Acţiune în constatare. Decizia nr. 1790/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1790/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1790/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR.1790
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții M. L. I., CNP_ și M. A. EUGENIU, CNP_, prin reprezentant M. L. I., domiciliată în Ploiești, ., nr. 138, ., județul P., împotriva sentinței civile nr. 1738 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. I. PARC S.A., înregistrată al Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în Vălenii de M., .-79, județul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant M. A. E. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimata pârâtă . Vălenii de M. a depus la dosar întâmpinare.
Apelantul M. A. E., având personal cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea apelului.
Apelantul M. A. E., având personal cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză, inclusiv raportul de expertiză care nu a fost obiectat de niciuna din părți, rezultă faptul că, împreună cu reclamanta M. L. I., aproape zilnic erau obligați de organele ierarhic superioare să se deplaseze în cadrul Secțiilor societății intimate pentru a efectua pontajele și raportările respective, confruntându-se cu factori extrem de nocivi și periculoși, atât pe termen scurt, dar și pe termen lung, fără cheltuieli de judecată,
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. la data de 25.06.2014 sub nr._, reclamanții M. L. I. și M. A. Eugeniu au chemat în judecată pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în perioada 22.02._94, reclamanta M. L. I., și în perioada 10.02._93, reclamantul M. A. Eugeniu, au fost angajați în funcție și au lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse în grupa I de muncă. Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței că au fost angajații Întreprinderii Mecanice Valea Teleajenului, cesionarul drepturilor și obligațiilor fiind actualmente pârâta . Vălenii de M. SA, conform cărților de munca anexate în copie certificată pentru conformitate cu originalul, lucrând în cadrul secțiilor și atelierelor paratei.
În concret, reclamanții au arătat că societatea a rămas cu o infrastructură la nivelul anilor 1960-1970, compusă din diferite hale metalice foarte mari și înalte, depozite și ateliere care nu erau ventilate și nici încălzite iarna, producerea și prelucrarea bunurilor ce făceau obiectul de activitate se realiza în condiții de toxicitate și periculozitate extremă, fiind supuși în mod direct unor particule și pulberi metalice, vapori, foarte periculoase și nocive pentru ochi, epidermă, sistemul respirator, plămâni și pentru sănătatea generală a organismului uman.
Potrivit susținerilor reclamanților, situațiile de fapt periculoase și vătămătoare pentru sănătate sunt cunoscute și pot fi probate prin orice mijloc de probă, cu toate că nu au beneficiat de încadrarea în grupa corespunzătoare de muncă.
În concluzie, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând să beneficieze de prevederile Ordinului 50/1990 al MMPS, până în data de 01.04.2001.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri și au solicitat efectuarea unei expertize tehnice mașini unelte și sisteme de producție, cu obiectivul: să se precizeze dacă activitatea prestată se încadrează în dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale privind grupa I și/sau a II-a de muncă în procent de 100%.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată, arătând că, în fapt, Societatea P. I. Parc SA a fost înființată în data de 07.12.2001, prin preluarea patrimoniului Societății Uzina Mecanică Vălenii de M. S.A., în baza HG 1066/2001, cu această ocazie fiind preluată și arhiva existentă în cadrul uzinei.
În ceea ce privește obiectul prezentei cereri, pârâta a menționat că, din consultarea datelor existente în arhivă, a rezultat următoarea situație de fapt:
În temeiul Ordinului 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, art. 6 și 7, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele, respectiv nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc., încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru".
În urma apariției Ordinului nr. 50/1990, unitatea a constituit o comisie care, în baza criteriilor stabilite în ordin și cu consultarea sindicatelor, a stabilit lista locurilor de muncă ce se încadrau în grupele I și a II-a de muncă, întocmind în acest sens tabele nominale, așa cum se poate observa din Decizia nr. 81/11.06.1991 și tabelele anexate, în care reclamanții nu sunt nominalizați.
Pârâta a precizat că, în afara perioadelor mai sus menționate, reclamanții au lucrat în condiții normale de muncă, neîncadrându-se în prevederile Ordinului 50/1990 beneficiind de grupă de muncă acele persoane care au lucrat efectiv la locurile de muncă prevăzute în Anexele I și II ale Ordinului nr. 50/1990, unde nivelul noxelor existente la locul de muncă depășea nivelul maxim admis în Normele de protecția Muncii.
Față de aspectele învederate, pârâta a solicitat instanței să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În dovedirea aspectelor expuse, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar decizia nr. 81/11.06.1991 și tabelele nominale anexate acesteia, anexa nr. 14 la art. 104 și 105 din Contratul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În cauză, s-au administrat probele cu înscrisuri și cu expertiză specialitatea mașini unelte și sisteme de producție întocmit de expert B. V. și cu privire la care niciuna dintre părți nu a avut de formulat obiecțiuni.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul P., prin sentința civilă nr.1738 din 17 iunie 2015, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanții M. L. I. și M. A. Eugeniu, prin reprezentant M. L. I., în contradictoriu cu pârâta . Vălenii de M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul P. a reținut următoarele:
Potrivit carnetelor de muncă depuse în copie la dosar, reclamanții au fost angajații pârâtei . SA Vălenii de M., deținând funcțiile de economist, respectiv director economic.
. SA s-a înființat în anul 2002, pe structura fostei Uzine Mecanice Vălenii de M., cu capitalul social și întreg patrimonial preluat de la uzina mecanică.
Activitățile în cadrul uzinei mecanice au fost desfășurate în hale industriale, care nu erau compartimentate corespunzător pe genuri de activități, nu asigurau o protecție eficientă a personalului împotriva tuturor noxelor și nivelelor de zgomot admise pentru tot personalul care lucra în mod direct în aceste activități.
Printre operațiile dificile care au fost executate erau: tratamente în atmosferă controlată, preîncălzire, piese în vederea operațiilor ulterioare de sudură, operații de polizare etc.
Prin prelucrări mecanice, prin polizări, șlefuiri, tratamente termice, sudură, vopsire în interiorul halei, gradul de poluare, fiind mare, salariații au fost obligați să-și desfășoare activitatea în condiții dificile de zgomot, trepidații, gaze toxice, vapori de lacuri și vopsele.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 50/1990 “beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.”
În conformitate cu art. 7 din același act normativ “încadrarea în grupele I și a II-a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.”
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert B. V. s-a apreciat că activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul societății pârâte, în calitate de economist, s-ar încadra în grupa a II-a de muncă, în procent de 75 %.
Așadar, s-a observat că reclamanții au efectuat, în perioadele arătate de expert, activități cu caracter preponderent tehnico-administrativ, care nu a presupus munca efectivă în halele industriale.
Or, în această situație, tribunalul a considerat că nu se poate asimila munca desfășurată de un angajat pe post de economist în cadrul Serviciului Financiar, respectiv în cadrul Serviciului Control - Financiar care, prin fișa postului, era nevoit să se deplaseze doar uneori prin halele industriale ale societății pârâte, cu muncitorul calificat ori necalificat, care își desfășura în mod efectiv, în tot timpul programului de lucru, activitatea în cadrul halelor industriale efective.
Principala activitate a unui funcționar din cadrul unei fabrici nu o poate reprezenta lucrul la bancul industrial ori la utilajul mecanic respectiv, ci, așa cum rezultă în mod automat din denumirea postului, o muncă cu caracter administrativ.
Din această perspectivă, apare drept nejustificată și chiar exagerată asocierea pe care expertul o face în cauza de față, prin care încearcă să asimileze activitatea efectuată de un revizor economic, cu munca desfășurată în cadrul unei uzine de un muncitor calificat, strungar, de exemplu, știut fiind că, de regulă, în anumite sectoare de producție, munca prestată de strungar este încadrată în grupa a II-a de muncă.
Or, în situația în care s-ar accepta opinia expertului, că activitatea unui revizor economic în cadrul unei fabrici se poate încadra în grupa a II-a de muncă, atunci se pune problema care funcții de execuție din cadrul acelei fabrici nu ar mai beneficia de grupă superioară de muncă.
În niciun caz, reclamanții din prezenta cauză nu și-au desfășurat activitatea într-o hală industrială, în condiții de frig sau de căldură excesivă, de lipsă de ventilație, de pericol de accidentare din cauza manipulării unor piese foarte grele, ci, mai degrabă, într-un birou din clădirea administrativă a uzinei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a înlăturat concluziile raportului de expertiză, prin neluarea în considerare a opiniei expertului, în sensul că reclamanții ar beneficia de încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul societății pârâte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. L. I. și M. A. Eugeniu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamanții au arătat că,în fapt, au fost angajații S.C. P. I. Parc Vălenii de M. S.A., în calitate economiști și economiști cu atribuții de revizori conform cărților de munca anexate în copii certificate la dosarul cauzei.
