Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Decizia nr. 338/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 6931/105/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 338

Ședința publică din data de 13 februarie 2013

Președinte - C. P.

Judecători - V. D.

- M. G.

Grefier - A. M. B.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții C. L. SLANIC, cu sediul în Slănic, ., jud.Prahova, P. O. SLANIC, cu sediul în Slănic, ., jud.Prahova, C. L. BRAZI, cu sediul în com.Brazi, ., jud.Prahova, P. C. BRAZI, cu sediul în com.Brazi, ., jud.Prahova, C. L. P. M., cu sediul în ..Prahova, P. C. P. M., cu sediul în ..Prahova, C. J. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, jud.Prahova și chematul în garanție Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 4695 pronunțată la data de 26 septembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. S. PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova și intimații-pârâți G. S. MANECIU UNGURENI,cu sediul în .-Ungureni,..5, jud.Prahova, S. CU C. I-VIII MANECIU PAMANTENI, cu sediul în com.M., ..Prahova, G. S. SLANIC, cu sediul în orașul Slănic, ., jud.Prahova, S. CU C. I-VIII GROȘANI, cu sediul în orașul Slănic, ., nr.34, jud.Prahova, S. CU C. I-VIII NR.1 BOLDESTI SCAIENI,, cu sediul în orașul Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova, S. CU C. I-VIII NR.2 BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova, G. S. INDUSTRIA STICLEI BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova, S. CU C. I-VIII BRAZI, cu sediul în . S. CU C. I-VIII NEGOIESTI,cu sediul în com.Brazi, ., S. CU C. I-VIII A. VODA POPESTI, cu sediul în com.Brazi, ., S. CU C. I-VIII BATESTI, cu sediul în com.Brazi, ., S. CU C. I-VIII GURA VADULUI, cu sediul în ..Prahova, S. CU C. I-VIII C., cu sediul în ., S. CU C. I-VIII INOTESTI, cu sediul în com.C., ., S. CU C. I-VIII N. S. CEPTURA, cu sediul în ., S. CU C. I-VIII P. M., cu sediul în ..Prahova, S. CU C. I-VIII P. MOSNENI, cu sediul în com.P. M., ..Prahova, S. CU C. I-VIII PIETROSANI, cu sediul în com.P. M., ., S. CU C. I-VIII I. DUHOVNICUL BANESTI, cu sediul în ., S. S. NR. 2 PLOIESTI, cu sediul în Municipiul Ploiești, ., nr.328, jud.Prahova, S. S. N., cu sediul în ..Prahova, S. S. FILIPESTII DE TARG, cu sediul în ., ..12, jud.Prahova, C. L. MANECIU, cu sediul în .-Pământeni, ..273, jud.Prahova, P. C. MANECIU, cu sediul în . Ungureni, ..273 jud.Prahova C. L. BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești Scăieni, ., jud.Prahova, P. O. BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova,, C. L. GURA VADULUI, cu sediul în com.Gura Vadului, ., jud.Prahova, P. C. GURA VADULUI, cu sediul în com.Gura Vadului, ., jud.Prahova, C. L. C., cu sediul în ., P. C. C., cu sediul în ., C. L. CEPTURA, cu sediul în ., P. C. CEPTURA, cu sediul în .,, C. L. BANESTI, cu sediul în com.Bănești, ., jud.Prahova, P. C. BANESTI, cu sediul în com.Bănești, ., jud.Prahova și intimatul- chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 6 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2013, când a dat următoarea decizie.

CURTEA :

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.6931/ 105/2010, reclamantul S. Școala Prahovei, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții G. S. MANECIU UNGURENI, S. CU C. I-VIII MANECIU PAMANTENI, G. S. SLANIC, S. CU C. I-VIII GROȘANI, S. CU C. I-VIII NR.1 BOLDESTI SCAIENI, S. CU C. I-VIII NR.2 BOLDESTI SCAIENI, G. S. INDUSTRIA STICLEI BOLDESTI SCAIENI, S. CU C. I-VIII BRAZI, S. CU C. I-VIII NEGOIESTI, S. CU C. I-VIII A. VODA POPESTI, S. CU C. I-VIII BATESTI, S. CU C. I-VIII GURA VADULUI, S. CU C. I-VIII C., S. CU C. I-VIII INOTESTI, S. CU C. I-VIII N. S. CEPTURA, S. CU C. I-VIII P. M., S. CU C. I-VIII P. MOSNENI, S. CU C. I-VIII PIETROSANI, S. CU C. I-VIII I. DUHOVNICUL BANESTI, S. S. NR. 2 PLOIESTI, S. S. N., S. S. FILIPESTII DE TARG, C. L. MANECIU, P. C. MANECIU, C. L. SLANIC, P. O. SLANIC, C. L. BOLDESTI SCAIENI, P. O. BOLDESTI SCAIENI, C. L. BRAZI, P. C. BRAZI, C. L. GURA P. C. GURA VADULUI, C. L. C., P. C. C., C. L. CEPTURA, P. C. CEPTURA, C. L. P. M., P. C. P. M., C. L. BANESTI, P. C. BANESTI, C. J. PRAHOVA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 de aprobare a OG 15/2008, începând cu 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței faptul că, deși Legea nr.221/2008 prevede creșterea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar, începând cu 01.10.2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi, declarată ca fiind constituțională prin decizia nr.1093/15.10.2008 a Curții Constituționale, ci au procedat la aplicarea unor ordonanțe de guvern care au avut ca efect anularea dispozițiilor Legii nr.221/2008.

Prin Serviciul registratură, la data de 19.05.2011, primarul . L. Bănești au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că aceste drepturi bănești nu sunt stabilite și nici acordate de autoritățile administrației publice locale, iar pe fond, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La data de 08.09.2011, C. L. al orașului Slănic, primarul orașului Slănic – instituția primarului, au formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. De asemenea, au formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, susținând faptul că, finanțarea de bază aprobată anual prin Legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe și municipii și sectoare ale mun. București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene a Inspectoratului Școlar al mun. București.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, invocând excepția lipsa calității procesuale pasive, pe motiv că nu există nici un raport juridic de muncă între acesta și reclamanți, neexistând nicio obligație din partea acestuia cu privire la calcularea și plata indemnizației de concediu. De asemenea, a mai invocat faptul că nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.

DGFP Prahova a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată, întrucât este un terț ce nu atribuții cu privire la angajarea și salarizarea reclamantei, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia.

La data de 15.05.2012, Școala specială Filipeștii de Târg a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului, solicitând ca dovada calității de reprezentant a acestuia să se facă pe baza unei împuterniciri acordată de sindicat federației și de federație persoanei desemnată în cauză (avocat).

În cauză s-a administrat proba cu acte.

Prin sentința civilă nr. 4695 din 26 septembrie 2012, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Școala Prahovei, ca neîntemeiată.

A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a primarului . L. Bănești, a primarului orașului Slănic, a Consiliului L. Slănic și a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca neîntemeiate.

Tot prin aceeași sentințe a admis acțiunea formulată de reclamantul S. S. PRAHOVEI, și în consecință:

A obligat pârâții la calculul și plata către membrii Sindicatului Școala Prahovei, semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

A admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI și SPORTULUI și a obligat chematul în garanție să asigure finanțare Consiliului L. al orașului Slănic și primarului orașului Slănic pentru plata sumelor reprezentând drepturile bănești neacordate corespunzătoare reclamanților membri de sindicat angajați ai Grupului Școlar Slănic și ai Scolii cu clasele I-VIII Groșani.

A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 161 C.p.c., „când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procesuale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea”.

