Acţiune în constatare. Decizia nr. 1950/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1950/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1950/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1950
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2015
Președinte - C. - P. B.
Judecător - E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta S.C.R. "A. R." SA PLOIEȘTI, CUI RO_, J_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova (societate aflată în procedura generală a insolvenței (administrator judiciar VIA INSOLV SPRL) reprezentată legal prin ADMINISTRATOR SPECIAL T. C., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2022/11 august 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții M. C., CNP_, domiciliat în Ploiești, . bis, ., ., județul Prahova și B. R., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații-reclamanți M. C. și B. R., ambii reprezentați de avocat O. M. M., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/28.09.2015, lipsind apelanta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin.3 Cod pr. civilă.
Se mai învederează că, în cadrul procedurii prealabile, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimații-reclamanți, înregistrată sub nr._/5.10.2015, la care au fost anexate înscrisuri, care au fost comunicate apelantei.
Avocat O. M. M., pentru intimații-reclamanți M. C. și B. R., arată că reprezentantul apelantei i-a comunicat că nu se prezintă, solicitând judecata în lipsă și alte cereri nu mai are de formulat. Precizează că înscrisurile anexate întâmpinării le-a comunicat apelantei-pârâte, astfel că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, în temeiul art. 479 Cod pr.civilă, încuviințează intimaților-reclamanți proba cu înscrisuri noi, cele anexate întâmpinării și comunicate apelantei-pârâte, odată cu aceasta, iar față de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat O. M. M., având cuvântul pentru intimații-reclamanți M. C. și B. R., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței care este legală și temeinică, în mod corect fiind admisă acțiunea precizată, având în vedere prevederile Ordinului nr. 50/1990, HG nr. 456/1990 și probele administrate în fața instanței de fond. Din concluziile raportului de expertiză rezultă încadrarea activității desfășurată de reclamanți în condiții superioare, dat fiind condițiile concrete. Situația noxelor în anii 1990-2000, în societatea pârâtă era peste limitele admise de lege, rafinăria fiind proiectată să prelucreze țiței cu conținut redus de sulf, care însă, datorită prețului ridicat, a trecut la prelucrarea de țiței cu conținut ridicat de sulf, ceea ce conducea la noxe mult mai mari.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței, care este temeinică și legală. Depune concluzii scrise și menționează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 08.12.2014 sub nr._, reclamanții M. C. și B. R., au chemat în judecată pe pârâta . SA, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pentru perioadele menționate în anexa la cererea de chemare în judecată, îndeplinesc condițiile acordării grupei I de muncă, în procent de 100%, precum și obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-au desfășurat activitatea în grupa superioară de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au avut calitatea de salariați ai societății pârâte, încadrați cu contracte individuale de muncă pe perioade nedeterminate și și-au desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în funcțiile de distilator secția 1 DAI, pompagiu secția 1 D.E., fochist DAI, lăcătuș mecanic Atelier Termohidro.
Au mai arătat reclamanții că au formulat prezenta acțiune, întrucât și-au desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât consideră că locurile de muncă și activitatea desfășurată se încadrează în prevederile Ordinul nr. 50/1990 republicat.
De asemenea, reclamanții au precizat că potrivit Ordinului nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2” și care au primit spor pentru munca grea.
Au arătat reclamanții că, în instalația distilare atmosferică a petrolului (DA) se prelucrau materii prime cu conținut ridicat de sulf rezultând gaze sulfuroase, temperaturile de lucru fiind ridicate și existând în permanență riscul de explozii.
Astfel, menționează reclamanții că și-au desfășurat activitatea în aceste instalații descrise anterior și lucrau în condiții nocive, manipulau în permanență produse toxice și periculoase ca hidroxid de sodiu, formol, naftalină, acid sulfuric, clorură de aluminiu, toluen, amoniac, benzină de extracție, furfurol, produse petrochimice, extract aromatic etc, lucrau în mediu de vapori de produse petrochimice, care constituiau pericol de explozie, lucrau în zgomot și vibrații produse de instalațiile de pompare, aveau în permanență pericol de explozii și incendiu, locurile de muncă aflându-se în interiorul rafinăriei, mărginite de instalații și rezervoare cu petrol, produse finite (benzină, motorină).
Totodată, arată reclamanții că, toate aceste condiții de muncă duc în timp la suprasolicitarea fizică și psihică a organismului, prin lucrul în mediul nefavorabil, prin expunerea la o multitudine de factori de risc ce pot afecta starea de sănătate a angajaților, în ultima fază conducând la apariția bolilor profesionale.
