Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 3916/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3916/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1990/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 3916
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Președinte - A.-C. B.
Judecători - V.-I. S.
- E. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea S. E. - prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA C. G. și R. I. V., cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, .. 4, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 592/5 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 și C. DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-contestatoare S. E. - prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere și intimații M. Administrației și Internelor și C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen legal procedural și că recurenta-contestatoare S. E. - prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere a solicitat judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul acțiunii introductive – fila 17 – dosar fond.
De asemenea, se învederează că intimații M. Afacerilor Interne și C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor au depus la dosar întâmpinări, prin intermediul Compartimentului Registratură, înregistrate sub nr._/10 septembrie 2013, respectiv sub nr._/29 octombrie 2013.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că, atât recurenta-contestatoare S. E. - prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în cuprinsul acțiunii introductive (fila 17 dosar fond), cât și intimații M. Afacerilor Interne și C. de Pensii S. a Ministerului Administrației și Internelor, în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosar prin intermediul Compartimentului Registratură, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență normelor imperative reglementate de dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, forma în vigoare la data înregistrării litigiului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 256 Cod proc. civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 14.03.2012 sub număr de dosar_, contestatoarea S. E. i-a chemat în judecată pe intimații M. Administrației și Internelor – Departamentul Financiar contabil și C. S. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, solicitând instanței anularea Deciziei nr._/12.12.2011 privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011 ca fiind nelegală și repunerea în situația anterioară, în sensul menținerii în plată a Deciziei nr._/05.08.2008, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reactualizate, egală cu diferența dintre cuantumul pensiei menționate în Decizia nr._/05.08.2008 (stabilită în baza Legii nr. 164/2001 coroborată cu Legea nr. 90/2007) și cea menționată în Decizia nr._/12.12.2011 (stabilită în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011) începând cu data de 1.01.2012 și până la punerea în executare a prezentei hotărâri și acordarea cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii, ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare, conform precizărilor din contestație, adresate Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că s-a adresat în termen legal cu o contestație la Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, însă nu a primit un răspuns de la această instituție, motiv pentru care a înțeles să se adreseze, în continuare, instanței de judecată.
S-a învederat că prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate, creându-se un tratament discriminatoriu între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel care este încadrat în unitățile militare, personalul civil având posibilitatea de a-și valorifica toate drepturile câștigate prin existența carnetului de muncă, în condițiile în care militarii nu au carnete de muncă, iar adeverințele cu veniturile sunt imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor obținute.
S-a menționat, totodată, că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor HG nr. 735/2010, iar prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri de guvern până la pronunțarea pe fond a instanței, decizia contestată fiind emisă ulterior suspendării, în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
S-a mai invocat de către contestatoare și faptul că prin modul de calcul al pensiei raportat la salariul mediu brut pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, s-a încălcat dreptul de proprietate, ocrotit de art. 44 din Constituția României, de jurisprudența CEDO și de tratatele la care România este parte.
Contestatoarea a precizat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 115 alin.2 din Constituția României, republicată, prin această recalculare încălcându-se și principiul drepturilor câștigate, principiu care, deși nu este reglementat de legislația în vigoare, este consacrat de jurisprudență.
În legătură cu aceste drepturi, contestatoarea a arătat că ele au fost câștigate din desfășurarea activității ca militar activ, perioadă în care s-a suspus rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că va beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-a suferit ca militar activ.
Ca motiv subsidiar al cererii, contestatoarea a invocat faptul că decizie de revizuire a pensiei nu cuprinde primele ce i-au fost acordate cu ocazia zilelor de 1 mai și 23 august (până în 1989), primele acordate de lege după această perioadă, al treisprezecelea salariu, precum și grupa de muncă în care contestatorul a lucrat de-a lungul timpului.
Intimatul M. Administrației și Internelor a formulat, conform dispozițiilor art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere (SCMDRR), arătând că reclamantul SCMDRR nu a făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrului său de sindicat în numele căruia a formulat acțiunea, astfel cum prevede art. 28 alin. 1 din Legea 62/2011 privind dialogul social.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că pensia contestatoarei a fost revizuită pe baza principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, cu obligația de a lua în considerare documentele care atestă veniturile lunare individuale realizate de acesta pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare.
Astfel, a susținut intimatul, C. de Pensii S. a MAI a procedat la revizuirea pensei contestatoarei în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar, transmise de către unitatea/unitățile în care aceasta a lucrat.
Intimatul a menționat că în Cauza F. și alții contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în sistemul public, în temeiul Legii 119/2010.
Intimata C. de Pensii S. a MAI a formulat la rândul său, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând, în esență, că decizia de revizuire a pensiei a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, în conformitate cu principiile enunțate de Constituția României și cu prevederile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin contestația înregistrată la data de 12.06.2012 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, contestatoarea S. E. i-a chemat în judecată pe intimații M. Administrației și Internelor (MAI) și C. de Pensii S. din cadrul MAI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011, anularea Hotărârii nr. 5825/24.05.2012 a Comisiei de Contestații Pensii din cadrul MAI și menținerea în plată a pensiei stabilite anterior deciziei de revizuire, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că pensia de serviciu în cuantum brut de 4.322 lei, i-a fost revizuită în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, fiind emisă, în acest sens, decizia nr._/12.12.2011, prin care i s-a fixat un cuantum de 3.423 lei brut.
S-a mai susținut că împotriva acestei decizii de revizuire a formulat contestație, potrivit art. 149 din Legea nr. 236/2010, care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată.
A învederat contestatoarea, în motivarea cererii, că, deși Curtea Constituțională a României, în considerentele deciziilor nr. 871/25.06.2010 și nr. 873/25.06.2010, a apreciat că Legea nr. 119/2010 nu încalcă dispozițiile Constituției României, acest aspect nu împiedică instanțele de judecată să analizeze nemijlocit convenționalitatea acelei norme și a efectelor concrete asupra părților cauzei din litigiul cu care sunt sesizate, în raport de circumstanțele fiecărei spețe în care se invocă încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute și garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, contestatoarea a menționat că în jurisprudența constantă C.E.D.O. s-a reținut că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție internă contrară, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional (Hotărârea din 09.03.1978 pronunțată în cauza Administrazione Delle Finanze delio stato/Simmeenthal nr. C 106/77).
Contestatoarea a mai învederat că Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la art. 1, consacră respectarea dreptului de proprietate asupra bunurilor aparținând persoanelor fizice și juridice, în sensul că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile prevăzute de lege cu respectarea principiilor generale ale dreptului internațional.
A apreciat contestatoarea că din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 și a jurisprudenței CEDO referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale care intră sub protecția art. 1 din protocol și recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, CEDO a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut.
Intervenția statului de eliminare a pensiei de serviciu prin raportare numai la principiul contributivității, reprezintă, în opinia contestatoarei, în mod incontestabil, o ingerință în exercițiul unui drept pe care l-a dobândit în mod legal și o atingere adusă speranței legitime de a se bucura pe viitor de dreptul câștigat, iar operațiunea statului de a înlătura eventuale inechități se impunea a fi efectuată astfel încât să nu îi lezeze dreptul de proprietate, substanța dreptului acordat, să fie previzibilă și să nu îl supună unei sarcini excesive și disproporționate.
În condițiile în care dreptul la pensia de serviciu i-a fost stabilit sub imperiul legii anterioare, previzibile, aceasta a apreciat că avea dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei legi în viitor, iar reducerea pensiei prin Legea nr. 199/2010 s-a produs în mod total și evident imprevizibil, fiind pusă în fața faptului de a i se reduce cheltuielile, cu consecințe negative asupra calității vieții, de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată, toate acestea în condițiile în care pe toată durata exercitării activității de militar/funcționar public cu statut special (polițist), nu a avut posibilitatea de a i se suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții drastice, în comparație cu ale categorii profesionale care au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor, în lipsa acestor incompatibilități și interdicții.
A mai susținut contestatoarea că, în ceea ce privește beneficiul societății rezultat din reducerea pensiilor de serviciu, acesta este unul minim, dacă se are în vedere numărul limitat al persoanelor beneficiare.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile Legii nr. 119/2010, art. 22 din O.U.G. nr. 1/2011, art. 151 – 157 din Legea nr. 263/2010, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
La termenul de judecată din data de 05.03.2013, după ce în prealabil a fost pusă în discuția părților, tribunalul a admis excepția de litispendență a dosarelor_ și nr._, în temeiul dispozițiilor art. 163 Cod proc.civ.