Potrivit art. 28 al Legii nr. 54/2003, în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 15.11.2010, „organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii (…) în fața instanțelor judecătorești (…). (…) Orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”. Prin urmare, nu era nevoie de un mandat expres pentru introducerea acestei acțiuni direct de către organizația sindicală.

Cu toate acestea, la dosarul cauzei, se regăsesc tabelele membrilor de sindicat semnatari ai acestei acțiuni, prin care se acordă împuternicire Sindicatului Școala Prahovei în promovarea în fața instanței a prezentei cereri. Mai mult decât atât, există și împuternicirea avocațială acordată unui avocat de reclamantul S. Școala Prahovei în vederea redactării, semnării, depunerii acțiunii și reprezentării în fața instanței.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului . Bănești, primarul orașului Slănic și Consiliului L. Slănic, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ ce-și desfășoară activitatea în instituții aflate în competența teritorială a acestora le incumbă, chiar dacă Ministerul Finanțelor Publice este cel care asigură sursele financiare necesare plății salariilor și a altor drepturi bănești către salariații acestui sector bugetar.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât aceasta presupune lipsa unei identități între persoana împotriva căreia se exercită acțiunea și a obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății, iar MECTS a fost chemat în judecată, în calitate de chemat în garanție, și nu în calitate de pârât.

Examinând înscrisurile existente la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că membrii Sindicatului „Școala Prahovei” evidențiați în tabelele anexate acțiunii ce face obiectul prezentului dosar sunt salariații pârâților unități de învățământ, în cadrul cărora îndeplinesc diferite funcții, în baza cărora beneficiază de toate drepturile reglementate de dispozițiile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.

Prin dispozițiile art. 1 lit. b și c din O.G. nr.15/2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 octombrie 2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.

Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.

Acest din urmă act normativ a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008 prin care s-a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament, încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.

Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.116 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Ulterior, Guvernul emite OUG nr.151/10 noiembrie 2008, prin care, după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea OG nr.15/2008, prin art.1 pct.2 și 3 reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul legii nr.221/2008 de aprobare a OG nr.15/2008.

Și de această dată, Curtea Constituțională, prin deciziile nr.842/2 iunie 2009 și nr. 984/30 iunie 2009, constată neconstituționalitatea art.1 pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, invocând aceleași argumente avute în vedere și la analiza OUG nr.136/2008.

Aceeași soluție a neconstituționalității este constatată și în ceea ce privește dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr.1/2009, ale art.2 și 3 din OUG nr.31/2009 și ale art.2 din OUG nr.41/2009 ce reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008.

Cum modificările aduse OG nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3 teza a II-a din Legea nr.47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul a apreciat că dispozițiile OG nr.15/2008 sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.

O asemenea interpretare juridică este în acord cu considerentele Curții Constituționale și semnifică punerea în aplicare a voinței Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

Pe de altă parte, potrivit art.169 alin.1 Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau morale din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.

Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât, atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă, cât și din corecția ei cu indicele de inflație.

Potrivit Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.

În practica CEDO s-a statuat că noțiunea de „bunuri” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât „bunuri actuale”, cât și valori patrimoniale, inclusiv în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanții pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului lor.

Or, reclamanții sunt beneficiari ai dispozițiilor OG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 astfel că pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la creșterile salariale.

Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne de aplicare și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.

Pentru ca o ingerință să fie „legală” aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică iar, pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunicării și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților.

Or, în cauză, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții la calculul și plata către membrii Sindicatului Școala Prahovei, semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 01 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, și a luat, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

De asemenea, nici susținerea pârâților P. . L. al . că nu se fac vinovați de neplata către membrii de sindicat a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 atâta timp cât timp nu s-au alocat banii necesari de către M. Educației, nu poate fi primită, lipsa fondurilor suficiente nefiind de natură a-i exonera de obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ ce-și desfășoară activitatea în instituții aflate în competența sa teritorială.

A admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI și SPORTULUI, și a obligat chematul în garanție să asigure finanțare Consiliului L. al orașului Slănic și primarului orașului Slănic pentru plata sumelor reprezentând drepturile bănești neacordate corespunzătoare reclamanților membri de sindicat angajați ai Grupului Școlar Slănic și ai Scolii cu clasele I-VIII Groșani, întrucât potrivit art. 104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale al unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse. Astfel, finanțarea de bază (cheltuieli cu salariile, etc.) se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat. Prin urmare, deși obligația de plată a acestor diferențe salariale incumbă autorităților locale, asigurarea veniturilor de plată a acestor sume/finanțarea revine în sarcina Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, Tribunalul a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit Deciziei nr. 10/19.09.2011 a ICCJ, prin care au fost admise recursurile în interesul legii, s-a decis că cererea de chemare în garanție a MFP formulată de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii principali de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar (…) nu îndeplinesc cerințele prevăzute de textul de lege.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. L. Slanic, P. O. Slanic, C. L. Brazi, P. C. Brazi, C. L. P. M., P. C. P. M., C. Județean Prahova și chematul în garanție Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

Pârâtul C. Județean Prahova, în termen legal a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 4695/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova în soluționarea dosarului nr._ /2011, considerând-o nelegală, susținând în esență că, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, din conținutul dispozitivului rezultă că instanța de fond a dispus aplicarea Legii nr. 221/2008 și după data de 31.12,2009, ceea ce contravine prevederilor art. 48 alineatul (1) pct. 16 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, care abrogă expres Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

De asemenea, prin Decizia nr. ¾.04.2011, înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că diferențele dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit OG nr. 15/2008 și Legii nr. 221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate se acordă cu începere de la 1 octombrie 2008 până la data de 31 decembrie 2009.

Solicită admiterea recursului și modificarea în mod corespunzător a sentinței nr. 4695/2012 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Pârâții C. L. Slanic și Primăria Orașului Slanic au formulat recurs invocând motive de nelegalitate și netemeinicie vizând modul în care, analizând eronat materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a admis acțiunea introductivă de instanță.

Astfel, pârâții critică modalitatea în care instanța fondului s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesual pasive, pe care am invocat-o în fond, respingând-o ca neîntemeiată, dat fiind că drepturile bănești nu se acordă de către orașe, spre deosebire de comune, în cazul salariaților din învățământ, indiferent dacă aceste drepturi au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel național.

Aceste drepturi se primesc de la M. Învățământului, prin Inspectoratul Școlar din județul respectiv, iar directorul școlii unde membrul de sindicat activează în calitate de angajat, distribuie aceste fonduri, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, calitate conferită în virtutea faptului ca școala are un buget propriu, contabil șef, realizează programe de investiții, etc.

În opinia recurenților, instanța de fond ar fi trebuit să constate că singura persoana juridică cu calitate procesual pasivă în cauza de față este G. școlar Slanic, prin directorul său, care distribuie fondurile primite de la minister în funcție de scopul pentru care ele au fost primite.

Chiar și în situația în care instanța de fond ar fi respins excepția invocată, dar cu o altă motivare decât cea care în opinia recurenților, este străină de natura pricinii deduse judecății, pe fondul cauzei, de asemenea, au apreciat, dar și dovedit, că acțiunea în ceea ce îi privește este neîntemeiată.

Astfel, potrivit disp.art.5 alin.4 lit.a, alin.6 și alin.7 din Legea nr.11/2010 a bugetului de stat pe anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată prevăzute la art.4 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.

Repartizarea acestor sume pentru unitățile administrativ teritoriale se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de elevi/preșcolari și standardele de cost aferente, sau a Direcției de munca și Incluziune Socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.

Pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la alin.l și 4, cu excepția celor pentru plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, și contribuțiile aferente acestora, ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat, precum și pentru plata ajutorului social, autoritățile administrative publice locale alocă, pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, și sume din bugetele locale ale acestora.

De asemenea, potrivit art.1 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev pentru anul_, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se face pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar, cu mențiunea ca finanțarea acestor cheltuieli, din taxa pe valoare adăugată se face numai din fondurile alocate de minister și nu din bugetele locale, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond în motivarea soluției.

Pe de alta parte, prevederile din Contractul colectiv de muncă județean unic la nivel de ramura învățământ 2009 - 2010 nu le sunt opozabile, deoarece nu au calitatea de parte la încheierea contractului mai sus amintit, și deci, nu pot fi create în acest mod, obligații pentru recurente.

Mai mult, salarizarea personalului didactic se face prin acte normative cu caracter special, de la prevederile cărora nu se poate deroga prin încheierea de contracte colective de munca, cu clauze, negociate, referitoare la drepturile ale căror cuantum și acordare sunt stabilite prin dispoziții legale, în caz contrar fiind încălcate disp.art.l2 alin.l din Legea nr.130/1996.

Pe de alta parte, atâta vreme cât nu există temei legal și nici prevedere bugetară, nu se pot acorda drepturile solicitate, în caz contrar încălcându-se disp.art.l4 alin.3 și 4 din Legea nr.273/2006.

Față de toate aceste susțineri, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate, și, în fond, în principal, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind introdusă față de o persoana lipsită de calitate procesual pasivă, iar în subsidiar, în condițiile respingerii excepției, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

In situația în care motivele de recurs invocate mai sus, vor fi apreciate ca fiind nefondate, solicită pe fond, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, și obligarea celor doua chemate în garanție la eliberarea sumelor reprezentând drepturi bănești neacordate, dat fiind ca în cauza sunt incidente disp.art.104 alin.5 din Legea nr.118/2010, care prevăd ca finanțarea de baza aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al municipiului București.

Prin recursul declarat, pârâtele C. L. comunei P. M. și P. comunei P. M., consideră hotărârea nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.304¹ C.pr.civ., susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, având în vedere că prin decizia nr.989/30.06.2009 a Curții Constituționale s-a constatat ca dispozițiile art.l pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului de învățământ și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului sectorului bugetar sunt neconstituționale reținându-se, printre altele, că art.2 și 3 din OUG nr.1/2009 continuă abordarea cuprinsă în dispozițiile OUG nr.151/2008, prevederi care au fost reduse majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 și că sunt aplicabile aceleași considerente ce au stat la baza deciziei nr.1221/2008.

De asemenea, Curtea Constituționala a mai pronunțat și decizia nr.1221/12.11.2008, prin care s-a constatat ca dispozițiile OUG nr.136/2008 sunt neconstituționale și decizia nr.842/02.06.2009, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.l pct.2 și 3 din OUG.151/2008 pentru modificarea și completarea OG 15/2008.

Deciziile Curții Constituționale au efecte pentru viitor, astfel cum se statuează expres prin art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ceea ce înseamnă că judecătorul le va avea în vedere, dispozițiile declarate neconstituționale devenind inaplicabile.

In alta ordine de idei, pentru perioada 01.01._09 reclamanta nu dispune de niciun act normativ care să îi justifice acordarea drepturilor salariale, în sensul că singurele acte normative care făceau referire la acordarea coeficientului de multiplicare pentru această perioadă, și anume OUG 151/2008 și OUG 1/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituționala, potrivit Deciziei 842/02.06.2009 și Deciziei nr.989/30.06.2009. De asemenea, nici OG.15/2008 și nici Legea 221/2008 nu produc efecte juridice pentru această perioadă întrucât nu prevăd dispoziții care exced datei de 31.12.2008.

In consecință, solicităm admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată de tribunal, și pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Totodată, în subsidiar dacă instanța va trece peste aceste apărări, în mod greșit tribunalul a stabilit că și perioada de plată a diferențelor de drepturi salariale pentru membrii de sindicat, "începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății".

Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, prin Decizia nr.3/4 aprilie 2011 a admis recursul și, în consecință, a dispus următoarele:

"Ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr.136/2008, nnl51/2008 și nr.1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificata prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009".

Având în vedere Decizia ICCJ nr.3/04.04.2011, instanța de fond, nu a avut în vedere dispozițiile acesteia, care sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art.330⁷ alin.4 C.pr.civ., fiind ținută să aplice întocmai dispozițiile imperative ale acestei decizii și să stabilească perioada de plată a diferențelor de drepturi salariale pentru membrii de sindicat, 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009.

Ca atare, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.4695/26.09.2012 a Tribunalului Prahova, în sensul că diferențele salariale vor fi plătite până la 31 decembrie 2009.

Pârâții P. comunei Brazi și C. L. Brazi au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.4695/26.09.2012 pronunțata de Tribunalul Prahova, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 punctele 8 și 9 cod procedura civilă, solicitând admiterea prezentei căi de atac, modificarea hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii.

Susțin recurenții că prin hotărârea contestata au fost obligați la calculul și plata către membrii Sindicatului Scoală Prahovei a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile legii nr.221/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

Prin intermediul art.l, alineatul 1, litera c) din OG 15/30.01.2008 s-a stabilit ca în perioada 01.10._08 coeficientul de multiplicare să fie de 299,933 lei.

Legea 221/27.10.2008 aproba OG 15/30.01.2008 și modifică dispozițiile art.l alineatul 1 litera c) în sensul ca pentru perioada 01.10._08 valoarea coeficientului de multiplicare este de 400 lei.

OUG 151/11.11.2008 modifică dispozițiile art.l alineatul 1 litera c) din OG.15/2008, în sensul ca pentru perioada 01.10._08 coeficientul de multiplicare va fi de 299,933 lei. Aceasta ordonanță, prin intermediul deciziei nr.842/02.06.2009 pronunțată de Curtea Constituționala, a fost declarată neconstituțională.

La data de 01.04.2009 a fost adoptată OUG 31/2009 care prin intermediul articolelor 2 și 3 aduce modificări la OG 15/2008 aprobată și modificată prin legea 221/2008 (iar nu la OUG 151/2008 așa cum menționează reclamantul prin intermediul acțiunii), în sensul ca începând cu data de 01.04.2009 (data apariției acestui act normativ) coeficientul de multiplicare este de 299,933 lei.

Concluzionând, susține recurenții, pentru perioada 01.01._09 reclamanta nu dispune de nici un act normativ care să îi justifice solicitarea. Astfel, singurele acte normative care făceau referire la acordarea coeficientului de multiplicare pentru aceasta perioada, anume OUG 151/2008 și OUG 1/2009 au fost declarate neconstituționale prin intermediul deciziei 842/02.06.2009 și deciziei 989/30.06.2009 pronunțate de Curtea Constituționala. Nici OG 15/2008, dar nici legea 221/2008 nu produc efecte juridice pentru aceasta perioada întrucât nu prevăd dispoziții care excede datei de 31.12.2008.

Pentru perioada 01.04._09 - sunt aplicabile dispozițiile OUG 31/01.04.2009, act normativ care nu a fost declarat neconstituțional și care prin dispozițiile art.2 și 3 și anexele aferente stabilește valoarea coeficientului de multiplicare ca fiind de 299,933 lei, valoare pe care membrii de sindicat au primit-o, așa cum se menționează în acțiune.

Începând cu data de 09.11.2009, întrucât prin art.48 punctul 16 din legea 330/09.11.2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, a fost abrogată OG 15/2008 (abrogându-se astfel și legea 221/2008 și OUG 31/2008 ca acte normative modificatoare - potrivit deciziei 106/2010 a Curții Constituționale), reclamantul nu justifica existența unei dispoziții legale în baza căreia solicitarea sa aibă un caracter întemeiat.

