Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1800/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1800/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 10137/120/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1800
Ședința publică din data 18 iunie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători - A.-M. R.
- V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Unitatea Administrativ Teritorială – M. Târgoviște –prin primar, cu sediul în Târgoviște, .-3, jud.Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 308 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții I. G. domiciliată în Târgoviște, .. 25A, jud. Dâmbovița, G. T. domiciliată în Târgoviște, .. 2A, .,"apt. 9, jud. Dâmbovița, Z. N. domiciliată în Târgoviște, ., ., ., jud. Dâmbovița, E. L.-M. domiciliată în corn. Răzvad, sat Valea Voievozilor, .. 33A, jud. Dâmbovița, N. C. domiciliată în Târgoviște, .. 3, ., apt. 12, jud. Dâmbovița, I. D. I. domiciliată în Târgoviște, .. 27, ., jud. Dâmbovița, C. C. V. domiciliată în Târgoviște, ., nr. 7, ., jud. Dâmbovița, D. M. M. domiciliată în Târgoviște, ., ., apt. 12, jud. Dâmbovița, S. E. C. domiciliată în Târgoviște, .. 72, ., jud. Dâmbovița, D. M. E. domiciliată în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, C. G. F. domiciliată în Târgoviște, ., ., ., jud; Dâmbovița, A. A. domiciliată în Târgoviște, ., .; apt. 62, jud. Dâmbovița, V. A. domiciliată în corn. Răzvad, sat Valea Voievozilor, .. 49/13, jud.Dâmbovița, D. G. domiciliată în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, M. M. domiciliată în Târgoviște, ., nr. 52, ., apt. 16, jud. Dâmbovița, L. V. domiciliată în Târgoviște, .. C2B, apt. 13, jud. Dâmbovița, D. L. domiciliată în Târgoviște, .. 35, ., jud. Dâmbovița, cu pârâții Colegiului Național "C. C." Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..3, jud.Dâmbovița, L. de A. "B. Doamna" cu sediul în Târgoviște, ..60, jud.Dâmbovița.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți reprezentați de avocat S. M.-P. din Baroul Dâmbovița, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul registratură s-a depus întâmpinare de intimații-reclamanți.
Apărătorul intimaților-reclamanți, învederează instanței că nu mai are alte cereri, iar Curtea ia act de această declarație și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. M.-P. având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit notelor scrise pe care le depune la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ reclamanții I. G., G. T., Z. N., E. L. M., N. C., I. D. I., C. C. V., D. M. M., S. E. C., D. M. E., C. G. F., A. A., V. A., D. G., M. M., L. V. Și D. L. au chemat în judecată pârâții C. Național C. C. Târgoviște, L. de A. B. Doamna și Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Târgoviște – prin primar, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să oblige unitățile de învățământ la calculul și unitatea administrativ-teritorială la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plăți, obligarea unităților de învățământ la calculul și unității administrativ-teritoriale la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății și obligarea pârâtului unitate administrativ teritorială la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 11/2012, publicată în M.O. partea I, nr. 734/31.10.2012, a tranșat irevocabil problema de interpretare vizând modul de
stabilire al drepturilor salariale de natura celor solicitate prin prezenta cerere, stabilind cu caracter obligatoriu faptul că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Au mai arătat reclamanții că, prin decizia ÎCCJ s-a reținut că cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a constatat că prevederile OUG nr. 136/2008 sunt neconstituționale, că ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008 a fost modificată și completată Ordonanța Guvernului nr.15/2008, reglementându-se creșterile salariale care se vor acorda în anii 2008 și 2009 personalului din învățământ și stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 299,933 lei.
De asemenea, reclamanții au arătat că, urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de 1a data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Au mai susținut reclamanții că la data de 1 ianuarie 2010 a intrat in vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrări sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege. Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de baza, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrala a acestora. Analiza textului de lege evocat denota caracterul acestuia de norma de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
Reclamanții au mai precizat că pentru o reparare integrală a prejudiciului ce le-a fost creat prin neacordarea acestor creșteri salariale se impune ca sumele ce vor fi calculate să fie indexate cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective, pentru toată perioada de la scadență până la plata efectivă a drepturilor pretinse, pentru aceiași perioadă urmând a le fi achitată și dobânda legală cu titlu de prejudiciu produs prin lipsa de folosință a acestor sume, dobândă care urmează a fi calculată în raport de dispozițiile O.G. nr. 9/2000, respectiv OG nr.13/2011.
Deși legali citați, pârâții nu au formulat întâmpinări.
Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 308/28.01.2013 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâtul L. de Artă B. Doamna Târgoviște la plata către reclamanta I. G. a drepturilor salariale cuvenite și neachitate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru perioada 1.01._10 actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data când erau datorate la data plății efective.
A obligat același pârât la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate reclamantei I. G. reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009 pentru perioada 1.01._11 actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data când erau datorate la data plății efective.
A obligat pârâtul L. de A. B. Doamna la plata către reclamanta I. G. a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul C. Național C. C. la plata către ceilalți reclamanți a drepturilor salariale cuvenite și neachitate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru perioada 1.01._10 actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data când erau datorate la data plății efective.
A obligat pârâtul C. Național C. C. la plata către ceilalți reclamanți a drepturilor salariale cuvenite și neachitate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009 pentru perioada 1.01._11 actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data când erau datorate la data plății efective.
A obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Târgoviște prin primar la asigurarea finanțării pentru plata sumelor datorate către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamanții I. G., G. T., Z. N., E. L. M., N. C., I. D. I., C. C. V., D. M. M., S. E. C., D. M. E., C. G. F., A. A., V. A., D. G., M. M., L. V. și D. L. au chemat în judecată pârâții au chemat în judecată pârâții C. Național C. C. Târgoviște, L. de A. B. Doamna și Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Târgoviște – prin primar, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să oblige unitățile de învățământ la calculul și unitatea administrativ-teritorială la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 221/2008, pentru perioada 01.01._10, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plăți, obligarea unităților de învățământ la calculul și unității administrativ-teritoriale la plata drepturilor salariate cuvenite și neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariate efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 330/2009, pentru perioada 01.01._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății și obligarea pârâtului unitate administrativ teritorială la asigurarea finanțării pentru plata sumelor mai sus arătate.
Tribunalul a constatat, în conformitate cu actele depuse de către reclamanți că I. G. a fost angajată pe toată perioada solicitată de către pârâtul L. de Artă B. Doamna în timp ce restul reclamanților au fost angajați pe aceeași perioadă de către pârâtul C. Național C. C.. Conform adeverințelor depuse, reclamanții au avut raporturi de muncă efective doar cu unitățile școlare angajatoare iar în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Codul muncii, părți în conflictele de muncă pot fi salariatul și angajatorul iar calitate de angajator o poate avea persoana fizică sau juridică ce beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile codului muncii. Cum U.A.T. Târgoviște nu are calitatea de angajator ai reclamanților, titularii obligației de plată a sumelor de bani cuvenite acestora fiind doar unitățile școlare angajatoare, chiar dacă autoritatea publică are obligația de finanțare a cheltuielilor de natură salarială, instanța de judecată urmează a face distincție în cele ce urmează între obligația de plată a unităților angajatoare și obligația de finanțare a unității administrativ teritoriale.
Cauzei de față îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/1995 până la data de 9 februarie 2011 când, în urma abrogării acestui act normativ, au devenit aplicabile dispozițiile Legii nr. 1/2011 privind educația națională.
În conformitate cu disp. art.167, alin.4 din Legea 84/1995 a învățământului (act normativ aplicabil doar în parte prezentului raport juridic) Ministerul Învățământului asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile învățământului de stat, precum și cheltuielile de funcționare a acestora iar potrivit art. 16 din HG 2192/2004 privind normele metodologice de finanțare si administrare a unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp. art. 104 -107 ale Legii nr. 1/2011 privind educația națională, în vederea realizării finanțării de bază (care cuprinde și cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale stabilite prin lege), a finanțării suplimentare și a finanțării complementare a învățământului preuniversitar sunt implicate atât unitățile administrativ teritoriale cât și Consiliile locale și Instituția Primarului, fiecare dintre aceste instituții având atribuții specifice. Cum obligațiile privind plata salariilor intră în finanțarea de bază, unitatea administrativ teritorială este cea care are atribuții directe în acest sens.
Cu privire la fondul cauzei deduse judecății tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 11/08.10.2012 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție publicată în M.O. nr. 734/31._ a fost soluționată în esență problema de drept ce face obiectul judecății de față. Constată tribunalul că in cursul anului 2008, salariile de baza ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilita la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Prin dispozițiile art. 1 lit. b) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 s-a diminuat coeficientul de multiplicare 1,000 la 299,933 lei pentru perioada octombrie-decembrie 2008, pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 s-a constatat ca prevederile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 136/2008 sunt neconstituționale.
Ulterior, prin OUG nr. 151/2008 a fost modificata si completată OG nr. 15/2008, reglementându-se creșterile salariale care se vor acorda in anii 2008 si 2009 personalului din învățământ și stabilindu-se coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 299,933 lei. Dispozițiile art. 1 pct. 2 si 3 din OUG nr. 151/2008 au fost, de asemenea, declarate neconstituționale prin Decizia instanței de contencios constituțional nr. 842 din 2 iunie 2009.
Consecvent politicii legislative anterioare, Guvernul, prin OUGnr. 1/2010 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a modificat din nou dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobata cu modificări prin Legea nr. 221/2008, dar Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 989/2009, a constatat ca art. 2 și 3 din acest act normativ încalcă si ele prevederile Legii fundamentale.
S-a stabilit ca art. 2 si 3 din OUG nr. 1/2009 continuă abordarea anterioara a Guvernului de a adopta masuri în sensul reducerii majorărilor salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobata prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. Continuând prezentarea cronologică a legislației în domeniu, se reține că la data de 1 ianuarie 2010 a intrat in vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrări sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de baza, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrala a acestora. Analiza textului de lege evocat denota caracterul acestuia de norma de protecție, intenția legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei *salariu avut*, prin art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar s-a prevăzut ca: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de baza la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr.300/2009”. Față de conținutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de baza la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut si ocrotit de lege. În consecință, nu se pune problema ultraactivității legii vechi, atât timp cat legea noua a salarizării face trimitere la păstrarea salariului avut, raportat la data de referință 31 decembrie 2009, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 prevede criteriile concrete de calcul al veniturilor personalului didactic prin raportare la salariile de baza ale acestora la aceeași dată de referință.
În acest context s-a reținut că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespunde funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000. Cu privire la aplicabilitatea in cauza a prevederilor OUG nr. 41/2009, la care se referă OUG nr. 1/2010, prin care este diminuata valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, se apreciază că actul normativ menționat trebuie considerat ca fiind lipsit de efecte, față de următoarele argumente:
Prin Decizia nr. 124/2010 publicată în M.O., Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010, Curtea Constituțională a reținut că OUG nr. 41/2009, ca act normativ modificator al OG nr. 15/2008, este abrogată, dar a precizat expres că dispozițiile art. 2 din actul normativ erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau dispoziții legale declarate neconstituționale, denotând intenția legiuitorului delegat (Guvernul) de a reduce majorările salariale stabilite de Parlament. De asemenea, prin Decizia nr. 877/2011, publicată înM.O., Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010, dar nu ca urmare a abrogării normei, ci a împrejurării că textul criticat își găsește o aplicare conformă cu Constituția prin prisma interpretării date prin Decizia ÎCCJ nr. 3 din 4 aprilie2011,pronunțată în recurs în interesul legii. Aprecierile Curții Constituționale au caracter obligatoriu pentru instanțe, conform principiilor stabilite de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în M.O., Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, prin care s-a reținut că, potrivit Legii fundamentale, singura autoritate abilitată să exercite controlul constituționalității legilor sau ordonanțelor este instanța constituțională; nici ÎCCJ și nici instanțele judecătorești sau alte autorități publice ale statului nu au competența de a controla constituționalitatea legilor sau ordonanțelor, indiferent dacă acestea sunt ori nu în vigoare.
În consecință, singurele prevederi legale care produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute in vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate. De aceea, stabilirea drepturilor salariale ale personalului din învățământ prin raportarea la o valoare de referință redusă, în contextul în care demersurile legislative anterioare de reducere a acestei valori de referință au fost apreciate ca fiind contrare Constituției României prin decizii ale Curții Constituționale, iar ÎCCJ, prin decizia de recurs în interesul legii, a adoptat o modalitate de interpretare și aplicare unitară a prevederilor legale, poate reprezenta o ingerință a autorităților publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al articolului1dinProtocolulnr.1.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, tribunalul a stabilit că reclamanții, făcând parte din categoria personalului didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 au dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Cu privire la al doilea capăt de cerere tribunalul a apreciat că și acesta este întemeiat. Astfel, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, s-a avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin intermediul cărora legiuitorul stabilește ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008.
A reținut tribunalul că, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la speța dedusă judecății a rezultat că, până la data de 13.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, membrii de sindicat reclamanți urmau a fi salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009.
Pe cale de consecință și pentru considerentele expuse, tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a obligat unitățile școlare la plata diferențelor de drepturi salariale, iar pârâta unitatea administrativ teritorială la asigurarea finanțării sumelor necesare plății acestor drepturi salariale, sumele ce se vor acorda reclamanților urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data când erau datorate la data plății efective, aceasta reprezentând o modalitate de acoperire a pagubei efectiv create reclamanților prin acordarea acestor drepturi cu întârziere.
În temeiul disp. art. 274 Cod pr. civilă, pârâtul L. de Artă B. Doamna Târgoviște, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta I. G..
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta U.A.T. Mun.Târgoviște –prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând
Critica adusă sentinței vizează soluția pronunțata cu privire la capătul de cerere privind obligația de finanțare a diferențelor de drepturi salariale cuvenite pentru perioada 1.01._11.
Astfel, pentru a fundamenta obligația de plată și a celei de finanțare a cheltuielilor cu diferențele de drepturi salariale cuvenite reclamantului pentru perioada menționată, prima instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 285/2011 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, considerând că acest text de lege stabilește luna octombrie 2010 că punct de referință pentru calculul salariilor cuvenite cadrelor didactice începând cu 1.01.2011 și până la . Legii nr.63/2011.
În opinia recurentului, dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea nr. 285/2011 nu pot constitui temei de drept pentru menținerea în plată începând cu 1 ianuarie 2011 a salariilor calculate prin includerea majorării prevăzute de OG nr.15/2008, aprobată cu modificări conform Legii nr.221/2008.
Astfel, dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010, stabilesc că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza …, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, această majorare vizând însă așa-numita reîntregire parțială a salariilor care anterior, potrivit Legii nr.118/2010, fuseseră diminuate cu 25% începând cu luna iunie 2010.
Ca urmare, se apreciază că prevederile art.1 alin.1 din Legea nr. 285/2010 nu reprezintă temei legal pentru menținerea în plată începând cu 1.01.2011 a salariilor stabilite prin includerea coeficientului de multiplicare 1,000 în valoare de 400 lei prevăzut de Legea nr. 221/2008, luna octombrie 2010 - data la care salariile erau diminuate cu 25% potrivit Legii nr.118/2010 - reprezentând doar data de referința pentru aplicarea reîntregirii cu 15% a salariului și nu data de referință pentru calculul salariilor începând cu 1.01.2011.
În acest context, se apreciază că interpretarea corecta a acestui text de lege este aceea că la efectuarea plății drepturilor salariate pentru perioada 1.01._10, drepturi stabilite prin raportare la salariul din luna decembrie 2009 așa cum rezultă din decizia nr.11/2012 a I.C.C.J. și cum, de altfel, a dispus și prima instanță, urmează a fi ponderate pentru perioada 1.06._10 cu diminuarea de 25% prevăzută de Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (intrată în vigoare la 1.06.2010), urmând ca de la data de 1.01.2011 prin efectul dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2011 acestea să fie majorate cu 15%, recuperând astfel parțial diminuarea efectuată conform Legii nr. 118/2010.
Ca urmare, pentru perioada 1.01._11 temeiul de drept invocat de reclamanți și reținut de prima instanță, respectiv art.1 alin.1 din Legea nr. 285/2010 nu poate justifica menținerea în plată a salariilor stabilite prin includerea majorării prevăzute de Legea nr.221/2008.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, respectiv în ceea ce privește diferențele de drepturi salariale aferente perioadei 1.01._11.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ, reține următoarele:
Prin decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, având caracter de drept secundar și fiind obligatorie pentru instanțe s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Înalta Curte de Casație și Justiție – complet competent să soluționeze recursul în interesul legii.a avut în vedere la dezlegarea problemei de drept ,succesiunea cronologică a reglementărilor legale, deciziile Curții Constituționale și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, reținându-se că, începând cu 1 ianuarie 2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În concluzie, în mod corect a stabilit tribunalul că reclamanții, făcând parte din categoria personalului didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 au dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
În ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar la nivelul anului 2011, s-au avut în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin intermediul cărora legiuitorul a stabilit ca punct de referință salariile avute la nivelul lunii octombrie 2010, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 330/2009 și, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 221/2008.
A reținut tribunalul că, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Făcând aplicarea acestor dispoziții legale la speța dedusă judecății, în mod corect a reținut instanța de fond că, până la data de 13.05.2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, reclamanții urmează a fi salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 ca urmare a aplicării Legii nr. 330/2009.
Pentru toate motivele arătate, Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentului și prin urmare, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civ. coroborat cu art. 3041 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
Totodată, în baza disp.art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Unitatea Administrativ Teritorială – M. Târgoviște –prin primar, cu sediul în Târgoviște, .-3, jud.Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 308 din 28 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții I. G. domiciliată în Târgoviște, .. 25A, jud. Dâmbovița, G. T. domiciliată în Târgoviște, .. 2A, .,"apt. 9, jud. Dâmbovița, Z. N. domiciliată în Târgoviște, ., ., ., jud. Dâmbovița, E. L.-M. domiciliată în corn. Răzvad, sat Valea Voievozilor, .. 33A, jud. Dâmbovița, N. C. domiciliată în Târgoviște, .. 3, ., apt. 12, jud. Dâmbovița, I. D. I. domiciliată în Târgoviște, .. 27, ., apt. 25, jud. Dâmbovița, C. C. V. domiciliată în Târgoviște, ., nr. 7, ., jud. Dâmbovița, D. M. M. domiciliată în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, S. E. C. domiciliată în Târgoviște, .. 72, ., jud. Dâmbovița, D. M. E. domiciliată în Târgoviște, ., ., ., jud. Dâmbovița, C. G. F. domiciliată în Târgoviște, ., ., ., jud; Dâmbovița, A. A. domiciliată în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, V. A. domiciliată în corn. Răzvad, sat Valea Voievozilor, .. 49/13, jud.Dâmbovița, D. G. domiciliată în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, M. M. domiciliată în Târgoviște, ., nr. 52, ., apt. 16, jud. Dâmbovița, L. V. domiciliată în Târgoviște, .. C2B, apt. 13, jud. Dâmbovița, D. L. domiciliată în Târgoviște, .. 35, ., jud. Dâmbovița, cu pârâții Colegiului Național "C. C." Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..3, jud.Dâmbovița, L. de A. "B. Doamna" cu sediul în Târgoviște, ..60, jud.Dâmbovița.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2013.
Președinte Judecători
C. Ș. A.-M. R. V. S.
fiind în concediu de odihnă
prezenta a fost semnată de
Președintele instanței
Grefier
V. M.
fiind în concediu de odihnă
prezenta a fost semnată de
prim grefier
red. V.S./tehnored.F.A.
2 ex./18.07.2013
d.f._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 899/2013.... → |
|---|
