Contestaţie act. Sentința nr. 151/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 151/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 3935/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.855
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Președinte – V. G.
Judecător –V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta C. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.151 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. V. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., nr.2, județ Dâmbovița
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă reprezentată de avocat F. V. din Baroul Dâmbovița și intimata-pârâtă reprezentată de avocat C. I. din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că avocat C. I. în calitate de reprezentant convențional al intimatei-pârâte U. V. a înaintat la dosar prin fax o cerere de strigare a cauzei după ora 10,00, cerere rămasă fără obiectul întrucât a răspuns la apelul nominal făcut în ședință publică.
Avocat F. V. având cuvântul depune la dosar, în copie, cererea adresată de apelantă universității, înregistrată la sediul acesteia sub nr.1514 din 11.03.2015, un exemplar comunicându-l și apărătoarei intimatei-pârâte.
Avocat C. I. având cuvântul depune la rândul său în copie un set de ordine de plată, filele 31-42 și trei state de plată aferente lunilor iulie, august și septembrie 2014 referitoare la apelanta-reclamantă, filele 43-45, o copie a acestor înscrisuri o înmânează și apărătorului părții adverse. În continuare, având cuvântul precizează că din aceste documente rezultă faptul că azi apelanta își va încasa toate drepturile salariale la care era îndreptățită, condiții în care obiectul dedus judecății a rămas fără obiect.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, primindu-le la dosar.
Avocat F. V. având cuvântul solicită acordarea unui termen de judecată scurt pentru a face verificări față de susținerile apărătoarei intimatei-pârâte, precizând că în prezent apelanta nu mai are niciun cont deschis și nici nu a fost chemată să i se înmâneze banii.
Avocat C. I. având cuvântul arată că se opune cererii de amânare a judecării cauzei, cu motivarea că astăzi a discutat cu salariata în sensul de a se prezenta la comisie pentru a-i fi făcută plata ce nu se va realiza prin virament bancar. În plus, apelanta se putea prezenta la termen și putea să infirme sau să confirme această situație.
Totodată, apreciază că obiectul apelului vizează doar cheltuielile de judecată și împrejurarea că astăzi se plătesc drepturile salariale restante nu face obiectul apelului, astfel că nu se impune acordarea unui nou termen, cel mult putând fi lăsată cauza la a doua strigare pentru ca apărătorul său să ia legătura cu clienta.
Curtea pune în discuție eventuala lăsare a dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului apelantei să la legătura cu clienta sa pentru a-i confirma sau infirma situația învederată de adversara sa în ședința publică de azi.
Avocat F. V. având cuvântul susține că dacă plata s-a făcut prin virament nu are cum să-i intre toți banii în contul apelantei, așa că nu consideră că se impune să ia legătura cu clienta sa.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului față și de susținerile reprezentatei intimatei din ședința publică de azi, consideră că nu se impune amânarea judecării cauzei.
În continuare, apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. V. având cuvântul pentru apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului în sensul acordării cheltuielilor de judecată în totalitate atât în apel, cât și în fond în raport de faptul că reintegrarea nu s-a făcut la o dată anume și deci instanța fondului când a rămas în deliberare rezolvase și acest capăt de cerere. Or, cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceasta s-a operat abia pe data de 4 februarie 2014 – extras REVISAL, precum și adresa către serviciul financiar din aceeași dată pentru efectuarea plăților, care așa cum s-a susținut s-au realizat azi însă nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens.
Așa fiind, atâta timp cât acțiunea a avut trei capete de cerere, instanța de fond nu putea considera că acțiunea a rămas fără obiect, de vreme ce astăzi s-a făcut viramentul, fiind discutabile raportat la data la care s-au calculat, întrucât prin decizia de revocare a deciziei de concediere se dispune repunerea părților în situația anterioară la 18 iulie 2014. Apreciază că trebuiau onorate cheltuielile de judecată de la fond, după cum și în apel raportat la împrejurarea că dosarul nu a rămas fără obiect, acțiunea introductivă de instanță având trei petite, dintre care numai unul a fost rezolvat pe cale „amiabilă” respectiv că după pronunțarea sentinței și anume la 4.02.2014 s-au rezolvat celelalte două capete de cerere, condiții în care cheltuielile de judecată sunt datorate.
Avocat C. I. având cuvântul pentru intimata-pârâtă solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În esență, susține că toate cele trei capete de cerere din acțiunea cu care a fost învestită instanța au fost lipsite de obiect prin emiterea deciziei nr.3/13.01.2015 prin care s-au revocat deciziile anterioare, dispunându-se reintegrarea apelantei cu consecința acordării drepturilor salariale pentru perioada solicitată începând cu data de 18.06.2014.
Mai susține că nu este culpa intimatei că reintegrarea nu s-a realizat de la data emiterii deciziei întrucât deși s-a încercat să se comunice și să i se solicite apelantei prezența apelantei la locul de muncă în vederea reintegrării, aceasta a refuzat. Așa fiind, arată că apelanta a fost de rea-credință și nu s-a prezentat decât după comunicarea deciziei de revocare prin poștă, cu confirmare de primire, de aceea s-a scurt o perioadă de o lună de la data revocării măsurii concedierii.
