Acţiune în constatare. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Decizia nr. 809/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 809/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr._

DECIZIA NR. 809

Ședința publică din data de 25 mai 2015

Președinte - V. - A. P.

Judecător - C.-P. B.

Grefier - M. F.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții T. M., domiciliat în Ploiești, ., nr. 2, ., . și B. I., domiciliat în Ploiești, ., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 98/12.01.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și . SA, prin Administrator Judiciar VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., .. 3, județul Prahova.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-reclamant B. I., personal și asistat de avocat C. C. G. din cadrul Baroului Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._/25.05.2015, apelantul-reclamant T. M., reprezentat de același avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimata-pârâtă reprezentată de avocat A. P. din cadrul Baroului Prahova, conform împuternicirii avocațiale ., nr._/06.04.2015.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, se învederează că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar de către apelanții-reclamanți, cu nr.de înregistrare 7111/01.04.2015, o cerere prin care au arătat că în cuprinsul apelului s-a strecurat o eroare materială privind perioadele deduse judecății, perioadele corecte pentru fiecare apelant-reclamant fiind cele indicate în cererea respectivă, care a fost comunicată intimatei.Totodată, se învederează că intimata-pârâtă a depus, tot prin Serviciul Registratură, întâmpinare, cu nr. de înregistrare 9575/07.04.2015, iar apelanții-reclamanți au depus la dosar răspuns la întâmpinare, cu nr. de înregistrare_/28.04.2015, ce a fost comunicat intimatei odată cu citația.

Avocat C. C. G., pentru apelanții-reclamanți, depune la dosar practică judiciară, respectiv sentințele civile nr. 4423/6.09.2012, 3401/7.12.2011, 2725/28.11.2014 ale Tribunalului Prahova și decizia nr. 1618/5.06.2013 a Curții de Apel Ploiești.

Părțile, având pe rând cuvântul, prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act de declarația acestora și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul în dezbateri.

Avocat C. C. G., având cuvântul pentru apelanții-reclamanși, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii primei instanțe și pe fond admiterea acțiunii pentru perioadele indicate expres în cazul fiecărui apelant-reclamant în parte, în cererea formulată la data de 01.04.2015, de îndreptare a erorii materiale. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat A. P., având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamanții T. M. și B. I. au chemat în judecată pe pârâta . SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pentru perioadele menționate în cererea de chemare de judecată au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai puțin și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fost angajații pârâtei, iar cererea acestora se întemeiază pe dovada condițiilor grele de lucru (li s-a acordat și spor de muncă grea) întrucât și-au desfășurat activitatea în condiții improprii organismului uman, specificul meseriei presupunând un consum fizic și psihic foarte mare, astfel încât, au apreciat reclamanții, locul de muncă și activitatea desfășurată se încadrează în prevederile Ordinului nr.50/1990 republicat.

Au învederat reclamanții că potrivit Ordinului nr.50/1990 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2” și care au primit spor de muncă grea.

S-a susținut că Ordinul nr.50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma a patru criterii, respectiv:activitatea desfășurată;condițiile de muncă;categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

Locul de muncă este reprezentat de atelierul cazangerie, meseria de cazangiu recipiente, ce se încadrează în anexa 1, poz.95 din Ordinul nr.50/1990 și în prevederile HG nr.559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică.

În continuare, reclamanții au arătat că societatea pârâtă reprezintă un important prelucrător de țiței și producător de carburanți, uleiuri minerale lubrifiante, uleiuri albe, ulei de transformator, bitum, societatea având două linii tehnologice, indicându-se care era obiectul de activitate al fiecărei linii.

Au menționat reclamanții că societatea pârâtă este dotată cu spații și utilaje specifice pentru stocarea materiilor prime și produselor finite, spații de încadrarea a acestora pentru cisterne CF și cisterne auto și că sunt colegi de muncă cărora angajatorul le-a acordat grupa de muncă sau le-a fost recunoscut acest drept în instanță și întrucât au avut același loc de muncă, în aceleași condiții și au desfășurat aceleași activități în perioadele ce fac obiectul prezentei cauze, au fost determinați să promoveze acțiunea de față.

Potrivit anexei cererii de chemare în judecată, reclamantul B. I. a lucrat în perioadele 18.03._69 și 25.01._01 la secția cazangerie, fiind cazangiu, iar reclamantul T. M. a lucrat în perioadele 18.03._70 și 28.06._01 la atelierul conducte, fiindu-le recunoscută grupa a II-a de muncă în procent de 100%, aceștia solicitând grupa I de muncă în procent de 100%.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, toate reglementările ulterioare și pe cele ce reglementează ramura din care face parte angajatorul, HG nr.559/1990 și Ordinul nr.590/2008.

