Asigurări sociale. Decizia nr. 1044/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 4965/120/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 1044
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Președinte - E. S.
Judecător - C.-P. B.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatoarea E. G., domiciliată în comuna Cornățelu, . și de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2076/23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod proc. civilă, asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub număr de dosar_ /08.10.2010, contestatoarea E. G. a chemat-o în judecată pe intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de pensie nr._/24.08.2010, emisă de intimată.
Motivând, în fapt, cererea, contestatoarea a arătat că prin decizia menționată i s-a recalculat pensia, în sensul reducerii cuantumului de la suma de 2328 lei, la suma de 996 lei.
A apreciat contestatoarea că decizia este nelegală, întrucât aduce atingere drepturilor patrimoniale stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, afectând chiar substanța dreptului pensiei de serviciu, stabilită în conformitate cu dispozițiile Legii nr.567/2004.
Contestatoarea a mai arătat că prin decizia de recalculare s-au încălcat și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 din Constituția României, conform cărora legea dispune numai pentru viitor, întrucât noua reglementare nu poate afecta cuantumul pensiei deja stabilite, fiind inadmisibil și expres prohibit prin Constituție
ca legea să opereze retroactiv, acest principiu fiind statuat și prin Decizia nr. 57/26.01.2006 a Curții Constituționale.
Contestatoarea a mai susținut că respingerea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale, nu poate conduce la o altă concluzie, deoarece decizia respectivă nu produce niciun efect, iar argumentele reținute sunt criticabile, pentru că indiferent de sistemul contributiv sau necontributiv la bugetul de asigurări sociale, anularea deciziei de pensie are caracter retroactiv. În acest context, contestatoarea a apreciat că decizia menționată contravine dispozițiilor art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică cu prioritate față de orice altă dispoziție de drept intern, conform art. 20 alin. 2 din Constituție.
S-a mai susținut că dificultățile economice invocate și suportate doar de o categorie socială, fără o selecție lipsită de orice fundament, obiectiv și rezonabil, nu pot fi un motiv de reducere a pensiei, o astfel de situație fiind incompatibilă cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, după cum s-a decis în Cauza Buchen contra Cehia, 2002, în care s-a arătat că reducerea masivă a pensiei unor categorii de persoane determinate este discriminatorie față de alte categorii de pensionari.
Prin întâmpinarea formulată, conform art. 115 Cod proc.civilă, intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivându-se că decizia este legală și temeinică, întrucât a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 1 lit. c din Legea nr. 119/2010, pensia de serviciu fiind recalculată prin determinarea punctajului mediu anual, conform algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000.
S-a susținut că pensia a fost calculată pe baza documentelor justificative în conformitate cu prevederile art. 76-78 din Legea nr. 19/2000, precum și ale art. 5 alin. 2 din HG nr. 727/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 119/2010, conform cărora la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiul complet de cotizare, în funcție de data nașterii prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, așa cum este detaliată în anexa nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001.
In ceea ce privește data acordării drepturilor, intimata a menționat că au fost acordate corect de la 01.09.2010, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 119/2010, precizând că în acest fel nu se încalcă principiul neretroactivității legii, pentru că măsura recalculării produce efecte doar pentru viitor.
Intimata a mai arătat că prin decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale s-a respins obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.119/2010, reținându-se că recalcularea pensiilor de serviciu, cu excepția celor acordate judecătorilor și procurorilor, este constituțională.
La data de 31.01.2012 cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Curții de Apel București.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 01.06.2012.
La data de 6.06.2012, contestatoarea a depus la dosar o cerere completatoare, prin care a arătat că solicită și menținerea deciziei nr._/12.05.2011, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești aferente perioadei 1.09.2010 – 1.07.2011.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 23 octombrie 2012, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 2076, prin care a admis contestația, dispunând anularea deciziei nr._/24.08.2010 emisă de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr._ din 24.08.2010 s-a recalculat pensia de serviciu acordată contestatoarei și i s-a stabilit o pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 01.09.2010, în raport de o vechime în muncă de 33 ani 4 luni și 22 zile.
La emiterea deciziei s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 119/2010 și HG nr. 737/2010 și s-a motivat că pensia de serviciu, stabilită prin decizia nr._/11.08.2005 s-a recalculat, devenind pensie în înțelesul Legii nr. 19/2000.
H.G. nr.737/2010, ce a stabilit metodologia de calcul a noului cuantum al pensiei cuvenite reclamantei, a fost abrogată prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011, pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. c-h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, iar drepturile de pensie revizuite se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut anterior.
Chiar dacă H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată, a arătat tribunalul, ceea ce este esențial în cauză este faptul că plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit ordonanței de urgență, se va realiza în termenele arătate mai sus.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus amintite, urmărind și calendarul stabilit de legiuitor pentru revizuirea pensiilor speciale, a arătat tribunalul, rezultă în mod evident intenția legiuitorului de a lipsi de orice eficiență juridică deciziile de recalculare a pensiilor întemeiate pe H.G. nr.737/2010.