În ciuda faptului că atribuțiile de muncă erau specifice personalului tehnico-administrativ (așa cum precizează instanța de fond), au fost obligați conform Fișelor posturilor să efectueze următoarele activități ce necesitau deplasarea aproape zilnică în cadrul Secțiilor și atelierelor pârâtei: inventarierea bunurilor angajatorului; statistici contabile, fise de magazie, statistici de producție; întocmirea pontajelor personalului care lucra în cadrul secțiilor si atelierelor și alte activități care impuneau ridicarea datelor si indicatorilor din cadrul secțiilor;
Așa cum rezulta si din raportul de expertiza Balaceanu V., activitatea de producție în cadrul societății pârâte se efectua în condiții de risc de explozie, activități de stres și insecuritate a muncii, activități în spații izolate și neaerisite, luminozitate redusă, fum și noxe din cauza strunjirilor, frezarilor, polizărilor, sablajului etc.
În urma cercetării documentelor aflate in custodia intimatei, expertul susmenționat a concluzionat in mod temeinic si legal ca activitatea lor de serviciu, conform fisei postului si a altor documente, se încadrează în disp. Ordinului nr. 50/1990, nr. 1517/03.03.1995 Anexa 2, poziția 124 raportat la disp. art.3, art.9, art.10: Fabricarea munițiilor, a elementelor de muniții și a produselor pirotehnice (locurile de munca unde se executa operații cu explozivi deflagranți și cu explozivi a căror caracteristică de sensibilitate este mică). Asamblarea și dezasamblarea munițiilor în și din elemente componente încărcate, precum și a elementelor de muniții.
Au mai învederat apelanții că ambii erau tineri stagiari și erau obligați de organele ierarhic superioare să se deplaseze aproape zilnic în cadrul secțiilor intimatei pentru a efectua pontajele și raportările mai susmenționate.
De asemenea, apelanții au arătat că raportul de expertiza Balaceanu V. nu a fost obiectat de niciuna dintre părți, raport la care expertul a și anexat înscrisuri din care rezultă că atunci când au participat la inventarierea bunurilor pârâtei, la realizarea multiplelor statistici și nu în ultimul rând la întocmirea pontajelor s-au confruntat cu factori extrem de nocivi și periculoși atât pe termen scurt, dar și pe termen lung, așa cum au relevant mai sus.
În concluzie, apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și reținând cauza spre judecare să se constate prin decizie că beneficiază de grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 al M.M.P.S. și Raportului de expertiză Balaceanu V., fără cheltuieli de judecată.
La data de 22.09.2015, intimata Societatea P. I. Parc SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect că, potrivit carnetelor de muncă depuse în copie la dosar, apelanții-reclamanți au fost angajații pârâtei . SA Vălenii de M., deținând funcțiile de economist, respectiv director economic.
Față de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 Anexa 2, poziția 124 raportat la disp. art.3, art.9, art.10 ce prevede că se încadrează în grupa a II-a de muncă activitatea de fabricare a munițiilor, a elementelor de muniții și a produselor pirotehnice (locurile de munca unde se executa operații cu explozivi deflagranți și cu explozivi a căror caracteristică de sensibilitate este mică), asamblarea și dezasamblarea munițiilor în și din elemente componente încărcate, precum și a elementelor de muniții, la care expertul judiciar a făcut referire în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, la activitatea de economist, respectiv director economic desfășurată de apelanții-reclamanți, la atribuțiile de serviciu și locul efectiv de muncă al acestora, cu preponderență într-un birou administrativ, în mod legal tribunalul a constatat că, nedesfășurând activitățile expres prevăzute de lege și deplasându-se doar ocazional la locurile de muncă unde se desfășurau aceste activități, aceștia nu pot beneficia de grupă de muncă solicitată.
Față de acest considerent, de faptul că neefectuarea de obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară nu justifică reținerea unei alte situații juridice decît aceea ce reiese din aplicarea în concret a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază ca temeinică și legală sentința apelată, astfel că în baza art. 480 c.proc.civ. va respinge ca nefundat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1738 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții M. L. I., CNP_ și M. A. EUGENIU, CNP_, prin reprezentant M. L. I., domiciliată în Ploiești, ., nr. 138, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1738 din 17 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. I. PARC S.A., înregistrată al Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în Vălenii de M., .-79, județul P., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2015.
Președinte,Judecător,
M. P. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red. MP
Tehnored. CC
5 ex.
d. fond_ Tribunalul P.
J fond Ș. O.-C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2059/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