Pârâta . SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa proceduri prealabile a medierii, obligatorie în materia litigiilor de muncă, invocându-se disp.art.193 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se că sunt incidente art. 283 alin. 2 Codul muncii, raportat la art. 7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începând să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, în cauză acesta născându-se la momentul încetării raporturilor de muncă atunci când s-a completat carnetul de muncă.

Reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată la data de 12.12.2013, după expirarea termenului prevăzut de art. 283 alin. 2 Codul muncii, astfel că s-a cerut ca instanța să respingă cererea privind recunoașterea grupei de muncă, fiind prescris dreptul material la acțiune.

Cererea reclamanților, prin care aceștia solicită acordarea grupei I de muncă pentru perioada invocată în petitul acțiunii introductive de instanță face parte din categoria cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, ce pot fi formulate, potrivit art. 283 alin. 2 Codul muncii, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

În absența unei dispoziții speciale care să reglementeze data la care se naște dreptul la acțiune, cum este, de exemplu, cea prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. a și b Codul muncii, care face trimitere la data încetării raporturilor juridice de muncă, data la care s-a luat cunoștință de completarea carnetului de muncă cu grupa a II-a de muncă pentru perioadele respective reprezintă data la care s-a născut dreptul la acțiune, la acea dată persoana interesată cunoscând că dreptul subiectiv pretins, care este un drept patrimonial, a fost încălcat sau nerecunoscut.

Art.15 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, începând cu 18.03.1969, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării făcându-se, conform alin.1, pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.

În subsidiar, s-a cerut respingerea ca nefondată a cererii reclamanților întrucât potrivit funcției deținute, a atribuțiilor de serviciu ce le reveneau, reclamanții au fost încadrați în grupa a II-a de muncă, aceștia nelucrând efectiv în instalațiile încadrate în grupa I de muncă.

În drept, pârâta a invocat art. 201 Cod .pr.civilă coroborat cu dispozițiile HG 261/22.01.2001.

La termenul de judecată din data de 04.09.2014, după punerea în discuția părților, tribunalul a respins atât excepția lipsei procedurii prealabile, pe motiv că prezentul litigiu nu este susceptibil de a fi soluționat pe calea medierii, precum și față de decizia Curții Constituționale din 07.05.2014, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, considerând că acțiunea promovată de reclamanți nu are natura unei acțiuni în constituire de drepturi, ci este una în constatarea dreptului de a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă, astfel că este imprescriptibilă, fără a fi aplicabile prevederile art.268 din Codul muncii.

Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză de specialitate chimia și ingineria substanțelor organice, petrochimice și carbochimice, prin sentința civilă nr. 98/12.01.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că

reclamanții au fost angajații pârâtei, conform copiilor carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, în funcțiile de lăcătuș mecanic, maistru, cazangiu și pompagiu, iar

pentru perioadele deduse judecății, reclamanții au beneficiat de încadrarea în grupa a

II-a de muncă, în procent de 100%.

S-a mai reținut că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrare în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

De asemenea, potrivit art. 6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

S-a arătat de către tribunal că art. 7 al textului de lege care s-ar presupune( față de obiectul cererii de chemare în judecată) că a fost încălcat, prevede că încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50 %, iar pentru grupa a II- a cel puțin 70% din programul de lucru. În aplicarea acestui text de lege, conducerea societății intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiții deosebite de muncă încadrate în grupele I și II, menționându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă.

A mai reținut tribunalul că într-adevăr, de principiu, în cazul conflictelor de muncă sarcina probei incumbă societății angajatoare, conform art. 287 din Codul muncii, însă, în judecarea prezentei cauze, nu trebuie ignorat faptul că încadrarea locurilor de muncă din diferite unități în grupele I și II, trecerea de la o grupă la alta și scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum și nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupă de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai după procedura instituită de lege, respectiv Ordinul nr. 50/1990 - aplicabil în perioadele la care se raportează acțiunea reclamantului.

În aceste circumstanțe, a apreciat tribunalul, contestarea făcută de reclamanți referitoare la greșita încadrare a activității desfășurate de aceștia în perioadele 18.03._69 și 25.01._01( pentru B. I.) și respectiv 18.03._70, 28.06._01( pentru T. M.) ca fiind desfășurată în grupa a II-a de muncă, potrivit mențiunilor înscrise în carnetele de muncă, în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților, este lipsită de temeinicie și nu este de natură să conducă la admiterea acțiunii.

În esență, a reținut prima instanță, într-o asemenea ipoteză, reclamanților le revenea obligația de a administra orice mijloace în contraprobă, de natură să convingă instanța de justețea susținerilor lor, că mențiunile din carnetul de muncă contestate sunt eronate și au la bază ”convenția abuzivă” dintre sindicat și patronatul societății prin care prevederile art.7 din Ordinul nr.50/1990 ar fi fost încălcate.

Tribunalul a constatat că prin concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză (filele 32-36) de expertul L. M. C., în mod cert nu s-au evidențiat criterii de încadrare a muncă în grupa I de muncă, respectiv: locul de muncă să se înscrie în vreuna dintre ipotezele prevăzute în anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; reclamanții să fi lucrat cel puțin 50% din programul de lucru într-un astfel de loc de muncă.

Prin urmare, întrucât activitatea reclamanților la locurile de muncă avute în cadrul societății pârâte, s-a desfășurat in condițiile grupei a II-a de muncă, iar nu în condiții care să justifice acordarea grupei I, în baza art.266 și următoarele Cod muncii, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanții, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.

Arată apelanții că au fost angajați ai intimatei-pârâte, având următoarea rută profesională: T. M.: 01.08._71-lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale; 01.05._81-lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale; 01.03._84-maistru atelier mecanic; 01.12._93-lăcătuș mecanic atelier mecanic; 01.10._01-maistru atelier conducte.

Din lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, analizată și aprobată în CIS, document pus la dispoziție de unitatea intimată, rezultă condițiile periculoase din instalațiile în care a lucrat apelantul-reclamant.

Apelantul- reclamant și-a exercitat sarcinile de lucru în condiții deosebite de muncă, în prezența de factori de risc, microclimat și noxe dăunătoare sănătății sale, predispunându-l la boli profesionale și intoxicații.

Se face în continuare referire la condițiile deosebite de muncă în care apelantul- reclamant și-a desfășurat activitatea: noxe, gaze de eșapament și fum de la activitatea de sudură, prezența în aer a particulelor metalice de la activitatea de polizare, prezența vaporilor de solvent aromatic, bioxid de sulf, furfurol, aer puternic poluat cu vapori de produse petroliere, hidrogen sulfurat,amoniac, zgomot mare și vibrații puternice, stres, efort fizic mare. Condițiile grele de muncă au fost determinate de: manipularea de piese grele, lucru cu produse toxice și periculoase, solvent petrolieri, apa regală, acid azotic, desfășurarea activității în condiții de nivel ridicat de zgomot și vibrații puternice, efectuarea de operații potențial declanșatoare de explozii și incendii, executarea de activități în prezența derulării unor procese tehnologice în funcțiune cu risc mare de declanșare a unei explozii, intoxicare, poziții ortostatice incomode de lucru, spații închise și înguste, lucru la înălțime.

Factori de risc: dezechilibrări, strivire, lovire la manipularea materialelor, electrocutarea, producerea de arsuri datorită contactului cu acizi minerali, hidroxizi, scăpări de abur sub presiune, jeturi de apă fierbinte, arsuri provocate de flăcări sau în urma contactului cu suprafețe metalice fierbinți, intoxicări ca urmare a inhalării de fum, formări de aerosoli de acid sulfuric, metanol, bioxid de sulf, furflirol, hidrogen sulfurat, amoniac.

Noxele erau determinate de lucrul în prezența gazelor toxice, bioxid de sulf, trioxide de sulf, amoniac, vapori de benzine, vapori hidrocarburi aromatice, vapori toxici produși prin descompunere și evaporarea produselor de răcire utilizate în operațiile de rectificare, tăiere și strunjire.

În baza înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, a principiilor și metodologiei de acordare a grupelor de muncă pe baza a patru principii: activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categorii de personal care prestează activitatea și timpul de lucru, precum și a activității desfășurate de reclamant, a faptului că reclamantul și-a desfășurat 75% din activitate în instalațiile care aveau încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, a condițiilor de lucru, a atribuțiilor îndeplinite, a muncii efectiv prestate de reclamant în condiții deosebite, constând in nivel ridicat de noxe, microclimat, efort fizic mare, stres, îmbolnăviri profesionale, inhalări de hidrocarburi aromatice, intoxicări acute, expertiza constată că în perioadele:01.08._71-lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale;01.05._81-lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale;01.03._84-maistru atelier mecanic;01.12._93-lăcătuș mecanic atelier mecanic;01.10._01-maistru atelier conducte, apelantul-reclamant T. M. poate beneficia de grupa I de muncă, în procent de 100% din programul de lucru efectuat, îndeplinind prevederile legale privind acordarea grupei I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 al MMOS și CNPM, art. 3,6,7, Anexa 1, Grupa I, poz.93, HG nr.559/1990 art.1, Lista Grupa I, poz.3,5,7 și 17, HG nr.456/1990, art.l, Lista Grupa I, poz.8

În privința apelantului-reclamant B. I., ruta profesională a acestuia este: 18.03._69-cazangiu; 25.01._71 -pompagiu dezasfaltare; 01.03._92-cazangiu, lăcătuș mecanic; 01.09._01-cazangiu, atelier cazangerie

Apelantul- reclamant și-a exercitat sarcinile de lucru în condiții deosebite de muncă, în prezența de factori de risc, microclimate și noxe dăunătoare sănătații sale, predispunându-l la boli profesionale și intoxicații.

Sunt menționate condițiile deosebite de muncă în care apelantul - reclamant si-a desfășurat activitatea: noxe, gaze de eșapament și fum de la activitatea de sudură, prezența în aer a particulelor metalice de la activitatea de polizare, prezența vaporilor de solvent aromatic, bioxid de sulf, furfurol, aer puternic poluat cu vapori de produse petroliere, hidrogen sulfurat,amoniac, zgomot mare și vibrații puternice, stres, efort fizic mare. Condițiile grele de muncă au fost determinate de: manipularea de piese grele, lucru cu produse toxice și periculoase, solvent petrolieri, apa regală, acid azotic, desfășurarea activității în condiții de nivel ridicat de zgomot și vibrații puternice, efectuarea de operații potențial declanșatoare de explozii și incendii, executarea de activități în prezența derulării unor procese tehnologice în funcțiune cu risc mare de declanșare a unei explozii, intoxicare, poziții ortostatice incomode de lucru, spații închise și înguste, lucru la înălțime.

În baza înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, a principiilor și metodologiei de acordare a grupelor de muncă pe baza a patru principii: activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categorii de personal care prestează activitatea și timpul de lucru, precum și a activității desfășurate de reclamant, a faptului că reclamantul și-a desfășurat 75% din activitate în instalațiile care aveau încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, a condițiilor de lucru, a atribuțiilor îndeplinite, a muncii efectiv prestate de reclamant în condiții deosebite, constând in nivel ridicat de noxe, microclimat, efort fizic mare, stres, îmbolnăviri profesionale, inhalări de hidrocarburi aromatice, intoxicări acute, expertiza constată că în perioadele:18.03._69-cazangiu;25.01._71-pompagiu dezasfaltare;01.03._92-cazangiu, lăcătuș mecanic;01.09._01-cazangiu, atelier cazangerie, apelantul- reclamant poate beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% din programul de lucru efectuat, îndeplinind prevederile legale privind acordarea grupei I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 al MMOS și CNPM, art.3, 6, 7, Anexa 1, Grupa I, poz.93, HG nr.559/1990, art.l, Lista Grupa I, poz.3,5,7 și 17, HG 456/1990, art.1, Lista Grupa I, poz.8.

Se susține că sentința atacată este netemeinică și nelegală.

Astfel, instanța respinge acțiunea, motivând faptul că „ în lipsa unor dovezi de netăgăduit care să justifice pretinsele erori sau abuzuri săvârșite de conducerea unității împreună cu sindicatul reprezentativ al salariaților este lipsită de temeinicie...”.

Instanța de fond condiționează greșit admisibilitatea demersului judiciar al reclamanților de o împrejurare care nu este prevăzută de niciun text de lege și reprezintă un aspect ce nu a fost pus in discuția părților, apelanții fiind surprinși să-1 regăsească în motivare ca o simpla afirmație.

Prin această condiționare „ născocită” de către instanța de fond și care stă la baza soluției date, se înlătură analizarea probelor administrate, situație care apreciază apelanții, poate fi asimilată cu refuzul instanței de a le judeca cererea de chemare în judecată motivate fiind de o pretinsă împrejurare străină de obiectul juridic dedus judecății.

Apreciază apelanții că instanța poate asimila activitatea desfășurată de apelanții-reclamanți cu activitățile prevăzute de Ordinul nr.50/1990, acest lucru se poate constata, alături de îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute în Ordin, prin administrarea probei cu expertiză de specialitate, precum și pe baza înscrisurilor de la dosar.

În cauză a fost administrată proba cu expertiză, ocazie cu care s-a constatat mediul de lucru, condițiile în care și-au desfășurat activitatea apelanții- reclamanți și riscurile la care au fost supuși.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă faptul ca apelanții-reclamanți pot beneficia de încadrare în grupa I de muncă, în procent de 100%, expertiza concluzionând că T. M. poate beneficia de grupa I de munca, în procent de 100% din programul de lucru efectuat, îndeplinind prevederile legale privind acordarea grupei I de muncă conform Ordinului nr.50/1990 al MMOS și CNPM, art. 3,6 ,7, Anexa 1, Grupa I, poz.93, HG nr.559/1990 art.l. Lista Grupa I, poz.3,5,7 și 17, HG nr.456/1990, art.1. Lista Grupa I, poz.8, iar B. I. poate beneficia de grupa I de muncă în procent de 100% din programul de lucru efectuat, îndeplinind prevederile legale privind acordarea grupei I de muncă, potrivit Ordinului 50/1990 al MMOS și CNPM art.3, 6, 7, Anexa 1, Grupa I, poz.93, HG nr.559/1990, art.l. Lista Grupa I, poz.3,5,7 și 17, HG nr.456/1990, art.1. Lista Grupa I, poz.8.

Expertiza este un raport de specialitate pe care îl întocmește și îl emite un expert într-un domeniu. Expertiza tehnică judiciară este expertiza tehnică efectuată de experți sau specialiști din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

Expertiza judiciară este un mijloc de probă care se dispune, la cerere sau din oficiu, de către organul în drept când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, sunt necesare cunoștințele unui expert sau, în cazurile prevăzute de lege, ale unui specialist, dintr-un anumit domeniu.

Se mai arată că instanța a încuviințat expertiza tehnică judiciară în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, respectiv „să se precizeze dacă reclamanții beneficiază de grupa I-a, în procent de 100% în funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectiv îndeplinită la locul de muncă, condițiile de lucru”, raportul de expertiză tehnic constituind mijloc de probă.

Însă, cu toate acestea, instanța de fond, în considerentele sentinței atacate, înlătură concluziile raportului.

Hotărârea nu cuprinde explicit, motivele respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu răspunde la toate cererile formulate de apelanți. În raport cu prevederile legale, hotărârea trebuie sa cuprindă explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune. În cazul de față nu se examinează probele. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu considerentele, adică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au încălcat cererile părților. Motivarea înseamnă în fapt încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Lipsa de motivare a unei hotărâri judecătorești nu numai că nesocotește dispozițiile codului de procedura civilă, ci poate constitui o încălcare a art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului.

Motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost ele soluționate.

Din analizarea sentinței civile nr.98/12.01.2015, se poate observa faptul că hotărârea nu arată motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, mai mult decât atât nu se motivează de ce concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară au fost înlăturate.

Activitatea desfășurată și condițiile de muncă sunt cele ce reies din anexele I și II, categoriile de personal care prestează activitatea sunt cele menționate la punctul 3 din ordin care statuează că - beneficiază de încadrarea în grupele I și II fără limitarea numărului, personalul care este în activitate.

Timpul de muncă a fost dovedit din mențiunile efectuate în carnetul de muncă.

Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii.

Voința legiuitorului a fost aceea de a acorda un beneficiu angajaților ce erau încadrați în locuri de muncă, care îsi desfășurau activitatea sau se încadrau în categorii profesionale care implicau un grad ridicat de noxe, condiții nefavorabile de climat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc de explozie, iradieri sau infectare, inclusiv pentru cei care au lucrat în aceste condiții anterior anului 1990, astfel că pentru perioada 1976-1989, încadrarea nu a fost condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, realizându-se cu toate acestea diferențiat pe cele două grupe de muncă, ținându-se seama de gradul de expunere la factorii mai sus menționați pentru fiecare salariat sau categorie de personal.

Pentru aceste motive, se solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței și rejudecând cauza, admiterea acțiunii.

Prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar de către apelanții-reclamanți, cu nr.de înregistrare 7111/01.04.2015, o cerere prin care au arătat că în cuprinsul apelului s-a strecurat o eroare materială privind perioadele deduse judecății, perioadele corecte pentru fiecare apelant-reclamant fiind cele indicate în cererea respectivă, care a fost comunicată intimatei-pârâte.Astfel, s-a arătat că pentru T. M. perioadele deduse judecății sunt:18.03._70- grupa I, 100% și 28.06._01- grupa I, 100% și nu cele indicate în cererea de apel, iar pentru B. I. perioada corectă este 25.01._01 - grupa I, 100% și nu perioadele arătate în cererea de apel, eroarea fiind determinată de faptul că anterior închiderii dezbaterilor, reclamanții și-au restrâns perioadele numai la cele menționate în raportul de expertiză.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns criticilor aduse în apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Apelanții-reclamanți au depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor și argumentelor invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă, cerând, în final, admiterea apelului.

În apel, apelanții-reclamanți au depus la dosar și o . hotărâri judecătorești, cu titlu de practică judiciară.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

În considerentele sentinței instanței de fond sunt arătate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.425 alin.1 lit.b Cod pr.civilă, iar împrejurarea că apelanții nu sunt de acord cu argumentele primei instanțe, avute în vedere la pronunțarea soluției, nu poate conduce la concluzia nerespectării în cauză a disp.art. 425 alin.1 lit.b Cod procedură civilă.

De precizat că au fost arătate în concret de către prima instanță în considerentele sentinței motivele pentru care nu și-a însușit, practic, concluziile raportului de expertiză L. M. C. efectuat în cauză.

Prin acțiunea adresată instanței de fond, reclamanții T. M. și B. I. au chemat în judecată pe pârâta . SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că pentru perioadele menționate în cererea de chemare de judecată au avut meserii și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai puțin și să fie obligată pârâta să elibereze adeverință în acest sens, fără cheltuieli de judecată.La termenul de judecată din 12.01.2015, reclamanții, prin apărător, au solicitat admiterea acțiunii cnform concluziilor raportului de expertiză, să se constate că reclamanții beneficiază de grupă superioară de muncă potrivit concluziilor raportului de expertiză, cu obligarea pârâtei să le elibereze adeverință în acest sens, fără cheltuieli de judecată

De vreme ce primul capăt de cerere al acțiunii a fost apreciat ca neîntemeiat, în mod evident, și cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, depinzând de modul de soluționare a primului, nu putea fi decât tot neîntemeiat, acțiunea fiind în mod corect respinsă ca neîntemeiată de către tribunal.

Astfel, se reține că în conformitate cu dispozițiile art.3 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.

Potrivit disp art.6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, iradiere sau infectare etc.).

De asemenea, conform disp.art.7 din Ordinul sus-menționat, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.

În ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de aceasta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv, în ce procent.

Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.

De menționat, că referitor la perioada lucrată după 1 martie 1990, încadrarea în grupe de muncă se face potrivit Ordinului nr.125/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după martie 1990.

În baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul sus-menționat, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condițiile deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, stipulându-se la punctul 1 că în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1 și la punctul 2 că în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

Potrivit punctului 4 din Ordinul nr.125/1990, metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă este cea prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii cu completările făcute prin Ordinul nr. 100/1990 și care se aplică în continuare.

Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a încuviințat, la solicitarea reclamanților, proba cu expertiză tehnică, de specialitate chimia și ingineria substanțelor organice, petrochimice și carbochimice, expertiză ale cărei obiective au fost stabilite prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 04.09.2014, dispunându-se ca expertul să stabilească dacă reclamanții beneficiază sau nu de grupa I de muncă, în procent de 100% sau mai mic, pentru perioadele menționate în acțiune, în funcție de condițiile în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, funcția deținută, atribuțiile îndeplinite, munca efectiv prestată și locurile de muncă, urmând ca expertul să aibă în vedere actele de la dosar și cele pe care pârâta i le va pune la dispoziție.De asemenea, s-a dispus ca expertul să verifice dacă pentru perioadele în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, unitatea angajatoare a făcut o corectă încadrare în grupa de muncă, iar în caz negativ, să argumenteze de ce reclamanții beneficiază de altă încadrare.

Chiar dacă în cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate, ale cărei concluzii au fost favorabile apelanților-reclamanți, instanța nu este legată de concluziile expertizei, ele constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte probe, iar tribunalul a arătat în considerentele sentinței pentru care motive nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză L. M. C. întocmit în cauză, respingând ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Din cuprinsul carnetului de muncă al apelantului-reclamant T. M., depus la dosarul de fond, coroborat cu raportul de expertiză efectuat în cauză la prima instanță de expertul L. M. C., astfel cum a fost refăcut, rezultă că în perioada 18.03._70, reclamantul a fost lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale, în perioada 28.06._81 a fost lăcătuș mecanic de întreținere și reparații universale, în perioada 01.03._84 a fost maistru atelier mecanic, în intervalul 01.12._93 a fost lăcătuș mecanic atelier mecanic, iar în perioada 01.10._01 a fost maistru atelier conducte.

