Obligaţie de a face. Sentința nr. 6/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 2202/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.2202
Ședința publică din data de 18 decembrie 2015
Președinte – V. G.
Judecător – V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul T. V., domiciliat în B., Cartier Broșteni, ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.656 din 3.06.2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în B., ., județ B..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 decembrie 2015, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul T. V. a chemat în judecată pe pârâta D. SA solicitând acordarea grupei I de muncă pentru perioada 30.12.1976 – 28.03.1990, perioadă în care a desfășurat activitate de electrician la Atelierul Macarale, în sectoare încadrate în grupa I de muncă.
A arătat că, deși a efectuat aceleași lucrări și a lucrat în aceleași condiții ca și colegul său de muncă D. T., care a avut tot funcția de electrician la macarale și căruia i s-a recunoscut grupa I de muncă în procent de 70% și grupa a II-a în procent de 30% - așa cum rezultă din adeverința nr. 872/2010 eliberată de pârâtă, nu i s-a acordat aceeași grupă de muncă.
Pârâta D. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiata a acțiunii reclamantului, întrucât activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în prevederile procesului verbal nr. 2423/28.12.1990 pentru stabilirea locurilor de munca în cadrul Atelierului Mecano-Energetic, punctele 1 și 5, Atelierul Macarale 2 (din care făcea parte și reclamantul) fiind încadrat, conform pct. 10 din Ordin 50/1990, astfel: 30% în grupa II de munca și 70% în grupa I de muncă (Referatul către Consiliul de Administrație nr. 3406/01.04.1992).
Tribunalul B., prin sentința civilă nr.656 din 3 iunie 2015, a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamantul T. V. a fost angajat a fost la fosta Întreprindere de S. și Produse de S. B., începând cu 01.11.1978, în funcția de electrician, iar din 01.08.1980 a fost electrician macarale, astfel cum rezultă din carnetul de muncă, depus în extras la filele 4-5.
Activitatea la acest angajator a încetat la 28.03.1990, ca urmare a transferului la Oficiul Județean de Turism B..
Tribunalul a reținut și faptul că reclamantul nu a făcut prin niciun mijloc de probă dovezi asupra situației de fapt pretinse și care ar fi determinat, contrar documentelor deținute de către pârâtă, mențiunilor din carnetul de muncă și adeverința emisă, încadrarea activității depuse în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar nu de 70%, cât s-a recunoscut.
Instanța a subliniat că reclamantul nu a solicitat administrarea de probe, depunând odată cu cererea numai înscrisuri, motiv pentru care la primul termen de judecată din 27.04.2015 a constatat că este decăzut din dreptul de administrare a probelor cu expertiză și interogatoriul pârâtei conform art. 254 alin. 1, rap. la art. 194 lit. e din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. V., considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond, fără să facă o analiză corectă a probelor administrate, i-a respins cererea făcută cu prilejul dezbaterilor și în aceste condiții soluția este întru totul nelegitimă.
Mai arată că în perioada arătată colegul său de muncă D. T. a avut recunoscută grupa de muncă, așa cum a solicitat și apelantul, și cum reiese și din datele înscrise în carnetul de muncă, coroborate cu cele inserate în Ordinul 50/1990, dar și celelalte acte normative adiacente, care atestă că era îndreptățit să beneficiez de o astfel de condiție.
În continuare, arată că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, iar societatea nu a făcut niciun fel de discuții în legătură cu imposibilitatea încadrării în grupa de muncă sau a altor impedimente în acest scop.
Totodată, arată că a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate prin care să demonstreze că referatul consiliului de administrație nr. 3406/1992 se putea aplica în situația sa ca și cel cu numărul 2423/1990, evidențiind totodată și actele normative anterioare și conforme intervalului de timp lucrat, respectiv Decretul nr. 215/1977, Legea nr. 3/1977 și art. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990.
În fine, susține că așa cum a înserat și în concluziile scrise, nominalizarea locurilor de muncă pentru grupa I ca și celelalte date aplicabile, erau de natură să se observe că formația nr. 2 Macarale era consecvent încadrată în aceasta, potrivit punctelor 1 și 5 și separat punctul 10 din Anexa I a Ordinului 50/1990, date și elemente de natură să confirme înscrierea sa în contextul înserat.
De asemenea, arată că mai mulți colegi de muncă înserați în sentința civilă nr. 500/2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_ au beneficiat de o astfel de reglementare, situație eludată în totalitate de completul de judecată care a soluționat cauza.
Solicită admiterea apelului în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, iar dacă se apreciază necesar, casarea sentinței cu trimitere pentru eventuala efectuare a unei expertize de specialitate care să confirme adecvat toate susținerile sala.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul T. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. SA, acordarea grupei I de muncă pentru perioada 30.12.1976 – 28.03.1990, perioadă în care a desfășurat activitate de electrician la Atelierul Macarale, în sectoare încadrate în grupa I de muncă.
Prin sentința apelată, instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că reclamantul nu a administrat dovezi care să ateste situația de fapt menționată în acțiune, fiind decăzut din proba cu expertiză să interogatoriul pârâtei.
Sub acest aspect, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 194 lit.e din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
De asemenea, dispozițiile art. 254 alin.1 din codul de procedură civilă prevăd că probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Alineatul 2 al art. 254 din Codul de procedură civilă reglementează regula potrivit căreia dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin.1 nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, cu excepția cazurilor enumerate expres, și anume: când necesitatea probei rezultă din modificarea acțiunii; când nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; administrarea probei nu ar duce la amânarea judecății.
Prin urmare, astfel cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul nu a solicitat administrarea probelor cu expertiză de specialitate și interogatoriul pârâtei prin cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 194 din Codul de procedură civilă, și nici nu a invocat și dovedit existența vreuneia dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 254 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Curtea reține și faptul că, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului, dar, în prezenta cauză, prin înscrisurile depuse la dosar, intimata-pârâtă a dovedit împrejurările ce au determinat încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă, și nu în grupa I de muncă. Contestând situația de fapt dovedită de angajator, reclamantului îi revenea sarcina de a proba împrejurările de natură a dovedi o altă situație de fapt.
Pe de altă parte, din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea reține și faptul că, prin procesul verbal nr. 2423/28.12.1990, intimata-pârâtă a stabilit locurile de muncă din cadrul Atelierului Mecano-Energetic ce se încadrează în grupe de muncă, activitatea de electrician desfășurată de reclamant fiind menționată la punctele 1 și 5, la grupa a II-a de muncă.
Prin Referatul nr. 3406/01.04.1992, s-a stabilit ca Atelierul Macarale 2 să fie încadrat 30% în grupa a II-a de muncă și 70% în grupa I de muncă, corespunzător ponderii instalațiilor de ridicat din secții cu grupa I de muncă în totalul instalațiilor de ridicat, activitatea desfășurată de reclamant nefiind încadrată în grupa I de muncă.
Cât privește practica judiciară invocată, respectiv expertiza extrajudiciară depusă la dosar, Curtea constată că acestea nu sunt concludente cauzei, neexistând identitate de situație de fapt cu prezenta cauză.
Prin urmare, Curtea constată că apelantul-reclamant nu a dovedit încadrarea eronată, de către angajator, în grupa de muncă, respectiv desfășurarea activității în asemenea condiții de muncă încât să atragă încadrarea în grupa I de muncă, în mod corect instanța de fond respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul T. V., domiciliat în B., Cartier Broșteni, ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.656 din 3.06.2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă . sediul în B., ., județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 decembrie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VG/FA
4 ex./12.01.2016
d.f. Trib. B. nr._
j.f. N. M.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 19-11-2015, Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2035/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