Solicită admiterea recursului în modalitatea în care a fost formulat.

Pârâtul M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 4695/26.09.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția I Civilă, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând în esență că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.

Între M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora. Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractate spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.

Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 128/1997.

Legea trebuie interpretată în spiritul și litera ei, însă în speța de față instanța de fond a tratat excepția lipsei calității procesuale pasive a MECTS în mod mecanic, fără să se raporteze la lege, deși aceasta este principala îndatorire a unei instanțe de judecată.

Susține pârâtul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu este angajator și nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.

Față de cele de mai sus, solicită instanței să admită recursul astfel cum a fost formulat, să modifice sentința instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a MECTS și respingerii acțiunii față de acesta.

Curtea, examinând recursurile formulate prin prisma actelor și lucrărilor, precum și a dispozițiilor legale incidente în speță va reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de aderare la recurs formulată de C. L. Slănic și Primăria Orașului Slănic, Curtea va reține că această cerere este inadmisibilă în faza procesuală a recursului, singura modalitate prin care o parte poate adera la calea de atac se referă strict la apel și este prevăzută de disp.art. 293⁴c.pr.civilă.

Referitor la celelalte critici formulate prin cererile de recurs formulate, Curtea va reține că o parte din critici sunt fondate, astfel în ceea ce privește critica referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, acesta este fondată.

O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu este angajator și nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.

Conform art. 13 din O.U.G. nr. 32/200Z pentru reglementarea unor probleme financiare „începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea".

Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 538/2001 se prevede: „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bufetul de stat".

Referitor la criticile formulate privitoare la faptul că în mod greșit tribunalul a stabilit că și perioada de plată a diferențelor de drepturi salariale pentru membrii de sindicat, "începând cu data de 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății", Curtea le va reține ca fondate.

Prin intermediul art.l, alineatul 1, litera c) din OG 15/30.01.2008 s-a stabilit ca în perioada 01.10._08 coeficientul de multiplicare să fie de 299,933 lei.

Legea 221/27.10.2008 aproba OG 15/30.01.2008 și modifică dispozițiile art.l alineatul 1 litera c) în sensul ca pentru perioada 01.10._08 valoarea coeficientului de multiplicare este de 400 lei.

Concluzionând, susțin recurenții, pentru perioada 01.01._09 reclamanta nu dispune de nici un act normativ care să îi justifice solicitarea. Astfel, singurele acte normative care făceau referire la acordarea coeficientului de multiplicare pentru aceasta perioada, anume OUG 151/2008 și OUG 1/2009 au fost declarate neconstituționale prin intermediul deciziei 842/02.06.2009 și deciziei 989/30.06.2009 pronunțate de Curtea Constituționala. Nici OG 15/2008, dar nici legea 221/2008 nu produc efecte juridice pentru aceasta perioada întrucât nu prevăd dispoziții care excede datei de 31.12.2008.

Ca atare, se impune admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței civile nr.4695/26.09.2012 a Tribunalului Prahova, în sensul că diferențele salariale vor fi plătite până la 31 decembrie 2009.

În ceea ce privește criticile care privesc netemeinicia admiterii cererii de chemare în judecată pe ansamblul acesteia, Curtea la va respinge ca nefiind fondate întrucât prin dispozițiile art. 1 lit. b și c din O.G. nr.15/2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 octombrie 2007.

În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, în mod corect tribunalul a apreciat că dispozițiile OG nr.15/2008 sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.

Față de aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 c.pr.civilă, Curtea va admite recursurile formulate de pârâți și chematul în garanție și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea față de MECTS ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și va obliga pârâții la plata către membrii sindicatului a diferențelor salariale potrivit O.G. nr.15/2008 și Legii nr. 221/2008 până la data de 31 decembrie 2009.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge cererea de aderare la recurs.