Pentru a proceda astfel, tribunalul a constatat că primul dosar are ca obiect principal anularea deciziei de revizuire a pensiei contestatoarei S. E., nr._/12.12.2001 și menținerea în plată a pensiei stabilite sub imperiul Legii 164/2001, iar al doilea dosar are ca obiect anularea deciziei de revizuire a pensiei contestatoarei S. E. nr._/12.12.2001, anularea Hotărârii nr. 5825/24.05.2012 a Comisie de Contestații din cadrul MAI, precum și menținerea în plată a pensiei stabilite sub imperiul Legii 164/2001.
Or, constatând că ambele dosare au două capete de cerere principale identice (anularea deciziei de revizuire a pensiei reclamantei S. E., nr._/12.12.2001 și menținerea în plată a pensiei stabilite sub imperiul Legii 164/2001), pentru o mai justă soluționare a acestor cauze, ținând seama și de dispozițiile art. 163 C.proc.civ., tribunalul a stabilit soluționarea celor două cereri de chemare în judecată în mod unitar, în cadrul unui singur dosar.
În cauză, tribunalul a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, având în vedere că, în subsidiar, reclamanta a contestat însuși modul de calcul și de stabilire a pensiei revizuite, tribunalul a încuviințat pentru contestatoare și administrarea probei cu o expertiză contabilă, având ca obiectiv calcularea și stabilirea cuantumului pensiei revizuite la care contestatoarea are dreptul, în baza prevederilor Legii 119/2010 și a OUG 1/2011, ținând seama de înscrisurile aflate la dosar.
Cu toate acestea, a arătat tribunalul, s- constatat că, deși reclamanta a contestat cuantumul pensiei revizuite, apreciind că acesta ar fi eronat, după încuviințarea acestei probe nu a înțeles să avanseze onorariul de expert stabilit în sarcina sa, astfel că această probă nu a mai putut fi administrată, din culpa procesuală exclusivă a contestatoarei, care a fost decăzută din probă.
La data de 5 martie 2013, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 592, prin care a respins ca neîntemeiate, atât excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, invocată de intimatul M. Administrației și Internelor, cât și contestațiile reunite.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a SCMDRR, invocată de intimatul MAI, tribunalul a stabilit că este neîntemeiată, având în vedere că sindicatul a acționat conform atribuției conferite de art. 28 din Legea nr. 62/2011, pe baza împuternicirii scrise din partea contestatoarei (fila 4) astfel că, în conformitate cu alineatul 3 al aceluiași articol, sindicatul are calitate procesuală activă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Decizia de pensie nr._/05.08.2008 emisă în baza dispozițiilor Legii nr. 164/2001, C. de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a stabilit în favoarea contestatoarei, locotenet-colonel în rezervă, o pensie militară de stat în cuantum de 4.322 lei brut.
Prin decizia emisă in baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, cu nr._/12.12.2011, pensia militară de stat a contestatoarei a fost revizuită, începând cu data de 01.01.2012, cuantumul acesteia fiind stabilit la suma de 3.423 lei brut.
Reclamanta S. E. a contestat această decizie, potrivit art. 149 din legea 236/2010, iar prin Hotărârea nr. 5825/24.05.2012 emisă de Comisia de Contestații din cadrul MAI, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, această hotărâre făcând și ea obiectul prezentei cauze.
Tribunalul a reamintit că Legea nr. 119/2010 statuează principiul recalculării pensiilor militare de stat prin raportare la algoritmul de calcul prevăzut de Legea 19/2000. Astfel, conform art. 5 alin. 4 din Legea nr. 119/2010, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
De asemenea, în baza OUG nr. 1/2011 art. 1 alin. 1, pensiile prevăzute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc din oficiu, cel mai târziu până la data de 31.12.2011 pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
În acest context, a stabilit tribunalul, revizuirea a fost realizată în baza adeverințelor transmise de unitatea la care a activat contestatoarea, intimata procedând la valorificarea tuturor veniturilor înscrise în acestea în cadrul procesului de revizuire a drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de intimată.
În Cauza A. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a reținut tribunalul, a stabilit că Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în vederea asigurării echilibrului bugetar în perioada de criză economică a abrogat mai multe sisteme speciale de pensie, inclusiv pe cel al militarilor, tocmai pentru a asigura echilibrul bugetar și pentru a corecta inegalitățile dintre diferitele sisteme de pensii.
Curtea a menționat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr._/98; Jankovic c. Croației decizi, nr._/98; Kuna c. Germaniei, decizie, nr._/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr._/00; Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._/09,_/08,_/08,_/08 și_/08, par. 55).
Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, F. și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr._/11).
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
Raportat la această decizie, situația din prezenta cauză fiind similară, nu se poate reține, contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcarea art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenție, a stabilit tribunalul.
În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii, invocată de către contestatoare, tribunalul a arătat că OUG nr. 1/2011 nu dispune pentru trecut, pensiile încasate în temeiul vechii legi nefiind afectate.
Procedura de revizuire privește doar cuantumul pensiei de care va beneficia contestatoarea în viitor, neefectuându-se recalcularea drepturilor dobândite anterior, în baza unei alte legi.
Referitor la susținerile contestatoarei cu privire la existența unui „drept câștigat”, instanța a constatat că O.U.G. nr. 1/2011 nu suprimă dreptul la pensie al contestatorului, prin acest act normativ dispunându-se recalcularea acesteia.
Pe de altă parte, referitor la capătul de cerere în subsidiar din contestație, prin care reclamanta a contestat însuși calculul realizat la determinarea pensiei revizuite,
tribunalul a arătat că, în speță, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu expertiză de specialitate, solicitare încuviințată de către instanță, având în vedere că verificarea modului de stabilire a drepturilor din pensie nu se poate face doar în baza înscrisurilor depuse la dosar, expertiza de specialitate fiind singurul mijloc de probă concludent prin care se poate verifica, atât punctajul mediu anual, cât și drepturile de pensie stabilite prin deciziile contestate.
Or, așa cum s-a menționat anterior, deși i s-a încuviințat contestatoarei proba cu o expertiză contabilă, aceasta nu a înțeles să avanseze onorariul de expert contabil, stabilit în sarcina sa, fiind decăzută din dreptul de a mai administra această probă.
În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a respins în totalitate contestațiile reunite formulate de reclamanta S. E., împotriva Deciziei de revizuire a pensiei nr._/12.12.2011, precum și împotriva Hotărârii Comisiei de Contestații nr. 5825/24.05.2012, ca fiind neîntemeiate.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă, contestatoarea S. E., reprezentată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, criticând-o sub aspectul cazului de modificare reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit tribunalul a apreciat că recalcularea pensiei s-a realizat în mod legal și că nu a existat o încălcare a art. 1 din primul Protocol Adițional la Convenția Europeană.
A susținut recurenta că instanța de fond a ignorat dispozițiile acestui articol, întrucât constatarea constituționalității Legii nr. 119/2010 nu este de natură să împiedice instanța națională să verifice dacă aplicarea legii nu produce efecte contrare Convenției.
A precizat recurenta că instanța trebuia să aplice dispozițiile menționate în concordanță cu jurisprudența CEDO, fiind necesar a nu se confunda sau suprapune pensia de serviciu cu cea de drept comun.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond trebuia să verifice dacă ingerința statului a satisfăcut cerințele legalității și nu a fost arbitrară și dacă s-a respectat proporționalitatea măsurii.
A mai apreciat recurenta că s-au ignorat probatoriile administrate și că, contrar celor stabilite de tribunal, au existat erori la determinarea cuantumului pensiei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii contestației.
Intimații M. Administrației și Internelor și C. S. de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor au formulat, conform dispozițiilor art. 115 Cod proc. civilă, întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că revizuirea pensiei contestatoarei s-a realizat în mod legal, prin respectarea actelor normative în vigoare și corespunzător adeverinței de venituri, neexistând nicio încălcare a drepturilor nominalizate de recurentă, astfel cum în mod constant s-a statuat prin jurisprudența CEDO.
Examinând sentința atacată, sub aspectul criticilor aduse, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, dar și din perspectiva art. 3041 Cod pr. civilă, ce permite examinarea cauzei sub toate
aspectele, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor înfățișa, în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin motivul de recurs formulat, recurenta a criticat sentința față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, susținând că este nelegală, pe considerentul că Tribunalul Prahova a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului și le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs nu subzistă însă în cauză, soluția Tribunalului Prahova bazându-se pe o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale care au relevanță și incidență în speța dedusă judecății, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 263/2010 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Ca prim aspect, Curtea reamintește că pensiile de serviciu au fost stabilite pentru anumite categorii socio-profesionale, fiind alcătuite din două componente – pensia contributivă, plătită din bugetul de stat din bugetul asigurărilor de stat (stabilită prin raportate la contribuția efectivă plătită de salariat) și pensia suplimentară, suportată din bugetul de stat, fără plata unei contribuții.
În conformitate cu principiul contributivității prevăzut de Legea nr. 19/2000, principiu menținut în Legea nr. 263/2010 (act normativ care a abrogat Legea nr. 19/2000), în procesul de recalculare a pensiilor, fiecărei persoane i se stabilește și i se atribuie un punctaj mediu anual, ce determină cuantumul pensiei, corespunzător stagiului efectiv de cotizare și prin raportare la contribuția efectiv achitată de asigurat.
La acest moment nu se mai poate discuta, însă, despre încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, astfel cum a pretins recurenta, dat fiind faptul că în Cauza F. și alții contra României s-a statuat că „reducerea pensiilor […] deși substanțială, a constituit o modalitate de integrare a acestor pensii în sistemul general de pensii prevăzut de Legea nr. 19/2000, menită să asigure echilibrul bugetar și să corijeze disparitățile existente între diferitele sisteme”.
Totodată, în considerentele deciziei menționate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că „reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere dreptului la prestații sociale, dobândit în virtutea contribuțiilor vărsate în timpul anilor de serviciu”.
Se impune a se observa în acest sens, că și în jurisprudența anterioară hotărârii pronunțată în Cauza F. și alții contra României, respectiv în Cauzele Munon Diaz contra Spaniei și Maggio și alții împotriva Italiei, Curtea Europeană a statuat că drepturile ce decurg din sistemul de asigurări sociale, deși, protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu implică o pensie într-un anumit cuantum, iar „scăderea cuantumului cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamanta fiind obligată să suporte o scădere rezonabilă și proporțională”.
Elocventă, în acest sens, este și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană în Cauza C. Abaluță și alții contra României, în care s-a stabilit că reducerile
suferite de beneficiarii pensiilor de serviciu nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate, iar reforma sistemului de pensii nu a avut caracter retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale, ci numai asupra unei părți din pensie, suportată integral de la bugetul de stat, care reprezintă un avantaj de care petenții au beneficiat, datorită profesiei lor.
Nefondată este și critica formulată de recurentă sub aspectul pretinsei ignorări, de către instanța de fond, a probatoriului administrat în cauză, în considerentele sentinței fiind menționată analiza realizată sub acest aspect de prima instanță, Curtea reținând totodată, sub aspectul raportului rezonabil de proporționalitate, că din actele aflate în dosarul de fond, reiese că pensia revizuită acordată recurentei, în cuantum de 3423 lei brut, depășește semnificativ nivelul pensiei medii pe țară, existând prin urmare un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul ales și interesul individual.
Curtea va înlătura ca nefondată și ultima critică formulată de recurentă, vizând existența unor pretinse erori în determinarea cuantumului pensiei, reținând sub acest aspect, că documentația înaintată de intimată, ce a reprezentat singura probă administrată pentru acest capăt de cerere, recurenta opunându-se la efectuarea unei expertize de specialitate, nu este de natură să confirme susținerile recurentei.
În considerarea acestor argumente, constatând că în cauză nu există motive de reformare a sentinței, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea S. E. - prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA C. G. și R. I. V., cu sediul în București, Bulevardul C. C., nr. 4, .. 4, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 592/5 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1 și C. DE PENSII A MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, .. 3, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. V.-I. S. E. S.
Grefier,
D. V.
Red.ACB
Tehnored.CC
2 ex./9.12.2013
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O.-C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Recalculare pensie. Decizia nr. 1859/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1680/2013.... → |
|---|
