Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 563/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 563/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 2194/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 563
Ședința publică din data de 11 martie 2013
Președinte - E. S.
Judecători - A.-C. B.
- G.-S. P.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de intimații M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – C. DE PENSII, cu sediul în București, .. 1A, sector 1 și C. DE PENSII S. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 3, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 5024/22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul V. N. – prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA „G. C. și R. I. V.”, cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, ., sector 3.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-intimați M. Administrației și Internelor – C. de Pensii și C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor și intimatul-contestator V. N. - prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și nu au fost declarate în termenul legal procedural, astfel:
- hotărârea recurată a fost comunicată intimatului Ministerului Administrației și Internelor – C. de Pensii la data de 10 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflată la fila 106 - dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 30 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din rezoluția de primire – fila 4 dosar recurs;
- pentru intimata C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor, hotărârea recurată i-a fost comunicată la data de 10 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflată la fila 105 - dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 29 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din rezoluția de primire - fila 9 dosar recurs.
De asemenea, se învederează că, recurenții-intimați M. Administrației și Internelor și C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor au solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs.
În continuare, se învederează că intimatul-contestator V. N. – prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere a depus la dosar întâmpinare, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr. 3936/19 februarie 2013 în cuprinsul căreia a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 7 martie 2013 s-a dispus admiterea cererii de abținere formulată de unul dintre membrii completului de judecată, respectiv de doamna judecător C.-P. B..
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursurilor formulate de intimații M. Administrației și Internelor și C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor, având în vedere următoarele:
- hotărârea recurată a fost comunicată intimatului M. Administrației și Internelor la data de 10 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflată la fila 106 - dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 30 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din rezoluția de primire – fila 4 dosar recurs;
- pentru intimata C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor, hotărârea recurată i-a fost comunicată la data de 10 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflată la fila 105 - dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 29 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din rezoluția de primire - fila 9 dosar recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod proc. civilă, asupra recursurilor civile de față:
Prin cerereaînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub număr de dosar_ la data de 20.03.2012, contestatorul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în numele membrului său V. V. N., a solicitat ca, în contradictoriu cu intimații M. Administrației și Internelor – C. de Pensii și C. S. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, să se dispună:
I. în principal:
- anularea hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor menționată în Anexa 1 la cerere;
- anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011 emisă de M. Administrației și Internelor;
- menținerea deciziei nr._/28.11.2006 de stabilire a pensiei, emisă în temeiul Legii nr.164/2001, Legii nr.179/2004, Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010;
- obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr.164/2001, Legii nr.179/2004, Decretului nr.214/1977 (după caz), plătită în luna decembrie 2010, și cea revizuită conform Legii nr.119/2010, H.G. nr.735/2010 și O.U.G. nr.1/2011, de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale;
- obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferente sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale;
- plata cheltuielilor de judecată.
II. în subsidiar:- s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea cererii, contestatorul a învederat instanței, în esență, faptul că a îndeplinit procedura prealabilă instituită de dispozițiile art.148 alin.2 din Legea nr.263/2010, însă organul abilitat să răspundă sesizării sale nu a formulat niciun răspuns, astfel că este îndreptățit să se adreseze instanțelor de judecată; că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de revizuire, HG nr.735/2010 fiind suspendată la data emiterii acestei decizii; că prin decizia respectivă s-a încălcat dreptul de proprietate al contestatorului și a fost discriminat; că s-a încălcat principiul neretroactivității legii, precum și principiul drepturilor câștigate (principiu care are o construcție jurisprudențială, chiar dacă nu are o consacrare legală).
Pentru fiecare dintre motivele de nelegalitate, contestatorul a expus ample argumente.
La data de 13.06.2012, contestatorul a formulat cerere precizatoare, în care a învederat că înțelege să conteste și răspunsul negativ primit din partea Comisiei de contestații, respectiv Hotărârea Comisiei de contestații nr. 5538/11.05.2012, care este nulă, deoarece a fost emisă cu încălcarea termenului de 45 de zile, înăuntrul căruia comisia ar fi trebuit să soluționeze petiția adresată.
La data de 01.08.2012, intimatul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea contestației ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă (deoarece contestatorul nu a făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrului de sindicat în numele căruia a formulat contestația), iar pe fond – respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor a formulat, la rândul său, întâmpinare, la data de08.06.2012, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
La data de 22 octombrie 2012, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 5024, prin care a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a SCMDRR, invocată prin întâmpinare de către intimatul MAI.
A fost admisă în parte contestația precizată, dispunându-se anularea hotărârii nr. 5538/11.05.2012 emisă de Comisia de Contestații și a deciziei de revizuire nr._/12.12.2011 emisă de către intimata C. de Pensii a MAI.
S-a dispus menținerea în plată a deciziei de pensionare nr._/28.11.2006 și obligarea, în solidar, a intimaților, la plata diferenței dintre pensia de serviciu și cea revizuită, de la data emiterii deciziei de revizuire și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, actualizată conform indicelui de inflație de la data plății efective.
S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, invocată de intimatul MAI prin întâmpinare, tribunalul a constatat că susținerile intimatului sunt neîntemeiate, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011, la fila 4 dosar fiind depusă împuternicirea dată de dl. V. N., sindicatului, pentru a formula acțiunea în justiție, în numele său, în vederea apărării drepturilor ce decurg din calitatea sa de pensionar militar.
Pe fondul cauzei, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că prin decizia nr._/28.11.2006, emisă de MAI. – C. de Pensii, s-a stabilit în favoarea contestatorului V. N., în baza Legii nr. 164/2001, o pensie în cuantum de 2643 lei brut.
Ulterior, prin decizia nr._/12.12.2011 emisă în baza O.U.G. nr. 1/2011, C. de Pensii S. a MAI a revizuit, începând cu data 01.01.2011, pensia contestatorului, rezultând o pensie brută în cuantum de 4240 lei.
Procedându-se la analizarea deciziei contestate, văzând inclusiv petitul și cererile cu care a fost investită instanța de judecată, prin prisma dispozițiilor legale interne, incidente în cauză, respectiv O.U.G. nr. 1/2011, a apreciat tribunalul, se poate spune că decizia, a cărei desființare se solicită, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne, prevederile care au stat la baza revizuirii pensiei fiind declarate constituționale prin deciziile nr. 871 și 873/2010 ale Curții Constituționale.
Pe de altă parte însă, din perspectiva reglementărilor internaționale, a arătat tribunalul, trebuie valorificate și reținute următoarele aspecte:
În accepțiunea CEDO, o privare de proprietate nu este posibilă fără o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar diminuarea substanțială a pensiei, prin efectul legii, aduce atingere esenței dreptului la pensie și constituie o gravă încălcare a art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției.
Legat de distincția între partea contributivă și suplimentul din partea statului, ca și componente ale pensiei de serviciu, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, practică care a evoluat în timp, s-a ajuns la concluzia că pensia reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, indiferent dacă aceasta are la bază principiul contributivității sau este stabilită în baza unei legi speciale.
Astfel, în cauza Buchen contra Republicii Cehe din 26 noiembrie 2002 (C._-97), Curtea a reținut că dreptul la pensie stabilit de autoritățile publice sub imperiul unei legi este un „bun” în sensul Convenției.
În cauza K. contra Austria s-a stabilit de către Curte că dreptul la pensie nu este ca atare garantat de Convenție, dar, conform jurisprudenței instituțiilor drepturilor omului, dreptul la pensie care derivă din exercitarea unor raporturi de muncă, poate fi asimilat, în anumite circumstanțe, dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens și cauza Apostolakis vs. Greece nr._/07 - 22 octombrie 2009).
Având în vedere că, în speță, contestatorul era titularul unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1, a arătat tribunalul, urmează a fi analizată măsura în care ingerința autorităților publice ale statului, în exercitarea dreptului la respectarea bunului, a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său, în sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr. 1.
În acest sens, s-a apreciat că intervenția statului de a elimina pensia de serviciu prin recalcularea numai în raport de principiul contributivității, reprezintă în mod incontestabil, o ingerință în exercițiul unui drept legal dobândit, astfel că, acest amestec este permis numai în măsura în care corespunde unui interes de ordin general și este proporțional cu scopul urmărit.
Contestatorul, al cărui drept la pensie de serviciu i-a fost stabilit sub imperiul legii anterioare, previzibile, avea dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor.
Or, reducerea pensiei s-a produs începând cu luna ianuarie 2011, prin O.U.G. nr. 1/2011, în mod total și evident imprevizibil.
Mai mult decât atât, diminuarea pensiei lunare a contestatorului ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-și mai recupera vreodată sumele de bani pierdute prin această reducere, au condus la ruperea justului echilibru care trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, supunând contestatorul la o sarcină exorbitantă.
Prin reducerea pensiei într-un cuantum semnificativ și prin înlăturarea totală și imprevizibilă a dreptului la pensia specială, titularul dreptului material este pus în situația de a nu mai face față propriilor cheltuieli și de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată, aceasta în contextul în care, pe toată durata exercitării activității sale de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale, în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor, în lipsa oricăror incompatibilități și interdicții.
Cât despre beneficiul societății rezultat din reducerea fostelor pensii de serviciu prin O.U.G. nr. 1/2011, a arătat tribunalul, acesta este minim, dacă avem în vedere numărul limitat al categoriilor de persoane beneficiare ale acestei pensii.
În concluzie, a stabilit tribunalul, a existat o încălcare dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Prin urmare, pe baza celor expuse și reținute, constatând că prin revizuirea pensiei contestatorului în temeiul O.U.G. nr. 1/2011 au fost încălcate dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, tribunalul a apreciat că în speță se impune admiterea în parte a contestației, astfel cum a fost precizată, în sensul anulării deciziei de pensie nr._/12.12.2011 și a hotărârii nr. 5538/2012 a Comisiei de Contestații, cu consecința justă și deplin legală a menținerii în plată a deciziei de pensie emisă în anul 2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termenul legal reglementat de dispozițiile art. 301 Cod pr. civilă, intimații C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor și M. Administrației și Internelor, criticând-o ca nelegală din perspectiva cazului de modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, intimata C. de Pensii a MAI a învederat că soluția dată de tribunal este contrară practicii CEDO, în cauză neexistând o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție.
Recurenta a reiterat apărările formulate la fond, în sensul că decizia de revizuire a pensiei, contestată în speță, a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ca efect al intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011.
A apreciat recurenta că pretenția intimatului de anulare a deciziei și de menținere în plată a pensiei calculată conform Legii nr. 164/2011, contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011.
S-a învederat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu sunt retroactive, nu intervin asupra unor drepturi câștigate și nu impun un tratament discriminatoriu; că pensia revizuită acordată intimatului depășește cu mult nivelul mediul al pensiilor din țară, nefiind încălcat principiul proporționalității.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
La rândul său, recurentul MAI a susținut că motivele de anulare a deciziei de revizuire, reținute de tribunal în motivarea sentinței, referitoare la existența unei discriminări, respectiv a încălcării principiilor neretroactivității legii și al drepturilor câștigate sunt neîntemeiate și în contradicție cu practica CEDO, cu referire, în special, la hotărârile pronunțate în Cauzele F. și alții contra României și Abaluță și alții contra României.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Intimatul V. N., reprezentat de SCMDRR, a formulat, conform dispozițiilor art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, reiterând, în esență, aspectele reținute de tribunal la pronunțarea soluției de admitere a contestației.
La termenul de judecată din data de 11.03.2013, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod proc. civilă raportat la art. 301 Cod proc. civilă, a invocat excepția de tardivitate a celor două recursuri formulate în cauză.
Curtea notează, sub acest aspect, că potrivit dispozițiilor art. 301 Cod proc. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea sentinței atacate, iar potrivit art. 103 alin. 1 Cod proc. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, cu excepția situației când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, recursul a fost declarat de intimata C. de Pensii a MAI la data de 29.01.2013, conform ștampilei aplicată de registratura Tribunalului Prahova pe adresa aflată la fila 9 dosar recurs, iar de intimatul MAI la data de 30.01.2013, conform mențiunii efectuată de Tribunalul Prahova pe adresa aflată la fila 4 dosar recurs.
Potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 105-106 dosar fond, sentința a fost primită de recurenta C. de Pensii a MAI la data de 11.01.2013, respectiv de recurentul MAI la data de 10.01.2013.
Conform dispozițiilor art. 301 Cod proc. civilă, menționate în precedent, ultima zi de depunere a recursului a fost la data de 28.01.2013 (luni), fiind evident în această situație, că formularea celor două recursuri, realizată la data de 29.01.2013 și, respectiv de 30.01.2013, s-a situat în afara termenului legal.
Având în vedere că niciuna dintre recurente nu a invocat existența vreunei situații mai presus de voința sa, care să o fi împiedicat să exercite calea de atac în cadrul termenului legal, Curtea va dispune, față de caracterul imperativ al normelor reglementate de art. 103 Cod proc. Civilă, prin coroborare cu art. 137 Cod proc. civilă, admiterea excepției invocată din oficiu, cu consecința respingerii ambelor recursuri ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursurilor, invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca tardiv formulate recursurile declarate de intimații M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – C. DE PENSII, cu sediul în București, .. 1A, sector 1 și C. DE PENSII S. A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 3, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 5024/22 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorul V. N. – prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA „G. C. și R. I. V.”, cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, .. 4, ., sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. A.-C. B. G.-S. P.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Red. ACB
Tehnored. CC
2 ex/14.03.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. A.-M. L.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3868/2013.... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3989/2013.... → |
|---|
