Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 817/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 817/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 817/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 817
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Președinte – A.-M. R.
Judecător - M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorul T. V. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2862 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta Asociația S. Clubul Sportiv Sevlar cu sediul în Ploiești, . G. nr. 16, ..
Dezbaterile avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2015, iar apoi având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru azi, 26 mai 2015, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 13.02.2014 sub nr. 1135/ 105/2014, contestatorul V. a chemat în judecată pe intimata Asociația Sportiva „CLUBUL SPORTIV SEVLAR„ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de concediere numărul 22/ 03.12.2013, emisa de intimata, reintegrarea în funcția deținuta anterior încetării raporturilor de munca, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de munca respectiv 04.12.2013 pana la reintegrarea efectiva, obligarea intimate la plata salariului aferent lunii noiembrie 2013, obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecata
În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că începând cu data de 06.10.2011, în baza contractului individual de munca numărul 1/2011 și-a desfășurat activitatea în calitate de antrenor de baschet la unitatea intimata pana la data de 03.12.2013 când prin Decizia numărul 22/2013 a fost concediat prin desfacerea disciplinara a contractului de munca conform art. 61 "litera a" din Codul Muncii, cu motivarea că a absentat nemotivat de la serviciu în mod nejustificat mai mult de trei zile consecutive și ca în timp ce era salariatul acesteia a mai desfășurat activități de aceeași specialitate la alte cluburi, activități succeptibile de a dauna intereselor unității.
Contestatorul a invocat excepția nulității absolute a deciziei de concediere numărul 22/03.12.2013, anume că potrivit dispoziției art. 251 alineatul 1 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute nici o măsura, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alineat 1 "litera a" (Avertisment scris) nu poate fi dispusa mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Cu privire la efectuarea cercetării disciplinare a precizat că pentru cercetarea abaterii disciplinare angajatorul constituie o comisie care sa stabilească împrejurările în care au fost săvârșite faptele reținute în sarcina salariatului, și sa propună conducerii sancțiunea ce urmează a fi aplicata acestuia. În speța la data desfășurării cercetării disciplinare 28.11.2011, nu a fost prezentata o decizie din care sa reiasă componenta comisiei respective și în plus, trei din cei patru membri a așa zisei comisii de cercetare disciplinara, la cea data nu aveau calitatea de angajați ai intimatei, fiind vorba de Blagoi C., secretarul comisiei de cercetare disciplinara, C. Iordanica și chiar președintele comisiei, domnul R. N..
A susținut contestatorul că referatul numărul 12/04.11.2013 prin care se aduce la cunoștința președintelui faptul ca s-a prezentat la serviciu trei zile consecutiv începând cu data de 29.10.2013 a fost întocmit de Iordanica C. care asa cum a menționat mai sus la acea data nu avea calitatea de salariat al Asociației intimate.
A susținut contestatorul că acea comisie de cercetare întrunită la 28.11.2013 nu a propus nici o sancțiune disciplinara.
Sub un alt aspect, contestatorul a susținut tardivitatea comunicării deciziei de concediere în sensul că decizia de sancționare se comunica salariatului în cel mult cinci zile calendaristice de la data emiterii acesteia iar în speța, decizia a fost emisa la data de 03.12.2013 și comunicata la data de 16.01.2014, după ce a fost notificată intimata în acest sens și după ce în prealabil contestatorul a adus la cunoștința acest aspect I.T.M. Prahova prin adresa 4198/28.11.2013.
Având în vedere cele prezentate, a considerat ca cercetarea disciplinara prealabila efectuata în cauza s-a făcut cu încălcarea grava a dispozițiilor legale ce reglementează aceasta măsura, motiv pentru care solicita admiterea excepției nulității absolute a deciziei numărul 22/03.12.2013 emisa de intimata.
Cu privire la temeinicia deciziei contestates-au arătat următoarele:
Ultimele zile de activitate au fost 27.10.2013 (participarea la campionatul național U13 masculin la turneul de calificare desfășurat în orașul Targoviste ), 28.10.2013 antrenament desfășurat cu grupele U13 și U14 și 31.10.2013 când s-a prezentat la antrenament dar nu s-a putut desfășura întrucât președintele clubului N. S. O. organizase o alta activitate în sala în care urma sa se desfășoare antrenamentul. în toate aceste date a fost prezent în activitate.
A precizat că s-a urmărit înlăturarea sa din club, dovada cea mai elocventa fiind anunțul făcut la 28.10.2013 pe site-ul oficial al clubului de președintele acestuia prin care se face cunoscut ca a încetat colaborarea dintre Clublul SEVLAR și antrenorul T. V., contestatorul în prezenta cauza .
Anterior postării acestui anunț președintele clubului, la data de 28.10.2013 i-a adus la cunoștința ca dorește încetarea activității sale și că dacă se va prezenta în continuare la antrenament, ceea ce a făcut la 31.10.2013, dacă va fi nevoie, va apela la Politie pentru a a-l scoate din sala de antrenament.
În ceea ce privește activitățile de aceeași natura desfășurate în afara clubului, a făcut următoarele precizări:
Proiectul " Baschetul în Grădinițe " are ca scop promovarea baschetului la copii preșcolari și este desfășurat de contestator din 2010, situație pe care a prezentat-o Clubului când s-a angajat în anul 2011.
Aceasta activitate nu putea provoca daune intereselor Clubului ci dimpotrivă era benefica prin promovarea activității asociației sportive care avea posibilitatea de selecționare a unor copii cu perspectiva de performanta din rândul preșcolarilor.