Pentru toate motivele invocate, reclamanții au solicitat instanței să admită cererea așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
Pârâta . SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că R. A. R. SA, în urma negocierilor dintre conducere și sindicat a clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de societate, a stabilit în fiecare an, lista locurilor de muncă, a activităților și meseriilor din cadrul societății încadrate în grupe de muncă, în funcție de prevederile Ordinului nr. 50/1990 modificat și completat cu avizele ulterioare și de timpul efectiv lucrat în aceste condiții, menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de munca pe grupe de muncă.
În conformitate cu art.6 din Ordinul 50/1990 „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective".
Rezultă că încadrarea în grupe de muncă, trecerea de la o grupa la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a societății, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr. 50/1990-aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamanților, astfel că, anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990 stabilesc în mod expres și limitativ activitățile pentru care se acorda grupa I sau a II a de muncă, activități care nu s-au regăsit în specificul secțiilor Rafinăriei A. R. S.A. în care și-au desfășurat activitatea reclamanții și nu au fost nominalizate pentru încadrare în grupa I de muncă până în anul 2001.
Conform funcțiilor deținute de reclamanți, a fișelor postului, precum și atribuțiilor de serviciu, arată pârâta că reclamanții au fost încadrați în grupa a II a de muncă, aceștia nelucrând efectiv în instalațiile ce s-ar fi încadrat în mod imperativ în grupa I de muncă, respectiv cele ce prelucrează acizii sulfurici sau bituminarea, prevăzute la poz. 3 și 5 din HG nr. 559/1990.
Or, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice eventualele erori sau abuzuri săvârșite de către conducerea unității R. A. R. S.A. împreună cu sindicatul reprezentativ la încadrarea activităților desfășurate de către reclamanți în grupa a II a de muncă conform, actelor normative în vigoare la acea data, apreciază pârâta că această contestare formulată de către reclamanți referitoare la greșita încadrare a activităților sale este lipsita de temeinicie și nu ar trebui să ducă la admiterea acțiunii.
Față de întâmpinarea formulată de pârâtă, reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor pârâtei, solicitând admiterea acțiunii pentru motivele expuse.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2022/11.08.2015, a admis acțiunea precizată, a constatat că reclamanții beneficiază de grupa I de muncă în procent de 100%, pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, pentru perioadele specificate conform raportului de expertiză B. V., respectiv:
- M. C. – perioadele 16.02._92, 27.07._94 și 01.08._01;
- B. R. – perioada 02.05._01.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut că:
Potrivit alin.1 pct.1 din Ordinul nr.50/1990, „în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1”, iar conform pct.2 al aceluiași ordin, în grupa a – II - a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
Ținând cont de faptul că, în aceste locuri de muncă își desfășoară activitatea diferite categorii de personal, ordinul sus - menționat prevede la art.3 că „Beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, C.T.C., precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2”.
În art.6 se stabilește că nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a – II - a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii, etc), această posibilitate a conducerii dând naștere la subiectivism și interpretări eronate.
La rândul său, art.7 prevede că încadrarea în grupa I și a - II - a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară efectuat de expert judiciar Balaceanu V., locurile de muncă și activitățile desfășurate de reclamanți se încadrează în Ordinul nr. 50/1990 anexa I poz. 59 și poz. 3 din HG nr. 559/1990 pentru perioadele arătate în concluziile aceluiași raport.
Noțiunea de grupă de muncă există în reglementările romanești din domeniul pensiilor de peste 50 de ani, aceasta reprezentând o recunoaștere din partea statului ca în procesul muncii desfășurat în condiții vătămătoare, grele sau periculoase, organismul uman este prematur degradat ca urmare a acțiunii combinate și de durată a noxelor profesionale și a altor factori de risc profesional, impunându-se astfel pensionarea celor în cauză, la vârste și durate minime de vechime profesională, inferioare în raport cu cele ale persoanelor care și-au desfășurat activitatea profesională în condiții normale de muncă.
În speță, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate mașini unelte și sisteme de producție, s-a reținut că reclamanții au fost angajații pârâtei și au desfășurat activități conform pregătirii profesionale respectiv distilator – Instalația DA1, pompagiu – Instalația Desalinare, rafinor – Instalația DA1, lăcătuș mecanic – At. Termo-Hidro.
Societatea Comerciala R. "A. R." S.A. a funcționat ca unitate specializata în prelucrarea petrolului extras din zona petrolifera Prahova. Astfel, în anul 1908, ca urmare a unor vânzări succesive, rafinăria apare în documente ca facand parte din Societatea de extracție "A.", societate care la rândul ei, dupa mai multe fuziuni se constitue în anul 1910 ca societatea "A. R.".
Locurile de muncă, activitățile specifice, lucrările executate și condițiile deosebite de muncă în care reclamanții și-au desfășurat activitatea au fost determinate de expertul desemnat de instanță ca fiind:
Instalația distilare atmosferică a petrolului DA-1 - scopul instalației era separarea benzinei, petrolului, motorinei și a păcurii din țiței.
Anexele acestei instalații erau:
- rafinația de produse albe, unde se lucra cu acid sulfuric fumans (cu S03 vapori în exces), acid sulfuric tehnic, soluție concentrată de hidroxid de sodium (pentru neutralizare se făcea diluție cu apă și apoi pompare în vasul de neutralizare). În urma rafinării se obțineau gudroane acide care emanau vapori de S03.
- neutralizare, spălare, uscare motorină. În această instalație se neutralizau compușii acizi din motorină cu soluție de hidroxid de sodium (sodă caustică). Uscarea se realiza într-o coloană de distilare sub vid;
- recuperare gaze. În această instalație se recuperau gazele din instalația DA-1.DAV-3 (aceste instalații erau instalații de distilare primară a țițeiului) și din instalația de facla a rafinăriei;
- separatorul principal de ape industriale reziduale al rafinăriei. În această instalație se dirijau toate apele cu produs petrolier din rafinărie. Produsul petrolier recuperat era condiționat în rezervoare specializate și redistilat, iar apa era trimisă la stația de epurare (a rafinăriei) de la Corlătești;
- depozitul de țiței și casele de pompe. Acest depozit avea șase rezervoare de 5.000 metrii cubi și trei rezervoare de 10.000 metrii cubi pentru depozitarea țițeiului utilizat pentru distilare în instalațiile DA-1 și DAV-3. Aici în afara gazelor asociate țițeiului care erau noxe permanente se foloseau inhibitori (compuși etilici volatili) de deshidratare și de dezemulsionare a țițeiului;
- rampa de descărcare și pompare țiței. În această instalație se descărcau cisternele cu țiței atât pentru R. A. R., cât și pentru R. Brazi. Țițeiul pentru Brazi era pompat cu pompe de mare putere pe conducta directa în depozitul Rafinăriei Brazi. Noxele permanente erau gazele asociate țițeiului care se degajau permanent în timpul procesului de descărcare;
- depozitul și rampele de încărcare produse petroliere lichide. În această instalație se depozitau și se făceau amestecuri de benzine, motorine, combustibili lichizi de diverse sortimente și păcura. Toți acești combustibili se încărcau la cisterne CF și cisterne auto. În rampe nu exista sistem de recuperare a gazelor emanate În timpul încărcării;
- stația de epurare a apelor reziduale Corlătești. În această instalație se recupera produsul petrolier din ape și se depozita în rezervoare specializate unde se condiționa și se pompa în rafinărie pentru reprelucrare. Se foloseau diverse chimicale pentru neutralizarea, fie a compușilor acizi (soluții de hidroxid de sodium), fie pentru neutralizarea compușilor bazici (soluții de acid clorhidric);
- cuptor de ars gudroane cu toți compușii toxici rezultați în urma arderii.
Instalația a fost proiectată să lucreze numai țiței cu conținut redus de sulf. Până în anul 1990 acest lucru a fost respectat. După această dată și după oprirea instalațiilor DAS-1 și DAS-2 din sectorul 9 Mai (Columbia) acest lucru nu a mai fost respectat. Din lipsa de țiței din țară, instalația a prelucrat țiței din import în amestec cu cel din țară, sau numai cu țiței din import care datorită prețului scăzut, are un conținut mare de sulf.
Prezenta sulfului în țiței s-a resimțit cu ocazia deselor intervenții: la oprirea instalațiilor pentru revizie se constatau coroziuni ale conductelor de transport pe suprafețe mari, astfel încât erau necesare înlocuiri; similar în sistemul de răcire și condensare al benzinei; la desele opriri în timpul funcționării din cauza neetanșeităților provocate de coroziuni.
Temperaturile de lucru erau ridicate și prezența gazelor petroliere menținea permanent pericolul de incendii și explozii.
În procesul de producție erau utilizate materiale auxiliare periculoase și toxice (hidroxid de sodiu, amine), iar pentru protecția instalațiilor se utiliza produsul "nalco", o substanță anticorozivă dar cancerigenă pentru personalul de deservire a instalațiilor și a celor de intervenții, întreținere și reparații.
Materii prime utilizate în combaterea coroziunii: amoniacul NH3 utilizat în stare gazoasa; soda caustică NaOH sub forma de soluție; inhibitorul de coroziune iC1, pentru protejarea suprafețelor supuse coroziunii clorhidrice sau sulfurice.
Materii prime pentru încălzirea țițeiului: gazul metan; gaze de rafinărie rezultate în urma procesului de rafinație, în amestec cu gazul metan.
Produse finite obținute în cadrul instalației: condensat, comprimat, benzina, white-spirt, petrol pentru turboreactoare, motorină, motorină solară, diluant, păcură.