Admite recursurile formulate de pârâții C. L. SLANIC, cu sediul în Slănic, ., jud.Prahova, P. O. SLANIC, cu sediul în Slănic, ., jud.Prahova, C. L. BRAZI, cu sediul în com.Brazi, ., jud.Prahova, P. C. BRAZI, cu sediul în com.Brazi, ., jud.Prahova, C. L. P. M., cu sediul în ..Prahova, P. C. P. M., cu sediul în ..Prahova, C. J. PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, jud.Prahova și chematul în garanție Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu sediul în București, ..28-30, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 4695 pronunțată la data de 26 septembrie 2012 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. S. PRAHOVEI, cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova și intimații-pârâți G. S. MANECIU UNGURENI,cu sediul în .-Ungureni,..5, jud.Prahova, S. CU C. I-VIII MANECIU PAMANTENI, cu sediul în com.M., ..Prahova, G. S. SLANIC, cu sediul în orașul Slănic, ., jud.Prahova, S. CU C. I-VIII GROȘANI, cu sediul în orașul Slănic, ., nr.34, jud.Prahova, S. CU C. I-VIII NR.1 BOLDESTI SCAIENI,, cu sediul în orașul Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova, S. CU C. I-VIII NR.2 BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova, G. S. INDUSTRIA STICLEI BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova, S. CU C. I-VIII BRAZI, cu sediul în . S. CU C. I-VIII NEGOIESTI,cu sediul în com.Brazi, ., S. CU C. I-VIII A. VODA POPESTI, cu sediul în com.Brazi, ., S. CU C. I-VIII BATESTI, cu sediul în com.Brazi, ., S. CU C. I-VIII GURA VADULUI, cu sediul în ..Prahova, S. CU C. I-VIII C., cu sediul în ., S. CU C. I-VIII INOTESTI, cu sediul în com.C., ., S. CU C. I-VIII N. S. CEPTURA, cu sediul în ., S. CU C. I-VIII P. M., cu sediul în ..Prahova, S. CU C. I-VIII P. MOSNENI, cu sediul în com.P. M., ..Prahova, S. CU C. I-VIII PIETROSANI, cu sediul în com.P. M., ., S. CU C. I-VIII I. DUHOVNICUL BANESTI, cu sediul în ., S. S. NR. 2 PLOIESTI, cu sediul în Municipiul Ploiești, ., nr.328, jud.Prahova, S. S. N., cu sediul în ..Prahova, S. S. FILIPESTII DE TARG, cu sediul în ., ..12, jud.Prahova, C. L. MANECIU, cu sediul în .-Pământeni, ..273, jud.Prahova, P. C. MANECIU, cu sediul în . Ungureni, ..273 jud.Prahova C. L. BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești Scăieni, ., jud.Prahova, P. O. BOLDESTI SCAIENI, cu sediul în Boldești-Scăieni, ., jud.Prahova,, C. L. GURA VADULUI, cu sediul în com.Gura Vadului, ., jud.Prahova, P. C. GURA VADULUI, cu sediul în com.Gura Vadului, ., jud.Prahova, C. L. C., cu sediul în ., P. C. C., cu sediul în ., C. L. CEPTURA, cu sediul în ., P. C. CEPTURA, cu sediul în .,, C. L. BANESTI, cu sediul în com.Bănești, ., jud.Prahova, P. C. BANESTI, cu sediul în com.Bănești, ., jud.Prahova și intimatul- chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, și în consecință;

Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de MECTS ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Obligă pârâții la plata către membrii sindicatului a diferențelor salariale potrivit O.G. nr.15/2008 și Legii nr. 221/2008 până la data de 31 decembrie 2009.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2013.

Președinte, Judecători,

C. P. V. D. M. G.

Fiind în concediu de studii

semnează Președintele instanței

Grefier,

A. M. B.

Red.VD

Tehnored.BA

2 ex./19.02.2013

dosar fond nr._ Tribunalul Prahova

jud.fond I. C.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 338/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI