Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 496/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 496/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 1569/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.496
Ședința publică din data de 5 martie 2013
Președinte - C. Ș.
Judecători- V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul D. V. prin Sindicatul Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. C. – București, ..4, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.4999 din 22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale – Departamentul Financiar Contabil, cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. de Pensii a M., cu sediul în București, Drumul Taberei, nr.7-9, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs s-a solicitat și judecata în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
C u r t e a
Deliberand asupra recursuli civil de fata, constata urmatoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatorul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său Sobre I. V., a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații M. Administrației și Internelor – C. de pensii și C. sectorială de pensii a Ministerului Administrației și Internelor, să se dispună:
I. în principal:- anularea hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului A. Naționale;
- anularea deciziei de revizuire a pensiei contestate nr._/07.12.2011;
- menținerea deciziei nr._/15.06.2006 de stabilire a cuantumului pensiei, stabilită în temeiul Legii nr.164/2001, a Legii nr.179/2004, a Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010;
- obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001, a Legii nr.179/2004, a Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010 și cea revizuită conform Legii nr.119/2010, HG nr.735/2010 și OUG nr.1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale;
- obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale;
- plata cheltuielilor de judecată.
II. în subsidiar:- s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea contestației, contestatorul a învederat instanței, în esență, faptul că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de revizuire, de vreme ce a fost emisă în baza unei decizii de recalculare nelegale, că prin decizia respectivă s-a încălcat dreptul de proprietate al contestatorului, s-a realizat o discriminare a acestuia, s-a încălcat principiul neretroactivității legii, precum și principiul drepturilor câștigate (principiu care are o construcție jurisprudențială, chiar dacă nu are o consacrare legală).
Pentru fiecare dintre motivele de nelegalitate, contestatorul a expus ample argumente.
M. A. Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția prematurității formulării contestației, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Pentru termenul de judecată din data de 22.10.2012, contestatorul a fost citat cu mențiunea de a-și formula propriile apărări față de excepția prematurității formulării contestației invocată prin întâmpinare, excepție față de care acesta nu și-a exprimat punctul de vedere.
Tribunalul Prahova, prin sentința civila nr. 4999 din 22 octombrie 2012, a admis excepția prematurității formulării contestației, invocată prin întâmpinare de intimatul M.A.N. si a respins contestația ca fiind prematur formulată.
Pentru a hotari astfel, prima instanța conform art.137 alin.1 c.pr.civ., pronunțându-se asupra excepției prematurității formulării contestației invocată de instanță din oficiu, a reținut ca potrivit art.149 alin.1 din Legea nr.263/2010, „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații”, iar potrivit alin.2 – „procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional”.
De asemenea, conform art.150 alin.3 din același act normativ, „în soluționarea contestațiilor, Comisia Centrală de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri”, iar potrivit art.151 alin.2 – „hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Așadar, că, înainte de sesizarea instanței de judecată în legătură cu nelegalitatea sau netemeinicia deciziilor de pensionare emise începând cu data de 1.01.2011, beneficiarul unei astfel de decizii este necesar să parcurgă procedura prealabilă obligatorie prevăzută de dispozițiile Legii nr.263/2010, procedură care se finalizează cu adoptarea unei hotărâri de către Comisia Centrală de Contestații sau comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului A. Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.
În prezenta cauză, tribunalul a constatat că D. I. V., deși a sesizat Comisia de Contestații din cadrul Ministerului A. Naționale cu nemulțumirile sale legate de modalitatea în care s-a procedat la stabilirea cuantumului pensiei urmare a emiterii deciziilor de revizuire contestate, contestațiile respective nu au fost analizate de această comisie, astfel încât, nefiind adoptată o hotărâre conform art.150 alin.3 din Legea nr.263/2010, prezenta contestație apare ca fiind prematur formulată.
Concluzionând, instanța de fond a admis excepția prematurității formulării contestației, invocată de intimat prin întâmpinare și a respins contestația ca fiind prematur formulată.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs contestatorul D. V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată recurentul că prin cererea introdusă la instanța de fond s-a solicitat în principal anularea deciziei de recalculare a pensiei nr._ din 7.12.2011 emisă de C. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor; menținerea deciziei nr._/15.06.2006 privind calcularea pensiei de serviciu, stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001, Legea 179/2004 sau Decretul nr. 214/1977 după caz; obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1977 după caz (în continuare „pensie inițială") și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, de la data de 01.01.2011; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii - decizia privind pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001, a Decretului nr. 214/1977 după caz („pensia inițială") și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale; plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma recalculării ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
Prin sentința contestată instanța de fond a admis excepția prematurității introducerii contestației invocată din oficiu apreciind că recurentul-contestator ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Se critică hotărârea instanței de fond raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată, susține că instanța de fond a reținut tot în mod greșit faptul că acțiunea a fost introdusă prematur raportat la dispozițiile OUG nr. 1/2011 coroborate cu prevederile Legii nr. 119/2010 și ale Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
În mod eronat instanța de fond a reținut faptul că legea aplicabilă în cauza dedusă judecății este Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Decizia contestată a fost emise la data de 7.12.2011 dată la care în vigoare era Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Legea nr.263/2010 reținută de către instanță în motivarea soluției intrând în vigoare la data de 1.01.2011, deci ulterior momentului emiterii deciziilor de recalculare contestate.
Așadar, aplicabile jurisdicției sunt dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii deciziilor de recalculare, cele existente în data de 12.12.2010, respectiv dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Or, potrivit dispozițiilor art.87 din Legea nr.263/2000 procedura prealabilă reținută de către instanța de fond nu există ca obligație în sarcina contestatorului, în această privință textul legal fiind cât se poate de clar, în sensul că cel nemulțumit de decizie are posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată.
„Decizia emisă în condițiile art.86 alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare”.
Față de aceste dispoziții rezultă că motivarea instanței de fond este eronată atât timp cât aceasta a reținut faptul că nu s-a îndeplinit etapa prealabilă a contestării deciziei de recalculare, deși o astfel de procedură prealabilă nu este obligatorie.
Cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, recurentul consideră că instanța de fond în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, limitându-se numai la alin.2 al acestui articol, ignorând dispozițiile alin. (2), potrivit cărora: „excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”.
Însă, instanța de fond în mod eronat a rămas în pronunțare asupra acestei excepții deși procesual, avea obligația de a administra absolut toate probele necesare pentru lămurirea excepției invocate din oficiu.
În acest sens, ar fi trebuit ca instanța de fond să acorde un termen pentru administrarea dovezilor pe excepția invocată, sens în care ar fi trebuit să fie acordat un termen pentru a depune dovezile îndeplinirii procedurii prealabile făcute de către contestatori ca o măsură suplimentară de protecție a drepturilor lor, deși o astfel de procedură nu era obligatorie, nefiind prevăzută de dispozițiile legale.
Acordarea unui termen și administrarea probatoriului ar fi trebuit să se efectueze cu atât mai mult cu cât a precizat în fața instanței că s-a adresat cu contestație comisiei.
Pentru aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Tribunalul a soluționat prezenta cauză pe cale de excepție, fără a analiza fondul cauzei deduse judecății, admițând excepția prematurității formulării contestației.
Referitor la prematuritatea introducerii contestației raportat la acest capăt de cerere, instanța de fond a reținut, în esență, că decizia nr._/7.12.2011 emisă de către C. de Pensii a M. privește recalcularea pensiei militare, în baza Legii nr. 119/2010. Tribunalul poate fi învestit numai cu soluționarea unui litigiu privind hotărârile comisiilor de contestații, iar petentul a formulat direct la instanță contestație împotriva deciziilor de recalculare a pensiei militare.
Curtea va constata că soluția primei instanțe este greșită sub acest aspect.
Potrivit art. 150 alin.(3) și (4) din Legea nr. 263/2010 comisia centrală de contestații se pronunță asupra contestației în termen de 45 zile de la data înregistrării.
În speță, contestatorul a introdus contestație în termen de 30 zile conform art. 149 din Legea nr.263/2010 la comisia centrală de contestații, care avea obligația expres prevăzută de lege de a se pronunța asupra contestației în termen de 45 zile, obligație încălcată însă prin nepronunțarea hotărârii, ceea ce echivalează practic cu respingerea contestației. Mai mult, comisia centrală de contestații nu justifică în niciun fel depășirea termenului expres prevăzut de lege pentru pronunțarea unei hotărâri asupra contestației cu care a fost sesizată, astfel că parte interesată, în virtutea liberului acces la justiție și având în vedere că a respectat procedura prealabilă instituită de lege, putea să formuleze contestații la instanța de judecată competentă.
Faptul că acesta a introdus acțiunea în fața instanței de fond la data de 29.02.2012, fără a aștepta hotărârea Comisiei centrale de contestații nu poate conduce la concluzia prematurității cererii atâta timp cât, nici până la soluționarea prezentului recurs, o astfel de hotărâre nu a fost emisă.
Rațiunea procedurii administrative prealabile este aceea de a simplifica și degreva judecățile, dând posibilitatea părților de soluționare a litigiului ivit între ele fără a recurge la o procedură ce presupune un timp mai îndelungat de soluționare și scutindu-le de cheltuieli inerente demarării unui litigiu.
Nu poate fi lăsată la latitudinea arbitrară și discreționară a autorității publice pronunțarea unei hotărâri, în condițiile în care aceasta are obligația de a se pronunța asupra contestațiilor cu care a fost investită în termen de 45 zile, obligație neîndeplinită nici până în prezent.
În atare situație, este justificată introducerea contestației la instanța de judecată competentă a se pronunța pe fond în legătură cu obiectul litigiului, în condițiile în care comisia centrală a fost sesizată în termen legal potrivit înscrisurilor mai sus-menționate depuse de către recurent în numele contestatorului în fața instanței de recurs.
Așa fiind, prima instanță în mod eronat nu a procedat la judecarea în fond a cauzei, situație care impune, în baza art. 3041 Cod pr.civilă și art.312 alin.1, 2, 3, 5 și 6 Cod pr.civilă, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond, prilej cu care aceasta să aibă în vedere toate apărările formulate de părți, inclusiv susținerile din faza de recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul D. V. prin Sindicatul Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere, cu domiciliul ales la cabinet avocatură G. C. – București, ..4, ., ., sector 3, împotriva sentinței civile nr.4999 din 22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. A. Naționale – Departamentul Financiar Contabil, cu sediul în București, ., sector 5 și C. S. de Pensii a M., cu sediul în București, Drumul Taberei, nr.7-9, sector 6 și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5 martie 2013.
PreședinteJudecători
C. ȘtefanVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2013-03-11
EM/FA
2 ex.
d.f. Trib. Prahova nr._
j.f. A. M. L.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 136/2013. Curtea... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 330/2013. Curtea... → |
|---|