Sarcini de lucru fochist: urmărea indicatoarele de temperatură și compara cu valoarea normală conform instrucțiunilor interne; asigura nivelul normal de combustibil lichid în rezervoare, în conformitate cu instrucțiunile interne; urmărea permanent instalațiile de ventilație; verifica sistemele de alimentare cu combustibili; urmărea și înregistra parametrii cuptorului: temperatura, presiune; asigura ventilarea focarului pe durată de timp stabilită prin instrucțiunile de exploatare; regla proporția de combustibil și de aer în vederea unei arderi complete, conform indicațiilor panoului A.M.C.R.; urmărea atingerea parametrilor ceruți ai agentului termic, comparând indicațiile tabloului A.M.C.R. cu valorile prescrise.
Riscuri care puteau apare în timpul manevrelor de pornire ale cazanului: explozie sau incendiu datorate ventilării insuficiente; riscuri datorate întreruperii alimentării cu energie electrică; riscuri datorate întreruperii alimentării cu combustibil; riscuri datorate întreruperii alimentării cazanului.
Condiții de lucru: manipulare și lucrul cu produse toxice și periculoase: acid sulfuric, soda caustică, furfurol, extract aromatic, produce petroliere; mediu de vapori de produse petroliere, care constituie pericol de explozii și incendii; zgomot și vibrații produse de instalațiile de pompare; condiții de umiditate permanent ridicată; stare permanentă de stres; pericol permanent de explozii și incendiu, locul de muncă fiind amplasat în instalațiile tehnologice, fiind mărginit în toate direcțiile de instalații și de rezervoare cu petrol, produse finite (benzina, motorina, etc) și rezervoare cu produse necesare proceselor tehnologice (acid sulfuric, amoniac, azot, acid clorhidric, etc).
Datorită condițiilor grele de muncă, a noxelor și a riscului de explozii/incendii, persoanele salariate au beneficiat de sporuri salariale, încadrare în grupe superioare de muncă, antidot, zile suplimentare de concediu de odihnă.
În ceea ce privește sarcinile de lucru lăcătuș mecanic întreținere și reparații, instanța de fond reține că, pentru repararea utilajelor și a instalațiilor, se executa demontarea lor din cadrul instalațiilor tehnologice, după care erau transportate în cadrul atelierului specializat. Prin specificul instalațiilor din petro-chimie, majoritatea instalațiilor și a utilajelor sunt reparate pe loc, în perioadele planificate pentru revizii și reparații.
Sarcini de lucru: efectuarea corectă a măsurătorilor pentru încadrarea în toleranțele admise; cunoașterea și citirea corectă a desenelor de ansamblu și de execuție pentru componentele mecanice; detectarea defectelor rulmenților și a cauzelor ce le-au generat; cunoașterea regulilor de depozitare, manipulare corectă a rulmenților precum și a operațiilor de montare, demontare și întreținere; cunoașterea rolului ungerii și a tipurilor de vaselină pentru rulmenți; executarea corectă a alinierii utilajelor dinamice; executarea măsurătorilor de vibrații și interpretarea rezultatului lor; cunoașterea operațiilor la executarea RT, RC 1, RC2, RK și reungere; cunoașterea noțiunilor despre formele de protecție antiexplozivă ale motoarelor electrice și a claselor de temperatură; cunoașterea noțiunilor despre lagăre de alunecare, respectiv gresarea, repararea și întreținerea acestora; cunoașterea noțiunilor de dezechilibru mecanic și efectul vibrațiilor în funcționarea unui motor electric; participa nemijlocit la recepționarea lucrărilor executate; identifica produsele/serviciile neconforme și informa șeful formației de existența acestora; identifica neconformități ale sistemului calității și iniția raportul de acțiuni corective și preventive; îndeplinea acțiunile corective/preventive stabilite de șeful de formație la termenul stabilit; asigura manipularea, depozitarea, conservarea, ambalarea și livrarea produselor în conformitate cu condițiile specificate.
Condiții deosebite de munca în care reclamanții și-au desfășurat activitatea: manipulare și lucrul cu produse toxice și periculoase: produse chimice petroliere, etc; domeniu larg de temperaturi și presiuni extreme; procese tehnologice cu risc de explozii și foc; stare permanentă de stres; zgomot și vibrații.
Factori de risc: lovire, strivire la manevrarea materialelor; arsuri provocate la contactul cu părțile fierbinți ale instalațiilor; inhalare vapori de produse chimice și petrochimice: carburanți cu sulf și fără sulf, solvenți organici, amoniac, clor, hidrogen sulfurat, etc; intoxicare cu substanțe cancerigene: benzen, etilbenzen, stiren, etc; electrocutări; pericol de explozie datorită gazelor petroliere lichefiate.
Noxe: gaze toxice rezultate în urma proceselor tehnologice: S02, S03, amoniac, pulberi abrazive de natură metalică și minerală; vapori de benzină și produse petrochimice; aer puternic poluat: produse petroliere, metanol, hidrogen sulfurat, amoniac, benzen (cancerigen), etc.
Locurile de muncă au fost reglementate prin Decretul 400/1981 emis pentru societățile cu activitate continua, respectiv societăți „care au instalații, utilaje și mașini cu grad ridicat de pericol în exploatare", salariații beneficiind pe toată durata de sporuri salariale pentru muncă grea și pericol.
Față de riscurile generale existente în rafinării, fiecare reclamant a fost expus și riscurilor suplimentare activității specifice desfășurate efectiv la locul de muncă sau categoriei de instalații deservite:
- instalațiile Rafinația Acidă și rafinația de petrol: se utilizează substanțe toxice și periculoase acid sulfuric, oleum, soda caustica, rezultând în urma proceselor tehnologice gaze toxice: S02, S03;
- materiile prime pe baza de solvenții organici din produsele finite și soluțiile acestora sunt puternic inflamabile;
- instalația contactare ulei: instalația contact-microclimat este caracterizată prin temperaturi și umidități ridicate, precum și efort fizic mare pentru curățarea filtrelor;
- instalația de bitum - degajare masivă de vapori de benzină;
- instalația aditivi utilizează în procesul tehnologic substanțe chimice agresive, toxice și iritante (pentasulfura de fosfor, hidroxid de sodiu, formol, naftalina, acid sulfuric, clorura de aluminiu, toluen, amoniac, benzina de extracție, metacrilat de metil și esterii acestuia). Din proces rezultă foarte multe substanțe toxice, cancerigene, iritante sau agresive (acid clorhidric, sulfura de sodiu, alcool metilic);
- instalațiile de cocsare și bitum constituie un sector greu de muncă unde se lucrează cu temperaturi ridicate de oxidare 400°C, cu pericol de arsuri termice în cazul unor avarii și intoxicări cu fenol. Vaporii degajați de bitumul fierbinte sunt cancerigeni;
- în instalația cocsare se vehiculează volume mari de gaze petroliere care sunt explozive și degajă hidrogen sulfurat, cu pericolul permanent de explozie și incendii în cazul unor avarii;
- instalația ECEBAR (epurare chimică și biologică): se lucrează cu reactivi chimici corozivi (sulfat de aluminiu, fosfat trisodic, var) și nămol chimic cu potențial infecțios. Prezența aerosolilor de nămol biologic este iritant pentru căile respiratorii, iar prezenta vaporilor de produse petroliere constituie un risc major și permanent de explozie și incendii;
- secția mecanică se află dispusă între instalațiile tehnologice, astfel încât noxele generate de instalațiile situate în imediata apropiere nu se limitau și migrau pe suprafețe mai mari decât limita instalațiilor respective, astfel exista pericolul apariției gazelor petroliere care prezintă pericol mare de explozii și incendii, a hidrogenului sulfurat care este foarte toxic;
- intervențiile mecanice se executau preponderent pe platformele societății unde erau condiții nefavorabile de microclimat și puternic infestate cu produse petroliere, existând permanent pericolul apariției exploziilor, urmate de incendii;
- se lucra în condițiile depunerii unui efort fizic mare: manipularea motoarelor, ventilelor, lucrul la înălțime pe schele improvizate, etc.
Lucrările se executau preponderent în instalații aflate în funcționare sau parțial în funcționare.
Majoritatea materialelor utilizate în procesele de rafinare sunt periculoase și agresive asupra organismului uman:
1. Acizi și substanțe cu caracter acid:
- acizi minerali (clorhidric, sulfuric, clorosulfonic, azotic, bioxid de sulf, oxizi de azot)
- acizi organici (formic, acetic monocloracetic, oxalic, anhidridele, clorurile acide, sulfoclorurile, fenoli etc.)
2. Baze, metale alcaline, substanțe cu caracter bazic - hidroxizi și metale alcaline, amoniac;
3. fracții și produse petroliere, unele volatile și având în componență hidrocarburi dintre care hidrocarburile aromatice sunt cele mai toxice (în general cancerigene):
- Acidul sulfuric, se utilizează în decapări, sinteze, oxidări, sulfonari, tratare ape, neutralizări etc. Este un lichid uleios, incolor, impuritățile îi colorează adesea în galben-brun. Este puternic coroziv. Este un oxidant slab, reacționează violent cu apa. Provoacă arsuri grave ale pielii și lezarea ochilor;
- Furfurol: hipertoxic, cancerigen, nociv în contact cu pielea, toxic prin inhalare, iritant pentru ochi și căile respiratorii;
- Acidul clorhidric: lichid coroziv care fumegă în contact cu aerul, provoacă arsuri și este puternic iritant la inhalare. Contactul cu substanța poate cauza arsuri sau ulcerații. Datorită stropirilor pot apărea vătămări permanente ale ochilor. Inhalarea de vapori proveniți de la soluțiile de acid clorhidric duce la iritarea căilor respiratorii. Inhalarea de vapori în concentrații mari poate irita plămânii, determinând apariția tusei sau chiar oprirea respirației. Expunerea prelungită la acțiunea vaporilor proveniți de la soluțiile de acid clorhidric poate determina eroziunea dinților și apariția edemului pulmonar;
- Hidrogenul sulfurat: gaz toxic, iritant, greu detectabil;
- clorura de aluminiu anhidră: provoacă arsuri grave ale pielii și lezarea ochilor;
- oxiclorura de fosfor: reacționează violent cu apa, foarte toxic pentru inhalare, provoacă arsuri grave. Are efecte grave asupra sănătății prin expunere prelungită la inhalare;
- Amoniacul este utilizat în tratamente termice și sinteze chimice, sau pentru calibrare și etalonare aparatură de laborator. În instalația Imbutelieri CO industrial se folosește amoniacul lichid ca agent criogenic. este toxic în caz de inhalare, provoacă arsuri grave ale pielii și lezarea ochilor;
- Hidroxidul de sodiu: la contactul cu ochii cauzează arsuri severe, chiar și orbire. Contactul cu pielea produce arsuri grave. Hidroxidul de sodiu poate fi fatal dacă este înghițit. Inhalarea de vapori irită mucoasa bucală, nasul și tractul respirator. Expunerea la concentrații ridicate de noxe provoacă iritarea căilor respiratorii.
Aditivi utilizați în obținerea uleiurilor:
- ADITIV S-011, S-011H, se folosesc la aditivarea uleiurilor hidraulice, având proprietăți antioxidante, anticorozive și antiuzură. Este clasificat ca produs iritant pentru ochi, sistemul respirator și pentru piele. Au efect narcotic și pătrund în organism prin inhalarea vaporilor, prin ingestie și în mică măsura prin tegumente;
- IZOBUTENA SULFURIZATA, este un compus organic utilizat în aditivarea uleiurilor de motoare, uleiurile de transmisii auto și industriale. Produsul are acțiune iritantă asupra mucoaselor și este nociv prin ingerare. Are miros specific de sulf.
- NAFTENAT de plumb, este un compus organic utilizat în aditivarea uleiurilor de motoare.
Reclamanții și-au desfășurat activitatea în condiții grele de muncă, condiții periculoase și în mediu puternic poluat, document întocmit de Centrul de Protecție și igienă a muncii al MICh-ANEXA 4 la Buletinul de determinare prin expertizare nr. 4242/06.07.90.
Studiul a fost efectuat în 3 etape, cuprinzând 6 puncte de recoltare aflate la o distanță de 1000 m de perimetrul rafinăriei. Punctele de recoltare au fost alese și stabilite de reprezentantul Inspectoratului Sanitar al județului Prahova, reprezentantul CIRP Brazi și al Rafinăriei Ploiești.
Concluziile acestor studii, pe etape:
ETAPA I: 1.Media concentrațiilor pe puncte și pe microregiunea Ploiești Sud este mai poluata cu S02 (bixid de sulf) de circa 4 ori decât microregiunea Brazi; 2. Concentrația medie pe microregiunea Ploiești Sud este de 0,284 mg/m3 cu acid sulfuric (H2S04), depășind limita maximă admisibilă și este mai mare decât microregiunea Ploiești Nord; 3. Concentrația medie de oxid de carbon depășește cu mult CMA/24 h, care este de 1 mg/cm3; 4.Concentrația medie de hidrocarburi din aer este de 4 ori mai mare decât limita maxima admisibila;
ETAPA II: 1.Concentrația bioxidului de sulf se afla în general sub CMA/24 h, dar prezenta creșteri bruște în anumite perioade; 2.Concentrația acidului sulfuric întrece apreciabil CMA/24 h; 3. Concentrația hidrocarburilor prezintă variații pozitive și negative în jurul valorii CMA/24 h.
Față de actele și documentele puse la dispoziție de societatea pârâtă, de mențiunile din carnetele de muncă privind funcțiile reclamanților și de reglementările legislației aplicabile în acest sens, opinia expertului a fost că reclamanții, pentru activitatea desfășurată, sunt îndreptățiți a beneficia de grupa I de muncă, în procent de 100% din timpul de lucru, conform Ordinului nr.50/1990, anexa I poz. 59 și poz. 3 din HG nr. 559/1990, pentru perioadele înscrise în concluziile raportului de expertiză.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează faptul că, pentru perioada din 18.03. 1969 și până la 31.12.1989, încadrarea în grupele I și, respectiv a - II - a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, la art.3 prevăzându-se că beneficiază de încadrarea în grupele I și a – II - a, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Prin urmare, luând în considerare și concluziile expertului, tribunalul a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiși să primească grupa I de muncă în procent de 100% pentru activitățile desfășurate în cadrul unității pârâte, în perioadele specificate în concluziile raportului de expertiză B. V..
De asemenea, tribunalul a obligat pârâta să elibereze reclamanților adeverințe din care să rezulte perioada, grupa de muncă și procentul în care aceștia și-au desfășurat activitatea în grupă superioară de muncă.
Împotriva sentinței sus-menționată a declarat apel pârâta S.C.R. "A. R." SA PLOIEȘTI, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului se arată că soluția dispusă de instanța de fond a fost netemeinică și nelegală, în speță fiind incidente dispozițiile art. 480 alin 2 NCPC. Apreciază apelanta că instanța de fond nu a dat o interpretare unitară a dispozițiilor legale în materie, neținând cont și de dispozițiile Ordinului 50/1990 care prevăd în mod expres ca nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unitarilor cu sindicatele din unități, ținându-se seama de condițiile de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective, cu îndeplinirea anumitor condiții și anume: avizele date de Ministerul Sănătății, Comisia Naționala pentru Protecția Muncii.
In fapt, prin cererea introductiva reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei se încadrează în grupa I de muncă, urmând a fi obligată la eliberarea unei adeverințe în acest sens, motivând în fapt ca au fost angajați în funcții ce s-ar încadra în acestă grupă de muncă, iar în drept de dispozițiile Ordinului 50/1990.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, arată apelanta că a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanților, motivat de faptul că funcțiile deținute de aceștia nu îndeplinesc condițiile prevăzute de norma juridica speciala pentru a putea fi încadrate în grupa I de munca, activitatea acestora nefiind desfășurată în condiții toxice. Reclamanții din prezenta cauza, conform fiselor postului și atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, au fost încadrați în grupa a II-a de munca, activitățile desfășurate de aceștia nefiind nominalizate în documentele societății pentru încadrare în grupa I-a de munca deoarece nu se regăsesc prin specificul lor în anexa 1 a Ordinului 50/1990.
Susține apelanta că instanța, pe baza înscrisurilor depuse, precum și a raportului de expertiza întocmit, a admis în parte acțiunea formulata, constatând că reclamanții beneficiază de încadrarea în grupa I de munca, în procent de 100%, pentru perioadele în care acesta a avut calitatea de angajați ai săi și cuprinse în concluziile raportului de expertiza întocmit în cauză.
Ordinul nr. 50/1990, prin cele doua anexe, stabilește în mod expres și limitativ locurile de munca ce pot fi încadrate în grupa I, respectiv grupa a II-a de muncă. Astfel, conform acelui ordin, locurile de munca ale reclamanților au fost încadrate în grupa a II-a, potrivit pct. 48 al Anexei II. Ulterior, prin adoptarea HG 559/1990 sunt precizate în Anexa locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice.
Apreciază apelanta că încadrarea în grupe de muncă, trecerea de la o grupă la alta si scoaterea lor dintr-o anumita grupă, precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a societății, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul 50/1990, HG 559/1990, aplicabile în perioadele la care se raportează acțiunea reclamanților. Pct. 5 din Ordinul 50/1990 prevede expres ca existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților. Aceste determinări trebuie să fie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii, care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalările de protecție a muncii funcționau normal. F. de aceste acte normative apreciază apelanta că instanțele judecătorești nu au competența de a efectua nominalizări ale salariaților, aceste nominalizări fiind făcute conform actelor normative în materie.
Susține apelanta că încadrarea reclamanților în grupa I de munca, putea fi solicitată, numai în cazul în care activitățile pe care aceștia le-au desfășurat în secțiile societății, făceau obiectul prevederilor legislative pentru muncă în condiții specifice grupei I. Or, niciunul dintre locurile de muncă din cadrul societății nu a fost încadrat în grupa I de munca, ci în grupa a II-a de munca, conform Ordinului 50/1990, Anexa II, pct.48.
Mai susține apelanta că, a recunoaște tuturor salariaților din cadrul său, grupa I de muncă, indiferent de locul de muncă și funcția deținută, înseamnă implicit a-i discrimina pe acei angajați care au lucrat efectiv în locuri de munca încadrate în grupa I de munca, conform actelor normative, care și-au desfășurat activitatea în condiții mult mai grele comparativ cu ceilalți angajați.
Față de aceste aspecte, se solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2022 pronunțata de către Tribunalul Prahova, la data de 11.08.2015, schimbarea în tot a soluției apelate în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecata a reclamanților.
