Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2649/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2649/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1148/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 2649
Ședința publică din data de 3 octombrie 2013
Președinte – C.-M. M.
Judecători – A.-M. R.
- M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta B. M. domiciliată în com. Șirna . jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1409 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Școala G. Profesor D. M. D. cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă B. M. reprezentată de avocat N. G. din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, lipsind intimata pârâtă Școala G. Profesor D. M. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-a depus la dosar de către intimata pârâtă întâmpinare, înregistrată la nr._/19.09.2013.
Avocat N. G. pentru recurenta reclamantă arată că a luat cunoștință de întâmpinare.
Arată că deși la instanța de fond s-a respins acțiunea, nu există menționată data comunicării deciziei contestate către recurenta reclamantă solicitând în acest sens a se înainta adresă intimatei pentru a depune la dosar relații privind data la care a fost comunicată contestatoarei decizia contestată, precizând că nu are cunoștință ce decizie i-a fost comunicată contestatoarei.
Curtea respinge cererea recurentei reclamante, având în vedere că până la acest termen de judecată recurenta avea posibilitatea de a face dovezi cu privire la decizia contestată.
Avocat N. G. pentru recurenta reclamantă, nu mai are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat N. G. pentru recurenta reclamantă B. M. solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris la dosar.
Referitor la excepția tardivității arată că în mod greșit în cauză tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii, fără a se avea în vedere că decizia ce a fost comunicată recurentei nu are mențiunea privind termenul în care poate fi contestată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 01.02.2013 sub nr._, contestatoarea B. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Școala cu Clasele I-VIII Loloiasca, reprezentată prin Școala G. Profesor D. M. D., ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea Deciziei nr. 18/23.06.2010 și pe cale de consecință, să fie obligată intimata să o repună în situația anterioară emiterii acestei decizii, cu consecința reîncadrării pe post de profesor pentru învățământul primar și plata diferențelor salariale dintre încadrarea pe post de profesor și cea de învățător pentru lunile în care nu a beneficiat de aceste drepturi salariale.
La data de 04.03.2013, contestatoarea a formulat o precizare la acțiune, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea Deciziei nr. 18/23.06.2010 și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea intimatei să recunoască valabilitatea diplomei sale de licență nr._/06.08.2009, precum și să o repună în situația anterioară emiterii acestei decizii, cu consecința reîncadrării pe post de profesor pentru învățământul primar și plata diferențelor salariale dintre încadrarea pe post de profesor și cea de învățător pentru lunile în care nu a beneficiat de aceste drepturi salariale.
La data de 08.03.2013, intimata Școala cu Clasele I-VIII Profesor D. M. D. Tomșani a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, față de depășirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei raportat la dispozițiile art. 268 (1) lit. a Codul Muncii, republicat și pe cale de consecință, respingerea cererii ca tardiv formulată.
Prin sentința civilă nr. 1409 din 17 mai 2013, Tribunalul Prahova, a admis excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată prin întâmpinare, a respins contestația precizată, ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunța această soluție, analizând cu prioritate excepția procesuală invocată, tribunalul a reținut că prin cererea formulată, contestatoarea a contestat o decizie emisă de angajatorul său, prin care i-a fost modificată funcția și salariul de încadrare.
Potrivit art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
În cauza de față, decizia contestată a fost comunicată contestatoarei la data de 23.06.2010, aspect recunoscut de aceasta în ședință publică.
Așadar, termenului de contestare a deciziei a expirat cu mult înainte de introducerea cererii.
Contestatoarea a susținut că nu este aplicabil termenul prevăzut de lit. „a” a art. 268, ci cel prevăzut de lit. „c” a aceluiași articol, cu motivarea că în decizie nu este menționat nici un termen legal de contestare.
Această omisiune corespunde realității, dar termenul de contestare este cel special prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. a, referitor la contestarea unei decizii de modificare a contractului individual de muncă. Lipsa unei atare mențiuni nu duce la prelungirea, întreruperea sau suspendarea termenului legal și nici nu împiedică curgerea acestuia.
Pentru motivele expuse, tribunalul a admis excepția invocată de intimată și a respins contestația precizată ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B. M., criticând-o pentru motive de nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii judecătorești, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost completata și precizata.
În primul motiv de recurs, reclamanta a arătat că instanța de fond, în mod eronat a considerat că acțiunea sa este tardiv introdusă, motivând că sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.(l) lit.a) din Codul muncii, că prin precizarea la acțiune a solicitat la primul capăt al cererii anularea unei decizii prin care i s-au diminuat aceste drepturi salariale, dar termenul de contestare nu este cel de 30 de zile menționat în întâmpinarea intimatei - pârâte, ci termenul general de prescripție de 3 ani, întrucât în decizie nu este menționat niciun termen legal de contestare.
In situația în care intimata - pârâtă ar fi considerat că aceasta reprezintă o decizie de modificare a contractului individual de muncă, ar fi trebuit sa menționeze temeiul legal și termenul de contestare.
Or, în cauza de față operează dispozițiile imperative ale art. 268 alin. (1) lit.c), întrucât pretenția sa se referă la drepturi salariale și nu o modificare a contractului individual de muncă.
Pentru acest motiv, a solicitat admiterea recursului, respingerea excepției tardivității capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 18/23.06.2010 ca neîntemeiată.
În al doilea motiv de recurs a arătat că instanța de fond, în mod eronat, nu s-a pronunțat asupra excepției de nulitate absolută a Deciziei nr. 18/23.06.2010, invocată prin notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 17.05.2013.
A arătat că orice decizie emisă de angajator referitor la raporturile de muncă trebuie să conțină condițiile de formă și de fond, una dintre condițiile de fond fiind termenul de contestare al unei astfel de decizii și instanța competenta. Or, în cauza dedusă judecații, decizia contestată menționează doar motivele de fapt, nu și temeiul legal al deciziei sale sau termenul de contestare.
A arătat că nu a invocat nulitatea acestei decizii la primul termen de judecată, întrucât consideră că în cauza operează termenul general de prescripție, care nu trebuie menționat într-o decizie, fiind un termen general valabil privind acțiunile având ca obiect pretenții bănești, iar intimata - pârâta consideră că temeiul legal este cu totul altul, respectiv art. 268 alin.(1) lit. a) din Codul muncii, fapt care atrage obligativitatea menționării acestuia în cuprinsul deciziei contestate.
A solicitat admiterea recursului, să se constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 18/23.06.2010, repunerea în situația anterioara acestei decizii, cu consecința acordării drepturilor salariale aflate în plată înainte de emiterea acestei decizii, precum și plata diferențelor salariale pentru lunile în care nu a beneficiat de aceste drepturi salariale și pentru viitor.
În al treilea motiv de recurs, a arătat că instanța de fond în mod eronat nu a analizat acțiunea în ansamblul ei și nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere prin care a solicitat recunoașterea valabilității diplomei sale de licență de către angajator și acordarea drepturilor salariale cuvenite de la data introducerii acțiunii și pentru viitor. Astfel, recunoașterea valabilității Diplomei de licență_/06.08.2009 a solicitat-o și prin precizarea acțiunii formulată la primul termen de judecată din data de 08.03.2013, reluată pe larg în notele scrise depuse la termenul de judecată din data de 17.05.2013, prin care a reiterat cererea sa de a fi obligată intimata - pârâtă să recunoască valabilitatea Diplomei sale de licență nr._/06.08.2009, cu consecința acordării drepturilor salariale cuvenite funcției de profesor pentru Învățământul primar de la data introducerii acțiunii și pentru viitor.
A arătat în continuare că a formulat această cerere, pentru că, în fond reîncadrarea sa în funcția de invățator și implicit diminuarea drepturilor salariale este consecința faptului că intimata - pârâtă, în mod abuziv, nu recunoaște valabilitatea Diplomei sale de licență, deși nu are aceasta competență.