Proiectul "Perform Baschet", este un proiect de promovare și pregătire a jucătorilor de o anumita vârsta (12 și 13 ani) pentru participarea la selecție în vederea alcătuirii unui lot național U14, proiect din care făcea parte prin desemnarea contestatorului de către Federația R. de Baschet în funcție de coordonator de centru pentru zona Prahova, B. și Dâmbovița.
Prin aceasta activitate, nu erau afectate interesele Clubului ci dimpotrivă, aducea în mod evident beneficiul de imagine la nivel național pentru acesta.
Calitatea de antrenor presupune și alte activități în afara orelor de lucru efectuate pe teren cu sportivii, de aceea programul de lucru al antrenamentului este strâns legat de programul competițional și nu exista în acest domeniu zile libere, sărbători legale .
Sunt numeroase situații când activitatea se desfășoară neîntrerupt zile sau chiar săptămâni (cantonamentele de pregătire, campionate, turnee, cazuri în care nu se plătesc ore suplimentare, sporuri de noapte sau de weekend).
In cei doi ani de când activează intimata, nici o data nu s-au desfășurat activități complementare antrenamentelor la sediul social al Asociației.
In aceasta locuința nu exista nici un fel de condiții de lucru, nu exista mobilier, chiar și procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare a fost scris pe o scândura așezata pe o găleata.
Nici unul dintre antrenorii de club nu aveau acces în aceea locuința, nu aveam cheie de la intrare și nu era nici o persoana prezenta acolo.
De altfel, programul de lucru cu care sportivii începeau după orele de scoală, adică la 18:00 și sâmbăta la ora 14:00.
Este imposibil de imaginat ca vreun antrenor ar fi trebuit sa se prezinte la ora 08 dimineața la acest așa zis sediu sa activeze pana la ora 16:00, în condițiile descrise mai sus, iar la ora 18:00 sa se prezinte la sala de antrenament cu 40 de copii timp de trei ore pana la ora 21.
Față de cele menționate a considerat ca asa zisele abateri invocate prin care s-a urmărit îndepărtarea sa din unitate au fost inventate de președintele Clubului, din motive personale care nu au nimic cu activitatea desfășurata de contestator și s-a urmărit prejudicierea imaginii sale de antrenor, știrbirea prestigiului profesional .
A precizat că în calitate de membru al Federației Naționale de Baschet a fost apreciat ca un bun profesionist, cu rezultate deosebite în activitatea desfășurata atat pe plan local, dar și la nivel național, dovada fiind desemnarea sa în funcție de coordonator de centru pentru Zona Prahova, B. și Dâmbovița.
Pentru toate aceste considerente a solicit obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 78,80 și 248 din Codul Muncii .
Intimata Asociația Sportiva "CLUB SPORTIV SEVLAR" a depus întâmpinare prin care a recunoscut că T. V. a fost angajat în cadrul Asociației în funcția de antrenor în baza contractului individual de munca nr. 1/_, pana la data de 04.12.2013, când acesta a încetat ca urmare a intervenției deciziei contestate.
Intimata a precizat că măsura emanării Deciziei de concediere a fost impusa de nerespectarea de către T. V. a obligațiilor asumate prin contractul individual de munca și prin regulamentul de ordine interioara și totodată, desi acestuia i s-a pus în vedere în repetate rânduri, nu a înțeles sa protejeze interesele Asociației, al cărui angajat era și a continuat sa desfășoare activități care au adus atingere atat imaginii clubului sportiv cat și patrimoniului nostru.
F. de excepția nulității absolute a deciziei de concediere, a apreciat ca aceasta nu este o reala excepție ci evoca însuși fondul cauzei, așa ca a solicitat sa unirea acesteia cu fondul și judecarea ei după administrarea probatoriului.
Pe fond, a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiata, pentru următoarele motive, care constituie totodată și temei al respingerii contestației formulate:
S-au parcurs pașii legali în desfășurarea cercetării disciplinare, acesta nedepunând nici o contestație în nici o faza a acesteia:
-s-a înregistrat sub nr. 12/04.11.2013 Referatul întocmit de Dl. Iordanica C., prin care se sesiza cu privire la absentele nemotivate înregistrate în activitatea contestatorului;
-Președintele Asociației a emis Decizia nr. 13/04.11.2013 de înființare a Comisiei de disciplina și numire a componentei acesteia;
-in data de 14.11.2013 s-a emis o Adresa către contestator în care am menționat actele anterior prezentate, pentru a fi prezent în fata Comisiei de disciplina;
-in 28.11.2013 s-a întrunit Comisia de disciplina si, în prezenta contestatorului s-a întocmit Proces verbal cu cele discutate;
-in data de 02.12.2013 o intervenit Hotărârea Comisiei de disciplina înregistrata în Registrul de evidenta al Asociației sub nr. 21, prin care s-a propus sancționarea contestatorului cu desfacerea contractului individual de munca;
-Președintele Asociației, Dl. Nicolov S., a luat hotărârea menținerii propunerii Comisiei de disciplina, eliberându-se astfel Decizia de concediere nr. 22/03.12.2013.
A precizat că, atat Dl. Iordanica C. cat și toți cei care au participat în cadrul Comisiei de disciplina au fost la acel moment angajați ai Asociației.
F. de comunicarea Deciziei contestate a arătat ca întârzierea cu care i-a fost comunicata contestatorului se datorează unor motive obiective, ținând de factorul uman, perioada sărbătorilor de iarna fiind motiv pentru solicitarea de concedii de odihna și creează o pauza în activitatea cluburilor sportive. În plus, prin întârzierea cu care i s-a transmis Decizia de concediere acesta nu a fost prejudiciat în drepturile sale.