Referitor la apelantul-reclamant B. I., din cuprinsul carnetului de muncă al acestuia, depus la dosarul de fond, coroborat cu raportul de expertiză efectuat în cauză la prima instanță de expertul L. M. C., rezultă că ruta profesională a acestui reclamant a fost următoarea:25.01._71- pompagiu dezasfaltare;01.03._92-cazangiu, lăcătuș mecanic;01.09._01-cazangiu, atelier cazangerie.

În finalul lucrării întocmite, astfel cum a fost refăcută, expertul L. M. C. a conchis că pentru fiecare din perioadele sus-menționate reclamanții îndeplinesc prevederile legale privind acordarea grupei I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 al MMOS și CNPM, art. 3,6,7, Anexa 1, Grupa I, poz.95, HG nr.559/1990 art.1, Lista Grupa I, poz.3,5,7 și 17, HG nr.456/1990, art.l, Lista Grupa I, poz.8

Este adevărat că în cuprinsul raportului de expertiză, expertul L. M. C. a arătat în ce au constat activitățile desfășurate de fiecare reclamant în parte și condițiile de muncă în care și-au desfășurat activitatea, însă poziția 95 din anexa nr.1 a Ordinului nr.50/1990 se referă la: operațiile de sudură efectuate în interior la: nave (secții și ., cilindri de locomotive, stâlpi metalici închiși, rezervoare, bazine și alte instalații asemănătoare, respectiv lăcătușii construcții și reparații nave și tubulaturi care lucrează împreună cu sudorii în aceleași condiții de muncă.

Or, nu există la dosar probe pe baza cărora să se poată conchide că reclamanții au desfășurat, în realitate, în mod efectiv, activități cel puțin 50% din programul de lucru la locuri de muncă care să se încadreze în grupa I de muncă, conform poziției 95 din anexa nr.1 a Ordinului nr.50/1990, așa cum impun în mod imperativ dispozițiile art.7 din Ordinul nr.50/1990, coroborate cu cele ale art.3 din același Ordin.

Art.1 din HG nr.456/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică statuează, la alin.1, că personalul care este în activitate de la locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, intrate în funcțiune după data de 18.03.1969, din unitățile Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, conform listei anexă la hotărâre, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată, potrivit art.2 din Decretul-lege nr.68/1990, iar în lista anexă sunt enumerate expres locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupa I de muncă, nefăcându-se dovada că reclamanții ar fi prestat, cel puțin 50% din programul de lucru la locurile de muncă prevăzute la poziția 8 din lista anexă, ce se referă la:instalațiile care fabrică, vehiculează și depozitează hidrogen sulfurat;de distilarea apei grele; de schimb isotopic și de epurare ape reziduale cu hidrogen sulfurat, respectiv la instalații de fabricare produse aromate, precum și utilizarea acestora la extracții;fabricarea tetracloratanului.

Ulterior HG nr.456/1990, a fost adoptată HG nr.559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică și petrochimică, ce a prevăzut, la art.1, că personalul ce este în activitate de la locurile de muncă cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, conform listei anexă la hotărâre, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată, potrivit prevederilor art.2 din Decretul-lege nr.68/1990, iar în lista anexă sunt enumerate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice ce se încadrează în grupa I de muncă, fără a se proba că reclamanții ar fi prestat, cel puțin 50% din programul de lucru, activitate la locurile de muncă prevăzute la pozițiile 3,5,7 și 17 indicate de expert.

Poziția 3 se referă la rafinații cu acid sulfuric în industria de prelucrare a țițeiului, poziția 5 vizează instalații bitum - fabricare, ambalare, depozitare;prepararea mixturilor asfaltice; poziția 7 privește fabricarea acidului diclorfenoxiacetic, paragelului și aditivilor polifuncționali pentru uleiuri minerale (toate fazele);laboratoarele de cercetare și stațiile de epurare a apelor reziduale, iar poziția 17 privește fabricarea acetilenei din carbid și din gaz metan, acidului formic și acidului oxalic.

Art.2 din HG nr.559/1990 stipulează că personalul care este în activitate din unitățile de profil, aparținînd Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, necuprins în grupa I de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pe întreaga perioadă lucrată după data de 18 martie 1969, iar categoriile de personal care, potrivit sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, pot beneficia de această prevedere, se stabilesc de Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite și conform art.3 din HG nr.559/1990, art.1 alin.2 din HG nr.456/1990 s-a abrogat.

S-a reținut de către expertul L. M. C. că în cadrul secției cazangerie - conducte, reclamantul T. M. a prestat activități specifice de mentenanță, revizii, reparații planificate a conductelor și rezervoarelor instalațiilor productive, același lucru consemnându-se și în privința reclamantului B. I., iar instalațiile în funcțiune aveau, în proporție de 75% locurile de muncă încadrate în grupa I de muncă, având un grad ridicat de pericol.

Or, lucrările de întreținere și reparații se desfășurau, în mod evident, în condițiile în care instalațiile respective erau în revizie, reparații sau nu funcționau, astfel încât condițiile speciale de muncă reținute de expert nu se justifică și în mod corect nu au fost reținute de prima instanță.

De asemenea, și dacă reclamanții ar fi prestat activitate în astfel de condiții, potrivit încadrării reclamanților, aceste lucrări se desfășurau doar în situația unor lucrări de reparații și întreținere, nefiind justificată opinia expertului de încadrare în grupa I de muncă în procent de timp lucrat de 100%.

Art.1 alin.2 din HG nr.456/1990 statuează, de altfel, în mod expres, că muncitorii și personalul tehnic productiv ce își desfășoară activitatea în secții, instalații, ateliere, inclusiv activități auxiliare, care sunt în activitate, din unitățile Ministerului Industriei Chimice și Petrochimice, cu profil de chimie și petrochimie, necuprinși în grupa I de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrare în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, pe întreaga perioadă efectiv lucrată după 18.03.1969.

Condițiile grele de lucru, de microclimat, factorii de risc, noxele la care a făcut referire expertul cu privire la activitatea desfășurată în general în cadrul . și în cadrul Secției Cazangerie nu pot justifica, prin ele însele, încadrarea activității prestate de apelanții-reclamanți în grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioadele sus-menționate, în sensul celor conchise de expert, aceste condiții fiind avute în vedere de societate la încadrarea activității în grupa a II-a de muncă, neputându-se reține că în cauză este vorba de locuri de muncă, activități și categorii profesionale care să se încadreze în grupa I de muncă.

Înscrisurile enumerate de expert în cuprinsul lucrării au fost avute în vedere de societate, cu respectarea prevederilor Ordinului nr.50/1990 și ale actelor normative speciale ce vizează personalul din industria chimică și petrochimică, la încadrarea activității personalului propriu fie în grupa I de muncă, fie în grupa a II-a, fiind evident că aceste înscrisuri nu pot sta la baza încadrării întregului personal ce a desfășurat activitate în cadrul societății intimate exclusiv în grupa I de muncă.

Nu întreg personalul ce a desfășurat activitate productivă în cadrul . a fost încadrat în grupa I de muncă, ci încadrarea personalului s-a făcut, respectând dispozițiile legale, în grupa I de muncă sau în grupa a II-a de muncă.

În consecință, având în vedere considerentele mai sus arătate, în mod just prima instanță nu și-a însușit, practic, concluziile raportului de expertiză L. M. C. efectuat în cauză, respingând ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Practica judiciară invocată de apelanții-reclamanți nu poate constitui un argument pentru admiterea apelului în sensul celor solicitate de aceștia, câtă vreme pe de o parte, situația de fapt și de drept din fiecare speță dedusă judecății diferă, fiind evident că soluția dată de instanță în privința unui salariat nu trebuie să fie aceeași în toate cauzele deduse judecății, deținând fiecare funcții diferite, având locuri de muncă diferite, iar pe de altă parte, de principiu, practica judiciară nu constituie izvor de drept.

Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește apelul ca nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate în cauză și aplicare a dispozițiilor legale.

De asemenea, urmează a se lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții T. M., domiciliat în Ploiești, ., nr. 2, ., . și B. I., domiciliat în Ploiești, ., .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 98/12.01.2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și . SA, prin Administrator Judiciar VIA INSOLV SPRL, cu sediul în Ploiești, ., .. 3, județul Prahova.

Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2015.

Președinte, Judecător,

V.- A. P. C.-P. B.

Grefier,

M. F.

Red.VAP

Tehnored.MF

5ex./08.06.2015

d.f._ - Tribunalul Prahova

j.f. G. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 817/2015. Curtea...		Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 803/2015. Curtea... →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI