Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 187/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 187/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 4299/105/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 187
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în municipiul București, Piața Gării de Nord nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. 1916 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. I., cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură Bodăescu L. din comuna Păulești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul se află la primul termen de judecată și este motivat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarul, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub. nr._, reclamantul U. I. a chemat în judecată pârâta S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori București - S. Comerciala de Exploatare a Vagoanelor de Dormit, Cușeta, Restaurant și bar „CFR GEVARO" -SA, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea intimatei Ia plata drepturilor bănești ce i se cuvin potrivit CCM, pe ultimii trei ani, anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecata (mai 2010- mai 2013), respectiv:
- primele reprezentând Ziua ceferistului, primele ce li se cuvin potrivit CCM cu ocazia sărbătorilor de Paste și C., al 13-lea salariu, contravaloarea bonurilor de masa, prima de vacanta, precum și diferențele salariate rezultând din aplicarea corecta a coeficientului de ierarhizare a claselor de salarizare potrivit formulei stabilite în anexa 1 și 2 din CCM, și art. 41 alin 3 lit. a din CCM unic la nivel Transporturi, la o valoare a salariului minim de baza brut de 700 lei, urmând ca la salariul recalculat sa se aplice sporurile legale.
- obligarea intimatei la plata sporului corespunzător cumulului de funcții, precum și reactualizarea cu rata inflației a sumelor solicitate pana la plata efectiva.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este salariatul intimatei, așa cum rezulta din cuprinsul carnetelor de munca anexate prezentei cereri.
A menționat că, deși în cuprinsul CCM la nivel de unitate sau la nivel de ramura transporturi se stipulează ca este îndreptățit sa primească și drepturile bănești sus menționate, intimata nu a înțeles sa respecte clauzele acestor contracte .
A mai arătat reclamantul că, potrivit art. 69 lit. b din CCM la nivel de SNTFC CFR CALATORI SA, se prevede ca, pentru ziua ceferistului se va acorda o premiere de cel puțin nivelul clasei 1 de salarizare, cu privire la primele de paste și crăciun din același contract se prevede la litera a art. 69, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. sa va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin Ia nivelul clasei 1 de salarizare, potrivit CCM Unic la nivel de ramura transporturi, art. 43 alin 2, lit. a și CCM la nivel de SNTFC CFR CALATORI SA, art. 32 alin. 1 și 2 și art. 33 alin 1, al 13-lea salariu este justificat pentru întreaga perioada în litigiu și, în ceea ce privește c/valoarea bonurilor de masa și a primei de vacanta, este îndreptățit întrucât potrivit CCM unic la nivel de ramura și CCM la nivel de SNTFC CFR Calatori și Legea 142/1998 prevăd obligativitatea acordării acesteia.
Cu privire la obligarea la diferențele salariale rezultate din aplicarea corecta a coeficientului de ierarhizare, arată că, potrivit anexei 2 din CCM, salariul de baza brut corespunzător fiecărei clase de salarizare se va calcula după următoarea formula: S=S clasa 1XK, unde S este salariul de baza brut corespunzător fiecărei clase de salarizare respective, S clasa 1 este salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare și K este coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.
Se precizează în aceeași anexa faptul ca salariul minim de baza brut în cadrul SNTFC CFR Calatori este superior nivelului salariului de baza minim brut pe tara, iar potrivit art. 41 alin 3 lit. a din CCM la nivel de ramura valoarea acestuia este de 700 Iei.
Așadar, intimata trebuia să aibă ca și baza de calcul al salariului, salariul minim de baza brut din cadrul SNTFC CFR Calatori, care nu trebuia sa fie inferior salariului de baza minim brut pe tara, respectiv suma de 700 lei.
La data de 07.06.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetenta teritorială a Tribunalului G. fata de prevederile art. 28 din Legea 62/ 2011 a Dialogului social.
În acest sens, a precizat ca reclamantul, în numele membrilor săi, își are sediul în localitatea București, . Nord nr. 1-3, sector 1.
Referitor la excepția prescripte dreptului material la acțiune a arătat că, potrivit art. 268 alin 1. lit. e din Cod Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de munca, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Munca ori a unor clauze ale acestuia, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, din conținutul cererii de chemare în judecata, rezultă că drepturile bănești solicitate de către reclamant își au izvorul în Contractul Colectiv de Munca și ele se raportează la Anexa nr. 1 din C.C.M, anume la salariile de baza brute corespunzătoare claselor de salarizare. Drepturile bănești solicitate sunt calculate ținând cont de coeficientul de ierarhizare indicat în tabelul din Anexa mai sus precizata, raportat la salariul minim de 700 lei brut garantat în plata, potrivit dispozițiilor legale. Sumele solicitate sunt pentru perioada octombrie_10.
Totodată, a mai arătat că, față de situația de fapt expusă mai sus, rezultă că drepturile bănești solicitate nu sunt drepturi de natura salariala, ci drepturi bănești prevăzute în clauze ale Contractului Colectiv de Munca aplicabil la nivel de unitate la care termenul de prescripție este de 6 luni. Drepturile bănești solicitate nu fac parte din salariu, întrucât salariul de baza și cu sporurile aferente de care beneficiază salariatul sunt trecute în Contractul Individual de Munca, pe de alta parte, nici unul dintre reclamanți nu a fost încadrat la salariul minim brut pe tara. Așa cum reiese din Înscrisurile de la dosarul în cauza, salariile negociate și acordate reclamanților în perioada octombrie_10, sunt peste nivelul salariului minim brut de 700 lei și acestea au fost acordate în funcție de pregătirea profesionala, funcția ocupata, de sporurile privind condițiile periculoase, pentru timpul lucrat în timpul nopții, pentru munca prestata în zilele nelucrătoare și sărbători legale.
Ca atare, părțile au înțeles, de comun acord, ca pentru anii 2009 și 2010, sa stabilească un alt salariu minim la nivelul societății, precum și alți coeficienți de ierarhizare, decât cei prevăzuți în CCM la Nivel de R. Transporturi si, prin urmare, instanța de judecata este ținuta sa analizeze cererea reclamantului prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publica.
Mai mult, contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil pentru anii 2009 – 2010, a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din CCM. la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009 - 2010, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008 – 2010, la art. 4, se prevede prelungirea valabilității acestui contract pe o perioada de 48 de luni, stabilindu-se salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare, valabile de la 01.07._12.
Salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al reclamantului, se încadrează atât în prevederile CCM încheiat la nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin CCM la nivel de S.N.T.F.C „CF.R." S.A.. și CCM la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase și coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare și, mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fi asimilata cu salariul minim de 700 lei prevăzut de CCM pe Ramura Transporturi, deoarece în acest contract colectiv nu sunt prevăzute clase de salarizare ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Referitor la solicitarea reclamantului de acordare a drepturilor bănești incluse în cererea de chemare în judecata, arată că invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile pe care le solicita reclamantul pe anii 2010-2013.
Cu privire la acordarea primei ocazionate de Ziua Ceferistului pe anii 2010-2013, invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune la privire la acordarea premierii anuale acordate de Ziua Ceferistului pentru anii 2010-2013, precum și a ajutorului materiale de Paste pe anii 2010-2013.
Aceste drepturi salariale solicitate de reclamanta, deși sunt drepturi patrimoniale, nu sunt drepturi de natura salariala, ci sunt drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de munca, cu un regim juridic distinct.
Premierea de Ziua Ceferistului nu reprezintă contraprestația unei munci depuse de salariat, ci o recompensa acordata în considerarea calității de „ceferist", în timp ce ajutorul material de Paste se acorda cu o ocazie prestabilita, în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de munca.
Astfel drepturile solicitate nu se acorda lunar, în raport de munca prestata, așa cum se acorda drepturile salariale.
Având în vedere ca dreptul de a cere acordarea premierii de Ziua Ceferistului s-a născut la 23 aprilie 2009, 23 aprilie 2010, dreptul a solicita ajutorul material de Paste s-a născut la 19 aprilie 2009, 04 aprilie 2010, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 26.04.2012 și la prevederile art. 283 1 lit. e din Codul Muncii, rezulta ca dreptul material la acțiune privind acordarea premierii anuale de Ziua Ceferistului pe anii 2010-2013 și ajutorul material de Paste pe anii 2010-2013, este prescris.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de Paste pentru anul 2009, respectiv, pentru ziua de 19.04.2009, se arată faptul ca, în perioada 01.03._09, nu s-a încheiat CCM la nivel de societate și, de asemenea, cererea reclamantului este neîntemeiata, cele doua drepturi urmând a fi acordate pentru anul 2010.
Pentru ambele capete de cerere se face precizarea ca, în cauza, nu este vorba de un conflict de munca izvorând dintr-un contract individual de munca, situație în care cererea ar fi putut fi formulata . 3 ani de zile de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel cum este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, ci este vorba despre neexecutarea unor clauze din CCM în care este operabil termenul prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. 3 din Codul Muncii.
Referitor la solicitarea privind acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2010-2013, se solicită respingerea ca neîntemeiata, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) și (3) din Contractele Colective de Muncă aplicabile pentru anii 2006 -2008, la nivelul CF.R. Călători, precum și în temeiul art. 30 alin. (1) și alin. (3) din Contractul Colectiv de Munca, la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008.
Referitor la acordarea primei de C. pe anii 2010-2010, se arată că această prima se acorda la finele anului în curs și numai de către contractul colectiv de munca, având un regim juridic distinct.
Referitor la solicitarea privind acordarea tichetelor de masa pe anii 2010-2013, se arată că, în perioada solicitată, acordarea tichetelor de masă, a fost reglementată de prevederile art. 81 din CCM-ul la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009-2010, potrivit căruia: "fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale".
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și cu expertiză contabilitate – drepturi salariale T. C. D..
Prin sentința civilă nr. 1916 din 4 septembrie 2014, Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în temeiul disp. art. 268 alin. 1 lit. „e" din Codul Muncii.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul U. I. și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențe de drepturi salariale aferente perioadei mai_10, potrivit art. 41 din CCM R. Transporturi, în sumă de 3408,24 lei net actualizat.
De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada mai 2010 - mai 2013, al 13-lea salariu (salariu suplimentar) pentru anii 2011 și 2012, Primă P. pentru anii 2011, 2012, 2013, Primă C. pentru anii 2011 și 2012, Primă de ziua Ceferistului pe anii 2011 și 2012 și Primă de Vacanță pentru anii 2011 și 2012, în sumă de_,65 lei net actualizat.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sporului pentru cumul de funcții, ca neîntemeiat.
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este salariatul societății pârâte, iar prin acțiunea formulată a solicitat drepturile salariale menționate în petitul acțiunii pentru perioada cu trei ani, anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecata (mai 2010-mai 2013), cât și actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul disp.art.248 c.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedura ori de fond, situație fata de care a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, în temeiul disp. art.268 alin.1 lit. e din Codul Muncii, tribunalul a respins aceasta excepție, întrucât în cauza, drepturile salariale solicitate, chiar daca izvorăsc din clauze contractuale, se prescriu în termenul general de 3 ani menționat de disp. art. 268 alin.2 Codul Muncii.
Față de solicitarea reclamantului, formulate în cuprinsul acțiunii, în sensul administrării probei cu expertiza contabila, prin care să fie calculate drepturile salariale cuvenite acestuia, prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil T. C. D., înregistrat la BLEJ de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 605/13.08.2014, expertul a calculat valoarea diferențelor de drepturi salariale ce i se cuvin reclamantului, pentru perioada mai 2010-mai 2013.
Tribunalul a mai reținut că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de prevederile CCM la nivel de ramura Transporturi, iar la art.41 alin. 3, se menționează ca salariul de baza la nivel de ramura este de 700 lei, raportat la situația că parata a calculat salariul reclamantului prin luarea în calcul a unui alt salariu de baza minim, aferent clasei I de salarizare, ceea ce înseamnă că reclamantul poate beneficia de diferențe salariale în care sunt incluse și sporurile recalculate, în suma de 3408,24 lei net actualizat, cu mențiunea ca aceasta suma reprezintă drepturile salariale menționate pentru perioada mai_10, întrucât la 31.12.2010, CCM la nivel de ramura Transporturi a fost denunțat de către patronatul unităților feroviare, nemaiproducând efecte față de pârâtă.
Instanța a considerat ca, potrivit disp. art.8 și a art.11 din Legea nr.130/1996, abrogata prin Legea nr.62/2011, clauzele CCM produc efecte pentru toți salariații din ramura de activitate pentru care a fost încheiat respectivul CCM, în speță și pentru salariați ai unităților din domeniul feroviar, astfel încât, în măsura în care unitatea constata ca unele clauze din CCM la nivel de societate, stabilesc drepturi inferioare celor menționate în CCM-ul la nivel de ramura, avea obligația sa armonizeze aceste contracte cu CCM pe ramura în sensul acordării către salariați a drepturilor mai favorabile menționate în acest CCM, nefiind necesar ca asupra nulității unor clauze contractuale sa se pronunțe instanța de judecata.
Referitor la tichetele de masa aferente perioadei mai 2010-mai 2013, acestea sunt datorate de pârâtă, în temeiul art.81 din CCM 2009-2010, art.109-CCM 2011-2012 și art. 104(5) din CCM 2012-2014, fiind calculate în mod corespunzător, actualizate de către expert la suma de 3230,97 lei.
De asemenea, în temeiul CCM la nivel de societate, reclamantul beneficiază de suma de 2895,21 lei, reprezentând cuantumul actualizat al celui de al 13-lea salariu pe anii 2011-2012, cu mențiunea ca, pentru anul 2010, acest drept nu s-a acordat potrivit Actului adițional nr.1708/21.04.2010, la CCM 2009-2010.
