Acţiune în constatare. Decizia nr. 2035/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2035/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 2035/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA NR. 2035
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015
Președinte – M. P.
Judecător – C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de pârâții C. JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 976 din data de 09 aprilie 2015 și a încheierii de ședință din 6.04.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, cât și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. Prahova, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 976 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. Prahova, având CUI_ și intimatul chemat în garanție M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova reprezentată de consilier juridic G. L., apelantul pârât C. Județean Prahova reprezentat de consilier juridic T. G. și intimatul reclamant S. L. al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova prin consilier juridic O. M. I., lipsind intimatul chemat în garanție M. M., Familiei, Protecției Sociale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la primul termen de judecată, iar apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, intimații au depus la dosar întâmpinare.
Părțile prezente, având cuvântul prin reprezentanții lor declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelurilor.
Consilier juridic G. L., pentru apelanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, solicită admiterea apelului conform motivelor arătate pe larg în cuprinsul cererii de apel.
Consilier juridic T. G., având cuvântul pentru apelantul C. Județean Prahova, solicită admiterea apelului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, așa cum a fost formulat, iar cât privește apelul Consiliului Județean Prahova, arată că a formulat apel atât împotriva sentinței instanței de fond cât și împotriva încheierii de ședință din 6.04.2015 prin care s-a respins cererea de recuzare și solicită admiterea ambelor apeluri, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea contestației, iar cât privește apelul formulat împotriva încheierii de ședință solicită admiterea acestuia în sensul admiterii cererii de recuzare și refacerea actelor de procedură și dovezile administrate la prima instanță, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel.
Consilier juridic O. M. I., pentru intimatul reclamant S. L. al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, solicită respingerea celor două apeluri ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, urmând a se avea în vedere practica judiciară a Curții de Apel Ploiești depusă la dosarul cauzei.
Consilier juridic G. L., având cuvântul pentru apelanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, solicită admiterea apelului formulat de pârâtul C. Județean Prahova astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cerereaînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, la data de 24.09.2014, reclamantul S. L. AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA și C. JUDEȚEAN PRAHOVA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună recunoașterea dreptului la sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% la salariul de bază personalului contractual din cadrul aparatului propriu al DGASPC Prahova, membri de sindicat prevăzuți în tabelul anexă la prezenta, spor expres prevăzut de Ordinul 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 5 din Anexa I și ale art. 8 și 9 din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevede la Anexa III lit. A faptul că personalul contractual din instituțiile publice beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază, obligarea pârâtelor de a întocmi Regulamentul de sporuri la nivelul - DGASPC Prahova conform prevederilor Ordinului 546/2010 coroborat cu prevederile art. 8-9 din Anexa III a Legii nr. 330/2009, obligarea pârâtelor începând cu data de 11.10.2013 și în continuare la plata sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază pentru personalul contractual din cadrul aparatului propriu al DGASPC PH, membri de sindicat din tabelul anexat la prezenta, spor prevăzut în Buletinul de Determinare prin Expertizare nr. 23/30.07.2010 și în Buletinul de Măsurători al Câmpului Electromagnetic nr._/05.03.2014"eliberat de . București, precum si plata retroactivă a acestor sume și obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu rata inflației la data plății efective și a dobânzii legale aferente, conform Deciziei ICCJ nr. 2/2014 privind acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii, până la data plății efective.
În motivareaacțiunii, reclamantul a arătat că este organizat în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova si reprezintă personalul contractual aparat propriu din cadrul instituției și formulează prezenta acțiune în numele lor, in timp ce Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova este instituție organizată și funcționează conform H.G. nr. 1431/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistenta sociala si protecția copilului (republicată) în subordinea Consiliului Județean Prahova.
În drept, reclamantul a făcut referire la dispozițiile Ordinului 546/2010 - pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art.5 din Anexa I și ale art. 8 și 9 din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la Anexa la Regulament, Capitolul I, art. 3, alin. (1) și alin. (2) și (3), la dispozițiile Anexei nr. 3 lit. A la Regulament.
Reclamantul a mai arătat că Societatea Națională de Radiocomunicații București a eliberat Buletinul de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr.302/_/17.05.2010, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.
De asemenea, reclamantul a mai menționat că in baza prevederilor legale menționate anterior precum și a Buletinul de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr.302/_/17.05.2010 emis de Societatea Națională de Radiocomunicații București, a fost emis Buletinul de determinare prin expertizare nr.23/30.07.2010, de către Direcția de Sănătate Publică Prahova și avizat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova (ambele instituții abilitate de lege pentru a emite și aviza un astfel de act), în urma expertizării condițiilor de muncă din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova.
Prin acest Buletin de determinare s-a stabilit faptul că personalul care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, este personal expus riscului de afectare a organului auditiv și vizual precum și a sistemului nervos central și cardio-vascular, sistemului endocrin și cutanat și beneficiază de un spor de condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază.
Astfel, reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Prahova precum și cei ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, consideră prin Buletinul nr.23/30.07.2010 justificată aplicarea legislației privind acordarea sporurilor la salariile de bază pentru personalul menționat, iar sporurile la care se face referire în acest buletin, reprezintă drepturi salariale care se pot acorda proporțional cu timpul lucrat în condiții vătămătoare.
Așadar, având în vedere faptul că, ulterior, prevederile Legii nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, reclamantul a făcut referire la adresa Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 126/VM/18.02.2011 prin care se menționează faptul că potrivit pct. II, lit. b) din Anexa la Ordinul 42/77/13.01.2011 al Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale și Ministrului Finanțelor Publice, sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art 21 din Legea cadru 284/2010.
S-a mai susținut, de asemenea, că din adresa nr._/22.03.2012 a Ministerului M., Familiei și Protecției - Sociale reiese faptul că nu a fost elaborat și avizat încă un Regulament de Sporuri pentru Asistență Socială așa cum prevede art. 21 și art.22 alin. (3) din Legea nr. 284/2010.
De asemenea, dintr-o altă adresă - nr._/IG/10.09.2012- a MMFPS - Direcția Ocupare și Salarizare, reiese că proiectul de hotărâre de guvern prin care urma să fie aprobat Regulamentul de sporuri pentru familia ocupațională „SĂNĂTATE" se va aplica începând cu data de 1 ianuarie 2013 potrivit art. 12 alin.l din Legea 283/2011.
Ulterior, prin art. 8 (1) din OUG nr. 103/2013 art. 21 din Legea 284/2010 a fost prorogat de la aplicare până în anul 2015.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 din Anexa nr. I si art. 8 și 9 din Anexa III din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 21 din Legea nr. 284/2010, Anexa nr.3 lit. A la Regulament din Ordinul M.S. nr. 546/2010, pct. II, lit. b) din Anexa la Ordinul 42/77/13.01.2011 al Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale și Ministrului Finanțelor Publice, adresa Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 126/VM/18.02.2011, adresa nr._/22.03.2012 a Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, Buletinul de determinare prin expertizare nr. 23/30.07.2010 și Buletinul de Măsurători al Câmpului Electromagnetic nr._/05.03.2014.
La data de 24.11.2014 pârâta DGASPC Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nelegala si neîntemeiata.
In motivarea acesteia, pârâta a arătat că potrivit Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice rezultă că legiuitorul a acordat competență exclusivă ordonatorului de credite, în ceea ce privește locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia, fără a preciza cuantumul său, chiar dacă a reglementat în mod expres acest spor.
Astfel, reclamantul a ocolit, in opinia pârâtei procedura legală administrativă de stabilire a acestui drept care presupune existența unui act administrativ normativ, în speță regulamentul, a două avize ale Ministerelor M., Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, precum și a unui act cu caracter individual emis de ordonatorul de credite privind acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare.
De asemenea, a mai precizat că pentru emiterea acestui regulament era necesară consultarea prealabilă a sindicatului, și un aviz conform asupra acestui regulament emis de ministerele sus menționate.
Insă acest act nu a fost emis până în prezent deși au fost făcute toate demersurile în acest sens și nu există nici hotărâre de guvern pentru aprobarea acestui regulament.
Pârâta a mai menționat, de asemenea, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, rezultă că sporul solicitat de reclamant nu poate fi acordat în anul 2013, deoarece reclamanții nu au beneficiat de acest spor până la data de 1 decembrie 2009, care nu era în plată, ca și componentă a salariului de bază.
Referitor la Buletinul de expertizare nr. 23/30.07.2010 și cel de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr. 302/_/17.10.2010 a făcut referire la prevederile lit. A din Anexa III a Ordinului nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. I și ale art. 9 și 10 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, a mai precizat că buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal.
Totodată, potrivit art. 2 din ordinul în cauză, Regulamentul prevăzut la art. 1 se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică.
În concluzie, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze cuantumul exact al sporurilor solicitate de reclamant iar existența buletinului de expertizare în discuție nu este suficientă pentru determinarea exactă a cuantumului exact al sporului solicitat prin prezenta acțiune, în condițiile în care legiuitorul stabilește un spor de până la 10 % din salariul de bază prin prevederile Anexei III lit.A din Ordinul nr.546/2010.
Mai mult decât atât, a mai arătat pârâta, dispozițiile acestui ordin nu sunt aplicabile personalului contractual din unitățile de asistență socială, așa cum este personalul contractual din cadrul DGSAPC Prahova.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Legea-cadru nr. 330/2009, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. 1 și ale art. 9 și 10 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare.
La data de 02.12.2014 pârâtul C. Județean Prahova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul S. L. "Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova".
In motivarea acesteia, pârâtul a arătat că potrivit Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice rezultă că legiuitorul a acordat competență exclusivă ordonatorului de credite, în ceea ce privește locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia, fără a preciza cuantumul său, chiar dacă a reglementat în mod expres acest spor.
Or, la nivelul DGASPC Prahova nu există un astfel de regulament, aprobat de ordonatorul principal de credite, care să determine locurile de muncă, mărimea sporului, categoriile de personal și condițiile de acordare a acestuia.
Aceasta înseamnă că, reclamantul a ocolit, in opinia pârâtei procedura legală administrativă de stabilire a acestui drept care presupune existența unui act administrativ normativ, în speță regulamentul, a două avize ale Ministerelor M., Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, precum și a unui act cu caracter individual emis de ordonatorul de credite privind acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare.
De asemenea, a mai precizat că pentru emiterea acestui regulament era necesară consultarea prealabilă a sindicatului, și un aviz conform asupra acestui regulament emis de ministerele sus menționate.
Insă acest act nu a fost emis până în prezent deși au fost făcute toate demersurile în acest sens și nu există nici hotărâre de guvern pentru aprobarea acestui regulament.
Pârâta a mai menționat, de asemenea, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, rezultă că sporul solicitat de reclamant nu poate fi acordat în anul 2013, deoarece reclamanții nu au beneficiat de acest spor până la data de 1 decembrie 2009, care nu era în plată, ca și componentă a salariului de bază.
Referitor la Buletinul de expertizare nr. 23/30.07.2010 și cel de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr. 302/_/17.10.2010 a făcut referire la prevederile lit. A din Anexa III a Ordinului nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. I și ale art. 9 și 10 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, a mai precizat că buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal.
Totodată, potrivit art. 2 din ordinul în cauză, Regulamentul prevăzut la art. 1 se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică.
Pârâtul a mai precizat că buletinul de expertizare susmenționat are o formulare ambiguă, în sensul ca enumera condiții „vătămătoare, deosebit de periculoase, deosebite și grele", categorii ce exced celor prevăzute de anexele 1-3 ale Ordinului (respectiv condiții deosebit de periculoase-anexa 1, periculoase - anexa 2 și vătămătoare - anexa 3), precum și riscuri de altă natură decât cele menționate de actul normativ (se face referire la riscul de contaminare cu agenți patogeni, riscul de intoxicație acută cu gaze, riscul de afectare a organismului prin boli infecto-contagioase, etc.).
În partea finală a acestui buletin, a mai arătat pârâtul se precizează că semnăturile ITM Prahova nu sunt valabile decât pentru Procesul - verbal de control nr. 5706/15.07.2010.
În concluzie, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze cuantumul exact al sporurilor solicitate de reclamant iar existența buletinului de expertizare în discuție nu este suficientă pentru determinarea exactă a cuantumului exact al sporului solicitat prin prezenta acțiune, în condițiile în care legiuitorul stabilește un spor de până la 10 % din salariul de bază prin prevederile Anexei III lit. a din Ordinul nr.546/2010.
Mai mult decât atât, dispozițiile acestui ordin nu sunt aplicabile personalului contractual din unitățile de asistență socială, așa cum este personalul contractual din cadrul DGSAPC Prahova.
Față de motivele expuse, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 205 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Legea-cadru nr. 330/2009, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. I și ale art. 9 și 10 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare.
La data de 12.12.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea prin care, cu privire la susținerea pârâților că la nivelul DGASPC Prahova nu există un regulament de acordare a sporurilor aprobat de ordonatorul principal de credite (C. Județean), a arătat că, deși, nici în anii 2010, 2011, 2012 și 2013 nu a existat un astfel de regulament, Tribunalul Prahova prin Sentința Civilă nr.672/06.03.2013, a admis cererea reclamantului pentru aceeași categorie de personal considerând că pârâtele încalcă prevederile legale în materie de legislație a muncii și a dispus obligarea lor la plata retroactivă a acestui spor.
Ca urmare a admiterii cererii, acest spor a fost introdus la salariul de bază pentru anii 2010, 2011, 2012, 2013 și ar fi trebuit acordat pentru tot anul 2013, acest lucru nefiind pus în aplicare de către DGASPC Prahova. Aceasta, în urma Deciziei nr. 2794/10.10.2013 a Curții de Apel Ploiești - Secția I Civilă prin care a fost respins ca nefondat recursul pârâtului C. Județean Prahova împotriva ..03.2013 a Tribunalului Prahova, a plătit sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% retroactiv până la luna noiembrie 2013 inclusiv, lăsând luna decembrie și în continuare neplătite și încălcând astfel prevederile OU 84/2012 care la art. 1 prevedea ca: „In anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute ..."
Astfel, în opinia reclamantului instanța de judecată nu poate lua în considerare susținerea pârâților că s-ar fi ocolit procedura legală administrativă de acordare a dreptului solicitat, deoarece procedura de obținere a acestor sporuri a fost efectuată în conformitate cu prevederile legale.
