Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1079/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1079/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 1079/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1079
Ședința publică din data 7 septembrie 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecător - C. - P. B.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta ., CF RO_, J_, cu sediul în Pitești, ., ., ., județul Argeș și sediul procesual ales în Pitești, ., nr.48-52, Corp A, ., județul Argeș, împotriva sentinței civile nr.776/20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul C. G., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. C. E., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant C. G., reprezentat de avocat D. C.-E., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._, lipsind apelanta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează că, în cadrul procedurii prealabile, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul-reclamant, înregistrată sub nr._/29.05.2015, comunicată apelantei-pârâte, care a depus răspuns la întâmpinare, înregistrat sub nr._/19.06.2015, la care a fost atașată în copie factura . nr._/24.02.2015.
Avocat D. C.-E., pentru intimatul-reclamant, arată că a primit copia facturii din 24.02.2015 emisă de apelanta-pârâtă odată cu motivele de apel și are cunoștință de aceasta. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat D. C.-E., având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, care este legală și temeinică, fiind făcută o corectă analiză a actelor dosarului. Depune concluzii scrise și solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.134/1.09.2015.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la achitarea echivalentului in lei la cursul BNR din ziua plații efective a sumei de 610 euro, reprezentând diurna aferenta perioadei 12.04._14, la plata la echivalentul in lei la cursul BNR din ziua plații efective a sumei de 100 euro, reprezentând garanția reținută in mod anticipat la momentul angajării. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca este de profesie conducător auto, lucrând la diferite societăți de transport internațional de mărfuri. În luna aprilie 2014 s-a prezentat la sediul paratei angajatoare, încheind în acest sens contractul individual de munca nr.192/11.04.2014, pe perioada nedeterminată. Conform CIM s-a stabilit ca salariul brut în țară să fie în suma de 850 de lei, iar diurna de 45 euro pe zi, cât timp lucrează în afara țării, oprindu-i-se și o garanție de 50 de euro pe fiecare lună, în total 100 euro.
A mai arătat reclamantul că, în perioada 11.04._14, a efectuat cursa externa Germania-Elveția, transportând marfa la beneficiari si de fiecare dată a preluat actele necesare ce atestau încărcătura, cât și faptul că marfa a fost dusă la destinație. Întors din cursă, în data de 12.06.2014, a predat pârâtei toate documentele, inclusiv cardurile de alimentare Shell, cmr-urile, foile de transport, bonurile de alimentare, comunicându-i-se că totul este în regulă. Din iunie 2014 a înțeles să rămână la domiciliul său și să aștepte să fie chemat pentru următoarea cursă, dar și să i se achite suma restantă de 610 euro, cu titlul de diurnă aferentă cursei efectuate. Numai că nu a primit nici până în prezent suma de bani cuvenită, deși a solicitat acest lucru de nenumărate ori la sediul firmei, iar ulterior a notificat-o în acest sens.
A precizat reclamantul că, la data de 10.07.2014, pârâta a denunțat unilateral CIM, dar nu i-a achitat însă diurna, ceea ce l-a determinat să promoveze prezenta acțiune.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca lipsită de obiect, întrucât drepturile salariale cuvenite reclamantului au fost achitate la data de 14.01.2015, potrivit înscrisurile atașate în copie, conformă cu originalul. A mai arătat pârâta, că drepturile salariale au fost acordate cu întârziere întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta societății, la încheierea cursei, documentația de transport, respectiv CMR-ul semnat și stampilat la încărcare/descărcare, procedură obligatorie în vederea încasării contravalorii transportului. In ceea ce privește solicitarea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, pârâta a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 454 Cod procedura civilă, întrucât a recunoscut, la primul termen de judecată, pretențiile reclamantului, este exonerată de plata cheltuielilor de judecată.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 776/20.03.2015, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat. S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale și a echivalentului garanției, ca rămase fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei, conform contractului individual de muncă nr. 192/11.04.2014, deținând funcția de conducător auto.
Pârâta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor cuvenite pentru munca prestată de reclamant, respectiv diurna aferentă perioadei 12.04._14, în valoare de 610 euro, iar ca urmare a încetării raporturilor de muncă, a restituirii garanției reținute, în valoare de 100 euro.
Conform prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii „angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”.
Art. 166 alin 1 Codul muncii, prevede că „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz”.
În această situație, pârâta avea obligația plății diurnei cuvenite, dispozițiile legale fiind imperative.
A mai reținut tribunalul că pârâta a achitat reclamantului, la data de 14.01.2015, drepturile salariale cuvenite, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei (f.20-21) astfel că, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale și a echivalentului garanției, au rămas fără obiect.
Față de dispozițiile art. 453, art. 454 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 1522 Cod civil, având în vedere notificarea de punere în întârziere a debitoarei (f.11 dosar) tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, susținând, în esență, că este netemeinică și nelegală sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat apelanta că, într-adevăr, diurna cuvenită intimatului i-a achitat-o la data de 14.01.2015, numai că întârzierea s-a datorat salariatului, care nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta societății, la încheierea cursei, documentația de transport, respectiv CMR-ul semnat și ștampilat la încărcare/descărcare, procedură obligatorie în vederea încasării contravalorii transportului.
A precizat apelanta că, în aceste condiții, a încasat contravaloarea transportului cu întârziere (demersurile legale fiind efectuate de ea) fapt ce a condus, implicit, la plata diurnei către fostul său salariat la data de 14.01.2015.
A mai învederat apelanta că în speța dedusă judecății nu pot fi aplicate dispozițiile art. 1522 Cod civil, deoarece în litigiile de muncă nu există, legal, posibilitatea de punere în întârziere.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată de la fond, ce reprezintă onorariu avocat, întrucât cuantumul acestuia este excesiv în raport de activitatea prestată de apărător.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, în esență, pe considerentul că pârâta și-a îndeplinit obligația legală de plată a diurnei după primirea cererii de chemare în judecată. A mai arătat intimatul că onorariul de avocat este justificat de activitatea apărătorului său ce l-a consiliat de la momentul primirii notificării de desfacere a contractului său individual de muncă.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Curtea reamintește că, potrivit art. 453 alin.1 Cod pr.civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să suporte cheltuielile de judecată. La baza acestei obligații stă culpa procesuală.
În cauza pendinte judecății, cererea reclamantului a fost respinsă ca rămasă fără obiect, urmare a achitării de către pârâtă în cursul procesului a sumei de bani pretinsă prin acțiune (reprezentând drepturi salariale și echivalentul garanției) astfel că pârâtei îi aparține culpa procesuală.
Susținerea apelantei în sensul că achitarea cu întârziere (după introducerea acțiunii) a drepturilor cuvenite intimatului-reclamant se datorează culpei acestuia, ce nu și-a îndeplinit sarcina de serviciu de a prezenta unității, la încheierea cursei, documentația de transport, nu poate fi validată de Curte atâta timp cât nu a fost dovedită (apelantei-pârâte revenindu-i această obligație, conform art. 272 Codul muncii și art. 249 Cod pr.civilă).
În acest context, Curtea apreciază că, în mod legal, prima instanță a reținut culpa procesuală a pârâtei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la critica ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată, din moment ce nu există disproporționalitate evidentă între complexitatea cauzei și onorariul perceput de avocat, prin raportare și la baremurile stabilite de Uniunea Națională a Barourilor din România, astfel că prima instanță a făcut o corectă aplicare și a dispozițiilor art. 451 Cod pr.civilă.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va obliga apelanta să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, reduse conform art. 451 alin.2 Cod pr.civilă, întrucât apelul vizează numai cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, în cuantum de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta ., CF RO_, J_, cu sediul în Pitești, ., ., . și sediul procesual ales în Pitești, ., nr.48-52, Corp A, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr.776/20 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul C. G., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat D. C. E., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art.451 alin.2 Cod pr.civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
V.-A. P. C.-P. B.
Grefier,
N. M.
Red.CPB
Tehnored.NM
5ex./15.09.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2035/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