A precizat intimata că, contestatorul avea, pana la primirea Deciziei de concediere, obligația de a se prezenta la serviciu, nefiind încetate raporturile de munca. Totuși, începând cu data de 29 octombrie 2013, acesta nu a mai îndeplinit nici o sarcina în cadrul Asociației și nu s-a mai prezentat la nici o activitate.
Acest aspect denotă faptul ca T. V. luase deja hotărârea de a nu mai presta activități în cadrul Asociației ca și angajat al asociației.
În urma primei sesizări făcute la ITM Prahova s-a reliefat o situație net diferita fata de susținerile contestatorului, reprezentanții ITM negăsind nereguli în desfășurarea activității asociației.
O a doua sesizare a acestuia cu privire la faptul ca nu i s-a adus la cunoștința Decizia de concediere a fost urmată de o alta verificare a ITM în data de 27.01.2014. Chiar contestatorul spune ca a primit deja Decizia în data de 16.01.2014, respectiv înaintea controlului.
În ceea ce privește temeinicia Deciziei de concediere, intimata a arătat că afirmațiile făcute în contestația sunt neconforme cu realitatea.
Așa cum a arătat și mai sus, toți cei implicați în cercetarea disciplinara a contestatorului au fost angajați ai Asociației.
Nu s-a făcut nici un anunț pe site-ul oficial al Asociației despre încetarea relației de munca intre noi și contestator și chiar daca exista un astfel de comunicat, acesta nu poate fi motiv ca T. V. sa nu se prezinte la lucru în lipsa unei Decizii de concediere.
Proiectul "Baschet în grădinițe", ca și orice alt proiect, se desfășoară în baza unui acord scris intre Asociație și respectiva instituție de învățământ. Nu a existat nici un astfel de contract, obligatoriu prin însuși actul de promovare și organizare a proiectului. Participarea lui T. V. la astfel de proiecte fara acordul intimatei și fara un cadru legal a prejudiciat Asociația atât din punct de vedere al imaginii cat și material, Asociația sprijinindu-si activitatea și din cotizațiile părinților care doresc sa-si înscrie copiii în astfel de programe.
În fiecare zi se desfășoară activități și la sediul Asociației, Dl. Iordanica C. fiind cel însărcinat cu deschiderea sediului la orele 08.00 în zilele lucrătoare. Pe contestator nu 1-a interesat niciodată acest aspect și nu a dorit sa participe niciodată la ședințele de informare sau alte asemenea activități.
Calitatea de antrenor nu o exclude pe aceea de angajat în baza unui contract de munca, ce impune lucrul pe o perioada de 8 ore/zi. Contestatorul s-a limitat întotdeauna la orele de antrenament sau meciuri.
În final, a arătat ca T. V. si-a pregătit "plecarea" cu mult timp înainte sa plece efectiv, convingând mai mulți părinți sa plece împreuna cu copiii lor înscriși la clubul nostru către un club de baschet nou înființat chiar de către contestator împreuna cu fiul acestuia, T. F. -Baschet Club T-Pack. Acest aspect a pus în real pericol activitatea Asociației, lăsând o echipa de performanta, aflata în plin campionat, fără mai mulți jucători pe care se baza.
Intimata a aflat ca nu este prima data când face așa ceva, anterior fiind fondator și Vicepreședinte în cadrul Asociației Baschet Club Chemp, pe care 1-a părăsit lasandu-1 în prag de desființare, cu mari datorii financiare.
Desfacerea contractului de munca nu are nimic de a face cu "prestigiul" contestatorului, ci doar cu modul cum acesta a refuzat sa-si îndeplinească atribuțiile de serviciu și ne-a afectat buna funcționare.
Pentru toate aceste considerentele intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestației formulate de către contestatorul T. V. împotriva Deciziei nr. 22/03.12.2013, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, martori, declarațiile acestora fiind atașate la filele 106 - 113, interogatorii, întrebările formulate de intimată și răspunsurile contestatorului fiind atașate la filele 100 și urm., interogatoriul propus de contestator fiind depus la filele 11 – 14 iar răspunsurile intimatei la filele 43 – 44.
După adminsitarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 2862 din 10 decembrie 2014 prin care a respins excepțiile nulității absolute a deciziei contestate și a tardivității comunicării deciziei contestate.
Totodată instanța a respins contestația ca neîntemeiată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul pornind de la prevederile art.248 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, cu privire la excepțiile a analizat cu prioritate excepțiile nulității absolute a deciziei contestate și a tardivității comunicării deciziei invocate de către contestator.
Raportat la acestea tribunalul a constatat că, în fapt, contestatorul a fost angajatul asociației intimate începând cu data de 06.10.2011, în baza contractului individual de munca numărul 1/2011 și și-a desfășurat activitatea în calitate de antrenor de baschet la asociația intimata pana la data de 03.12.2013 când prin Decizia numărul 22/2013 s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca conform art. 61 "litera a" din Codul Muncii, cu motivarea că a absentat nemotivat de la serviciu în mod nejustificat mai mult de trei zile consecutive și ca în timp ce era salariatul acesteia a mai desfășurat activități de aceeași specialitate la alte cluburi, activități susceptibile de a dauna intereselor angajatorului.
În data de 04.11.2013 s-a întocmit de către numitul Iordanica C., un referat înregistrat sub nr. 12/04.11.2013, prin care se sesiza că mai mult de 3 zile consecutiv, anume din data de 29.10.2013 contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu și că acesta activează în cadrul unui alt club de baschet, fila 12, 65.
Președintele Asociației a emis Decizia nr. 13/04.11.2013 prin care a dispus înființarea Comisiei de disciplina, stabilind compunerea acesteia și principalele obiective: cercetarea aspectelor sesizate prin referat, propunerea măsurii ce se impune a fi luată, fila 64
La data de 15.11.2013 s-a emis adresa nr. 110/48/14.11.2013 către contestator pentru a i se solicita prezentarea în fata Comisiei de disciplina la data de 28.11.2013, ora 10,00, la sediul asociației, în vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la cele două aspecte sesizate prin referatul nr. 12/04.11.2013, fila 19,63.
