Acţiune în constatare. Hotărâre din 15-10-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1487/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1487
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Președinte - V. D.
Judecător - M. G.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta M. Eugeniea domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 849 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . cu sediul în municipiul Ploiești, ..235, județ Prahova .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă M. Eugeniea reprezentată de avocat C. C. G. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsind intimata-pârâtă .
Procedura îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și apelul este motivat.
Avocat C. C. G. pentru apelanta-reclamantă depune practică judiciară și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecat și acordă cuvântul apărătorului apelantei în susținerea motivelor de apel.
Avocat C. C. G. pentru apelanta-reclamantă M. Eugeniea, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat, schimbarea hotărârii instanței și pe cale de consecința, admiterea acțiunii, în sensul că se constate că, pentru perioadele de munca menționate a lucrat în locuri și în condiții care se încadrează în grupa I-a de muncă, în procent de 100 % și să fie obligată intimata parata să îi elibereze adeverința în acest sens.
Susține apelanta că raportul de expertiza nr. 368/20.03.2015, la pagina 3 se regăsește ruta profesionala a reclamantei, la pagina 7 și 8 se regăsesc menționate activitățile efectiv îndeplinite de reclamanta, condițiile deosebite de munca, astfel condiții grele, factori de risc, noxe profesionale, microclimat nefavorabil, stres, toate analizate conform activității și locul desfășurării acesteia de către reclamanta, iar în continuarea raportului de expertiza stabilește durata timpului de lucru desfășurat de reclamanta în condiții deosebite din timpul efectiv lucrat.
Rezulta în mod evident faptul ca instanța nu a analizat efectiv raportul de expertiza întocmit în cauza, ce constituia un mijloc de proba, în caz contrar, nu ar fi respins acțiunea invocând faptul ca expertul nu a verificat în concret activitatea reclamantei.
Conform principiilor și metodologiei de acordare a grupelor de munca, aceasta se face în baza a patru principii: activitatea desfășurata, condiții de munca, categorii de personal care prestează activitatea și timpul de munca.
Instanța respinge acțiunea reclamantei invocând faptul ca Ordinul 50/1990 a stabilit expres categoriile de personal.
Apreciază apelanta-reclamantă ca instanța de fond a analizat dreptul solicitat numai prin raportare la prevederile Ordinului 50/1990 nu și la reglementările legislative specifice obiectului de activitate al angajatorului, așa cum sunt cuprinse chiar în raportul de expertiza.
Precizează apelanta că Ordinul 50/1990 nu are un caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de munca, se face pe baza existenței condițiilor de munca a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituie doar o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii. Ordinul 50/1990 completat cu nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 a statuat principiul de baza prin care se extinde acordarea grupei de munca pe baza analizării condițiilor de munca iar prin aceasta nota se specifica ca trebuie sa aibă în vedere condițiile concrete de munca.
O altă critică se referă la faptul că instanța ignoră raportul de expertiza tehnica judiciara, neținând cont de concluziile acestuia.
Or, conform raportului de expertiza tehnica judiciara, raport ce s-a făcut cu convocarea părților, cu identificarea locului, a sarcinii și condițiilor de munca, activitatea reclamantei se încadrează în grupa I de munca, în procent de 100%.
Cu toate acestea instanța respinge concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza precizând doar că expertul nu a verificat în concret activitatea reclamantei, fără a-și motiva explicit motivele respingerii acestui mijloc de proba, ce fusese încuviințat.
În raport cu prevederile legale hotărârea trebuie sa cuprindă explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, în cazul de fata, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți.
Or, din analizarea sentinței atacate, se poate observa faptul că hotărârea nu arata motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, mai mult decât atât nu se motivează de ce concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara au fost înlăturate.
Solicită admiterea apelului declarat, schimbarea hotărârii instanței și pe cale de consecința, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată nr._ , înregistrată la data de 12.09.2014, reclamanta M. EUGENIEA în contradictoriu cu pârâta S.C P. L. SA a solicitat instanței de judecată ca prin hotărâre ace o va pronunța instanța să constate că pentru perioada 08.10._97 și 06.04._01 activitatea s-a desfășurată în condiții de grupa a I a de muncă în procent de 100% și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
În motivarea acțiunii se arată faptul că a lucrat în cadrul pârâtei unde existau unități distincte rafinăria de combustibili, rafinăria de lubrificanți unde existau numeroase noxe reprezentate de particule metalice în atmosferă, rezultate în activitatea de tăiere, polizare, vapori de hidrocarburi aromatice, aer puternic poluat cu produse petrolier volatile, zgomot mare și vibrații termice, domeniu de temperaturi și presiuni extreme, stare de stres permanent.
Se arată faptul că prin ordinul 50/1990 s-a statuat principiul de bază prin care se extinde acordarea grupei de muncă pe baza analizării condițiilor de muncă.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza de specialitate petrochimie și produse petroliere.
În drept s-au invocat prevederile Ordinului nr.50/1990 și 125/1990 cât și H.G nr.456/1990, HG nr.969/1990.
La data de 08.12.2014, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1 din Ordinul Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice nr. 969/1990 pentru aplicarea in unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice a Hotărârilor Guvernului României nr. 456/1900 si nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimica si petrochimica, " Personalul unităților din subordinea Ministerului Industriei Chimice si Petrochimice care lucrează in instalații, locuri de munca, activități si categorii profesionale de personal cuprinse in anexele la hotărârile Guvernului nr. 456/1990 si nr. 559/1990, precum si in art.2 din Hotărârea guvernului nr. 456/1990, beneficiază de încadrarea in grupa I-a de munca in vederea pensionarii, in condițiile respectării metodologiei prevăzute in Ordinul nr. 50/1990 emis de Ministerul Muncii si Ocrotirilor sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Naționala pentru protecția muncii."
Astfel, conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 20.03.2015 s-a depus raportul de expertiză L. M. C..
Prin sentința civilă nr. 849 din data de 01.04.2015, Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamanta M. EUGENIEA, reținând că aceasta a investit instanța cu cererea de obligarea a pârâtei de a-i recunoaște grupa a I a de muncă în procent de 100% pentru perioada 08.10._97 și 06.04._01.
Potrivit înscrierilor din carentul de muncă aceasta a îndeplinit funcția de mașinist pod rulant în cadrul Secției Cazangerie.
Potrivit art.3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupa a I a și a II a de muncă, fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Potrivit art.6 din același act normativ nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele a I a și a II a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie).
Potrivit prevederilor art.2 din H.G nr.456/1990 se prevede faptul că personalul din stațiile pilot, care desfășoară activitate de cercetare pentru produse de natura celor realizate la locurile de muncă sau activitățile încadrate în grupa a I a de muncă, beneficiază de acest drept ca cel prevăzut de art.1, respectiv personalul care este în activitate de la locurile și activitățile de muncă cu condiții deosebite, intrate în funcțiune după data de 18.03.1969, din unitățile Ministerului Industriei Chimiei și Petrochimiei, conform listei anexă la prezenta hotărâre, beneficiază de încadrarea în grupa a I a de muncă
Totodată per a contrario, muncitorii și personalul tehnic productiv care își desfășoară activitatea în secții, instalații, ateliere, inclusiv activitățile, care sunt în activitate, din unitățile aparținând Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice, cu profil chimie necuprinși în grupa a I a de muncă, prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrare în grupa a II a de muncă…
Din analiza carnetului de muncă al reclamantei (fila 21) s-a constatat faptul că aceasta pentru perioada solicitată în acțiune beneficiază de grupa a II a de muncă în procent de 100%.
Implicit față de această mențiune, tribunalul a concluzionat faptul că angajatorul la momentul încadrării funcției reclamantei a ținut seama de prevederile menționate anterior.
Din examinarea motivelor de fapt ale acțiunii reclamantei tribunalul a reținut că, pe lângă invocarea condițiilor nocive în care aceasta și-a desfășurată activitatea, se contestă practic însăși corectitudinea actelor normative din acest domeniu sub aspectul nominalizării diferitelor activități ca încadrându-se în grupa I a sau a II a de muncă, susținându-se în acest context că procesul de producție din cadrul unității pârâte genera noxe atât de toxice și o poluare a mediului înconjurător atât de gravă, încât s-ar fi justificat ca toții salariații să beneficieze de încadrarea în grupa a I a de muncă.
Din examinarea raportului de expertiză încuviințat în cauză s-a rezumat aproape exclusiv la descrierea amplasării secțiilor din cadrul unității pârâte. De asemenea nu poate fi ignorat nici faptul că, în loc să verifice în concret activitatea reclamantei prin raportare directă la procesele tehnologice unde și-a desfășurat activitatea, cu referire certă la eventualele buletine de noxe, expertul analizează aspecte legate de amplasarea sectoarelor din cadrul pârâtelor fără a exemplifica în concret riscurile activității desfășurate de reclamantă prin raportare directă la prevederile legale incidente în materie.
Simpla existență a condițiilor grele de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci pentru aceasta trebuie urmată procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 și H.G nr.559/1990.
Buletinele de determinări toxicologice, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru încadrarea reclamanților în grupe de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât în considerarea și aplicarea Ordinului 50/1990 a stabilit expres categoriile de personal.
Mai mult, potrivit prevederilor art.272 Codul Muncii, deși, sarcina probei revine pârâtului care trebuie să dovedească contrariul susținerilor formulate de reclamanți, acesta probând prin înscrisuri, respingerea acțiunii, reclamantul ar fi trebuit prin probele administrate la solicitarea sa, să convingă instanța de justețea susținerilor sale.
Instanța a considerat că a recunoaște tuturor salariaților din cadrul unității pârâte grupa a I a de muncă, indiferent de locul unde și-au desfășurat activitatea ar însemna implicit a-i discrimina pe acei angajați care au lucrat efectiv în locuri de muncă încadrate în grupa a I a de muncă, conform actelor normative enunțate mai sus și care au lucrat în condiții mult mai grele comparativ cu ceilalți salariați din unitate, cu privire la care s-a recunoscut oricum suportarea și de către aceștia a consecințelor negative generate de mediul de lucru, dar care erau mai reduse, acordându-li-se grupa a II a de muncă .
Astfel, în raport de postul ocupat și respectiv funcția exercitată, instanța a respins, ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. Eugeniea, susținând că instanța de fond a respins acțiunea, motivând ca din examinarea raportului de expertiza încuviințat în cauza s-a rezumat aproape exclusiv la descrierea
amplasării secțiilor din cadrul unității parate, invocând faptul ca nu s-a
verificat în concret activitatea reclamantei.
Susține apelanta că raportul de expertiza nr. 368/20.03.2015, la pagina 3 se regăsește ruta profesionala a reclamantei, la pagina 7 și 8 se regăsesc menționate activitățile efectiv îndeplinite de reclamanta, condițiile deosebite de munca, astfel condiții grele, factori de risc, noxe profesionale, microclimat nefavorabil, stres, toate analizate conform activității și locul desfășurării acesteia de către reclamanta.
In continuarea raportului de expertiza stabilește durata timpului de lucru desfășurat de reclamanta în condiții deosebite din timpul efectiv lucrat.
Rezulta în mod evident faptul ca instanța nu a analizat efectiv raportul de expertiza întocmit în cauza, ce constituia un mijloc de proba, în caz contrar, nu ar fi respins acțiunea invocând faptul ca expertul nu a verificat în concret activitatea reclamantei.
Conform principiilor și metodologiei de acordare a grupelor de munca, aceasta se face în baza a patru principii: activitatea desfășurata, condiții de munca, categorii de personal care prestează activitatea și timpul de munca.
Instanța respinge acțiunea reclamantei invocând faptul ca Ordinul 50/1990 a stabilit expres categoriile de personal.
Apreciază apelanta-reclamantă ca instanța de fond a analizat dreptul solicitat numai prin raportare la prevederile Ordinului 50/1990 nu și la reglementările legislative specifice obiectului de activitate al angajatorului, așa cum sunt cuprinse chiar în raportul de expertiza, astfel:
Temeiul legal pentru încadrarea locurilor de munca în baza Ordinului 50/1990 al MMOS, MS și CNPM, HG 559/1990 și HG 456/1990:
Conform prevederilor Ordinului 50/1990 al MMOS, MS și CNPM, (Anexa 3), expertiza a reținut următoarele aspecte legate de soluționarea cauzei:
art.3. "Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2".
art. 6 . "Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreuna cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
art.7. "încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe,cu condiția ca,pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru".
HG 456/1990 art. 1, poz. 2 și 8 (Anexa): poz. 2. "Instalațiile care fabrica, vehiculează și depozitează hidrogen sulfurat".
poz. 8. "Instalații de fabricare produse aromate, precum și utilizarea acestora la extracții".
-HG 559/1990, art. 1, Anexa Grupa I de munca poz. 14 (Anexa): poz. 14: "Instalația de fabricare polietilena, oxid de etilena, modificatori, alfametilstiren. ".
Ordinul 50/1990 nu are un caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de munca, se face pe baza existentei condițiilor de munca a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții. Anexele 1 și 2 ale acestui ordin constituie doar o enumerare a unor activități ce cuprind în fapt mai multe meserii. Ordinul 50/1990 completat cu nota de fundamentare la HG nr.1223/1990 a statuat principiul de baza prin care se extinde acordarea grupei de munca pe baza analizării condițiilor de munca. Prin aceasta nota se specifica ca trebuie sa aibă în vedere condițiile concrete de munca.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr.258 din 20.09.2004 ca Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prezentate în forma inițiala a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior .
Instanța respinge acțiunea motivând ca a recunoaște tuturor salariaților din cadrul unității parate grupa a-I-a de munca, indiferent de locul unde si-a
desfășurat activitatea ar însemna implicit a-i discrimina pe acei angajați care
au lucrat efectiv în locuri de munca încadrabile în grupa a I-a de munca
conform actelor normative enunțate mai sus.
Menționează apelanta faptul ca prin acțiunea introdusa reclamanta nu a solicitat constatarea ca toți salariații unității pârâte beneficiază de grupa a-I-a de munca, ci dimpotrivă ea a solicitat instanței sa constatate ca, a pentru perioadele de munca menționate în anexa la cererea de chemare în judecata, a lucrat în locuri și în condiții care se încadrează în grupa I-a de munca,in procent de 100 % sau mai puțin.
Instanța de judecata trebuia sa analizeze cererea de chemare în judecata în limitele stabilite și în concret la situația reclamantei așa cum rezulta din probe. Astfel, nu a investit instanța de judecata cu o cerere prin care sa fi solicitat ca prin hotărâre sa li se acorde grupe de munca tuturor salariaților.
Apreciază ca instanța poate asimila activitatea desfășurată de reclamanta cu activitățile prevăzute de Ordinul nr.50/1990, acest lucru se poate constata, alături de îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale, prin administrarea probei cu expertiză de specialitate, precum și pe baza înscrisurilor de la dosar.
In cauză a fost administrată proba cu expertiză, ocazie cu care s-a constatat mediul de lucru, condițiile în care si-au desfășurat activitatea apelanta reclamanta și riscurile la care a fost supusa.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza rezultă faptul ca apelanta-reclamanta poate beneficia de încadrare în grupa I de muncă, în procent de 100%.
In concluzie subliniază faptul ca, instanța a încuviințat, expertiza tehnica, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, respectiv „sa se precizeze daca reclamanta beneficiază de grupa I-a, în procent de 100%, în funcție de meseriile avute, atribuțiile prestate, munca efectiv îndeplinită la locul de munca, condițiile de lucru pentru perioadele expres menționate în cererea de chemare în judecată", raportul de expertiză tehnic constituind mijloc de proba.
Instanța ignora raportul de expertiza tehnica judiciara, neținând cont de concluziile acestuia.
Conform raportului de expertiza tehnica judiciara (raport ce s-a făcut cu convocarea părților, cu identificarea locului, a sarcinii și condițiilor de munca), activitatea reclamantei se încadrează în grupa I de munca, în procent de 100%".
Cu toate acestea instanța respinge concluziile raportului de expertiza întocmit în cauza precizând doar ca »...expertul nu a verificat în concret activitatea reclamantei... », fără a-și motiva explicit motivele respingerii acestui mijloc de proba, ce fusese încuviințat.
Hotărârea nu cuprinde explicit, motivele respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu sunt examinate probele.
În raport cu prevederile legale hotărârea trebuie sa cuprindă explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune. în cazul de fata, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți.
Potrivit dispozițiilor C.proc.civ., hotărârea judecătorească cuprinde în mod obligatoriu considerentele, adică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au încălcat cererile părților. Motivarea înseamnă în fapt încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi. Lipsa de motivare a unei hotărâri judecătorești nu numai că nesocotește dispozițiile codului de procedura civila, ci poate constitui o încălcare a art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului.
Motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. în hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost ele soluționate.
Din analizarea sentinței civile nr. 849/01.04.2015, se poate observa faptul că hotărârea nu arata motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, mai mult decât atât nu se motivează de ce concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara au fost înlăturate.
Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului declarat, schimbarea hotărârii instanței și pe cale de consecința, admiterea acțiunii, în sensul că se constate că, pentru perioadele de munca: 08.10._97 mașinist pod rulant secția Cazangerie și PS CM 06.04._01 mașinist pod rulant secția PS CM a lucrat în locuri și în condiții care se încadrează în grupa I-a de muncă, în procent de 100 % și să fie obligată intimata parata să îi elibereze adeverința în acest sens.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate va reține că acesta este nefondat urmând a-l respinge în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă pentru următoarele considerente:
Nu se pot reține astfel criticile referitoare la faptul că instanța de fond a analizat dreptul solicitat numai prin raportare la prevederile Ordinului 50/1990 nu și la reglementările legislative specifice obiectului de activitate al angajatorului.
Ori așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond simpla existență a condițiilor grele de muncă într-un sector de activitate nu este un motiv pentru acordarea automată a grupelor de muncă, ci pentru aceasta trebuie urmată procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 și H.G nr.559/1990.
Buletinele de determinări toxicologice, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru încadrarea reclamanților în grupe de muncă, aceasta cu atât mai mult cu cât în considerarea și aplicarea Ordinului 50/1990 a stabilit expres categoriile de personal.
În ceea ce privește faptul că instanța de judecată nu a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară, Curtea va reține, că instanța nu este legată de concluziile raportului de expertiză putând a le respinge motivat în situația în care raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și actele existente la dosar nu le considera fundamentate.
Nu se poate reține nici critica referitoare la faptul că hotărârea nu cuprinde explicit, motivele respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, deoarece din cuprinsul motivării rezultă clar care au fost considerentele care au format convingerea instanței, aceasta nefiind obligată să răspundă la fiecare argument în parte.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul disp.art. 480 c.pr.civilă va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta M. Eugeniea domiciliată în municipiul Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 849 din 1 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . cu sediul în municipiul Ploiești, ..235, județ Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
V. D. M. G.
Grefier,
A. M. B.
Red.VD
tehnored.BA
4 ex./02.11.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond M. C. A.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 730/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
