Acţiune în constatare. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 775/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 6740/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 775
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Președinte – C. M. M.
Judecător – M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta P. V., cu domiciliul în .. 28, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 291 din 4 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 27, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă P. V., reprezentată de avocat O. M. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 și intimata pârâtă . SA Ploiești, reprezentată de avocat Ș. T. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat O. M., având cuvântul pentru apelanta reclamantă, solicită proba cu înscrisuri noi în susținerea cererii de apel și depune la dosar, în copie, două declarații de martori audiați într-un alt dosar, din care reiese perioada efectivă în care aceasta și-a desfășurat activitatea.
Avocat Ș. T., având cuvântul pentru intimatul pârât, declară că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de apelanta reclamantă, deși urmează a se aprecia cu privire la aceste înscrisuri care se referă la o cu totul altă perioadă decât cea solicitată în cadrul cererii de apel.
Curtea, având în vedere că partea adversă nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri noi solicitată de apelanta reclamantă, urmează să încuviințeze proba cu înscrisuri reprezentând declarații de martori date într-o altă cauză, respectiv dosarul nr._ al Tribunalului Prahova și constată administrată proba cu înscrisuri prin depunerea la dosar și comunicarea acestora.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelului.
Avocat O. M., având cuvântul pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor arătate în cadrul cererii de apel, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că reclamanta a avut calitatea de salariat în cadrul societății în perioada 01.04._83, prin reconsiderarea vechimii în muncă a acesteia.
Astfel, consideră că vechimea în muncă se poate reconstitui, în toate modalitățile prevăzute de disp. art. 279 alin.2 din Codul Muncii, în sensul că proba se poate face prin înscrisuri sau alte probe, inclusiv proba testimonială așa cum a făcut la acest moment în cauza de față.
Arată că din înscrisurile depuse, respectiv sentința civilă nr. 112/13.01.2014 rezultă fără putință de tăgadă că apelanta reclamantă a prestat activitate în mod neîntrerupt în cadrul societății intimate, nu numai în mod sezonier, iar din depozițiile martorilor audiați în celălalt dosar rezultă că apelanta reclamantă a prestat activitate inclusiv în perioada dedusă judecății.
Mai mult, solicită a se observa că din probatoriul administrat în cauză rezultă că apelanta a fost transferată la o altă unitate în anul 1985, ori instituția transferului, în accepțiunea legislației muncii, nu poate fi raportată decât la o persoană cu statut de angajat, cum a fost și apelanta reclamantă, excluzând caracterul sezonier al activității.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat Ș. T., având cuvântul pentru intimata pârâtă . SA Ploiești, arată că motivele sunt prezentate pe larg în întâmpinare, făcând scurte aprecieri în sensul că potrivit disp. art. 279 alin.1 din Codul Muncii, vechimea în muncă se probează cu carnetul de muncă, iar carnetului de muncă al apelantei reclamante, având . de ILF M. la 5.09.1985, consemnează o vechime în muncă de 124 de zile în anul 1985, în funcția de lucrător gestionar sezonier, în acest sens fiind emisă și adeverința de vechime în muncă nr. 2436/1985.
De asemenea, în carnetul de muncă al reclamantei nu sunt înscrise alte perioade de muncă, care să dovedească vechimea în muncă pentru perioada solicitată de reclamantă.
Referitor la proba cu înscrisuri, reprezentate de declarațiile de martori audiați într-un alt dosar, arată că acestea se referă la o cu totul altă perioadă decât ce solicitată de reclamantă în cauza de față și nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Cu privire la instituția transferului, arată că din copia carnetului de muncă depusă la dosarul cauzei rezultă o cu totul altă situație decât cea învederată în cererea de apel.
Solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, la data de 11.09.2014, pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanta P. V. a solicitat în contradictoriu cu S.C. A. L. Fructe S.A. ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligate parata sa emită o adeverință din care sa rezulte ca a avut calitatea de salariat in cadrul societății în perioada 01.04._83, prin reconstituirea vechimii în munca, invocând în acest sens dispozițiile art.269 din Codul Muncii.
Astfel reclamanta arata ca a fost încadrata în funcția de vânzătore la CFL M., începând cu data de 01.01.1986, desfășurând activitate în mod continuu și permanent la magazinul de desfacere ce deservea societatea, a cărui activitate avea caracter permanent.
Reclamanta mai arata ca parata nu i-a eliberat adeverințe privind vechimea în munca decât pentru perioada incomplete, motivând ca în lipsa arhivei CLF M. ca a fost distrusă în incendiu, nu îi poate elibera adeverința solicitată, și mai precizează ca în lipsa documentelor de arhiva este in imposibilitate de a reconstitui vechime in munca pentru perioada 01.04.1978—1.01.1983,calea judecătorească fiind singura de care poate uza.
Reclamanta solicita in dovedirea acțiunii proba cu înscrisuri, acțiunea fiind întemeiata în drept pe disp.art.296 alin.2 din Codul Muncii.
În apărare pârâta prin întâmpinare solicita respingerea acțiunii ca nelegală și nefondată întrucât societatea i-a eliberat Adeverința nr.1207/30.05.2003 si Adeverința nr.64/23.23.04.2012 ce au cuprins doar o parte din perioada solicitata (01.04._86),pentru restul perioadei societatea arătând că nu deține acte doveditoare, iar în urma unui demers judiciar prin sentința civila nr.112/13.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, societatea a fost obligată să îi emită adeverință pentru perioada 01.01._85.
Pârâta considera ca anterior datei de 31.12.2010 vechime in munca se probează cu carnetul de munca potrivit art.289 din Codul Muncii,iar carnetul de munca eliberat de I.L.F. M. la data de 05.09.1985 conține date referitor la perioada lucrata de 124 de zile in anul 1985, în funcția de lucrător sezonier, în acest carnet nefiind înscrise și alte perioada lucrate de reclamanta,iar reclamanta nu a solicitat completarea sau înlăturarea altor erori materiale din cuprinsul acestui document.
Pârâta atestă și faptul că din evidențele deținute reclamanta a lucrat ca muncitor sezonier în perioadele menționate în adeverința nr.1207/30.02.2003,o perioada scurta de timp, reprezentanții societății efectuând reconstituire timpului de munca prestat de reclamanta in perioada 01.04._83 prin analiza statelor de plata si nu crede ca este posibil ca in perioadele in care nu se dețin documente reclamanta sa fi avut statutul de lucrător, chiar si sezonier.
In dovedirea cererii se solicita proba cu înscrisuri si cheltuieli de judecata.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 291 din 4 februarie 2015, a respins acțiunea formulată de P. V. în contradictoriu cu S.C. A. L. Fructe S.A. Ploiesti, ca neîntemeiată și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Reclamanta P. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligate pârâta să emită o adeverință din care sa rezulte ca a avut calitatea de salariat in cadrul societății în perioada 01.04._83, prin reconstituirea vechimii în munca.
Astfel anterior acestui litigiu, prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova nr._, și soluționata prin Sentința civila nr.112/13.01.2014, reclamanta a solicitat obligarea paratei din prezenta cauza la eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte ca a fost salariata in cadrul acesteia in perioada 01.03.1983 - 20.09.
1985, prin reconstituire vechimii sala in munca.
Instanța a avut în vedere si depozițiile martorilor audiați in cauza respectivă și a admis acțiunea, reconstituind reclamantei vechimea în munca pentru perioada 01.01._85, astfel cu s-a solicitat prin cererea formulata.
În prezenta cauză se solicită o alta perioada de reconstituire a vechimii, ce nu a fost avuta in vedere in litigiul anterior, contestându-se înscrierile din aceleași adeverințe emise de unitatea preluată de către parata din prezenta cauza, respectiv adeverințele nr. 64/23.04.2012 si respectiv nr.1207/30.05.2003, ce au fost invocate si in litigiu soluționat anterior.
Astfel, apare de neînțeles de ce reclamanta nu a solicitat in cadrul litigiului soluționat prin sentința nr. 112/13.01.2014 a Tribunalului Prahova reconstituirea vechimii in munca si pentru perioada dedusa judecății in prezenta cauza 01.04._83,cat timp la momentul promovării demersului judiciar era in posesia acestor adeverințe.
Pe de alta parte instanța a constatat că în perioada 01.04._83, în cuprinsul adeverințelor sunt menționate perioade lunare in care reclamanta a prestat activitate intre 1zi si 24 de zile neputând fi acceptata situația ca în lunile respective nu a fost găsită doar o fila ori un stat de prezenta zilnic, în condițiile în care se susține ca arhivă a fost parțial distrusa in incendiu.
În concluzie, fata de probele pe care reclamanta a înțeles sa le administreze in prezenta cauza, Tribunalul a apreciat că înscrisurile depuse de reclamanta nu sunt concludente si nu fac proba deplina care sa ateste ca in perioada solicitata 01.04._83,reclamanta a lucrat cu caracter de continuitate si permanent în funcția de vânzător magazin legume fructe, Adeverințele nr. 64/23.04.2012 si respectiv nr.1207/30.05.2003 atestând în fapt, în perioada dedusa acțiunii caracterul sezonier de zilier, al muncii prestate de reclamanta la unitatea parata.
Potrivit art.2(1) din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de munca, in vigoare in perioada dedusă judecății, carnetul de munca se întocmește pentru personalul încadrat pe baza de contract de munca și pentru membrii cooperativelor meșteșugărești,iar art.4.1 menționează - carnetul de munca este un act personal al titularului și nu poate fi cedat sau înstrăinat. Carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în munca, acesta având dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet; la încetarea activității sau în caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi.
În aceasta situație, reclamanta avea si obligația de a se adresa angajatorului pentru completarea înscrierilor din carnetul de muncă, fapt ce creează prezumția că pentru perioada menționata în acțiune aceasta a prestat activitate sezoniera, fără a avea un contract de munca legal încheiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei să-i elibereze adeverința din care să rezulte întreaga perioada cât a fost salariată a acesteia în vederea întocmirii dosarului de pensionare, dar aceasta i-a emis adeverințe pentru o perioada incompletă, numai pentru perioadele pentru care a dispus de documente, motivând ca arhiva CLF M., unde a fost încadrată a luat foc.
A menționat apelanta că a lucrat în cadrul societății preluate de către pârâta din prezenta cauza și în perioada 1.04.1978 - 1.01.1983, în mod continuu, efectiv și în aceeași funcție, respectiv de vânzător la magazinul ce desfăcea produse ale societății, precum și altele, dar în lipsa documentelor din arhiva CLF M., care a luat foc, a fost în imposibilitate de a-și reconstitui vechimea integrală în muncă, inclusiv pentru perioada indicată în acțiune.
A considerat apelanta reclamantă că în mod greșit instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul Muncii vechimea în muncă până la data de 31.12.2010 se probează numai cu carnetul de muncă, acesta fiind motivul pentru care pârâta a invocat imposibilitatea emiterii adeverinței si pentru perioada indicată în acțiune. În opinia sa și în conformitate cu art. 279 alin 2 din același act normativ, după data abrogării Decretului 92/1976 privind carnetul de munca, vechimea în muncă stabilită până la data de 31.12.2010 se reconstituie, la cerere, de către instanța competenta sa soluționeze conflictele de munca, pe baza înscrisurilor sau altor probe, inclusiv proba testimoniala, din care sa rezulte existenta raporturilor de munca.
Astfel, din depozițiile martorilor propuși si audiați cu ocazia cercetării judecătorești in dosarul nr._, depoziții de care a înțeles să se folosească ca înscrisuri noi in apel, a reieșit faptul ca atât anterior, cât și în perioada indicată în acțiune a prestat activitate în mod continuu și efectiv în cadrul CLF M., a cărei activitate a fost preluata de către parata, în funcția de vânzătoare la magazinul de desfacere a produselor acesteia și nu numai, că activitatea sa se desfășura în toata perioada anului, inclusiv în sezonul rece și nu în mod sezonier cum se retine de către instanța .
Mai mult decât atât, tot din depozițiile martorilor a reieșit faptul ca in toata aceasta perioada a fost colega de serviciu cu soțul său, care se ocupa mai mult de aprovizionarea magazinului,aceasta fiind aceea care asigura in mod continuu si permanent desfacerea produselor, motiv pentru care motivația in sensul ca activitatea sa ar fi fost sezoniera, determinata de însuși caracterul sezonier al mărfurilor care se comercializau in magazin, nu poate fi reținuta .
De asemenea, este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că înscrisurile depuse nu sunt concludente și nu au făcut dovada deplină care să ateste că în perioada dedusă judecății a prestat activitate cu caracter continuu, în condițiile în care din sentința civilă nr. 112/13.01.2014 reieșea fără putința de tăgadă că a produs un început de dovadă scrisă din care a reieșit caracterul de continuitate al activității sale în cadrul pârâtei, inclusiv în perioada dedusă judecății în prezenta cauza.
Totodată, caracterul de continuitate al activității pe care a prestat-o în cadrul CLF M. ar fi trebuit analizat și prin prisma faptului că, așa cum reiese din înscrisurile existente la dosar, respectiv copia carnetului de muncă, în anul 1985 a fost transferată la o altă unitate, la care a și încetat activitatea, ori instituția transferului în accepțiunea legislației muncii, raportat la data când acesta a avut loc, respectiv luna septembrie 1985 nu poate fi raportat decât la o persoană cu statut de angajat cum a fost și ea, excluzând caracterul sezonier al activității.
Având în vedere motivele invocate, apelanta a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr. 291/4.02.2015 a Tribunalului Prahova și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei să emită o adeverință din care să rezulte că a fost salariata pârâtei, ca succesoare în drepturi și obligații a CLF M. în perioada 1.04.1978 - 1.01.1983, prin reconstituirea vechimii sale în muncă pentru această perioadă.
La data de 14.04.2015, intimata pârâtă . SA Ploiești a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect că prin acțiunea pendinte reclamanta P. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligată pârâta să emită o adeverință din care sa rezulte ca a avut calitatea de salariat in cadrul societății în perioada 01.04._83, prin reconstituirea vechimii în munca, contrar mențiunilor din adeverințele nr. 64/23.04.2012 si respectiv nr.1207/30.05.2003, adeverințe ce mai fuseseră contestate și într-un litigiu soluționat anterior prin sentința civila nr.112/13.01.2014, prin care aceeași reclamantă a obținut obligarea paratei din prezenta cauza la eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte ca a fost salariata in cadrul acesteia in perioada 01.03._85, prin reconstituire vechimii sale in munca.
Pentru a face dovada pretențiilor sale apelanta-reclamantă a solicitat a se reține declarațiile martorilor audiați în litigiul anterior, litigiu în care nu a solicitat reconstituirea vechimii în muncă și pentru perioada vizată prin cererea pendinte, deși, în deplină cunoștință de cauză cu privire la mențiunile adeverințelor nr. 64/23.04.2012 si respectiv nr.1207/30.05.2003, putea s-o facă.
Având în vedere că în procesul civil operează principiul nemijlocirii în administrarea probelor, copiile declarațiilor de martori luate într-un alt dosar, de care apelanta-reclamantă se prevalează în acțiunea pendinte, putând fi valorizate doar ca înscrisuri extrajudiciare și numai în măsura în care se coroborează cu alte probe, că, astfel cum am arătat, deși, în deplină cunoștință de cauză cu privire la mențiunile adeverințelor nr. 64/23.04.2012 si respectiv nr.1207/30.05.2003, în cadrul litigiului soluționat prin sentința civila nr.112/13.01.2014 aceasta a înțeles s-o conteste numai cu privire la perioada 01.03._85, că în mod just prima instanță a apreciat că, în condițiile în care pentru perioada vizată în cuprinsul adeverințelor sunt menționate perioade lunare in care reclamanta a prestat activitate intre 1zi si 24 de zile, chiar dacă se reține susținerea că arhivă a fost parțial distrusa in incendiu nu poate fi acceptata ideea ca pentru lunile respective nu ar fi fost găsită doar o fila ori un stat de prezenta zilnic, că transferul acesteia la Ploiești la data de 01.01.1986, în cadrul aceleiași întreprinderi, apare după încheierea la 5.09.1985 a contractului de muncă nr. 7292, că apelanta-reclamantă nu a solicitat completarea mențiunilor din carnetul de muncă, deși putea s-o facă, conform legislației în vigoare în perioada de referință, Curtea reține că apelul acesteia este nefondat.
În consecință, apreciind ca temeinică și legală sentința nr. 291 din 4 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, va respinge ca nefondat apelul declarat.
Conform art. 435 c.proc.civ. va obliga apelanta la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta P. V., cu domiciliul în .. 28, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 291 din 4 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă . SA PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 27, județul Prahova, ca nefondat.
Obligă apelanta la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red.MP
Tehnored.CC
4 ex./05.06.2015
d.fond._ Tribunalul Prahova
j. fond C. A. M.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 187/2015.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 113/2015.... → |
|---|