Mai mult, printr-o . hotărâri judecătorești a fost cenzurată această hotărâre a Guvernului, una dintre acestea fiind sentința civilă nr. 1575/1.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/2/2010, prin care s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond privind anularea acestui act normativ, hotărârea fiind executorie de drept.
Măsura suspendării H.G. nr. 737/2010 se prelungește de drept (ope legis) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar suspendarea produce efecte erga omnes și se referă la toate persoanele aflate sub incidența sa, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, care dispune că suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare până la expirarea duratei suspendării.
În acest context, a stabilit tribunalul, cum H.G. nr. 737/2010 nu a mai reintrat în vigoare, întrucât în perioada suspendării acesteia a fost emisă O.U.G. nr. 59/2011, care l-a abrogat expres, fiind, de altfel, și anulată pe cale judecătorească prin decizia
Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr._, nu se poate da eficiență actelor emise în aplicarea sa, ceea ce include și decizia ce face obiectul prezentei acțiuni.
În ceea ce privește argumentele referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile și ingerința în dreptul de proprietate reprezentat de pensia de serviciu, tribunalul a apreciat că nu pot fi primite.
S-a arătat, sub acest aspect că, Curtea europeană a drepturilor omului, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 07.02.2012, în cauzele conexate A. M. F., Judita V. T., E. T., M. M. și L. G. împotriva României, a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/ 2010.
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat ( a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 01.06.1999, nr._/98; decizia Jankovik c. Croației nr._/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr._/1999).
Totodată, a reamintit tribunalul, prin decizia nr. 29/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin.2 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din Convenție s-a respins recursul în interesul legii în considerente, în raport cu jurisprudența CEDO, reținându-se că pentru ca ingerința într-un drept de proprietate să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Dacă raportul de proporționalitate ar privi și pensia necontributivă, a arătat tribunalul, se poate constata că reducerea pensiei contestatoarei de la suma de 2328 lei la 996 lei nu ar fi rezonabilă, dar în concordanță cu practica CEDO menționată mai sus, raportul de reducere rezonabilă al pensiei trebuie analizat pentru pensia contributivă.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc. civilă, ambele părți, criticând-o ca nelegală.
Astfel, reclamanta E. G. a învederat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât tribunalul nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere menționate în completarea contestației, prin care a solicitat menținerea deciziei de pensionare nr._/12.05.2011, obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia stabilită prin decizia contestată, aferentă perioadei 1 septembrie 2010 – 1 august 2011 și calcularea corectă a vechimii sale în muncă – 34 ani și 15 zile.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Recurenta C. Județeană de Pensii Dâmbovița a criticat la rândul său sentința, invocând cazurile de nelegalitate reglementate de pct. 8 și 9 ale art. 304 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că în mod greșit a fost admisă contestația, în condițiile în care CEDO a constatat, prin hotărârea pronunțată în Cauza F. ș.a. împotriva României, că nu a existat o încălcare, din partea statului român, a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010.
A mai susținut recurenta că tribunalul nu a avut în vedere că acțiunea prin care s-a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 și în care contestatoarea a fost parte, a fost respinsă de Curtea de Apel Ploiești.
A apreciat recurenta că în mod greșit tribunalul a dispus anularea deciziei, considerând că aceasta încalcă principiul drepturilor câștigate și jurisprudența CEDO, în condițiile în care măsura recalculării pensiilor produce efecte doar de la data intrării în vigoare a legii, iar cuantumul pensiei a fost stabilit conform Legii nr. 119/2010, declarată neconstituțională prin decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale și conform Legii nr. 19/2000 și H.G. nr. 727/2010.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, încadrabile în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, dar și din perspectiva dispozițiilor art. 3041 Cod proc. civilă, ce permit verificarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază ca fondat recursul declarat de contestatoare și ca nefondat recursul formulat de intimată, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecății sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului și le dă o greșită interpretare.
Motivul de recurs subzistă în cauză numai în ceea ce privește calea de atac exercitată de către contestatoarea E. G., prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea greșită a normei de drept incidentă în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod proc. civilă și a art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Curtea reține sub acest aspect, că deși recurenta-contestatoare a învestit instanța de fond cu soluționarea mai multor capete de cerere, prin hotărârea pronunțată tribunalul a dispus doar asupra primului dintre acestea, ce fusese formulat prin cererea inițială și care avea ca obiect anularea deciziei de pensie nr._/24.08.2010 emisă de intimată.
De asemenea, în considerentele sentinței, judecătorul fondului nu face trimitere decât la acest capăt de cerere, pentru care expune argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției de admitere, ignorând în totalitate faptul că, prin cererile aflate la
filele 32 și 47 dosar fond, recurenta-contestatoare își completase contestația cu trei capete de cerere.
Astfel, la data de 6.06.2012, contestatoarea a solicitat instanței și menținerea deciziei nr._/12.05.2011 emisă de intimată, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești aferente perioadei 1.09.2010 – 1.07.2011 (fila 32 dosar fond), pentru ca ulterior, la data de 16.08.2012, să formuleze un nou capăt de cerere, prin care solicita ca intimata să fie obligată să calculeze corect vechimea sa în muncă, urmând ca aceasta să aibă în vedere mențiunile existente în carnetul de muncă al contestatoarei (fila 47dosar fond).