Reclamatul beneficiază și de prima de Paste pentru anii 2011, 2012 și 2013, cat și de prima de C. și de Ziua CFR-istului pe anii 2011 și 2012, în conformitate cu dispozițiile din CCM pe anii 2011-2014, cu mențiunea ca, pe anul 2010, aceste drepturi nu pot fi acordate potrivit actului adițional mai sus menționat, cuantumul actualizat al acestor drepturi fiind calculate de expert la suma de 5154,82 lei.
Instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze și de suma de 2724,65 lei, reprezentând prima de vacanta pe anii 2011-2012 (ajutor material pentru recuperarea forței de munca), cu aceleași precizări privind neacordarea acestui ajutor în anul 2010, expertul stabilind un cuantum actualizat al primei de vacanta în suma actualizată de 2724,65 lei.
În legătura cu capătul de cerere privind sporul pentru cumulul de funcții, Tribunalul a respins aceasta cerere, întrucât, din probele administrate de reclamant, nu a rezultat că acesta a îndeplinit și altă funcție în cadrul pârâtei și că poate beneficia de sporul pentru cumul de funcții.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențe de drepturi salariale aferente perioadei mai_10, potrivit art. 41 din CCM R. Transporturi, în sumă de 3408,24 lei net actualizat; drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada mai 2010 - mai 2013, al 13-lea salariu (salariu suplimentar) pentru anii 2011 și 2012, Primă P. pentru anii 2011, 2012, 2013, Primă C. pentru anii 2011 și 2012, Primă de ziua Ceferistului pe anii 2011 și 2012 și Primă de Vacanță pentru anii 2011 și 2012, în sumă de_,65 lei net actualizat și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sporului pentru cumul de funcții, ca neîntemeiat.
Instanța, în temeiul disp. art.452 cod.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului și cheltuieli de judecata în suma de 400 lei, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul judecării în fond a litigiului și, pe cale de consecința, respingerea acțiunii.
Se susține că raportul de expertiza întocmit în cauza nu i-a fost comunicat de către instanța pentru a putea face eventuale obiecțiuni cu privire la concluziile acestuia.
La articolul 336 alin. 1 Cod Procedura civila, se prevede că concluziile și constatările motivate ale expertului vor fi consemnate intru-un raport scris care va fi depus cu cel puțin 10 zile inainte de termenul de judecata.
La termenul de judecata din data de 04.09.2014, instanța de judecata a pus în discuția părților raportul de expertiza. Pentru a putea pune în discuție o astfel de lucrare, instanța de judecata trebuia să trimită părților raportul de expertiza pentru a putea verifica veridicitatea datelor aflate în acest raport și de a formula eventuale obiectiuni la acesta. Menționează că acest raport de expertiza nu i-a fost comunicat, sens în care, prin hotărârea data, instanța a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Acest motiv de casare este prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod Procedura Civila.
Articolul 494 Cod Procedura Civila prevede ca dispozițiile de procedura privind judecata în prima instanța și în apel se aplica și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.
Pentru aceste motive, solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Pe fondul cauzei, susține apelanta că, potrivit art. 268 alin 1. lit e din Cod Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de munca în cazul neexecutarii Contractul Colectiv de Munca ori a unor clauze ale acestuia, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Din conținutul cererii de chemare în judecata, rezultă că drepturile bănești solicitate de către reclamanta își au izvorul în Contractul Colectiv de Munca și ele se raporteza la Anexa nr. 1 din C.C.M., anume la salariile de baza brute corespunzătoare claselor de salarizare. Drepturile bănești solicitate sunt calculate tinand cont de coeficientul de ierarhizare indicat în tabelul din Anexa mai sus precizata, raportat la salariul minim de 700 lei brut garantat în plata, potrivit dispozițiilor legale. Sumele solicitate sunt pentru perioada octombrie_10.
Față de situația de fapt expusa mai sus, rezultă ca drepturile bănești solicitate nu sunt drepturi de natura salariala, ci drepturi bănești prevăzute în clauze ale Contractului Colectiv de Munca aplicabil la nivel de unitate, la care termenul de prescripție este de 6 luni. Drepturile bănești solicitate nu fac parte din salariu, întrucât salariul de baza și cu sporurile aferente de care beneficiază salariatul, sunt trecute în Contractul Individual de Munca, pe de alta parte, nici unul dintre reclamanți nu a fost încadrat la salariul minim brut pe tara. Așa cum reiese din înscrisurile de la dosarul în cauza, salariile negociate și acordate reclamanților în perioada octombrie_10, sunt peste nivelul salariului minim brut de 700 lei și acestea au fost acordate în funcție de pregătirea profesionala, funcția ocupata, de sporurile privind condițiile periculoase, pentru timpul lucrat în timpul nopții, pentru munca prestata în zilele nelucratoare și sărbători legale.
Pe fondul cauzei, în situația în care se vor respinge excepțiile invocate, învederează următoarele:
Contractul valabil incheiat este legea părților contractante - art. 236 alin. 4 Codul muncii (in vigoare în anii 2009, 2010, 2011), art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/ 1996).
Astfel, în perioada octombrie_10, în care reclamantul solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura Transporturi, valabil pentru 2008 - 2010 și sumele efectiv primite în conformitate cu prevederile art.7 și anexei 1 din C.C.M. Ia Nivel de SNTFC „C.F.R." S.A., a existat la S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori" CFR Calatori"- S.A. contract colectiv de munca valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2009/2010, al cărui prevederi au fost obligatorii pentru părți, conform dispozițiilor art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamantului.
Ca atare, părțile au înțeles, de comun acord, ca pentru anii 2009 și 2010, sa stabilească un alt salariu minim la nivelul societății, precum și alti coeficienții de ierarhizare, decât cei prevăzuți în C.C.M. la Nivel de R. Transporturi si, prin urmare, instanța de judecata este ținuta sa analizeze cererea reclamantului prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publica.
Mai mult, contractul colectiv de munca la nivel de unitate, aplicabil pentru anii 2009 – 2010, a fost încheiat cu respectarea contractului de muncă încheiat la nivel superior, respectiv Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare pe 2006/2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile din C.C.M. la Nivel de R. Transporturi nu sunt aplicabile în speță, fiind incidente cele la nivel de unitate și grup de unități feroviare.
Pentru anii 2009 - 2010, prin actul adițional nr. 370/20.06.2008, la Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare 2008 – 2010, la art. 4, se prevede prelungirea valabilității acestui contract pe o perioada de 48 de luni, stabilindu-se salariile de bază brute corespunzătoare claselor de salarizare valabile de la 01.07._12.
Salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al reclamantului se încadrează, atât în prevederile C.C.M. încheiat la nivel de unitate, cât și prevederilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități Feroviare.
Mai mult, prin C.C.M. la nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A.. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, sunt prevăzute clase și coeficienți de ierarhizare specifici activității feroviare și, mai mult, clasa 1 de salarizare nu poate fî asimilata cu salariul minim de 700 lei, prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi, deoarece, în acest contract colectiv, nu sunt prevăzute clase de salarizare, ci numai coeficienți de ierarhizare pentru diverse categorii profesionale.
Prin urmare, cererea reclamantului de plata a acestor drepturi bănești prin raportare la nivelul salariului minim de 700 lei, prevăzut de C.C.M. pe Ramura Transporturi nu are temei legal.
Având în vedere prevederile contractuale invocate mai sus și aplicabile în perioada în care reclamantul solicită diferența de salarii, se poate constata că drepturile cuvenite acestora în temeiul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, invocat în cererea introductivă și a celui individual de muncă, au fost plătite în mod corespunzător, societatea apelantă onorându-și obligațiile asumate întocmai și la timp.
Clauzele contractelor colective de munca încheiate la nivel inferior care conțin drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, sunt lovite de nulitate, însă nulitatea va fi constatata de instanța competenta la cererea părții interesate - art. 24 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 4 coroborat cu art. 8 alin. 2 și alin. 3 din Legea 130/ 1996 privind contractul colectiv de munca, aplicabila în perioada 2009 - 2010 de valabilitate a C.C.M. la Nivel de Unitate și C.C.M. la Nivel de G. de Unități.
Se poate reține ca, în perioada de valabilitate a C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, reclamantul, singur sau prin intermediul organizațiilor sindicale, avea posibilitatea legala sa solicite instanței competente constatarea nulității acestor clauze, în condițiile în care constatau ca clauzele prevăzute în art. 7 și anexa 1 din C.C.M. la Nivel de S. Naționala de Transport Feroviar de Calatori "CF.R. Calatori" - S.A., conțin drepturi la nivel inferior fata de drepturile prevăzute în Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi.
In acest context și în condițiile în care instanța de judecata, astfel sesizata, constata nulitatea acestor clauze, clauzele respective puteau fi renegociate, iar până la renegocierea acestora puteau fi înlocuite cu clauzele mai favorabile existente în contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata existentei contractului colectiv de munca - art. 268 alin. 1 pct. d Codul Muncii, (fost art. 283 alin. 1 lit. d).
Învederează că reclamanții solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultata dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 lei, prevăzut de dispozițiile art. 41 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Ramura Transporturi, valabil pentru 2008 - 2010 și sumele efectiv primite în conformitate cu prevederile art. 7 și Anexei 1 din C.C.M. Ia Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A.
Or, se poate observa cu ușurința faptul că, reclamanții solicită, practic, inlocuirea_unor clauze ale C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „C.F.R." S.A. și C.C.M. la Nivel de G. de Unități Feroviare, a căror existenta s-a încheiat la 31.12.2010, cu clauze mai favorabile existente în Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi, expirat și acesta Ia data de 31.12.2010.
Insa, asa cum a arătat anterior, conform prevederilor legale în vigoare la data existentei contractelor colective de munca, înlocuirea unor clauze ale acestora cu clauze mai favorabile existente în contractul de munca încheiat la nivel superior se poate face numai în urma sesizării instanței de judecata cu o cerere în constatarea nulității clauzelor respective.
F. de cele mai sus arătate, se solicită ca instanța să țină cont, la pronunțarea soluției în prezenta cauza, de următoarele aspecte: instanța de judecata nu a fost investita cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca la nivel de S.N.T.F.C. „CF.R." S.A.; chiar daca instanța de judecata ar califica cererea reclamanților ca fiind o cerere de constatare a nulității unor clauze ale C.C.M. la Nivel de S.N.T.F.C. „CF.R." S.A., o astfel de cerere ar fi tardiv introdusa prin raportare la prevederile art. 268 alin.l pct. d din codul muncii, motivat de faptul ca, atat CCM. la Nivel de S.N.T.F.C „CF.R." S.A. cât și CCM. la Nivel de G. de Unități Feroviare, au expirat la data de 31.12.2010, iar cererea reclamantului a fost introdusa în anul 2012, dupa expirarea acestor contracte colective de munca.
Totodată, clauzele CCM la Nivel de S.N.T.F.C „CF.R." S.A. și CCM la Nivel de G. de Unități Feroviare, nu pot fi inlocuite de către instanța de judecata cu clauzele mai favorabile prevăzute în Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi, în lipsa unei cereri de constatare a nulității acestora introdusa în termenul legal prevăzut de art. 268 alin.l lit. d din Codul Muncii.
Referitor la solicitarea reclamantului de acordare a drepturilor bănești incluse în cererea de chemare în judecată, precizează că invocă excepția precrierii dreptului la acțiune pentru drepturile pe care le solicita reclamantul pe anii 2010-2013.
Referitor la acordarea primei ocazionate de Ziua Ceferistului pe anii 2010-2013, invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii anuale, acordate de Ziua Ceferistului pentru anii 2010-2013, precum și a ajutorului materiale de Paste pe anii 2010-2013.
Reclamanta solicita drepturile menționate mai sus, în baza prevederilor prevăzute în contractul colectiv de muncă, art. 69 și art. 71 CCM.
Aceste drepturi salariale solicitate de reclamantă, desi sunt drepturi patrimoniale, nu sunt drepturi de natura salariala, ci sunt drepturi stabilite prin clauzele contractului colectiv de munca, cu un regim juridic distinct.
Premierea de Ziua Ceferistului nu reprezintă contraprestația unei munci depuse de salariat, ci o recompensa acordata în considerarea calității de „ceferist", în timp ce ajutorul material de Paste se acorda cu o ocazie prestabilita, în temeiul unei prevederi a contractului colectiv de munca.
Astfel, drepturile solicitate nu se acorda lunar, în raport de munca prestata, asa cum se acorda drepturile salariale.
Având în vedere natura juridica diferita a drepturilor salariale solicitate de reclamanta, se solicită să se constate ca obiectul acțiunii nu consta în plata unor drepturi salariale, ci în obligarea societății la respectarea unor clauze din CCM si, pe cale de consecința, există un conflict de drepturi, care se prescrie, în conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, în termen de 6 luni.
Având în vedere că dreptul de a cere acordarea premierii de Ziua Ceferistului s-a născut la 23 aprilie 2009, 23 aprilie 2010, dreptul a solicita ajutorul material de Paste, s-a născut la 19 aprilie 2009, 04 aprilie 2010, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 26.04.2012 și la prevederile art. 283 1 lit. e din Codul Muncii, rezulta că dreptul material la acțiune privind acordarea premierii anuale de Ziua Ceferistului pe anii 2010-2013 și ajutorul material de Paste pe anii 2010-2013, este prescris.
Chiar și în situația în care se va aprecia ca dreptul la acțiune nu curge de la data de 23.04, ci de la încetarea CCM ale cărui clauze nu au fost respectate, se poate constata că CCM pentru anul 2007-2008 a fost incheiat la data de 29.03.2007 și a fost înregistrat la Ministerul Muncii- DMSSF sub nr. 1625/29.03.2007, iar conform prevederilor art. 2 alin. 2 din acest contract, valabilitatea acestuia este pentru un an de zile, acesta expirând, deci, la 29.03.2008.
In ceea ce privește CCM pentru anul 2009-2010, acesta a fost înregistrat la Ministerul Muncii-DMSSF sub nr. 2572, la data de 04.06.2009.
Rezultă că, în perioada 01.03._09, nu a avut CCM la nivel de societate, astfel ca cererea reclamanților pentru premierea de Ziua Ceferistului este neîntemeiata.
In ceea ce privește acordarea ajutorului material de Paste pentru anul 2009, respectiv, pentru ziua de 19.04.2009, reiterează, deasemenea, faptul ca, în perioada 01.03._09, nu a încheiat CCM la nivel de societate și, de asemenea, cererea reclamantei este neîntemeiată, cele doua drepturi urmând a fi acordate pentru anul 2010.
Pentru ambele capete de cerere, precizează că, în cauza, nu este vorba de un conflict de munca izvorand dintr-un contract individual de munca, situație în care cererea ar fi putut fi formulata într-un termen de 3 ani de zile de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel cum este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, ci este vorba despre neexecutarea unor clauze din CCM, în care este operabil termenul prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. 3 din Codul Muncii.
Dealtfel, drepturile reclamate nu sunt prevăzute în niciun contract individual de munca.
Referitor la solicitarea reclamantei privind acordarea salariului suplimentar aferent anilor 2010-2013, se solicită respingerea acesteia, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) și (3) din Contractele Colective de Muncă aplicabile pentru anii 2006 -2008, la nivelul CF.R. Călători, precum și în temeiul art. 30 alin. (1) și alin. (3) din Contractul Colectiv de Munca, la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008: din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie, lunar, în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la sută din fondul de salarii realizat lunar."
Avându-se în vedere prevederile art. 982 Cod Civil, conform cărora: "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg", precum și prevederile art.983 din Codul civil conform cărora "când există îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă", rezultă, indubitabil, că art. 32 alin. (1) și (3) din contractele colective de muncă aplicabile pentru anii 2006-2008, la nivelul CF.R. Călători și prevederile din anexa nr. 6 la aceste contracte, sunt interpretate, precum și aplicate, astfel: salariul suplimentar pentru muncă ireproșabilă se acordă față de criteriile menționate în anexa nr. 6 la contracte, sub condiția ca societatea să fi avut în anii 2007- 2009, venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Precizează faptul că această condiție, respectiv constituirea fondului necesar pentru acordarea salariului suplimentar din veniturile realizate, nu a putut fi îndeplinită de societate, deoarece, fiind o societate cu capital de stat, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2001 și prevederilor O.U.G. nr. 79/2008, avea obligația respectării prevederilor din aceste acte normative, conform cărora: " ...indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității...".
Referitor la acordarea primei de C. pe anii 2010-2010, se precizează că aceasta prima se acorda la finele anului în curs. Aceasta prima se acorda de către contractul colectiv de munca, având un regim juridic distinct.
Si în acest caz, invocă excepția prescrierii dreptului material la acțiune în conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, fiind în prezenta unui conflict de drepturi.
Aceasta premiere se acorda numai în situația în care societatea are profit în cursul anilor 2010-2013.
Pentru anul 2010, precizează: “Prevederile art. 69 alin. 1 lit. A din CCM la nivel de unitate valabil pe anii 2009- 2010 reglementyeaza faptul ca ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de C., aferente anului 2009 se aplica cu 01.01.2010, sens în care cererea reclamantei este lipsita de temei legal, neexistand pentru anul 2009 nicio prevedere legala la nivel de contract colectiv de munca pentru acordarea acestui drept”.
Se mai precizează, referitor la solicitarea reclamantei privind acordarea tichetelor de masa pe anii 2010-2013 că în perioada solicitată, acordarea tichetelor de masă, a fost reglementată de prevederile art. 81 din CCM-ul la nivel de unitate valabil pentru perioada 2009-2010, potrivit căruia: "fiecare salariat va primi câte un tichet de masă pe zi, conform prevederilor legale".
Prin urmare, rezultă fără echivoc faptul că solicitarea reclamanților constă în obligarea subscrisei la respectarea clauzelor contractuale din CCM-ul aplicabil la nivel de unitate.
Or, conform prevederilor art.283 alin.(l) lit. e) din Codul Muncii: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. "
Avându-se în vedere prevederile art.5 alin.(l) din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "angajatorul distribuie salariaților tichetele de masa, lunar, în ultima decada a fiecărei luni, pentru luna următoare", consideră că dreptul la acțiune, în cazul nerespectării de către societate a prevederilor art.81 din CCM-ul susmenționat, pentru perioada solicitată, s-a prescris în raport cu data introducerii cererii, respectiv 09.05.2013.