Concluzionând, susține că atâta timp cât partea chemată în judecată își recunoaște vinovăția procedând în consecință până la primul termen de judecată cu consecința rămânerii fără obiect a cauzei nu se mai acordă cheltuieli de judecată or, așa cum s-a reținut prin încheierea de la 15.01.2015 apelanta, de la acea dată cauza a rămas fără obiect și nu ulterior pronunțării sentinței, așa cum s-a susținut.
Avocat F. V. având cuvântul în replică arată că decizia de revocare nu stabilește o dată exactă a reintegrării și produce efecte numai de la momentul comunicării formale.
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ reclamanta C. E. a chemat în judecata pe parata U. V. din Târgoviște, solicitând instanței să dispună anularea deciziei nr. 323 din 18.07.2014 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă, reintegrarea în funcția avută anterior, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate și toate drepturile salariale indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr.854/31.12.2009 emisă de Rectorul Universității V. din Târgoviște, a fost încadrată în funcția de administrator financiar, funcție ce potrivit ordinului nr.4847 bis din 01.10.2004 se utilizează ca funcție didactică auxiliară în instituțiile de învățământ pentru activitățile care cuprind atribuții și sarcini cu specific financiar contabil.
În data de 16.12.2013 reclamanta a fost concediată, împotriva acestei concedieri formulând acțiune în justiție, ce a fost admisă prin sentința civila nr. 319 din 16.07.2014 dispunându-se anularea concedierii.
La numai două zile după reintegrarea pe post, pârâta a emis o decizie de încetare a raporturilor de muncă, ce a fost revocată în aceeași zi – 18.07.2014.
Prin decizia atacată se constată încetarea de drept a contractului de muncă datorită îndeplinirii cumulative a vârstei de pensionare și a stagiului de cotizare.
Reclamanta îndeplinește vârsta de pensionare la data de 05.05.2017, decizia aducând atingere art.56, alin.2 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece prevederea cuprinsă în art.289, alin.1 din Legea nr. 1/2011 este una de excepție și ca orice excepție de la dreptul comun – Legea nr. 263/2010 este de strictă interpretare aplicându-se doar personalului didactic, ce deține lega unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute de lege.
Ar fi nefiresc și s-ar crea un prejudiciu dacă personalul reprezentat de laborant, secretar, economist, contabil, asimilat personalului didactic auxiliar, conform Ordinului nr.4847/2004 și Metodologiei, s-ar putea pensiona la împlinirea vârstei de 65 de ani, fiindu-le aplicabile dispozițiile legale privind pensionarea personalului didactic.
În toate universitățile personalul didactic auxiliar este pensionat conform Legii 263/2010. Cu privire la pensionarea reclamantei, pârâta a arătat că în conformitate cu anexa la procesul verbal nr.8159/22.02.2013 întocmit de ITM Dâmbovița, angajatorului i-a fost trasată sarcina încetării raporturilor de muncă cu aceasta, ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare, revocarea intervenind ca urmare a presiunilor exercitate de salariată, în calitate de lider sindical.
Faptul că nu îi sunt incidente disp. Legii nr. 1/2011 a fost constatat și prin sent. civ. nr.825/18.06.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, care a reținut că reclamanta se încadrează în categoria personalului didactic auxiliar, căreia îi sunt aplicabile disp.art.284 alin.1 beneficiind de pensie în condițiile legislației asigurărilor sociale de stat.
Tribunalul B. nr.151 din 29.01.2015, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea privind pe reclamanta C. E. și a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 323 din 18.07.2014 s-a constatat că începând cu 18.07.2014 reclamantei, încadrată în funcția de șef serviciu/administrator financiar în Serviciul Cămine – Cantine Studențești, îi încetează contractul individual de muncă urmare a îndeplinirii condițiilor privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare. Coroborând factura nr.DIV00024396 (fila 73 dosar) cu copia dovezii de primire a deciziei nr. 323/18.07.2014 rezultă că reclamanta a primit decizia de încetare de drept a raporturilor de muncă, la data de 28.07.2014.
Din decizia nr.3/13.01.2015 rezultă că decizia ce face obiectul prezentului litigiu, a fost anulată, astfel încât obiectul acțiunii așa cum este definit de art.194, alin.1, lit.c din codul de procedura civilă, nu mai există, cauza rămânând fără obiect. Faptul că reclamanta a fost sau nu reîncadrată efectiv ori i s-au achita sau nu drepturile bănești cuvenite pe viitor, urmare a continuării raporturilor de muncă, depășește cadrul procesual al prezentului litigiu, ținând de punerea în executare a deciziei de anulare a deciziei de concediere, ce face obiectul litigiului.