În opinia sa, reîncadrarea în funcția de invățator prin Decizia nr. 18/23.06.2010 a fost efectuată în baza unui simplu răspuns al Inspectoratului Școlar Județean Prahova și nu urmare a revocării de către vreo autoritate administrativă sau constatării nulității diplomei de licență printr-o hotărâre judecătorească, pronunțată de către instanța de judecată.
A mai arătata că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin numeroase decizii (spre exemplu Decizia nr. 2376/06.05.2010, pronunțata în dosarul nr._ ) a statuat că diplomele de licență sunt valabile în situația în care nicio autoritate administrativă sau instanța judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anularii actului respectiv. A menționat că Diploma sa de licență nr._/06.08.2010 care atestă absolvirea Facultății de Sociologie -Psihologie din cadrul Universității S. Haret București nu a făcut obiectul vreunei acțiuni în instanța în vederea anularii, motiv pentru care este valabilă și produce efecte juridice.
In concluzie, solicit admiterea recursului, iar pe fondul cauzei recunoașterea Diplomei mele de licență nr._/06.08.2010, reîncadrarea sa în funcția de profesor pentru învățământul primar cu consecința acordării drepturilor salariale cuvenite funcției de profesor pentru învățamântul primar de la data introducerii acțiunii și pentru viitor.
În pronunțarea hotărârii, solicită a se avea în vedere jurisprudența Tribunalului Prahova, a Curții de Apel Ploiești și a Curții de Apel Cluj, prin care au fost admise acțiuni având același obiect ca și prezenta cauză.
A mai menționat că practica Curții de Apel Ploiești în ceea ce privește al treilea motiv de recurs este unitară, considerând că directorul unei unități de învățământ nu poate ignora o diplomă de licență, motiv pentru care au fost admise acțiunile și s-a dispus recunoașterea diplomelor de licență și acordarea drepturilor salariale cuvenite. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă Școala G. Profesor D. M. D., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a solicitat a se constata nulitatea deciziei nr.18/2010 emisă de intimata pârâtă, prin care se dispunea anularea unei decizii anterioare privind încadrarea reclamantei și reîncadrarea acesteia în funcția de învățător, cu diminuarea drepturilor salariale.
Decizia atacată în prezenta cauză privește, prin urmare, modificarea funcției și a salariului de încadrare.
Corect a reținut tribunalul că în cauză își găsește aplicabilitatea art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii, potrivit căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea – în speța de față - a contractului individual de muncă.
Decizia contestată de recurentă a fost comunicată acesteia la data de 23.06.2010, situație necontestată de părți, astfel că termenul de 30 de zile s-a împlinit la 23.07.2010.
Faptul că în decizie nu este menționat acest termen de contestare nu exclude verificarea respectării lui, fiind un termen de contestare imperativ stabilit de legea în materie, iar nerespectarea lui atrage sancțiunea tardivității formulării unei eventuale contestații.
Excepția tardivității formulării contestației este o excepție peremptorie, a cărei admitere are ca efect împiedicarea judecății pe fond a pricinii. Prin urmare, instanța de fond nu mai putea analiza aspectele de fond ale contestației, atâta vreme cât a constatat că această contestație nu a fost formulată în termenul expres și imperativ prevăzut de lege.
Pentru aceleași considerente nici în faza recursului nu se vor analiza criticile ce privesc fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041 și 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta B. M. domiciliată în com. Șirna . jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1409 din 17 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Școala G. Profesor D. M. D. cu sediul în ., a nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 octombrie 2013.
Președinte, Judecători,
C.-M. M. A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. CMM/CGA
2 EX./23.10.2013
D.F._ – Tribunalul Prahova
j.f. Șalar F. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 17-04-2013,... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 338/2013.... → |
|---|