În subsidiar, învederează faptul că tichetele de masă nu sunt drepturi salariale, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 155 din Codul Muncii și nici venituri din salariu, astfel cum acestea sunt prevăzute de art.55 alin.(l)-(3) din Codul Fiscal și, pe cale de consecință, în speța de față, nu sunt aplicabile prevederile art.283 alin.l lit.c) din Codul Muncii.
Drepturile bănești solicitate și acordate de instanța de judecata, au fost suspendate, ele urmând a se acorda în cursul anului 2011, asa cum rezulta din actul adițional înregistrat la Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București sub nr. 1708/21.04.2010.
Tinand cont de cele menționate, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul judecării în fond a litigiului și, pe cale de consecința, să se respingă acțiunea.
In drept, își fundamentează apărarea pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Cod Procedura Civila, art. 488 pct. 5 Cod Procedura Civila, art. 223 alin. 3 Cod Procedura Civila.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, constată că motivele de apel sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul este salariatul societății pârâte, iar prin acțiunea formulată a solicitat drepturile salariale menționate în petitul acțiunii pentru perioada cu trei ani, anterior formulării cererii de chemare în judecata (mai 2010-mai 2013), cât și actualizarea acestor sume în raport de indicele de inflație la data plății efective.
În mod corect, tribunalul a respins excepția prescripției, întrucât, în cauza, drepturile salariale solicitate, chiar daca izvorăsc din clauze contractuale, se prescriu în termenul general de 3 ani menționat de disp. art. 268 alin. 2 Codul Muncii, fiind drepturi de natură salarială.
Reclamantul este îndreptățit să beneficieze de prevederile CCM la nivel de ramura Transporturi, iar la art.41 alin. 3, se menționează ca salariul de baza la nivel de ramura este de 700 lei, raportat la situația că parata a calculat salariul reclamantului prin luarea în calcul a unui alt salariu de baza minim, aferent clasei I de salarizare, ceea ce înseamnă că reclamantul poate beneficia de diferențe salariale în care sunt incluse și sporurile recalculate, pentru perioada mai_11, întrucât, la 31.01.2011, CCM la nivel de ramura Transporturi a fost denunțat de către patronatul unităților feroviare, nemaiproducând efecte față de pârâtă.
Potrivit disp. art. 8 și a art. 11 din Legea nr. 130/1996, abrogata prin Legea nr.62/2011, clauzele CCM produc efecte pentru toți salariații din ramura de activitate pentru care a fost încheiat respectivul CCM, în speță și pentru salariați ai unităților din domeniul feroviar, astfel încât, în măsura în care unitatea constată că unele clauze din CCM la nivel de societate, stabilesc drepturi inferioare celor menționate în CCM-ul la nivel de ramura, avea obligația să armonizeze aceste contracte cu CCM pe ramură, în sensul acordării către salariați a drepturilor mai favorabile menționate în acest CCM, nefiind necesar ca asupra nulității unor clauze contractuale să se pronunțe instanța de judecată.
Referitor la tichetele de masă, acestea sunt datorate de pârâtă, în temeiul art.81 din CCM 2009-2010, prelungit până la data de 31.01.2011.
De asemenea, în temeiul CCM la nivel de societate, reclamantul nu beneficiază de cuantumul actualizat al celui de al 13-lea salariu pe anii 2010-2011, întrucât, pentru anul 2010, acest drept nu s-a acordat potrivit Actului adițional nr. 1708/21.04.2010.
Reclamatul nu beneficiază de prima de Paste pentru anul 2010, cat și de prima de C. și de Ziua CFR-istului pe anul 2010, în conformitate cu dispozițiile din CCM pe anii 2009-2010, acestea neputând fi acordate potrivit actului adițional mai sus menționat. De asemenea, reclamantul nu este îndreptățit să beneficieze de prima de vacanta pe anul 2010, pentru același raționament.
În legătura cu capătul de cerere privind sporul pentru cumulul de funcții, în mod corect, Tribunalul a respins aceasta cerere, întrucât, din probele administrate de reclamant, nu a rezultat că acesta a îndeplinit și altă funcție în cadrul pârâtei și că poate beneficia de sporul pentru cumul de funcții.
Pe cale de consecință, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Curtea, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, va admite în parte apelul, va schimba în parte sentința, în sensul că drepturile salariale acordate prin sentința atacată vor fi calculate și acordate doar până la data de 31.01.2011.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători București – Sucursala de Transport Feroviar de Călători București, cu sediul în municipiul București, Piața Gării de Nord nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. 1916 din 4 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant U. I. cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură Bodăescu L. din comuna Păulești, ., județ Prahova și, în consecință:
Schimbă în parte sentința în sensul că drepturile salariale acordate prin sentința atacată vor fi calculate și acordate doar până la data de 31.01.2011.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
4 ex./27.02.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond G. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 375/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 775/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
