care nici nu le susține până la capăt, în completările ulterioare, cu excepția variantei 1 care ar fi trebuit omologată de instanță.
Este de reținut că în completări, varianta 2 se referă la alte valori decât în raportul inițial, iar varianta 3 dispare cu desăvârșire.
Prezentarea mai multor variante, contradictorii, din care instanța să dispună în mod aleatoriu asupra uneia dintre ele, face ca lucrarea să nu aibă forță probantă a unei lucrări Științifice,
În aceste condiții, precizează că instanța avea de făcut aplicarea dispozițiilor art. 212 din Codul de procedură civilă, în sensul de a dispune o nouă expertiză, solicitată prin obiecțiunile formulate.
Deși instanța nu este legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe, ea este totuși legată de constatările de fapt ale experților, respectiv de arătarea cercetărilor efectuate în prezența părților.
Arată că expertul, deși face verificări asupra a 16 cioate (din totalul de 754), expertul formulează uimitoarele constatări de fapt, pe care instanța le preia fără nicio cenzură: 139 de cioate sunt mai vechi de 3 ani și este posibil să fi fost imputate la controale anterioare, arborii au fost tăiați la 2-3 cm sub nivelul solului.
Prin urmare, apreciază că expertul nu face constatări de fapt asupra pagubei decât într-o proporție nesemnificativă, dar formulează concluzii asupra tuturor cioatelor care se întind pe o suprafață de 240 ha. și care au făcut obiectul unei minuțioase verificări de către specialiști din cadrul ministerului de resort, în prezența
proprietarului terenului și a reprezentanților Ocolului S. Bucșani, pe durata 29.09 - 7.11.2011.
Astfel că deși avea la îndemână un calcul al valorii prejudiciului realizat în mod corect și prezentat în varianta I, instanța a înlăturat această constatare, care se coroborează cu celelalte probe administrate (înscrisuri, răspuns la interogatoriu) fără să-și motiveze decizia, și să arate în considerente de ce varianta nr. I nu este admisibilă.
Prin urmare în varianta agreată de instanță a raportului de expertiză cât și completările sale, criticat în toate formele în care a fost prezentat, se propune o diminuare substanțială a valorii prejudiciului stabilit de reprezentanții ministerului, fără însă ca expertul să aducă motivațiile raportate la normele legale care reglementează modul de evaluare a pagubelor stabilit prin O.U.G. nr. 85/2006 aprobată prin Legea nr. 84/2007.
Precizează că nu există în cuprinsul lucrării răspunsul la obiecțiunile punctuale formulate de recurentă, raportate la dispozițiile legale care reglementează modul de calcul al pagubei, și anume:
- Care prevedere din O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora aprobată prin Legea nr. 84/2007, dispune că se scade cu o clasă de diametre (4 cm) la arborii mai groși de 20 cm..
- Care este norma legală care permite efectuarea unui sondaj asupra a 16 cioate din 754 identificate și în funcție de constatările în urma sondajului, concluzia să fie aplicată la toate cioatele existente.
- Cum a stabilit vechimea a 139 cioate ca fiind de peste 3 ani dacă a verificat doar 16 dintre acestea..
Deși se menționează în raportul de expertiză că la stabilirea prejudiciului, organele de control au respectat dispozițiile O.U.G. nr. 85/2006, aprobată prin Legea nr. 84/2007, s-a apreciat că la calculul prejudiciului se aplică dispozițiile art. 1 pct. 2 și 3.
Arată că expertul a verificat doar 16 cioate, iar din actul de control rezultă că majoritatea cioatelor au fost tăiate din rasul solului, astfel că nu reiese cum s-a stabilit că arborii au fost tăiați la 2 - 5 cm sub pământ, expertul făcând o propunere lipsită de orice suport legal, de a reduce diametrul cu 4 cm la arborii mai groși de 20 cm. Aceasta este o inovație, nu este regăsită ca variantă de calcul în textul O.U.G. nr. 85/2006, însă instanța o îmbrățișează fără rezerve.
Menționează că organul de control I.TR.S.V. Ploiești a procedat în mod corect în privința modalității de calcul a prejudiciului, care se regăsește și poate fi verificat în O.U.G. nr. 85/2006.
Precizează că în conformitate cu art. 3 punctul 5 „în cazul arborilor tăiați, care nu se mai găsesc lângă cioată, diametrul acestora se măsoară prin măsurarea efectivă - a cioatei, clacă aceasta nu depășește înălțimea de 30 cm. De asemenea, la controlul de fond s-a făcut aplicarea art. 3 pct. 6, în cazul în care forma secțiunii arborilor sau cioatelor nu este circulară, diametrul determinându-se ca medie a doua diametre perpendiculare, determinate pentru cercul circumscris conturului secțiunii cioatei, tangent la contur în punctele de măsurare diametral opuse.
Prin urmare, niciuna din propunerile expertului de diminuare a prejudiciului nu era conformă dispozițiilor legii care reglementează modalitățile de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, ci doar simple speculații menite să reducă prejudiciul, care trebuiau înlăturate de instanță.
Arată că instanța de fond își însușește propunerea expertului de scădere a 139 cioate constatate mai vechi de 3 ani preluând motivarea că cele vechi erau mai închise la culoare și că a găsit în acte anterioare de control (menționate generic, fără a le indica în concret) arbori tăiați în același mod, iar la controlul din 2011 nu se face mențiune despre existența acestora.
Dacă expertul a verificat un număr de 16 cioate din cele 754 constatate la control, nu este de înțeles cum a stabilit existența a 139 cioate mai vechi de 3 ani (intimatul-pârât a fost titularul acestui canton încă din anul 2003).
Scăderea a 139 cioate dintre cele găsite la control pentru motivul că este posibil să fi fost imputate la controale anterioare, apreciază recurenta că este o afirmație fără niciun suport, neconstatându-se în mod direct, prin verificări în teren, o dublă imputare a cioatelor, neindicându-se actele de control prin care au fost identificate și apoi imputate cioatele ,astfel că instanța nu trebuia să dea eficiență acestei afirmații.
Nici pârâtul care a semnalat aceste aspecte prin raportul nr. 4690/18.10.2011, a făcut doar afirmații în legătură cu cioate vechi dar nu a adus dovezi în acest sens. La verificarea în teren a obiecțiunilor sale în legătură cu modul în care s-a făcut controlul, intimatul pârât nu a putut arăta personalului silvic însărcinat să analizeze obiecțiunile sale, cioatele pretins a fi mai vechi de 3 ani, iar rezultatul verificării, concretizat prin procesul verbal nr. 5672/7.12.2011 a fost semnată de pădurar, participant la verificări. Se menționează în procesul verbal nr. 5672/7.12.2011 «pe parcursul verificării cioatelor din sondajul menționat, pădurarul Stann C. nu ne-a făcut dovada anulării niciunei cioate la controalele executate anterior în canton, care să mai fi fost anulate încă o dată la controlul efectuat de I.T.RS.V.» Analizând vechimea cioatelor care au făcut obiectul sondajului s-a constatat că aceasta nu depășește 2 ani, marea majoritate fiind înregistrate ca urmare a sustragerilor de arbori din acest an. Aceste mențiuni sunt însușite sub semnătură chiar de pârât.
Pe fondul cauzei, ca urmare a sesizării Sfintei Mănăstiri Cozia, proprietară a 400 ha teren cu vegetație forestieră, aflată în administrarea Direcției Silvice Dâmbovița - O. S. Bucșani în baza contractului nr. 4792/18.11.2009, I.T.R.S.V. Prahova, reprezentantul în teritoriu al Ministerului Mediului și Pădurilor, cu atribuții de implementare și control a respectării regimului silvic, a efectuat un control de fond în suprafața de 242,7 ha (Cantonul 23 D.).
În perioada 29.09.2011 - 7.11.2011, delegații I.T.R.S.V. Prahova în prezența starețului Mănăstirii Cozia și a delegaților acesteia și în prezența delegaților Ocolului S. Bucșani au efectuat un control de fond în cantonul nr. 23 D..
Controlul a fost efectuat în două etape, într-o prima etapă în perioada 29.09.-18.10.2011 în prezența pârâtului, iar din data de 18.10.2011, în lipsa pârâtului, pădurarul titular de canton, deoarece a anunțat refuzul de a participa la control.
Obiecțiunile sale în legătură cu desfășurarea controlului au fost exprimate în scris în raportul nr. 4690/18.10.2011, în care se menționează că refuză să mai participe la control și să mai asigure paza cantonului.
În total, au fost inventariate și anulate un număr de 754 cioate, cu un volum de 466,862 mc și o valoare de_,16 lei fără TVA, constatate a fi tăiate în special din rasul solului și având o vechime, apreciată de organul de control, de maximum 2 ani.
Luând în considerare materialul lemnos recuperat în timpul controlului și cel sustras din partizele reconstituite, a rezultat un volum total sustras și nejustificat de titularul de canton de 470,107 mc. cu o valoare de imputație de_,43 lei,_,34 lei TVA_,68 lei .
Având în vedere cele rezultate din documentația controlului de fond și faptul ca nu era semnată de titularul cantonului, care nu participase la control din data de 18.10.2011, dar și pentru a verifica aspectele semnalate prin raportul nr. 4690/18.10.2011 referitoare la vechimea cioatelor și supraevaluarea acestora, ing. S. I. din cadrul compartimentului Paza și protecție al Direcției Silvice Dâmbovița a verificat prin sondaj în zilele de 28.11.2011 și 7 12.2011, 74 cioate din cele anulate la control.
Verificarea s-a concretizat prin procesul verbal nr. 5672/7.12.2011 care poartă și semnătura pădurarului S. C. și care nu a făcut nicio dovadă în sensul susținerilor sale din raportul nr. 4690/18.10.2011, anume că au fost anulate cioate mai vechi de 3 ani, ce au mai fost imputate la controale anterioare.
Deci și cu ocazia verificării prin sondaj s-a constatat că vechimea cioatelor provenind din tăieri în delict nu depășește 2 ani, marea lor majoritate fiind produse în anul 2011.
Arată recurenta că, pădurarul nu justifică cioatele prin procese verbale de contravenție sau infracțiune conform obligației ce rezultă din fișa postului și art. 6 lit. e din Regulamentul de pază a fondului forestier (H.G. nr. 1076/2009).
Potrivit contractului de prestări servicii silvice nr. 4792/18.11.2009, cap. V obligațiile prestatorului - art. 5.1 (3), la cazul în care pădurarul, gestionar al canionului de pază, nu justifică prin procese verbale de contravenție sau infracțiune eventualele tăieri ilegale de arbori sau alte pagube produse, beneficiarul va fi despăgubit conform legislației în vigoare .
In temeiul acestei prevederi contractuale, recurenta Direcția S. Dâmbovița a despăgubit S. M. Cozia, proprietara terenului forestier care a constituit cantonul 23 D., aflat în responsabilitatea pârâtului.
Nu în ultimul rând este de menționat că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea soluției, aspectul că o altă instituție a realizat controlul și a constatat existența prejudiciului, Inspectoratul Teritorial de Regim S. si de Vânătoare Ploiești, instituție cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, care coordonează, supraveghează activitățile de implementare si control al regimului silvic si de vânătoare din județele arondate, iar rezultatul controlului executat de specialiști de înaltă clasă nu poate fi desființat cu atâta ușurință, fără un fundament științific.
Prin urmare, apreciază că instanța trebuia să dea eficiență actului de control, întocmit cu imparțialitate, obiectivitate și profesionalism și susținut chiar de către expert în varianta 1 a raportului de expertiză.
Față de aceste susțineri, solicită în principal casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea unei noi expertize, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii, fiind suficiente probe la dosar care să formeze convingerea instanței de recurs asupra temeiniciei acțiunii.
Pârâtul S. C. E. a criticat sentința pentru următoarele motive:
Susține recurentul că instanța de fond a dat o interpretare greșită naturii juridice a cererii deduse judecații.
Astfel, adevărata natura a cererii promovate de reclamantă este aceea a unei acțiuni în regres, cu norme juridice de strictă aplicare și nu aceea a unei cereri în răspundere patrimonială.
Pretinsul prejudiciu cauzat de recurent, la momentul promovării cererii de chemare în judecata, era la terțul față de dosar, S. M. Cozia, proprietara fondului forestier dat în administrare, conform contractului de prestări servicii ( filele 77-82 dosar fond) către intimata-reclamanta.
De altfel, arată recurentul, prin adresa înaintata de acest terț la interpelarea instanței (adresa nr. 116/05.06.2012) S. M. a recunoscut că debitul a fost înregistrat în evidențele sale contabile și nu îi fusese achitat de cocontractantul său.
Că situația s-a schimbat pe parcurs, prin faptul ca Direcția S. a achitat despăgubirile către proprietara fondului, în baza dispozițiilor contractului de prestări servicii, vine, de a întări opinia sa cu privire la natura cererii, aceea de acțiune în regres.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la un complet competent material a se pronunța în aceasta cauza, raportat la natura juridică a cererii deduse judecații.
În cazul în care instanța de recurs va trece peste argumentele expuse anterior, solicită recurentul admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, motivat de neîntrunirea în speța a condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului, câtă vreme, fiind o acțiune sui generis (cu caractere proprii, izvorând din prevederile art. 270 Codul muncii) aceste prevederi ar fi trebuit să se regăsească întocmai în susținerile reclamantei.
Așa fiind, nu este suficient ca pe terenul contractual, răspunderea reclamantei să fie antrenată, ea plătind prejudiciile Sfintei Mănăstiri Cozia; făcând dovada unei asemenea plați, reclamanta urma, potrivit regulilor subrogației, să se regreseze față de prepusul său. Nu ar fi fost suficient nici dacă, fără a se subroga, Direcția S. Dâmbovița ar fi primit în mod expres acțiunile mănăstirii împotriva persoanelor vinovate de producerea pagubei, acțiuni pe care aceasta le-ar fi avut în temeiul răspunderii delictuale.
Apreciază recurentul că, în ambele situații ar fi trebuit, în plus, ca reclamanta să probeze condițiile prevăzute de legea specială, că s-a comis o faptă ilicită; existența unui prejudiciu, direct, actual și cert; că există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, că pârâtul salariat este vinovat și că, în lumina art. 270 CM, paguba nu se încadrează în riscul normal al serviciului sau în categoria cauzelor neprevăzute.
Or, pentru a stabili toate aceste aspecte, fără putință de tăgada, nu există suficiente dovezi în sprijinul susținerilor reclamantei că "toate condițiile sunt întrunite pentru antrenarea răspunderii patrimoniale".
Mai mult, trecând și peste acest al doilea argument, sentința instanței de fond apare ca netemeinică raportat la varianta omologata a raportului de expertiza întocmit în cauză, respectiv varianta a II-a a acestei lucrări, înlăturându-se apărarea recurentului-pârât cu privire la faptul că nu-i poate fi imputată contravaloarea cioatelor ce au făcut obiectul exploatării parchetului predat în data de 10.10.2011 către ..
Astfel, deși în acest proces-verbal de predare parchet se menționează faptul ca în timpul predării nu s-au găsit delicte, deși opinia expertului exprimata prin întocmirea variantei a III-a a raportului de expertiza era aceea că recurentului nu-i pot fi imputate un număr de 282 de cioate găsite în acest parchet, cu volum de 129,136 mc și o valoare de_,19 lei, cu toate acestea, instanța a înlăturat aceasta opinie de specialitate, motivând ca toate delictele înregistrate până la data terminării controlului cad în sarcina pârâtului. Or, o dată cu predarea parchetului respectiv, pârâtul nu mai avea calitatea de gestionar al acestuia, firma de exploatare fiind cea în paza fizică și juridică a căreia se afla partida exploatată.
Examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de reclamanta Direcția S. Dâmbovița, Curtea reține că acesta este fondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica recurentei că soluția instanței de diminuare a prejudiciului este neîntemeiată și se bazează pe o interpretare greșită a normelor legale care reglementează modalitatea de calcul a prejudiciilor produse pădurii, pentru următoarele considerente:
Din sentință nu rezultă care sunt considerentele pentru care instanța de fond a ales varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de expert V. N., apreciind că paguba este mai mică decât cea solicitată prin acțiune.
Astfel, expertul V. N. a propus în raportul de expertiză inițial trei variante posibile, de stabilire a pagubelor aduse de intimat, recurentei, însă instanța de fond a ales varianta a II-a unde prejudiciul era de_,01 lei, fără să precizeze de ce a apreciat că se impune alegerea variantei a II-a și nu varianta I, cu atât mai mult cu cât expertul în varianta I precizează că această variantă este astfel cum s-a făcut controlul de fond din perioada 29.09.2011 - 10.11.2011.
Suma stabilită de expert în varianta I este de altfel și suma solicitată de recurentă prin acțiune și constatată prin controlul de fond executat de recurentă, astfel cum rezultă și din adresa nr._/08.12.2011 a Direcției Silvice Dâmbovița (fila 69 ds. fond).
Curtea apreciază că nu se putea omologa varianta a II-a din raportul de expertiză inițial în condițiile în care instanța a admis obiecțiunile la raportul de expertiză în ședința publică din 15.10.2012, iar la completarea la raportul de expertiză a admis din nou obiecțiuni în ședința publică din 7.01.2012. Noul raport de expertiză întocmit de același expert a întocmit două variante de stabilire a prejudiciului, între care numai varianta I a rămas identică cu cea din raportul de expertiză inițial, pe când cea de-a doua variantă din suplimentar este diferită ca și cuantum față de aceeași variantă din raportul de expertiză inițial.
Curtea va constata că deși instanța de fond a admis de două ori obiecțiunile la raportul de expertiză inițial, în care varianta a doua este diferită în raportul inițial și în suplimentar, totuși alege varianta a II - a din raportul de expertiză inițial, fără să explice de ce a înlăturat varianta a II - a din raportul de expertiză suplimentar și varianta I din expertiză.
De asemenea, instanța de fond la alegerea variantei a II - a nu a avut în vedere dacă aceasta poate fi verificată și în condițiile O.U.G. nr. 85/2006, pe când varianta I putea fi verificată în condițiile actului normativ sus-menționat.
Mai mult intimatul-pârât a semnat procesul-verbal nr. 5672/7.12.2011 care constată rezultatul verificărilor efectuate de către reprezentanții recurentei la cele semnalate de către intimat în raportul nr. 4690/18.10.2011 și în care se arată că vechimea cioatelor nu depășește doi ani, marea majoritate a acestora fiind înregistrate ca urmare a sustragerilor de arbori din anul 2011.
Astfel, nu poate fi reținută concluzia instanței de fond că în varianta a II-a expertul a stabilit că 139 de cioate au fost mai vechi de 3 ani pentru că cele vechi erau mai închise la culoare, degradate din punct de vedere al structurii, astfel că, urmează a se scade valoarea acestora, rămânând de imputat doar 522 de cioate de stejar la foioase rămânând același număr pentru că pădurarul a semnat procesul-verbal mai sus-menționat în care se arată că vechimea cioatelor nu depășește 2 ani.
Este adevărat că instanța de fond a avut în vedere numai raportul de expertiză efectuat de expertul V. N. fără să aibă în vedere și actele de control realizate de Inspectoratul Teritorial de Regim S. și de Vânătoare Ploiești (fila 22 – dosar fond).
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, va admite recursul formulat de reclamanta Regia Autonomă a Pădurilor Romsilva - prin Direcția S. Dâmbovița va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 94.458, 77 lei, conform variantei I din raportul de expertiză V. N..
Urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Referitor la recursul declarat de pârâtul S. C. E., Curtea va reține că acesta este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Se va respinge ca nefondată critica că instanța de fond a dat o interpretare greșită naturii juridice a cererii deduse judecații, întrucât în cauza de față nu este vorba despre o acțiune în regres ,ci de un litigiu de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 254 alin 1 Codul muncii.
Deși recurentul susține că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru răspunderea patrimonială a salariatului pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, Curtea va reține că recurentul-pârât a avut calitatea de salariat al reclamantei, recurentului eliberându-i-se fișa postului (filele 95 – 98 dosar fond), astfel acestuia devenindu-i aplicabile disp. art. 254 din actualul Cod al muncii.
În art. 254 alin. 1 Codul muncii se prevede că salariații răspund patrimonial conform răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
În cauza de față s-a dovedit fapta ilicită, vinovăția recurentului-pârât, prejudiciul cauzat de acesta și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, motiv pentru care trebuie stabilită răspunderea patrimonială a recurentului –pârât.
Susținerea recursului că prejudiciul s-ar încadra în riscul normal al serviciului este nefondată, întrucât, pe de o parte, prejudiciul este mult prea mare pentru a se încadra într-un risc normal al serviciului, iar pe de altă parte această apărare nu a fost susținută la instanța de fond de către recurent.
Cu privire la varianta omologată de instanța de fond, Curtea a motivat în recursul reclamantei care era varianta corectă pentru recuperarea prejudiciului de către reclamantă, motiv pentru care nu mai este necesară reluarea considerentelor pe acest aspect.
Față de toate aceste considerente Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. C. E., domiciliat în ., nr. 697, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 512/26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtulO. S. BUCȘANI, cu sediul în . și cu intervenienta în nume propriu S. M. COZIA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Călimănești, ., nr. 816, județul V..
Admite recursul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - prin DIRECȚIA S. DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Bulevardul Regele C. I, nr. 68, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 512/26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtulO. S. BUCȘANI, cu sediul în . și cu intervenienta în nume propriu S. M. COZIA, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Călimănești, ., nr. 816, județul V..
Modifică în parte sentința civilă nr. nr. 512/26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 94.458,77 lei, conform variantei I din raportul de expertiză V. N..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
D. V.
Red. ES
Tehnored. DV
2 ex./31.10.2013
d.f._ – Tribunalul Dâmbovița
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Completare carnet de muncă. Decizia nr. 992/2013. Curtea de... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