Așadar, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a solicitat Societății Naționale de Radiocomunicații București ca instituție abilitată să măsoare și să constate gradul de radiații electromagnetice să efectueze măsurători la sediul instituției. Prin urmare, Societatea Națională de Radiocomunicații București a eliberat Buletinul de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr. 302/_/17.05.2010, iar în baza prevederilor legislației în vigoare - Ordinul M.S. 546/2010 și a acestui buletin de măsurători a fost emis Buletinul de determinare prin expertizare nr.23/30.07.2010, de către Direcția de Sănătate Publică Prahova și avizat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova (ambele instituții abilitate de lege pentru a emite și aviza un astfel de act).
Urmare obținerii Buletinului de determinare prin expertizare nr.23/30.07.2010, S. L. al DGASPC Prahova a solicitat DGASPC Prahova precum și Consiliului Județean Prahova începând cu anul 2010 în fiecare an, întocmirea unui Regulament de sporuri la nivelul unității în baza căruia să poată fi acordate sporurile la salariul de bază pentru salariații care lucrează în condiții deosebite de muncă. Solicitările au fost făcute în urma primirii din partea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale a unor adrese - nr. 126 / VM / 18.02.201, nr._ / 22.03.2012 (anexate cererii de chemare în judecată), nr.9 IG / 25 RG / 31.01.2013 și nr. 860 / CS / 825 IG /_ RG / 19.05.2014.
În aceste adrese, a mai precizat reclamantul, se menționează faptul că nu a fost elaborat și avizat încă un Regulament de Sporuri pentru Asistență Socială așa cum prevede art. 21 și art.22 alin. (3) din Legea nr. 284/2010.
Totodată, din ultima adresă menționată - nr. 860/CS/825IG/13999RG/ 19.05.2014 - reiese că articolul 21 a fost prorogat de la aplicare până în anul 2015 și concluzionează că până la aprobarea Regulamentelor elaborate în baza acestui articol sporul pentru condiții de muncă se acordă personalului din instituțiile publice care a beneficiat de acest spor în baza Legii 330/2009.
Reclamantul a mai arătat că, deși termenul legal de a i se răspunde la adrese era de 30 de zile nici până în prezent nu a primit niciun răspuns la niciuna dintre adresele de solicitare a întocmirii Regulamentului de Sporuri, considerând aceasta un refuz al solicitării de a se întocmi regulamentul în cauză.
Astfel, susținerea Consiliului Județean Prahova că reclamantul ar încerca eludarea competenței autorității abilitate să decidă acordarea acestui spor prin substituirea ei cu competența instanței este total eronată, având în vedere faptul că reclamantul s-a adresat instituțiilor abilitate să aprobe acordarea acestui spor, însă nu s-a dat curs cererilor sale.
Reclamantul a mai arătat că, prin cererea către instanța de judecată nu a încercat eludarea competenței autorității abilitate, ci obligarea de către instanță a instituțiilor abilitate să acorde acest spor la care salariații legal au dreptul.
Astfel, în mod eronat C. Județean Prahova apreciază că nu există niciun act normativ care să reglementeze cuantumul sporului, având în vedere că Ordinul nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 5 din Anexa I și ale art. 8 și 9 din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, prevede la Anexa III lit. A faptul că personalul beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază.
Așadar, deși Ordinul 546/2010 menționa că limită de acordare a cuantumului sporului pentru condiții vătămătoare 10%, iar legile speciale de salarizare unitară a personalului din instituțiile publice (Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 284/2010) extind cuantumul sporului la 15%, buletinul de determinare prin expertizare consideră legal acordat un spor de 10%, așa cum a fost solicitat și în cererea de chemare în judecată. Astfel, in opinia sa acordarea acestui spor este legală și poate fi acordat deoarece sporul și cuantumul sporului sunt precizate în actele normative enumerate anterior sau în acte normative emise în aplicarea lor, în speță Ordinul Ministerului Sănătății nr. 546/2010.
De asemenea, s-a mai arătat că prin Sentința civilă nr. 672/06.03.2013 Tribunalul Prahova, Secția I civilă, a admis acțiunea formulată de S. L. al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, acțiune ce a avut același obiect ca prezentul dosar, doar că pentru o altă perioadă.
Astfel, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a fost obligată în solidar cu C. Județean Prahova "să plătească membrilor de sindicat, personal contractual, drepturi salariate reprezentând plata sporurilor pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30.07.2010 la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective ".
Cu privire la susținerea pârâților că sporul solicitat de reclamant nu ar trebui acordat deoarece nu se încadrează în cuantumul salariului de la 31.12.2011 (punctul 2 al întâmpinării), reclamantul a arătat că acest spor a fost inclus la salariul de bază pentru anii 2010, 2011, 2012, 2013 al salariaților menționați în tabelul anexat la cererea de chemare în judecată deoarece a fost acordat de către instanță prin Sentința civilă nr.672/06.03.2013 a Tribunalului Prahova, Secția I civilă, făcând astfel nereală susținerea CJ Prahova.
S-a mai menționat, de asemenea, că prevederile Legii nr. 330/2009, prevederile Legii nr. 284/2010 și ale Legii 283/2011 invocate de către pârâtă în întâmpinare nu pot fi luate în considerare de către onorata instanță deoarece condițiile de muncă au fost modificate.
Astfel, modificările intervenite în condițiile în care personalul din cadrul aparatului propriu al DGASPC Prahova își desfășoară activitatea, constau în faptul că în anul 2010, în urma măsurătorilor efectuate de Societatea Națională de Radiocomunicații București, aceasta a emis un Buletin de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr. 302/_/17.05.2010 din care reiese că sunt depășite valorile limită de expunere fiind declanșate acțiuni ale câmpului electromagnetic (afectare asupra sistemului cardiovascular, asupra sistemului nervos central, sistem endocrin și cutanat etc.) așa cum sunt ele prevăzute în Tabelul 2 din HG nr. 1136/30.08.2006, și în acest fel salariații personal contractual ai DGASPC Prahova fiind expuși pericolului.
Reclamantul a mai menționat că dreptul ce face obiectul prezentului dosar a fost legal constatat din nou prin verificarea condițiilor de muncă actuale. Astfel, în urma solicitării de efectuare de noi măsurători a câmpului electromagnetic adresate de către S. L. al DGASPC Prahova prin adresa nr. 27S/06.02.2014, Direcția G. de Asistență Socială Prahova a identificat . București ca firmă acreditată pentru efectuarea unor astfel de măsurători. Aceasta, în urma măsurătorilor efectuate a constatat din nou depășirea valorilor limită și a eliberat Buletinul de Măsurători al Câmpului Electromagnetic nr._/05.03.2014, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, fapt ce duce la reconfirmarea condițiilor deosebite de muncă.
În ceea ce privește punctul B al întâmpinării, reclamantul a menționat că Ordinul 546/2010, despre care pârâta spune că s-ar aplica doar personalului din cadrul Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică, așa cum reiese chiar din denumirea Ordinului, se aplică și personalului care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj (art.5 din anexa nr.1 și ale art.9 din anexa nr. III la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice).
Cu privire la susținerea pârâților că sporul solicitat de reclamant nu ar trebui acordat deoarece la nivelul DGASPC Prahova nu există un regulament aprobat de către ordonatorul principal de credite care să determine locurile de muncă, mărimea sporului, categoriile de personal și condițiile de acordare (punctul 2 al întâmpinării), reclamantul consideră că DGASPC Prahova avea obligația să aplice prevederile Regulamentului de sporuri prevăzut de Ordinul M.S.546/2010 având în vedere că sistemul de asistență socială era și este în continuare o subramură a sectorului de activitate "SĂNĂTATE".
Acest Ordin al Ministerului Sănătății nr.546/2010 a fost invocat și de Direcția de Sănătate Publică Prahova în Buletinul de Determinare prin Expertizare nr. 23/30.07.2010, acesta fiind actul normativ în baza căruia personalul contractual din cadrul DGASPC Prahova a fost încadrat ca fiind „personalul care își desfășoară activitatea în instituții publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice".
În ceea ce privește susținerea pârâtei, că la nivel DGASPC Prahova ar fi trebuit elaborat Regulamentul invocat și aprobat de către ordonatorul principal de credite, reclamantul a considerat că prioritar este aplicarea unui Regulament emis la nivel național (cel existent deja din anul 2010 și prevăzut în Ordinul 546/2010), iar faptul că instituția sau ordonatorul principal de credite nu a emis un regulament propriu de sporuri este doar vina acestora, iar salariații din instituțiile subordonate nu trebuie să suporte un prejudiciu pentru lipsa de promptitudine a angajatorului sau a ordonatorului principal de credite.
Astfel, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova precum și C. Județean Prahova ca ordonator principal de credite au obligația de a respecta legislația în privința acordării drepturilor salariale angajaților săi.
Reclamantul a mai considerat că inexistența unui Regulament la nivelul DGASPC Prahova nu exonerează instituția de obligativitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare personalului contractual din aparatul propriu care legal avea dreptul la acesta.
În consecință, având în vedere faptul că Buletinul de determinare prin expertizare nr. 23 a fost emis încă de la data de 30.07.2010, condițiile de muncă vătămătoare au fost reconfirmate în urma măsurătorilor efectuate în luna martie 2014 de către . care a emis un nou buletin de măsurători al radiațiilor electromagnetice, sporul de 10% la salariul de bază pentru condiții vătămătoare a fost acordat retroactiv salariaților personal contractual din cadrul aparatului propriu al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova conform ..03.2013 a Tribunalului Prahova din anul 2010 până la data plății efective-luna noiembrie 2013, personalul contractual nu beneficiază de sporul pentru condiții vătămătoare la care legal au dreptul, le sunt afectate grav interesele, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La data de 13.02.2015 pârâtul C. Județean Prahova a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
În motivarea acesteia a invocat prevederile art. 3 alin.1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, art. 4 alin.l pct.3, art. 4 alin 2 lit.e) pct.3 și lit.k pct.7 din hotărârea menționată, art. 21 din Legea – cadru nr. 284/2010, cu mențiunea că ordonatorul de credite are obligația de a stabili salariile de bază și sporurile la acestea, în temeiul art. 6 alin. 1 și alin.4 din Legea-cadru nr.284/2010, iar această operațiune se face în baza regulamentului elaborat în condițiile art. 21 din aceeași lege și avizat de M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Pârâtul C. Județean Prahova a mai menționat că îndeplinirea obligației Consiliului Județean Prahova de a stabili salariile de bază și sporurile aferente acestora, în calitatea sa de ordonator de credite, este condiționată de modul în care M. M., Familiei, Protecție Sociale și Persoanelor Vârstnice își îndeplinește atribuțiile menționate anterior, iar M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin adresele sale înaintate către sindicate, dar și către C. Județean Prahova a emis puncte de vedere contradictorii.
În drept, pârâtul C. Județean Prahova a invocat dispozițiile art. 72-74 C. proc. civ., Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative.
La data de 09.03.2015 M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de C. Județean Prahova solicitând respingerea acesteia ca tardiv formulată.
Totodată, pe calea întâmpinării M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a mai solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocând disp. art. 72-74 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 72 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și art. 73 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu mențiunea că potrivit înscrisurilor comunicate de instanță și MMFPSPV, întâmpinarea CJ Prahova a fost formulată la data de 25.11.2014, iar cererea de chemare în garanție a MMFPSPV a fost formulată de CJ Prahova la data de 10.02.2015, aceasta fiind tardiv formulată, fiind făcută cu nerespectarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
De asemenea, a mai solicitat admiterea excepției lipsei calități procesuale pasive a MMFPSPV, menționând că, până în anul 2009, în baza art. 14 din OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariate și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, pentru personalul contractual șt art. 16 din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarii publici, putea fi acordat de către ordonatorul principat de credite, un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, personalului care desfășoară activitate în codrul autorităților și instituțiilor publice in care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență și stații de bruiaj.
S-a mai arătat, de asemenea, că, categoriile de personal, cuantumurile sporului pentru condiții vătămătoare și condițiile de acordare se stabileau, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar locurile de muncă pentru care se acorda sporul pentru condiții vătămătoare erau stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens.
Așadar, în situația în care, în luna decembrie 2009, personalul contractual din cadrul DGASPC Prahova a beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare, potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și actelor normative anuale de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, își păstra acest cuantum, diminuat conform Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, majorat conform Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice si OUC nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale.
În drept, M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a făcut referire la disp. Legii-cadru nr. 284/2010, art. 21, pct. II lit. B din Anexa la Ordinul comun nr._ al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010, nu se afla printre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară: administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, și nu are atribuții în elaborarea vreunui regulament cu privire la locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I – VIII la Legea - cadru nr. 284/2010.
Astfel, singura atribuție a MMFPSPV, potrivit art 21 din Legea cadru nr 284/2010, este de a aviza proiectul/proiectele de regulament/e propus/e de către ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară prevăzute ta acest articol, care, după ce primește/primesc și avizul Ministerului Finanțelor Publice, este/sunt aprobat/e prin hotărâre de Guvern.
Așadar, până la aprobarea prin hotărâre a Guvernului a regulamentelor elaborate de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară; administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publica și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrate autonome, sporul pentru condiții vătămătoare nu este determinat conform prevederilor art 21 din Legea - cadru nr. 284/2010, ci se păstrează cuantumul sporului potrivit dispozițiilor legale pe care le-am menționat mai sus.
S-a mai arătat, de asemenea, că prezenta cauză este un litigiu de muncă referitor la acordarea drepturilor salariale, în speță a sporului de 10% din salariul de bază pentru lucrul în condiții vătămătoare solicitat, de la data de 11.10.2013 până la data plății efective, de personalul contractual din cadru DGASPC Prahova, instituție aflată în subordinea CJ Prahova.
De asemenea, acest spor a fost câștigat de salariații OGASPC Prahova printr-o hotărâre judecătorească, Sentința nr. 672/06.03.2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2794/10.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, prin care instanța a dispus obligarea pârâților CJ Prahova și DGASPC Prahova să plătească sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30.07.2010 la zi, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
S-a mai susținut că pentru familia ocupațională de funcții bugetare SĂNĂTATE proiectul de Regulament privind acordarea sporurilor la salariile de bază se întocmește de M. Sănătății.
Așadar, având în vedere toate cele menționate mai sus, M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat instanței sa constate și să admită că MMFPSPV nu are calitate procesuală pasivă în cauză, cererea de chemare în garanție a MMFPSPV formulată de către CJ Prahova fiind îndreptată împotriva unei persoane juridice care nu are calitate procesuala în cauză și, prin urmare, inadmisibilă, motivat de natura contractuală a raporturilor de muncă, care produc efecte exclusiv între salariat și angajator, între persoanele încadrate, parte în litigiu, si terțul chemat în garanție neexistând raporturi juridice de muncă.
S-a mai învederat că între MMFPSPV și reclamanții și pârâții din acest dosar nu există raporturi juridice de natura celor prevăzute de Legea nr. 53/2003 Codul M., republicată, sau de un alt act normativ.
Așadar, pârâții din acest dosar, în speță CJ Prahova care a formulat cererea de chemare în garanție, nu se află în raporturi nici de subordonare și nici de coordonare cu MMFPSPV, MMFPSPV nu îndeplinește calitatea de ordonator de credite pentru CJ Prahova, iar reclamanții nu au raporturi de munca cu MMFPSPV, nerealizându-se identitatea impusa de legea procesuală civilă în prezenta cauza între partea care poate fi obligata în raportul juridic litigios și cea care deține calitatea de chemată în garanție.
S-a mai susținut, de asemenea, că organizarea și funcționarea MMFPSPV a fost reglementată prin HG nr. 344/30.04.2014 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 22, art. 101 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 Legea administrației publice locale, republicată, în fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean, C. județean fiind ales în condițiile Legii privind alegerile locale.
Așadar, C. județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.
În drept, s-a făcut referire la disp. art. 104 alin. (1) din această lege, care menționează atribuțiile Consiliului județean, ca autoritate deliberativă a administrației publice locale constituită la nivel județean, precum si ale art. 2, 3, 4 și 8 din HG nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul - cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului, republicat, rezultând, fără tăgadă, că MMFPSPV nu poate avea, în prezenta cauză, calitate procesuală de chemat în garanție.
Prin urmare, având în vedere aceste precizări, M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a solicitat instanței respingerea și pe cale de excepție a cererii de chemare în garanție a MMFPSPV, ca inadmisibilă și ca fiind îndreptată împotriva unei instituții lipsite de calitate procesuală pasivă în cauză și, pe fond, ținând cont de toate argumentele invocate mai sus, respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.
În cauză, s-a procedat la administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 09.04.2015, tribunalul a pus în discuție încuviințarea în principiu a cererii de chemare în garanție a Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, formulată de pârâtul C. Județean Prahova, excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calități procesuale pasive, invocate prin întâmpinare de M. M..
După administrarea probelor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 976 din data de 09 aprilie 2015, a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție, invocată de M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin întâmpinarea depusă la dosar, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA și C. Județean Prahova și a obligat pârâții la plata, în solidar, a sporului de 10% din salariul de bază, pentru fiecare dintre membrii sindicatului reclamant, indicat în anexa la cererea de chemare în judecată, personal contractual din aparatul propriu al pârâtei DGASPC Prahova, începând cu data de 11.10.2013 și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, cu dobânda legală aferentă.
Prin aceeași sentință, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la întocmirea regulamentului de sporuri la nivelul DGASPC Prahova, ca fiind neîntemeiat, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ca fiind tardivă, luând act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate, conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției tardivității formulării cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut că, așa cum statuează art.73 Cod procedură civilă, o asemenea cerere trebuie făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, trebuind a fi depusă astfel:
dacă este formulată de reclamant sau de intervenientul principal, cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe;
dacă este formulată de pârât, se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Or, în cauză, pârâtul C. Județean Prahova a primit cererea de chemare în judecată formulată de reclamant la data de 28.10.2014 (fila 40), în faza procedurii administrative prealabile scrise, având un termen de 25 de zile pentru depunerea întâmpinării (obligatorie în speța de față) și, implicit, a cererii de chemare în garanție.
Tribunalul a observat că acest pârât a depus la dosar întâmpinare în termenul legal, dar nu și cererea de chemare în garanție, care a fost prezentată instanței abia la termenul de judecată din data de 12.02.2015 (filele 65-67 dosar), cu depășirea considerabilă a duratei maxime avute la dispoziție.
Față de aceste rațiuni, în baza art.248 alin.1 cu aplicarea art.73 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în garanție, invocată de M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin întâmpinarea depusă la dosar, și a respins această cerere, ca fiind tardivă. Practic, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calități procesuale pasive în cadrul cererii de chemare în garanție, invocate prin întâmpinare de M. M., nu vor mai forma obiectul analizei, atât timp cât a fost admisă excepția de tardivitate a aceleiași cereri.
Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat și reținut în fapt următoarele:
Membrii Sindicatului L. al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în numele cărora a fost promovată acțiunea dedusă spre soluționare, enumerați în anexa la această acțiune (fila 10) își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, ca personal contractual aparat propriu.
Prin sentința civilă nr. 672/06.03.2013 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin decizia nr. 2794/10.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, acelorași membrii ai sindicatului reclamant li s-a recunoscut îndrituirea la plata sporului pentru condiții vătămătoare de muncă, în cuantum, de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30.07.2010 la zi, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective (filele 24-31 dosar).
La pronunțarea acestor hotărâri a fost avut în vedere buletinul de măsurători al câmpului radioelectric nr. 302/_/17.05.2010 eliberat de Societatea Națională de Radiocomunicații București, în baza căruia s-a întocmit buletinul de determinare prin expertizare nr. 23/30.07.2010 de către Direcția de Sănătate Publică Prahova, avizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, din care rezultă că personalul care-și desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în spații unde funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de curenți de înaltă frecvență, personal expus riscului de afectare a organului auditiv și vizual, precum și a sistemului nervos central și cardiovascular, sistemului endocrin și eutanat, lucrează în condiții vătămătoare, deosebit de periculoase, deosebite, și în condiții grele de muncă ce pot afecta starea lor de sănătate. Direcția de Sănătate Publică a considerat justificată aplicarea legislației privind acordarea sporurilor la salariile de bază, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 546/2010 (fila 17 dosar).
Se impune precizarea că, depășirea valorilor limită pentru câmpul electromagnetic, așa cum au fost stabilite prin HG nr. 1136/2006, a fost confirmată prin buletinul de măsurare nr._ din 05.03.2014, întocmit de ., acreditată pentru efectuarea unor asemenea măsurători (filele 15-16 dosar).
Potrivit Anexei nr. III, lit. a la Ordinul nr. 546/2010 al Ministrului Sănătății, pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa I și ale art. 8 și 9 din anexa nr. III la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de către emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază.
Potrivit art. 3 alin. 1-3 din Cap. I al Anexei la Regulament, sporul pentru condiții vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, buletine ce se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică, fiind avizate de inspectoratele teritoriale de muncă.
Prin dispozițiile art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010 s-a statuat că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în Anexele I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară – administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile centrale autonome, cu avizul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, respectiv cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.
Deși prin dispozițiile art. 39 lit. W din Legea nr. 284/2010 au fost abrogate prevederile Legii nr. 330/2009, prin pct. II lit. b din Anexa la Ordinul comun nr._ al Ministrului M. Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii cadru nr. 330/2009 se acordă, până la aprobarea regulamentelor prev. de art. 21 din Legea nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă.
Pentru anul 2012, prin disp. art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 283/2011 s-a statuat că, sporurile analizate, prevăzute de Legea cadru nr. 284/2010 se acordă și personalului nou încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-au reluat activitatea în anul 2012, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată, precum și personalului ce și-a reluat activitatea în anii 2010 și 2011. Prin acest act normativ s-a statuat că, art. 21 din Legea cadru nr. 284/2010 cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 01.01.2013.
Tribunalul a reținut că pentru anul 2013 în raporturile dintre membrii sindicatului reclamant și angajatorul lor, își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 1 și 2 din OUG nr. 84/2012 care, la art. 5, statuează că art. 21 din legea cadrul nr. 284/2010 se aplică începând cu 01.01.2014.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, aprobată prin Legea nr. 28/2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și ale celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, respectiv indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel acordat personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013 în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin disp. art. 8 din același act normativ s-a statuat că art. 21 din legea cadrul nr. 284/2010 se aplică începând cu 01.01.2015.
În ceea ce privește anul în curs, tribunalul a reținut că prin art. 7 alin. 1 din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 a fost prorogată aplicarea aceluiași text legal din legea cadru nr. 284/2010 până la 01.01.2016.
Din coroborarea tuturor acestor texte legale se desprinde concluzia că personalul contractual din cadrul DGASPC Prahova este îndrituit să beneficieze de sporuri pentru condiții vătămătoare, dacă îndeplinește două condiții esențiale: să fi beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare, potrivit prevederilor legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și actelor normative anuale de aplicare a Legii cadru nr. 284/2010, respectiv să se fi menținut aceleași condiții de muncă ce au justificat recunoașterea unui asemenea spor.
Tribunalul a constatat că, ambele cerințe enunțate sunt îndeplinite în cauză, atât timp cât personalul contractual din cadrul pârâtei DGASPC Prahova, în numele căruia a fost promovată acțiunea, a beneficiat de recunoașterea îndrituirii la plata sporului pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, începând cu data de 30.07.2010, în baza sentinței civile nr. 672/2013 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin decizia nr. 2794/2013 a Curții de Apel Ploiești, hotărâri judecătorești prin care, așa cum s-a arătat mai-sus, s-a reținut incidența Ordinului nr. 546/2010 al Ministrului Sănătății.
În plus, referitor la condițiile de muncă, tribunalul a observat că, potrivit buletinului de măsurare nr._ din 05.03.2014, întocmit de ., acreditată pentru efectuarea unor asemenea măsurători (filele 15-16 dosar), la sediul pârâtei DGASPC Prahova, în cadrul compartimentelor unde funcționează și personalul contractual vizat de acțiune, se înregistrează depășiri ale valorilor limită stabilite prin HG nr. 1136/30.08.2006 pentru densitatea de putere a câmpului electromagnetic.
Tribunalul a apreciat că nu poate reține apărarea formulată de pârâții DGASPC Prahova și C. Județean Prahova, potrivit căreia s-ar fi ocolit procedura legală administrativă de acordare a sporului solicitat, atât timp cât reclamantul a demonstrat că s-a adresat ordonatorului terțiar de credite prin adresele aflate la filele 11-13 din dosar, în vederea plății sporului pentru condiții vătămătoare și a adoptării unui regulament în vederea acordării sporului menționat, cereri cu privire la care nu a obținut niciun răspuns.
Totodată, instanța a apreciat că nu poate lua în considerare nici susținerea referitoare la împrejurarea că membrii sindicatului reclamant nu au beneficiat anterior de acest spor, în condițiile în care prin hotărârile judecătorești identificate li s-a recunoscut dreptul la sporul pentru condiții vătămătoare începând cu data de 30.07.2010 și până la data pronunțării sentinței civile nr. 672/2013 a Tribunalului Prahova.
În mod evident, lipsa unui regulament pentru acordarea sporului de condiții vătămătoare la nivelul ordonatorilor de credite nu poate atrage netemeinicia demersului procesual al reclamantului, așa cum eronat au susținut pârâții prin întâmpinările formulate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și C. Județean Prahova criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel formulat atât împotriva sentinței 976/2015 cât și a încheierii de ședință din 6.04.2015, pârâtul C. Județean Prahova a arătat că, în fapt, reclamantul a solicitat, în numele membrilor săi de sindicat menționați în tabelele anexă, personalul contractual din cadrul aparatului propriu al DGSAPC Prahova, recunoașterea dreptului la un spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază prevăzut de Ordinul nr.546/2010, obligarea pârâtului C. Județean Prahova de a întocmi Regulamentul de sporuri la nivelul DGSAPC Prahova, și de a plăti sporul susmenționat în cuantum de 10% începând cu data de 11.10.2013 și în continuare, actualizat cu rata inflației la data plății efective, inclusiv a dobânzii legale aferente.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. l coroborate cu cele ale art. 15 alin. l lit. d) și alin.2 din Cap. II „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale", Anexa III a Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII. Iar locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
În art.21 alin. l din aceeași lege se prevede că: "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate."
A menționat apelanta pârâtă că aplicarea acestui din urmă text de lege se va face începând cu data de 1 ianuarie 2016, potrivit art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Dacă instanța de fond ar fi realizat o analiză corectă și nepărtinitoare a reglementărilor privind condițiile de acordare a acestui spor ar fi ajuns la o soluție contrară în speță în sensul că legiuitorul a acordat competență exclusivă ordonatorului de credite, în ceea ce privește locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia, fără a preciza cuantumul său, chiar dacă a reglementat în mod expres acest spor.
La nivelul DGASPC Prahova nu există un astfel de regulament, aprobat
de ordonatorul principal de credite, care să determine locurile de muncă, mărimea sporului, categoriile de personal și condițiile de acordare a acestuia.
Contrar susținerilor instanței că lipsa unui regulament la nivelul ordonatorilor de credite nu justifică neacordarea acestui drept reclamanților, subliniem că legea prevede o anumită procedură de acordare a acestui spor, respectiv existența unui regulament care nu a fost aprobat nici până în prezent, deși au fost făcute toate demersurile și nu există nici hotărâre de guvern pentru aprobarea acestui regulament. De asemenea, nu există nici un act cu caracter individual emis de ordonatorul de credite .
În acest context, este nefundamentată legal concluzia instanței că simpla întrunire a două condiții esențiale pentru acordare acestui spor justifică recunoașterea acordării acestuia, respectiv:
1.personalul să fi beneficiat de acest spor potrivit Legii nr.330/2009 și a actelor normative anuale de aplicare a Legii - cadru nr.284/2010 .
2.să se fi menținut aceleași condiții de muncă care au justificat recunoașterea dreptului.
Cu privire la prima condiție învederăm că potrivit legilor antemenționate reclamanții nu au beneficiat de acest spor până la data de 1 decembrie 2009, care nu era în plată, ca și componentă a salariului de bază. Iar aspectul relevat de instanța de fond că aceștia au beneficiat în baza unei hotărâri judecătorești anterioare nu justifică existența unei baze legale pentru acordarea acestui drept în continuare.
Referitor la a doua condiție, menținerea condițiilor de muncă care justifică recunoașterea dreptului precizăm că era necesară dovedirea acestor condiții de muncă cu un buletin de determinare sau expertizare, potrivit art. 15 alin.2 din Cap. II Anexa III a Legii nr. nr.284/2010, care să ateste în mod clar că pentru perioada pentru care aceștia solicită acordarea dreptului sunt întrunite aceste condiții vătămătoare.
Or, în speță nu se face această dovadă, aspect învederat de noi instanței la judecata în fond, însă pe care nu 1-a luat în considerare.
Prin Buletinul de expertizare nr. 23/30.07.2010 și cel de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr.302/_/17.10.2010, invocate de instanță ca probe de necontestat, în realitate reclamanții nu probează existența acestor condiții vătămătoare Ia nivelul anului 2012 (luna decembrie) și a anilor următori până Ia data introducerii acțiunii.
A menționat apelanta că prin dispozițiile Legii nr. 284/2010, care a intrat în vigoare la 1.01.2011, au fost abrogate prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, inclusiv prevederile notei din anexa nr. II/2 a legii la care se face referire în Ordinul nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, deci acest act normativ invocat de reclamantă ca temei legal al acțiunii sale devine inoperant de la data intrării în vigoare a legii susmenționate.
Mai mult, din reglementările art. 21 alin. 1 coroborate cu cele ale art.l5alin.2 din Cap. II al Anexei III la legea susmenționată privind condițiile de acordare a acestui spor, rezultă următoarele:
a. legiuitorul a acordat competență exclusivă ordonatorului de credite, în ceea ce privește locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia;
b. la nivelul DGASPC Prahova nu există un astfel de regulament, aprobat de ordonatorul principal de credite, care să determine locurile de muncă, mărimea sporului, categoriile de personal și condițiile de acordare a acestuia, deși au fost făcute toate demersurile în acest sens.
c. pentru emiterea acestui regulament era necesară consultarea prealabilă a sindicatului și un aviz conform asupra acestui regulament emis de ministerele menționate în lege.
d. Chiar dacă am admite că este aplicabil Ordinul nr. 547/2010, potrivit art.5, sporul pentru condiții deosebit de periculoase se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, care trebuie să respecte următoarele criterii:
- înregistrarea de. îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă;
- gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective;
- înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.
Aceste criterii nu se regăsesc în cuprinsul Buletinului de expertizare nr.
23/30.07.2010, acesta are o formulare ambiguă, în sensul că nu sunt enumerate și nici menționate în mod concret locurile de muncă, timpul de muncă efectiv lucrat și nici cuantumul sporului de care poate beneficia fiecare angajat, inclusiv dacă salariații semnatari ai acțiunii pot beneficia de acest spor raportat la sarcinile de serviciu efectiv desfășurate.
De asemenea, nu există anexate înregistrări de îmbolnăviri profesionale ca urmare a gradului de creștere a morbidității la locurile de muncă respective, accidente de muncă înregistrate la locurile de muncă pentru care se solicită acest spor.
În consecință, din cuprinsul acestui buletin nu rezultă că pentru personalul contractual al DGASPC Prahova sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Regulamentul susmenționat, acesta limitându-se doar la enumerarea condițiilor „vătămătoare, deosebit de periculoase, deosebite și grele" - categorii ce exced celor prevăzute de anexele 1-3 ale Ordinului nr. 547/2010 (respectiv, periculoase sau vătămătoare - anexa 1)
În partea finală a acestui buletin se precizează că semnăturile ITM Prahova nu sunt valabile decât pentru Procesul - verbal de control nr. 5706/15.07.2010, deci nu se poate susține că se întrunește condiția ca personalul reclamantei să își desfășoare activitatea în aceleași condiții și în luna decembrie 2012.
În concluzie, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze cuantumul exact al sporurilor solicitate de reclamant iar existența buletinului de expertizare în discuție nu este suficientă pentru determinarea exactă a cuantumului exact al sporului solicitat prin prezenta acțiune, în condițiile în care legiuitorul stabilește un spor de până la 10 % din salariul de bază prin prevederile Anexei III lit. A din Ordinul nr.546/2010.
O opinie contrară ar conduce la încălcarea de către instanță a principiului separației puterilor în stat, consfințit de art. l alin. 4 din Constituția României, prin imixtiunea sa în sfera de competență a executivului.
Mai mult decât atât, dispozițiile acestui ordin nu sunt aplicabile personalului contractual din unitățile de asistență socială, așa cum este personalul contractual din cadrul DGSAPC Prahova.
Având în vedere faptul că aceste condiții legale nu au fost respectate, considerăm nelegală soluția instanței prin care se tinde de fapt la eludarea competenței autorității abilitate să decidă acordarea acestui spor prin substituirea ei cu competența instanței.
Față de motivele expuse, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În continuare apelanta a arătat că a criticat și soluția de respingere a cererii de recuzare pronunțată prin încheierea din data de 6.04.2015 pentru următoarele considerente:
Deși instanța de fond a recunoscut că jurisprudența CEDO referitoare la aspectul imparțialității unei instanțe a statuat că aparențele au un rol esențial în înfăptuirea justiției și că respectarea acestei cerințe poate fi contestată cu succes, aceasta a conchis în final în mod eronat că nu s-a răsturnat prezumția de imparțialitate a instanței.
Dimpotrivă, se arată că doamna asistent judiciar G. C. s-a pronunțat favorabil în soluționarea unei spețe similare și s-au făcut dovezi în acest sens cu sentința civilă nr.672/2013 pronunțată în soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, depusă la dosar, însă instanța de fond nu le-a luat în considerare.
În consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii atacate, pe fond admiterea cererii de recuzare, refacerea actelor de procedură și a dovezilor administrate la prima instanță.
În drept, apelanta a invocat prevederile art.53alin.l și 3, art. 471 din Codul de procedură civilă,Ordinul Ministrului Sănătății nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. I și ale art. 9 și 10 din anexa nr. III la Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în motivarea cererii de apel a arătat că, un prim motiv de apel este faptul că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile din Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede următoarele:
a). Potrivit art. 20 alin. l „Sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII";
b). Conform prevederilor din Anexa III, art.7alin.3 din Cap. II „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale",
„Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens."
c). Art. 21alin.l: "Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice si al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate."
Din analiza textelor de lege care reglementează condițiile de acordare a acestui spor rezultă că legiuitorul a acordat competență exclusivă ordonatorului de credite, în ceea ce privește locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia, fără a preciza cuantumul său, chiar dacă a reglementat în mod expres acest spor.
Acesta înseamnă că reclamanții au ocolit procedura legală administrativă de stabilire a acestui drept care presupune existența unui act administrativ normativ, în speță regulamentul, a două avize ale Ministerelor M., Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice, precum și a unui act cu caracter individual emis de ordonatorul de credite privind acordarea sporului pentru condiții de muncă vătămătoare.
pentru emiterea acestui regulament era necesară consultarea prealabilă a sindicatului, și un aviz confonn asupra acestui regulament emis de ministerele sus menționate.
Insă acest act nu a fost emis până în prezent deși au fost făcute toate demersurile în acest sens și nu există nici hotărâre de guvern pentru aprobarea acestui regulament.
Având în vedere faptul că aceste condiții legale nu au fost respectate, apelanta a considerat nelegală prezenta cerere prin care se tinde de fapt la eludarea competenței autorității abilitate să decidă acordarea acestui spor prin substituirea ei cu competența instanței.
Dispozițiile Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, reiau prevederile Legii nr.330/2009 referitoare la sporuri,chiar dacă acestea au fost abrogate, și prin dispozițiile art. 1 statuează că: „În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Din reglementările susmenționate rezultă că acest spor nu poate fi acordat în anul 2013 deoarece reclamanții nu au beneficiat de acest spor până Ia data de 1 decembrie 2009, care nu era în plată, ca și componentă a salariului de bază.
Referitor la Buletinul de expertizare nr. 23/30.07.2010 și cel de Măsurători al Câmpului Radioelectric nr.302/_/17.10.2010, apelanta a învederat următoarele: Potrivit prevederilor lit. A din Anexa III a Ordinului nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de baza, în conformitate cu prevederile art. 5 din anexa nr. I și ale art. 9 și 10 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se stabilește un spor de până la 10% din salariul de bază pentru „personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților si instituțiilor publice in care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj".
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din același ordin, sporul pentru condiții vătămătoare muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, care eliberează pe baza următoarelor criterii: a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă; gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective; înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.
De asemenea, buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal.
De asemenea, potrivit art. 2 din ordinul în cauză, Regulamentul prevăzut la art. 1 se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică.
În concluzie, nu există nicio prevedere legală care să reglementeze cuantumul exact al sporurilor solicitate de reclamant iar existența buletinului de expertizare în discuție nu este suficientă pentru determinarea exactă a cuantumului exact al sporului solicitat prin prezenta acțiune, în condițiile în care legiuitorul stabilește un spor de până la 10 % din salariul de bază prin prevederile Anexei III lit. A din Ordinul nr.546/2010.
O opinie contrară ar conduce la încălcarea de către instanță a principiului separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României, prin imixtiunea sa în sfera de competență a executivului.
Mai mult decât atât, dispozițiile acestui ordin nu sunt aplicabile personalului contractual din unitățile de asistență socială, așa cum este personalul contractual din cadrul DGSAPC Prahova.
Față de cele expuse mai sus, precum și față de probele care vor fi administrate în această cauză, apelanta a solicitat casarea Sentinței civile nr. 976/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul_ și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
La data de 29.09.2015, intimatul pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și intimatul reclamant S. L. al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelurilor formulate ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, analizând cererile de apel în mod global, deoarece privesc aceleași aspecte, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Intimatul reclamant a solicitat plata sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de bază pentru personalul contractual din cadrul aparatului propriu al DGASPC, începând cu 11.10.2013, spor prevăzut în Buletinul de determinare expertizare nr. 23/30.07.2010 și Buletinul de măsurători a câmpului electromagnetic nr._/5.03.2014.
Curtea va avea în vedere faptul că potrivit prevederilor Ord. nr. 546/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile art. 5 din Anexa nr. 1 și ale art. 8 si 9 din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în Anexa nr. III lit. a, se menționează că personalul din instituțiile publice beneficiază de un spor de condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază.
Conform Regulamentului, sporul pentru condiții vătămătoare se acordă potrivit buletinului de expertizare a locurilor de muncă, buletine ce se eliberează de către compartimentele de specialitate din cadrul DSP si se avizează de către ITM, în temeiul buletinelor de determinare sau de expertizare emise de autoritățile abilitate în acest sens, iar în Anexa nr. 3 lit. a, menționează că se acordă un spor de până la 10% din salariul de bază - personalului ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații ce generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițătorii pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curente de înaltă frecventă sau stații de bruiaj.
În acest sens, a fost emis Buletinul de determinare prin expertizare nr. 23/30.07.2010, confirmat prin buletinul nr._/5.03.2014 prin care se fac recomandări pentru acordarea acestui spor personalului ce își desfășoară activitatea în instituții publice în care funcționează instalații ce generează câmpuri sau curenți de radiofrecvență, însă, acest buletin de expertizare indică, în mod generic, categoriile si mărimea sporului ce poate fi acordat, personalul ce poate beneficia de acest spor în condițiile în care sunt depășite valorile maximale prevăzute de reglementările în vigoare.
Corect a reținut tribunalul că sporurile pentru condiții de muncă stabilite în baza Legii cadru nr. 330/2009 se acordă în continuare, până la aprobarea regulamentelor prev. de art. 21 din Legea nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții de muncă. Sporul solicitat prin prezenta acțiune a fost menținut potrivit disp. art. 12 alin. 1-3 din legea nr. 283/2011, apoi prin OUG nr. 84/2012, OUG nr. 103/2013 și OUG nr. 83/2014.
Prin urmare, este cert că personalul contractual din cadrul DGASPC Prahova este în drept să beneficieze de sporuri pentru condiții vătămătoare, întrucât îndeplinește cele două condiții esențiale: să fi beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare, potrivit prevederilor legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și actelor normative anuale de aplicare a Legii cadru nr. 284/2010, respectiv să se fi menținut aceleași condiții de muncă ce au justificat recunoașterea unui asemenea spor.
Corect a apreciat tribunalul că nu se poate reține susținerea potrivit căreia s-ar fi ocolit procedura legală administrativă de acordare a sporului solicitat, atât timp cât reclamantul a demonstrat că s-a adresat ordonatorului terțiar de credite prin adresele aflate la filele 11-13 din dosar, în vederea plății sporului pentru condiții vătămătoare și a adoptării unui regulament în vederea acordării sporului menționat, cereri cu privire la care nu a obținut niciun răspuns.
Totodată, instanța a apreciat că nu poate lua în considerare nici susținerea referitoare la împrejurarea că membrii sindicatului reclamant nu au beneficiat anterior de acest spor, în condițiile în care prin hotărârile judecătorești anterioare li s-a recunoscut dreptul la sporul pentru condiții vătămătoare începând cu data de 30.07.2010 și până la data pronunțării sentinței civile nr. 672/2013 a Tribunalului Prahova.
Lipsa unui regulament pentru acordarea sporului de condiții vătămătoare la nivelul ordonatorilor de credite nu poate atrage netemeinicia demersului procesual din prezenta cauză, atâta vreme cât sporul solicitat se regăsește în reglementări legale.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.480 alin.1 NCPC, va respinge apelurile declarate în cauză ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile declarate de pârâții C. JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 976 din data de 09 aprilie 2015 și a încheierii de ședință din 6.04.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, cât și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. Prahova, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 976 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. L. AL DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 14-16, jud. Prahova, având CUI_ și intimatul chemat în garanție M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sector 1, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2015.
REȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. P. C. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
6 ex./17.12.2015
D fond_ Tribunalul Prahova
J fond P.-A. A.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 6/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