Deși, conform încheierii de ședință din data de 18.09.2012, tribunalul a dispus comunicarea cererilor depuse de contestatoare, iar conform practicalei sentinței, contestatoarea a formulat concluzii orale și asupra cererilor completatoare, aspect ce s-a reiterat și în concluziile scrise aflate la filele 109-110 dosar fond, tribunalul nu se pronunță cu privire la cererile completatoare, supunând controlului judiciar doar petitul formulat în capătul principal, ce viza anularea deciziei nr._/24.08.2010.
Procedând astfel, judecătorul fondului a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod proc. civilă, care statuează obligația instanței de a respecta limitele învestirii, atât în sensul de a nu le depăși, dar și de a nu lăsa nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecată a fost legal sesizată.
O atare împrejurare este de natură să afecteze totodată și dreptul recurentei la un proces echitabil, astfel cum acesta este statuat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană.
Curtea reamintește, sub acest aspect, că dreptul la un proces echitabil cuprinde, printre altele, dreptul părților dintr-un proces de a prezenta instanței observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că întrucât Convenția nu a intenționat să garanteze drepturi teoretice ori iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv, decât dacă aceste observații sunt într-adevăr „ascultate”, art. 6 din Convenție impunând în sarcina instanței, obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor și argumentelor părților (Hotărârea Perez împotriva Franței; Hotărârea Artico împotriva Italiei; Hotărârea V. de Hunk împotriva Olandei).
În acest context, nepronunțarea asupra tuturor capetelor de cerere cu care recurenta a învestit instanța de fond reprezintă, atât din punct de vedere al legislației naționale, cât și din perspectiva celei europene, o atingere adusă dreptului la un proces echitabil al acesteia, de natură să atragă incidența cazului de nelegalitate reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civilă și să impună, în conformitate cu art. 312 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod proc. civilă, casarea în parte a sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, pentru a se pronunța asupra cererilor completatoare.
Motivul de recurs nu subzistă însă în ceea ce privește calea de atac exercitată de către intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, judecătorul fondului soluționând primul capăt de cerere cu aplicarea și interpretarea corectă a normei de drept incidentă, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. 7 din Legea nr. 557/2004.
Curtea notează, sub acest aspect, că potrivit textului de lege menționat, suspendarea actului administrativ produce efecte erga omnes și vizează toate
persoanele aflate sub incidența sa, suspendarea executării actului administrativ având ca efect încetarea oricăror forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Deși recurenta a susținut, prin criticile formulate, că prin decizia pronunțată în dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești s-a respins cererea de anulare a H.G. nr. 737/2010, Curtea apreciază că o atare împrejurare nu este de natură să infirme soluția pronunțată, sub acest aspect, de Tribunalul Dâmbovița, în condițiile în care, la data emiterii deciziei a cărei anulare s-a dispus – 24.08.2010, H.G. nr. 737/2010, în baza căruia a fost emisă decizia de recalculare, era suspendată, prin sentința civilă nr. 1573/1.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București.
Ulterior, prin decizia pronunțată la data de 6.12.2011 de Curtea de Apel București în dosarul nr._, H.G. nr. 737/2010 a fost anulată, pentru ca prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/2011, să fie abrogată expres.
În acest context, având în vedere că suspendarea actelor juridice reprezintă o operațiune de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, iar emiterea deciziei de recalculare s-a realizat în perioada în care H.G. nr. 737/2010 era suspendată, ulterior nemaiexistând o reintrare în vigoare, întrucât actul normativ a fost abrogat, Curtea constată că soluția instanței de fond, de anulare a acestei decizii, respectă pe deplin dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de recurenta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, prin care s-a susținut că instanța de fond a stabilit greșit că ar fi existat o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană, a principiului drepturilor câștigate, precum și a jurisprudenței CEDO, Curtea urmează să le înlăture, reținând că recurenta este în eroare, sub acest aspect, deoarece Tribunalul Dâmbovița nu a validat susținerile formulate în acest sens de către contestatoare, ci, dimpotrivă, le-a respins, argumentele sale fiind expuse în paginile 5 și 6 din sentință.
Pentru aceste considerente, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, la respingerea ca nefondat a recursului formulat de intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița, menținând dispozițiile sentinței în ceea ce privește admiterea acțiunii și anularea deciziei de recalculare nr._/24.08.2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea E. G., domiciliată în comuna Cornățelu, ., împotriva sentinței civile nr. 2076/23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița și în consecință:
Casează în parte sentința civilă nr. 2076/23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița, pentru a se pronunța pe cererile completatoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2076/23 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea E. G., domiciliată în comuna Cornățelu, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecători,
E. S. C.-P. B. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
2 ex. /12.04.2013
d.f. nr._ Tribunalul Dâmbovița
j.f. G. P.
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 1482/2013.... | Asigurări sociale. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