În ceea ce privește însă cheltuielile de judecată, la momentul introducerii acțiunii, obiectul litigiului în sensul anulării deciziei de concediere a reclamantei, era în ființă, decizia încetând a produce efecte juridice pe parcursul soluționării cauzei. Cu toate acestea, tribunalul a avut în vedere că pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, astfel încât devin incidente prevederile art.454 Codul de procedura civila ce arată că pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
D. fiind că pârâta a anulat decizia de concediere, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate și nu este de drept în întârziere (art.1523 NCC), tribunalul a constatat că nu pot fi acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. E., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru capetele 2 și 3 de cerere privind reintegrarea și plata drepturilor salariate.
Susține apelanta că prima instanță a respins ca rămasă fără obiect acțiunea, considerând că s-a realizat o recunoaștere a pretențiilor din cererea introductivă mai înainte de primul termen de judecată și a respins cererea de plată a cheltuielilor reclamate de proces după ce intimatul a depus la dosarul cauzei, la primul termen de judecată din data de 15 ianuarie 2015, decizia nr.3 din 13 ianuarie 2015 prin care a fost anulată decizia de constatare a încetării raporturilor de muncă, cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 454 NCPC și art. 1523 NCC.
Într-adevăr, ceea ce nu a observat instanța de fond este că prin acțiune a fost învestită cu 3 capete de cerere, respectiv anularea deciziei contestate; reintegrarea apelantei în muncă și plata drepturilor salariate cuvenite și neplătite, pe perioada scursă de la emiterea deciziei și până la reîncadrarea efectivă în muncă, neluând în considerare concluziile sale în sensul că acțiunea nu a rămas fără obiect.
Or, instanța trebuia să constate că decizia de revocare a deciziei contestate nu putea produce efecte juridice până la primul termen de judecată, pentru ca intimatul să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta a fost emisă unilateral de angajator și nu i-a fost comunicată formal prin scrisoare recomandată, comunicare ce s-a realizat abia după cel de-al doilea termen de judecată și după punerea concluziilor.
Susține apelanta că decizia de revocare necomunicată formal s-a realizat decât după finalizarea procesului nu a fost însoțită și de o decizie de reintegrare în muncă pentru ca pretinsa repunere în drepturi începând cu data de 18 iulie 2014 cum a pretins intimatul și cum a reținut instanța de fond și nici drepturile salariate nu i-au fost plătite mai înainte de primul termen de judecată.
Așa fiind, tribunalul trebuia să observe în speță a fost învestit cu 3 capete de cerere; că revocarea deciziei atacate produce efecte de la momentul comunicării formale către salariat, care s-a realizat după finalizarea procesului și, deci, după primul termen de judecată fiind emisă pro causa numai pentru a ocoli plata cheltuielilor de judecată, astfel că pentru capătul de cerere de anulare, acțiunea a rămas fără obiect după punerea concluziilor în fond; că nu s-a realizat formal, reintegrarea corespunzător celui de-al doilea capăt de cerere; că nici până în prezent nu i-au fost plătite drepturile salariale cuvenite; că nu se știe nici perioada de datorare, din cauza lipsei reintegrării formale în muncă; că deși nu i-au fost plătite drepturile salariale nu are titlu executor pentru a obține acești bani, iar cererile de rezolvare amiabilă nu au primit răspuns din partea angajatorului; că atât anularea, cât și reintegrarea și plata drepturilor, fie s-au realizat după primul termen de judecată, fie nici până în apel astfel că, pe de o parte, nu se putea considera că acțiunea a rămas fără obiect iar, pe de altă parte, nu putea fi exonerat intimatul de obligația de a plăti drepturile salariale de care nu a beneficiat.
Curtea, analizând cererea de apel formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Sub un prim aspect, Curtea reține că apelul vizează numai capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens, se are în vedere că potrivit art.454 Codul de procedura civila pârâtul care a recunoscut la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere.
În speță, Curtea reține că prin decizia de revocare nr.3/13 ianuarie 2015 a fost anulată decizia de concediere nr.323/18.07.2014, astfel încât s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, decizia de revocare anulând efectele deciziei de încetare a contractului individual de muncă, menționându-se în cuprinsul deciziei că CIM al reclamantei nu a fost niciodată încetat, producându-și efecte juridice și după data de 18.07.2014, când s-a dispus concedierea.
În aceste condiții, soluția pronunțată de instanța de fond de respingere a cauzei ca rămasă fără obiect este temeinică și legală.
Cât privește cheltuielile de judecată, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a disp.art.454 Cod pr.civilă, având în vedere că pârâtul a recunoscut la primul termen de judecată pretențiile reclamantului, depunând la dosar decizia de revocare nr.3/2015, iar aspectele învederate de apelantă în sensul dacă i-au fost achitate sau nu drepturile bănești țin de punerea în executare a deciziei de anulare a deciziei de concediere și nu fac obiectul prezentului litigiu.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât în baza disp.art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Totodată, Curtea va lua act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.151 din 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă U. V. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., nr.2, județ Dâmbovița
Ia act că intimata va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 iunie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheVioleta S.
fiind în concediu de odihnă
prezenta a fost semnată de
Președintele instanței
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-07-02; VS/FA; 4 ex.
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. G. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 911/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 375/2015.... → |
|---|