Examinând decizia apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că apelul formulat este fondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții M. C. și B. R., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SA, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pentru perioadele menționate în anexa la cererea de chemare în judecată, îndeplinesc condițiile acordării grupei I de muncă, în procent de 100%, precum și obligarea pârâtei să le elibereze adeverințe din care să rezulte perioada, grupa și procentul în care și-au desfășurat activitatea în grupa superioară de muncă.
Referitor la intimații –reclamant M. C. și B. R., Curtea reține, potrivit înscrierilor din carnetele de muncă ale acestora și expertizei tehnice de specialitate că, în perioada reclamată, aceștia au îndeplinit funcțiile de distilator secția DAI- 1, pompagiu instalația desalinare, fochist instalația DA-1, primul reclamant și lăcătuș mecanic Atelier Termohidro, reclamantul B. R..
Potrivit dispozițiilor pct. 3 și 6 din Ordinul nr. 50/05.03.1990 beneficiază de încadrarea în grupele I si II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute in anexele nr. 1 si 2, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de munca făcându-se de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
În baza pct. 4 din ordin încadrarea in grupele I si II de muncă urma a face în situația în care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut in Normele republicane de protecție a muncii.
În consecință, dacă activitatea desfășurată de o persoană într-un loc de muncă se încadrează în categoriile prevăzute în anexa nr.1 sau 2, atunci această persoană poate beneficia de încadrarea în grupa I sau a II-a după caz, în situația în care sunt îndeplinite cerințele prevăzute în Ordinul nr. 50/1990, și anume:
1.persoana a lucrat efectiv la locurile de muncă incluse în grupa I sau a II –a de muncă în proporție de 50% din programul de lucru pentru grupa I de muncă, respectiv în proporție de 70% din programul de lucru pentru grupa a II-a de muncă;
2.din buletinul de determinare a noxelor rezultă existența unor condiții deosebite la locul de muncă, în sensul că nivelul noxelor la locul de muncă depășește nivelul maxim admis prevăzut de în normele de protecție a muncii.
Prin excepție, pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975, respectiv între 01.01.1976 și 31.12.1989 încadrarea în grupele I sau a II-a de muncă nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
3.există nominalizarea persoanei de încadrare în grupa I sau a II-a de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.).
Din coroborarea dispozițiilor pct. 2 și 3 din Ordinul nr. 50/1990 rezultă cu claritate faptul că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă este condiționată imperativ de prestarea activității la locurile de muncă și activitățile prevăzute, enumerate în anexele 1 sau 2, după caz, sau în cazul unor activități specifice ( cum este domeniul industriei chimice și petrochimice) în actele normative cu caracter special.
Or, în ceea ce – i privește pe cei doi reclamanți M. C. și B. R., se observă că doar locurile de muncă ocupate de primul sunt din cele enumerate în anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990(distilator secția DAI- 1, pompagiu instalația desalinare, fochist instalația DA-1), astfel că se justifică încadrarea în grupa I de muncă doar a activității acestuia desfășurată în perioadele indicate în raportul de expertiză întocmit de expert V. B..
Expertul, în ceea ce –i privește pe cei doi reclamanți, identifică activitatea și locurile de muncă ale acestora cu poziția 59 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990 „ Manipularea mărfurilor explozive, toxice și pulverulente, a produselor chimice și petrochimice, a cărbunilor și a minereurilor (docheri, docheri-mecanizatori, conducători de utilaje portuare)” și cu poziția 3 din HG 559/1990 „Rafinații cu acid sulfuric în industria de prelucrare a țițeiului.” Din probele administrate în cauză, din examinarea sarcinilor de serviciu și a locului de muncă nu reiese că cel de al doilea reclamant, B. R., în calitatea sa de lăcătuș mecanic la Atelierul Termo- Hidro ar fi executat vreuna din operațiile enumerate la pozițiile 59 și 3 din cele două acte normative cel puțin 50% din programul normal de lucru.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ. Curtea urmează să admită apelul declarat de pârâta . SA și să schimbe în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul B. R..
Vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la reclamantul M. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta S.C.R. "A. R." SA PLOIEȘTI, CUI RO_, J_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova (societate aflată în procedura generală a insolvenței (administrator judiciar VIA INSOLV SPRL) reprezentată legal prin ADMINISTRATOR SPECIAL T. C., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2022/11 august 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții M. C., CNP_, domiciliat în Ploiești, . bis, ., . și B. R., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., . și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr. 2022/11 august 2015 a Tribunalului Prahova, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul B. R..
Menține dispozițiile sentinței referitoare la reclamantul M. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
N. M.
Fiind în CO semnează
P.-grefierul instanței
Red.SEL/tehnored.NM
5 ex./23. 12.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A. G. H.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 560/2015. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1944/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