La data de 28.11.2013 s-a întrunit Comisia de disciplina care în prezenta contestatorului, însoțit de avocatul ales a întocmit un Proces verbal al desfășurării lucrărilor comisiei, întrebărilor adresate contestatorului și răspunsurile acestuia, procesul-vernal fiind semnat atât de contestator cât și de avocatul acestuia, filele 22 -24. Cu aceeași ocazie, contestatorului, a depus intimatei un înscris, denumit „punct de vedere cercetare disciplinară”, atașat la filele 25 – 27.
La data de 02.12.2013 s-a emis Hotărârea Comisiei de disciplina înregistrata sub nr. 21, filele 58 și urm. prin care s-a propus sancționarea contestatorului cu desfacerea contractului individual de munca iar Președintele Asociației, numitul Nicolov S., a emis Decizia de concediere nr. 22/03.12.2013, contestată prin prezenta acțiune.
A mai reținut tribunalul că art. 247 alin. 1 din Codul Muncii prevede ca „ angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de cate ori constata ca aceștia au săvârșit o abatere disciplinara".
Art. 252 Codul Muncii stabilește că decizia de sancționare trebuie să cuprindă cuprinzând în mod obligatoriu a) descrierea faptei; b) precizarea prevederilor din statut, regulament, CIM care au fost încălcate; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate; d) temeiul de drept în baza căruia se aplica sancțiunea; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestata; f) instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată.
Tribunalul a constatat că decizia de concediere emisă de intimată respectă întocmai structura de formă și de fond prevăzută de art.252 Codul Muncii și că au fost parcurse de către angajator etapele obligatorii cercetării disciplinare, respectând prevederile legale.
Prima instanță a învederat că s-a susținut de contestator, cu privire la legalitatea cercetării disciplinare că la data desfășurării cercetării disciplinare 28.11.2011, nu a fost prezentată o decizie din care sa reiasă componenta comisiei respective și în plus, trei din cei patru membri a așa zisei comisii de cercetare disciplinara, la cea data nu aveau calitatea de angajați ai intimatei, fiind vorba de Blagoi C., secretarul comisiei de cercetare disciplinara, C. Iordanica și chiar președintele comisiei, domnul R. N. iar referatul numărul 12/04.11.2013 prin care se aduce la cunoștința președintelui faptul ca nu s-a prezentat contestatorul la serviciu trei zile consecutiv începând cu data de 29.10.2013 a fost întocmit de Iordanica C. care la acea data nu avea calitatea de salariat al Asociației intimate.
Tribunalul a reținut că susținerile contestatorului sunt contrazise de actele și lucrările dosarului, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, prin Decizia nr. 13/04.11.2013 s-a dispus înființarea Comisiei de disciplina, stabilindu-se compunerea acesteia și principalele obiective, fila 64 iar potrivit adeverințelor de la filele 54 – 57 și adresei nr._/02.12.2014 a ITM Prahova de la fila 142, toate persoanele nominalizate pentru a face parte din această comisie aveau calitatea de angajați ai asociației intimate, la data numirii dar și la data desfășurării lucrărilor acestei comisii.
A învederat prima instanță că a mai susținut contestatorul că acea comisie de cercetare întrunită la 28.11.2013 nu a propus nici o sancțiune disciplinara, aspect contrazis de Hotărârea Comisiei de disciplina înregistrata sub nr. 21 din 02.12.2013 prin care s-a propus sancționarea contestatorului cu desfacerea contractului individual de munca iar Președintele Asociației, numitul Nicolov S., a emis Decizia de concediere nr. 22/03.12.2013, contestată prin prezenta acțiune.
Sub un alt aspect, contestatorul a susținut tardivitatea comunicării deciziei de concediere în sensul că decizia de sancționare se comunica salariatului în cel mult cinci zile calendaristice de la data emiterii acesteia iar în speța, decizia a fost emisa la data de 03.12.2013 și comunicata la data de 16.01.2014, după ce a fost notificată intimata în acest sens și după ce în prealabil contestatorul a adus la cunoștința acest aspect I.T.M. Prahova prin adresa 4198/28.11.2013.
Având în vedere cele prezentate, tribunalul a constatat că cercetarea disciplinara prealabila efectuata în cauza s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează aceasta măsura, motiv pentru care a respins această excepție invocată de către contestator.
A mai reținut tribunalul că, sub un alt aspect, contestatorul a invocat nulitatea deciziei decurgând din tardivitatea comunicării deciziei de concediere în sensul că decizia de sancționare trebuie comunicată salariatului în cel mult cinci zile calendaristice de la data emiterii acesteia iar în speță, decizia a fost emisa la data de 03.12.2013 și comunicata la data de 16.01.2014, tribunalul reținând că această împrejurare nu este sancționată cu nulitatea absolută a deciziei.
Obligativitatea comunicării deciziei de sancționare în termen de 5 zile nu este prevăzută de alin. 2 din art. 252 care enumără sub sancțiunea nulității absolute lipsurile deciziei iar din redactarea alin. 3, respectiv, mențiunea că decizia „produce efecte de la data comunicării” se reține că aceasta poate fi comunicată și după termenul de 5 zile, fără a se prevedea și vreo sancțiune în acest caz. În plus, tribunalul a constatat că așa cum a susținut și intimata, prin întârzierea cu care contestatorului i-a fost transmisă decizia de concediere, acesta nu a fost prejudiciat în nici un fel.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins și această excepție și a analizat decizia contestată sub aspectul temeiniciei, sens în care a constatat și reținut următoarele:
Calitatea de antrenor angajat în baza unui contract de munca, semnat de către ambele părți contractante și înregistrat legal, presupune prestarea activității pe o perioada de 8 ore/zi, 40 de ore / săptămână, însă contestatorul s-a limitat întotdeauna la orele de antrenament sau meciuri, așa cum a recunoscut prin acțiunea formulată și răspunsurile la interogatoriu.
A reținut tribunalul că susținerea contestatorului că nu ar exista condiții pentru desfășurarea și a altor activități decât antrenamente sau meciuri nu este susținută de probele administrate în cauză și nici de recunoașterile intimatei la interogatoriu.
În ce privește absențele nemotivate, respectiv că nu s-a prezentat contestatorul la serviciu trei zile consecutiv începând cu data de 29.10.2013, tribunalul a reținut că într-adevăr contestatorul a recunoscut neprezentarea la serviciu în această perioada dar a susținut că ar fi fost împiedicat de conducerea Asociației, ceea ce însă nu rezultă din probele administrate, din probele administrate rezultând că numai în data de 31 10.2013 nu s-a putut desfășura activitatea în sala de sport și aceasta din cauza locatorului care avea programate propriile activități fapt confirmat prin adresa nr. 651/21.03.2014, fila 54.
Tribunalul a mai reținut și faptul că s-a recunoscut de către contestator la cercetarea prealabilă că făcea parte și din alte cluburi sportive cu același profil și că a desfășurat activitatea și în afara asociației (filele 69 și urm.) motivând însă că aceste împrejurări erau cunoscute de către asociație sau că deși face parte din alte cluburi nu a desfășurat în fapt activitate.
Cum din probatorii nu se poate reține că a existat un accept prealabil începerii contractului de muncă în acest sens din partea asociației, tribunalul a constatat întemeiată această motivare a deciziei contestate. În plus, din depoziția martorului P. M., propus de către contestator s-a reținut că de la data de 28.10.2013 contestatorul a activat în aceeași calitate în cadrul unui alt club de baschet, fila 112 – 113.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul respingând excepțiile nulității absolute a deciziei contestate și a tardivității comunicării deciziei contestate, a constatat întemeiată decizia nr. 22/2013, astfel că în temeiul art. 266 Codul Muncii, a respins contestația împotriva Deciziei nr. 22/2013, emisă de intimată, ca neîntemeiată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul T. V., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că prin cererea adresata instanței a solicitat, anularea Deciziei de concediere nr. 22/3.12.2013 emisa de intimată, reintegrarea în functia deținuta anterior concedierii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri bănești egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de munca și pana la reintegrarea efectiva, obligarea intimatei la plata salariului aferent lunii 2013 la daune morale în cuantum de 50.000 lei precum și a cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, a arătat ca prin decizia 22/2013 s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca conform art. 61 lit. a din Codul Muncii, retinandu-se în sarcina sa faptul ca a absentat de la serviciu în mod nejustificat trei zile consecutive și pentru că în timp ce era salariatul intimate a mai desfășurat activității în aceeași specialitate la alte cluburi, activitate care în opinia intimatei au prejudiciat interesele acesteia.
A mai precizat apelantul că instanța de fond i-a respins acțiunea ca neîntemeiata, reținând că potrivit probatoriului administrat în cauza, cercetarea disciplinara prealabila s-a desfășurat de către o comisie legal constituita, persoanele din componenta acesteia având calitatea de angajați ai intimatei la data efectuării cercetării disciplinare.
Pe de altă parte, termenul de 5 zile pentru comunicarea deciziei de sancționare nu este imperativ, motiv pentru care cele două excepții invocate, respectiv de nulitate absoluta a deciziei și excepția tardivității comunicării motivării au fost respinse ca neîntemeiate.
A mai arătat că, sub aspectul netemeiniciei deciziei contestate, instanța a reținut ca din probele administrate a reieșit faptul că, nu a respectat programul de lucru, limitandu-se doar la orele de antrenament, iar în ceea ce privește absențele nemotivate incepand cu 29.10.2013, instanța a reținut susținerile contestatarului ca nu a putut lucra în aceea perioada fiind împiedicat de conducerea clubului incepand cu data de 31.10.2013.
Apelantul a învederat că motivarea sentinței de fond este netemeinica și nelegala, fiind data cu incalcarea dispozițiilor art. 65 litera a din Codul Muncii, art. 251 din Codul Muncii, art. 10 și art. 16 alin 3 din Codul Muncii.
Astfel, în primul rând urmează a se avea în vedere că sentința apelată, dintr-o eroare poarta numărul dosarului 1135/din 10.12.2014 și nu cel indicat prin comunicarea acesteia, respectiv nr. 2862/2014 emisa de Tribunalul Prahova.
Referitor la excepția nulității absolute apelantul a arătat că cercetarea disciplinara prealabila nu s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale în materie si, în consecința, în speța devin incidente dispozițiile art. 251 din Codul Muncii.
Apelantul a învederat că, Comisia de cercetare disciplinara prealabila s-a intrunit la data de 28.11.2013 în prezența avocatului contestatarului data la care ,,Nu a fost prezentata o decizie a conducătorului unității privind competenta acestei comisii”.
Instanța a reținut ca intimata a emis în acest sens Decizia 13.04.2013, dar nu a lămurit de ce aceasta nu a fost prezentata contestatarului și avocatului acestuia la data desfășurării ședinței din 28.12.2013.
De asemenea, a arătat că în cadrul ședinței comisiei din 28.12.2013, comisia nu a luat nicio hotărâre cu privire la măsura disciplinară care trebuia aplicata.
Apelantul a precizat că acest lucru trebuia consemnat în prezența contestatarului pentru ca acesta sa fie în cunoștință de cauza. Procesul verbal urma sa fie dupa aceea comunicat conducerii asociației care trebuia sa emită decizia de sancționare. În schimb, instanța a reținut că intimata a depus la dosar hotărârea acelei comisii de disciplina nr. 21 din 02.12.2013 prin care s-a dispus sancționarea contestatorului cu desfacerea contractului de muncă.
A arătat apelantul că înscrisurile pe care instanța le-a reținut în favoarea intimatei sunt inscrisuri emise ulterior, dupa ce a contestat decizia la Tribunalul Prahova, mai exact dupa ce a intrat în posesia contestației comunicată de instanța, fiind inscrisuri „pro cauza”. Argumentele invocate nu pot fi contrazise pentru simplul motiv ca aceasta era ordinea în care ele trebuiau întocmite în cadrul cercetării disciplinare prealabile.
Referitor la susținerea că în cadrul cercetării disciplinare, trei dintre membrii acestei comisii nu erau salariați ai intimatei la momentul cercetării discipliniare, apelantul a arătat că potrivit legislației în vigoare, dovada calității de salariat trebuie făcuta numai în baza unui contract individual de munca.
Pe parcursul derulării litigiului, la instanța de fond, a solicitat de nenumărate ori instanței să oblige intimata de a prezenta în acest sens pentru persoanele în cauza copii ale C.I.M din care sa reiasă data angajării, solicitare care nu a fost îndeplinita.
Apelantul a mai precizat că instanța de fond a respins susținerile sale, apeciind că adeverințele depuse la dosare filele 54, 57 și adresa nr._/02.12.2014 a I.T.M Prahova fila 142 dosar, lămuresc pe deplin faptul ca persoanele respective aveau calitatea de salariați ai intimatei la data desfășurării disciplinare prealabile, această interpretare a înscrisurilor respective fiind eronata.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 din Codul Muncii contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoana fizica denumita salariat, se obligă sa presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, iar conform art. 16 alin.(3) din același cod, angajatorul este obligat ca anterior începerii activității sa înmâneze un exemplar din C.I.M salariatului. Analizând textul anterior menționat, s-a reținut faptul ca raporturile juridice de munca, în speță dintre intimata și persoanele în cauza de dovedesc prin C.I.M., sens în care salariaților este obligatroiu sa le se inmaneze un exemplar al acestuia.
Referitor la adresa ITM Prahova, nr._/2.12.2014, apelantul a arătat că instanța nu a reținut precizările făcute de aceasta instituție, ca incepand cu 01.01.2011 ITM nu mai gestionează documente privind relațiile de munca emise de angajatori - contracte individuale de muncă, decizia de incetare - nemaiexistand obligația depunerii acestora
In aceste condiții pentru a intra în posesia documentelor solicitate, ITM recomadă avocatului contestatarului sa se adreseze angajatorului respectiv intimatei. I.T.M Prahova nu isi asuma răspunderea privind neindeplinirea angajatorului de a respecta prevederile art. 34 alin. 3 din Legea 53/2003 republicata - privind modul de completare a registrului general de evidenta a salariaților și art. 3 și art. 4 din HG 500/2001 .
Pe de altă parte, în datele furnizate de ITM Prahova nu sunt trecute decât CNP celor patru persoane și așa zise date de la aceștia, sunt salariați, fara a se comunica măcar numărul contractului de munca.
Apelantul a solicitat a se observa, că în speță a avut loc o cercetare disciplinară formala, intrucat aceasta s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, dar cel mai grav este ca aceasta a fost făcuta de o comisie constituita din trei persoane care nu aveau calitatea de salariați ai intimatei.
Înscrisurile depuse de intimată în instanța au fost emise dupa ce s-a contestat decizia de sancționare, în perioada de după ce a primit un exemplar dupa contestație și pana la primul termen de judecata.
In ceea ce privește temeinicia deciziei de concediere apelantul a arătat ca aceasta este nefondată, întrucât concedierea disciplinara poate interveni atunci cand salariatul săvârșește o abatere grava de la disciplina muncii precum și de regulile stabilite prin contactul individual de munca sau R.O.I. al unității.
A învederat apelantul că, pana la data la care se face referire în referatul nr. 12/04.11.2013 care nu a fost prezentat contestatorului și intocmit de C. Iordanica care nu avea calitate de salariat al Clubului Sportiv SEVLAR, ultimele zile de activitate au fost 27.10.2013 - participarea la campionatul național U13 masculin la turneul de calificare desfășurat în orașul Targoviste, 28.10.2013 antrenament desfășurat cu grupele U13 și U14, iar pe 31.10.2013 s-a prezentat la antrenament dar nu s-a putut desfășura intrucat președintele clubului N. S. O. organizase o alta activitate în sala în care urma sa se desfășoare antrenamentul. În toate aceste date acesta a fost prezent în activitate.
Apelantul a precizat că s-a urmărit înlăturarea sa din club, dovada cea mai elocventa fiind anunțul făcut la 28.10.2013 pe site-ul oficial al clubului de președintele acestuia prin care se face cunoscut ca a incetat colaborarea dintre Clublul SEVLAR și antrenorul T. V..
Anterior postării acestui anunț de președintele clubului, la data de 28.10.2013 i s-a adus la cunoștința ca se dorește încetarea activității sale și după ce i-a făcut cunoscut ca acesta se va prezenta în continuare la antrenament, a afirmat ca daca va fi nevoie va apela la Politie pentru a-1 scoate din sala de antrenament.
In ceea ce privește activitatiile de aceeași natura desfășurate în afara clublui, apelantul a arătat că Proiectul,„Baschetul în Grădinițe" are ca scop promovarea baschetului la copii preșcolari, este desfășurat de contesator din 2010 situație pe care a prezentat-o Clubului din anul 2011.
Această activitate nu putea provoca daune intereselor Clubului ci dimpotrivă era benefica prin promovarea activității asociației sportive având posibilitatea de selecționare a unor copii cu perspectiva de performanta din rândul preșcolarilor.
Apelantul a mai învederat că Proiectul "Perform Baschet", este un proiect de promovare și pregătire a jucătorilor de o anumita vârsta - 12 și 13 ani, pentru participarea la selecție în vederea alcătuirii unui lot nationat U14, proiect din care făcea parte prin desemnarea sa de către Federația R. de Baschet în funcție de coordonator de centru pentru zona Prahova, B. și Dambovita.
Prin aceasta activitate, nu erau afectate interesele Clubului ci dimpotrivă, aducea în mod evident beneficiul de imagine la nivel național pentru acesta.
Pe de altă parte, calitatea de antrenor presupune și alte activități în afara orelor de lucru efectuate pe teren cu sportivii, de aceea programul de lucru al antrenamentului este strâns legat de programul competițional și nu exista în acest domeniu zile libere, sărbători legale .
Apelantul a mai arătat că sunt numeroase situații cand activitatea se desfășoară neîntrerupt zile sau chiar săptămâni - cantonamentele de pregătire, campionate, turnee, cazuri în care nu se plătesc ore suplimentare, sporuri de noapte sau de weekend.
Totodată, în cei doi ani de cand activează intimata, nicio data nu s-au desfășurat activități complementare antrenamentelor la sediul social al Asociației. În aceasta locuință nu exista niciun fel de condiții de lucru, nu exista mobilier, chiar și procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare a fost scris pe o scândura așezata pe o găleată. Nici unul dintre antrenorii de club nu aveau acces în aceea locuința, intrucat nu aveau cheie de la intrare și nu era nici o persoana prezenta acolo. De altfel, programul de lucru cu sportivii începea dupa orele de scoală, adică la 18:00 și sâmbăta la ora 14:00.
Așa fiind, este imposibil de imaginat ca vreun antrenor ar fi trebuit sa se prezinte la ora 8 dimineața la acest asa zis sediu, sa activeze pana la ora 16:00, în condițiile descrise mai sus, iar la ora 18:00 sa se prezinte la sala de antrenament cu 40 de copii timp de trei ore pana la ora 21.
În opinia apelantului, față de motivele invocate, asa zisele abateri prin care s-a urmărit îndepărtarea sa din unitate au fost inventate de președintele Clubului, din motive personale care nu au nimic cu activitatea desfășurata de contestator. Prin aceasta măsura, s-a urmărit prejudicierea imaginii de antrenor a contestatorului, știrbirea prestigiului profesional de care acesta se bucura din partea copiilor, al părinților acestora și al colegilor la nivelul Municipiului Ploiești.
Față de cele învederate apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Intimata pârâtă Asociația S. Clubul Sportiv Sevlar, a depus la dosar întâmpinare, prin care a răspuns punctual motivelor de apel invocate și a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Apelantul a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrările dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o contestație împotriva unei decizii de desfacerea a contractului individual de muncă al contestatorului T. V., apelant în prezenta fază procesuală, act emis de Asociația S. „Club Sportiv Sevlar” Ploiești, intimată în litigiul pendinte pe rolul Curții.
Procedând la soluționarea cauzei prima instanță a respins atât excepțiile nulității absolute a deciziei contestate și a tardivității comunicării acesteia, cât și contestația, ca neîntemeiată.
O primă susținere a apelantului vizează împrejurarea că sentința atacată poartă numărul de dosar, iar nu cel indicat în dovada de comunicare a acesteia.
Raportat la aceasta Curtea observă că, în adevăr, în hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac s-a menționat că aceasta are numărul 1135/10.12.2014, iar nu nr. 2862 din aceiași dată.
Numai că, o atare menționare reprezintă în fapt o simplă eroare materială, fără a afecta legalitatea și temeinicia soluției pronunțate.
Sub aspectul criticilor vizând modul de soluționare de către prima instanță a excepției nulității absolute a deciziei contestate Curtea observă că la baza invocării acesteia de către contestator au stat susținerile potrivit cărora cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale în materie.
În acest context Curtea reamintește că, în lumina dispozițiilor art. 251 alin. 2 din Codul Muncii în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Potrivit alineatului 4 al aceluiași text de lege, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Așadar legea nu condiționează legalitatea procedurii de desfășurare a cercetării disciplinare de prezentarea mai înainte de ascultarea salariatului a unei decizii a conducătorului unității privind competența comisiei de disciplină.
Important este ca respectiva comisie de disciplină să existe constituită în condiții legale, împrejurare care se verifică în speță, decizia emisă de conducătorul unității fiind anterioară convocării contestatorului.
Mai mult decât atât, din chiar conținutul convocării apelantului aflată la fila 19 dosar primă instanță se reține că în cuprinsul acesteia s-a făcut mențiune cu privire la actul de constituire a comisiei de disciplină, respectiv Decizia nr. 13/04.11.2013 a Președintelui Asociației, iar cu prilejul ascultării nici salariatul și nici apărătorul acestuia nu au ridicat obiecțiuni sub acest aspect.
În ceea ce privește finalizarea cercetării disciplinare Curtea constată că în cauza pendinte aceasta a îmbrăcat forma Hotărârii nr. 21/02.12.2013 care conține și propunerea de sancționare și care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Totodată Curtea reține că, nici un text de lege nu prevede obligativitatea Comisiei de disciplină de a aduce la cunoștința celui cercetat disciplinar sancțiunea propusă, element care de altfel nici nu trebuie să se găsească în mod necesar în actul întocmit de aceasta.
Susținerile apelantului în sensul că respectivele înscrisuri sunt acte pro cauza, întocmite după sesizarea instanței sunt nefondate, în fiecare dintre acestea făcându-se mențiune de cel anterior emis, așa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente, iar procesul verbal a fost semnat de chiar acesta și apărătorul său.
Sub aspectul susținerilor apelantului în sensul că trei dintre membrii comisiei de cercetare disciplinară nu erau salariați ai intimatei la momentul cercetării disciplinare, Curtea constată că, în mod corect față de probatoriul administrat în mod corect a reținut tribunalul că acestea nu sunt fondate.
Astfel, din adeverințele eliberate de angajator coroborate cu relațiile comunicate de Inspecția Muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, rezultă că toate persoanele care au compus Comisia de Disciplină aveau calitatea de angajați ai intimatei pe tot parcursul desfășurării procedurii.
Curtea nu poate avea în vedere susținerile apelantului în sensul că singura dovadă în acest sens era depunerea la dosar a contractelor individuale de muncă.
Astfel, proba relațiilor de muncă pe baza unor astfel de acte privește părțile raportului de muncă, iar nu terți, cum este cazul apelantului.
De altfel, chiar textele de lege invocate de apelant în cuprinsul motivelor de apel, respectiv art. 10 și art. 16 alin. 3 din Codul muncii reglementează în mod exclusiv relațiile dintre angajat și angajator, fără a cuprinde dispoziții în sensul celor susținute și potrivit cărora și față de alte persoane străine raportului juridic de muncă dovada acestuia nu se poate face decât cu contractul individual de muncă.
Recomandarea adresată de Inspectoratul Teritorial de Muncă apărătorului apelantului nu are la bază eventuale nereguli ale angajatorului, ci faptul că, potrivit legislației în vigoare nu mai există obligativitatea depunerii contractelor individuale de muncă la respectiva instituție, așa cum rezultă în mod expres și din conținutul adresei.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază că, în mod legal tribunalul, coroborând înscrisurile depuse la dosar concluzionat că toate persoanele nominalizate pentru a face parte din comisie aveau calitatea de angajați ai asociației intimate la data numirii, dar și a desfășurării lucrărilor.
Așa fiind toate criticile apelantului privitoare la modul de soluționare de către prima instanță a excepției nulității absolute a deciziei prin prisma modului de efectuare a cercetării disciplinare prealabile și care în opinia acestuia nu s-a desfășurat potrivit dispozițiilor legale în materie, sunt nefondate.
Sub aspectul criticilor vizând modul de soluționare a chiar fondului raportului juridic litigios raportat la temeinicia deciziei de concediere Curtea observă că un prim aspect privește calitatea de salariat al intimatei a persoanei care a întocmit referatul ce a stat la baza declanșării cercetării prealabile.
Ori, atare susțineri sunt nefondate pentru argumentația pe larg expusă în precedentul prezentelor considerente.
Asemănător sunt nefondate și susținerile privitoare la neprezentarea referatului, salariatul având cunoștință exactă de obiectul cercetării disciplinare și neaducând obiecțiuni sub acest aspect în fața comisiei.
Pe de altă parte, prin raportare la întreg materialul probator administrat în cauză Curtea apreciază că în mod corect a considerat prima instanță că apelantul se face vinovat de abaterile disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia de concediere.
Astfel, este indiscutabil că la baza relațiilor dintre părțile litigante a stat contractul individual de muncă nr. 1/06.10.2011.
În chiar cuprinsul acestuia, în ceea ce privește durata muncii părțile au convenit un timp de lucru de 8 ore pe zi, respectiv 40 ore pe săptămână.
Altfel spus, orice referire a apelantului la alte activități pe care le presupune eventual activitatea competițională, chiar dacă ar fi dovedite, nu pot justifica prezența acestuia la serviciu numai cu ocazia antrenamentelor, orice nerespectare a programului de lucru convenit prin contractul individual de muncă circumscriindu-se abaterii disciplinare.
Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile apelantului în sensul că nu existau la nivelul intimatei condiții pentru prestarea unei activități zilnice de 8 ore, acesta neinvocând pe parcursul derulării raportului de muncă astfel de situații și care l-ar fi pus în imposibilitate să respecte una din obligațiile asumate la semnarea contractului.
Sub aspectul alegațiilor apelantului în sensul că desfășurarea activității în afara clubului nu dăuna interesului acestuia, ci dimpotrivă îi sporea prestigiul Curtea reține că, în realitate astfel de activități nu făceau altceva decât a prejudicia din punct de vedere material intimata, față de modul de funcționare și de constituire a surselor de venit de către aceasta.
Prestigiul antrenorului ar fi fost benefic intimatei în situația în care aceasta ar fi condus la aducerea de noi membri, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază că în mod legal și temeinic a reținut tribunalul săvârșirea de către apelant a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, acțiunea intimatei neavând ca scop înlăturarea acestuia din club, așa cum în mod eronat se susține.
Așa fiind Curtea apreciază ca nefondate și criticile vizând modul de soluționare a chiar fondului raportului juridic litigios raportat la temeinicia deciziei de concediere.
Față de argumentația expusă în precedent Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de contestatorul T. V. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 2862 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilă în contradictoriu cu pârâta Asociația S. Clubul Sportiv Sevlar cu sediul în Ploiești, . G. nr. 16, ., ., ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. RAM
4 ex./03.06.2015
d.f. nr._ – Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 809/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
