Obligaţie de a face. Decizia nr. 464/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 2563/114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 464
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Președinte - E.-S. L.
Judecător - V.-A. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții ȘULEAPĂ S., B. M., BĂDINA C., BĂDINA R., M. E., D. M.-C., B. I., G. M., G. M. și B. S., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat B. A., cu sediul în mun. B., .. 176, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1007/3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., ., județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 411 alin.2 Cod pr.civilă.
Se mai învederează că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-au depus la dosar precizări de către intimata-pârâtă, înregistrate sub nr. 4419/4.03.2015, prin care învederează că nu deține alte documente care să ateste acordarea grupei a II-a de muncă față de cele depuse la dosar.
Curtea, având în vedere că prin cererea de apel, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 411 alin. 1 pct.2 teza a II-a Cod pr.civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului, iar după deliberare decide următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, la data de 14.08.2014, reclamanții Șuleapă S., B. M., Bădina C., Bădina R., M. E., D. M.-C., B. I., G. M., G. M. și B. S. au chemat în judecată pe pârâta U. . ca prin sentința ce va pronunța să constate că activitatea desfășurată de reclamanți în perioada 02.01._95, iar pentru reclamanta G. M. - perioada 01.01._95, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform pct. 165 anexa 2 și pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au desfășurat activitate în cadrul FILATURA SA după cum urmează:
- ȘULEAPĂ S. - conform mențiunilor din carnetul de munca poz. 59, activitatea a fost încadrată în perioadele 02.06._92; 01.11._01 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/_ și Ordinului nr. 125/1990. Pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă, în condițiile în care activitatea salariatei este identică, respectiv lăcătuș mecanic, lucrând practic în aceleași condiții de noxe, factori de risc determinați de specificul activității sale;
- B. M. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 55, activitatea a fost încadrată în perioadele 01.10._92; 01.11._98 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 125/1990 anexa 2, pct. 116. Pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă;
- BĂDINA C. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 64 activitatea a fost încadrată în perioadele 18.07._92 ; 01.11._00 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct. 165 anexa 2 din Ordinul 50/1990.Pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă;
- BĂDINA R. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 52, activitatea a fost încadrată în perioadele 01.12._92; 01.11._98 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 125/1990 anexa 2, pct.116. Pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
- M. E. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 61, activitatea a fost încadrată în perioadele 08.02._92; 01.11._99 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct. 165 din Ordinul 50/1990, iar pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
- D. M.-C. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 51, activitatea a fost încadrată în perioadele 16.10.1975 - 01.12.1978; 24.05._92; 01.11._98 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.125/1990 anexa 2 pct. 116, iar pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
- B. I. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 57 activitatea a fost încadrată în perioadele 18.09._92; 01.11._00 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct. 3 din Ordinul 50/1990, iar pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
- G. M. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 51 activitatea a fost încadrată în perioadele 21.11._92; 01.11._00 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct.165 anexa 2 din Ordinul 50/1990, iar pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă, fosta societate FILATURA SA nu are nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
- G. M. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 62, activitatea a fost încadrată în perioadele 02.06._78; 17.07._92; 01.11._00 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct. 3 din Ordinul 50/1990, pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă neexistând nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
- B. S. - conform mențiunilor din carnetul de muncă poz. 55 activitatea a fost încadrată în perioadele 02.02._92; 01.11._00 în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform pct. 165 anexa 2 din Ordinul 50/1990, pentru perioada 01.01._95 menționată în carnetul de muncă neexistând nicio justificare pentru neacordarea grupei a II-a de muncă.
Au susținut reclamanții că au lucrat în cadrul . ce a purtat diverse denumiri - Filatura de Lână Pieptănata B., S.C. CELOMEL TEX SA etc.), iar această societate a fost dizolvată și radiată din ORC la data de 07.12.2009, motiv pentru care calitatea procesual pasivă aparține U. . de depozitar al arhivei FILATURA SA, inclusiv a statelor de plată și a dosarelor individuale ale acestora.
În perioada menționată, au arătat reclamanții, aceștia au lucrat în diferite funcții/meserii (bobinatoare, filatoare, prelucrătoare fire, inginer etc.), desfășurându-și activitatea în condiții deosebite, în sensul că lucrau în mediu toxic și cu suspensii de aer, determinat de substanțele cu care erau tratate materiile prime folosite în procesul de producție, în mediu poluat fonic de utilajele pe care își desfășurau activitatea, fapt de natură a le afecta sănătatea și a-i uza din punct de vedere fizic și psihic. Deși au lucrat în condiții similare celor din perioadele în care le-a fost recunoscută vechimea în grupa a II-a de muncă, în carnetele de muncă ale tuturor reclamanților există mențiuni în sensul că activitatea desfășurată în condiții specifice grupei a II-a de muncă a avut loc până la data de 01.01.1993 și ulterior, începând cu data de 01.11.1995.
Încadrarea activității desfășurate în condițiile grupei a II-a de muncă s-a făcut având la bază art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, deoarece, cu toate măsurile luate, nu s-a putut asigura un mediu cu condiții normale de muncă.
Au susținut reclamanții că activitatea desfășurată de ei se încadrează în condițiile grupei a II-a de muncă, fiind prevăzută de Ordinul nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, precum și în diverse acte normative emise de minister (ca de exemplu, Scrisoarea nr. 5783/18.07.1991 emisă de Ministerul Muncii, adresa nr._/10.03.1993 prin care fosta societate recunoaște încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate de personalul muncitor pentru perioada efectiv lucrată după 18.03.1969, menționându-se categoriile de personal), precum și actele emise de conducerea societății (hotărârea CA nr._/1990, procesul- verbal nr. 1/22.01.1993 întocmit de CA al FILATURA SA) acte emise în aplicarea art. 5, 6 din Ordinul nr. 50/1990.
Mai mult, aceste acte întocmite de conducerea societății nu au avut o fundamentare în vederea creării unor condiții normale de lucru, cu limitarea cuantumului la fondul de asigurări sociale care, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, se achita diferențiat în raport de grupa de muncă.
Reclamanții au învederat că activitatea acestora este identică cu cea de dinainte de 1993 și după 1995, lucrând în aceleași condiții de noxe, factori de risc determinați de specificul activității și este greu de crezut că pentru perioada scurtă de 2 ani, 1993-1995, la nivelul societății s-ar fi luat măsurile necesare pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, pentru prevenirea accidentelor și îmbolăvirilor profesionale, că s-au respectat riguros normele pentru apărarea vieții și sănătății salariaților în procesul de producție, astfel că nu ar fi fost necesar stabilirea locurilor de muncă ce cse încadrează în grupele de muncă.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 269 din Codul muncii, Ordinul nr. 50/1990, Ordinul nr. 125/1990.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar actele existente în arhiva societății cu privire la încadrarea în grupa de muncă.
La termenul de judecată din data de 03.11.2014, reclamanții, prin apărător, au precizat că în conținutul cererii de chemare în judecată există o greșeală de redactare în ceea ce privește perioada pentru care se solicită acordarea grupei de muncă, perioada corectă fiind 01.01._95.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1007/3 noiembrie 2014, Tribunalul B. a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta Șuleapă S. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 02.06.1975, în funcția de filatoare, conform mențiunilor din carnetul de muncă . nr._ (filele 2-13, vol. II). Angajatorul și-a schimbat de mai multe ori denumirea, astfel cum s-a înscris în carnetul de muncă, ultimele mențiuni, din 19.04.2001, fiind referitoare la Societatea „Filatura” SA B..
La poziția nr. 59 din carnetul de muncă s-a menționat că în perioadele 02.06._92 și 01.11._01, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990. Actele în baza cărora s-a făcut înscrierea în carnetul de muncă au fost Hotărârile Consiliului de Administrație nr._/1990 și_/1995.
S-a mai reținut că reclamanta B. M. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 01.10.1975, în funcția de filatoare, conform mențiunilor din carnetul de muncă ..X. nr._ (filele 15-27, vol. II).
La poziția nr. 55 din carnetul de muncă s-a menționat că în perioadele 01.10._92 și 01.11._01, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Hotărârilor Consiliului de Administrație nr._/1990,_/1995, și scrisorii Ministerului Muncii nr. 5783/1991.
Referitor la reclamantul Bădina C., s-a reținut că a fost angajat al societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 18.07.1977, în funcția de vopsitor textil, conform mențiunilor din carnetul de muncă ..D. nr._ (filele 29-43, vol. II).
La poziția nr. 64 din carnetul de muncă s-a înscris că în perioadele 18.07._92 și 01.11._00, reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Anexei II pct. 165 din Ordinul nr. 50/1990.
Reclamanta Bădina R. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 01.12.1975, în funcția de filatoare, conform mențiunilor din carnetul de muncă ..Z. nr._ (filele 45-58, vol. II). Din 15.02.198 a ocupat funcția de finisor, iar din 01.04.1991 pe cea de uscător textil.
La poziția nr. 52 din carnetul de muncă s-a precizat că în perioadele 01.12._92 și 01.11._98, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Cu privire la reclamanta M. E., s-a arătat că a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 08.02.1975, în funcția de inginer, conform mențiunilor din carnetul de muncă ..H. nr._ (filele 60-75, vol. II).
La poziția nr. 61 din carnetul de muncă s-a menționat că în perioadele 08.02._92 și 01.11._99, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
S-a reținut în continuare că rReclamanta D. M.-C. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 16.10.1975, în funcția de filatoare, conform mențiunilor din carnetul de muncă depus la filele 76-87, vol. II), iar la poziția nr. 57 din carnetul de muncă s-au menționat perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
A mai reținut tribunalul că reclamanta B. I. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 18.03.1975, în funcția de filatoare, conform mențiunilor din carnetul de muncă ..Z. nr._ (filele 90-101, vol. II), iar din 01.09.1994 a fost cantaragist.
La poziția nr. 57 din carnetul de muncă s-a menționat că în perioadele 18.03._92 și 01.11._01, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Reclamanta G. M. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 21.11.1981, în funcția de muncitor necalificat, conform mențiunilor din carnetul de muncă .. nr._ (filele 104-121, vol. II), iar din 01.07.1983, funcția ocupată a fost de filatoare și la poziția nr. 51 din carnetul de muncă s-a menționat că în perioadele 21.11._92 și 01.11._01, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Cu privire la reclamantul G. M., prima instanță a reținut că a fost angajat al societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 02.06.1975, în funcția de filator, conform mențiunilor din carnetul de muncă ..Z. nr._ (filele 123-141, vol. II), din data de 17.07.1979 a fost reglor, iar de la 01.06.1988 ajutor maistru și la poziția nr. 62 din carnetul de muncă s-a menționat că în perioadele 02.06._78, 17.07._92, 01.11._00, reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Reclamanta B. S. a fost angajata societății „Filatura de Lână Pieptănată” B., din data de 02.02.1977, în funcția de filatoare, conform mențiunilor din carnetul de muncă .. nr._ (filele 143-151, vol. II), iar din 01.01.1991 pregătitoare partizi, menționându-se la poziția nr. 55 din carnetul de muncă că în perioadele 02.02._92 și 01.11._00, reclamanta a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Tribunalul a arătat că din procesul-verbal nr. 1/22.01.1993 (filele 39-40), rezultă că s-a hotărât în Consiliul de Administrație ca, începând cu 01.01.1993, persoanele care lucrau în grupa a doua de muncă să fie trecute în grupa a treia. Ulterior, în ședința din 02.10.1995, conform procesului-verbal nr. 26, depus la filele 41-42, Consiliul de Administrație a aprobat referatul nr. 8926/24.07.1995, de trecerea în grupa a II-a de muncă, începând cu luna octombrie 1995, a persoanelor stabilite de protecția muncii, în urma determinărilor de noxe efectuate.
Prima instanță a constatat că potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul muncii, republicat, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 273 din Codul muncii, republicat, prin care se prevede că administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea ce întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia, precum și cu prevederile art. 10 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Totodată, instanța a constatat că sarcina probei este inversată în conflictele de muncă și revine angajatorului în considerarea faptului că înscrisurile doveditoare sunt deținute de unitate și astfel trebuie depuse de către aceasta în dosar, însă, atunci când reclamantul afirmă o anumită situație de fapt (sau o situație contrară), care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, sarcina administrării probei revine celui ce face afirmația în fața judecății, în conformitate cu prevederile dreptului comun.
Cum în speță, reclamanții au afirmat situații de fapt contrare celor ce rezultă explicit din carnetele de muncă și hotărârile consiliului de administrație, s/a conchis că acestora le revenea obligația de a dovedi situația pretinsă, prin orice mijloc de probă, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
În același sens, tribunalul a observat că rațiunea solicitării adeverinței privind încadrarea în grupă de muncă (în speță grupa a II-a) constă în necesitatea dovedirii de către fostul salariat la casa de pensii a vechimii în muncă realizate, iar potrivit art. 158 din Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 01.01.2011, privind sistemul unitar de pensii publice „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.
(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.”
Or, a arătat tribunalul, în cauză, reclamanții, foști salariați ai Societății Filatura B., nu au făcut prin niciun mijloc de probă dovezi asupra situației de fapt pretinse și care ar fi determinat, contrar documentelor deținute în arhiva pârâtei „U. . depuse în grupa a doua.
În drept, sub aspectul normelor ce reglementează încadrarea locurilor de muncă și activităților în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, instanța a mai reținut că în baza Legii nr. 3/1977 și Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, a fost emis Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, la art. 6 din acest ordin prevăzându-se că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă etc.).
Potrivit art. 7 din Ordinul 50/1990 ,,încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru”, iar aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 10 din Ordinul nr. 50/1990, potrivit cărora ,,în cazul în care personalul lucrează întregul program la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I de muncă, iar celelalte în grupa a II-a de muncă, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a II-a. Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și II, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II-a de muncă.”
Conform art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Sub aspectul probatoriului, instanța a observat că valoarea probatorie determinantă a înscrisurilor în vederea efectuării încadrării salariaților, în vederea pensionării, în grupele I și II de muncă, este dată de norma cadru cuprinsă în art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, care prevede că „dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. Totodată, ținând seama de prevederile art. 2 și 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent”.
Instanța a constatat că reclamanții nu au făcut dovada, pentru perioada pretinsă, 01.01._95, a timpului efectiv lucrat și nici a condițiilor de lucru. S-a constatat că la nivelul angajatorului, după cum s-a precizat în carnetele de muncă, au existat două hotărâri ale consiliului de administrație pentru stabilirea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă. Raportat la intervalul dedus judecății, respectiv 02.01._95, pentru care reclamanții solicită recunoașterea beneficiului grupei a II-a de muncă, instanța a reținut că nu există determinări de noxe, condiție pentru acordarea grupei de muncă, situație ce rezultă din cele două hotărâri luate de Consiliul de Administrație în ședințele din 22.01.1993 și 02.10.1995 și care vizează tocmai perioada din litigiu.
Reclamanții au invocat înscrisul depus la fila 15 din dosar, care ar reprezenta actul prin care s-au aprobat locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, nerevocat. Instanța a constatat că acest act nu reprezintă o decizie a consiliului de administrație, cum greșit consideră reclamanții, ci o adresă (nr._/13.11.1990) înaintată de sindicat către consiliul de administrație, cu locurile de muncă de la nivelul unității, care ar putea fi încadrate în grupa a II-a de muncă. Faptul că ulterior, consiliul de administrație a decis încadrarea în grupa a III-a de muncă, a rezultat din procesul-verbal nr. 1/22.01.1993 (filele 39-40).
În contextul în care condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă sunt reglementate în actul normativ sus- menționat, s-a apreciat că instanța nu are competența de a schimba activitățile dintr-o grupă în alta, respectiv din grupa a III-a de muncă în grupa a II-a de muncă, în lipsa buletinelor de analiză și în lipsa nominalizărilor activităților ce se încadrează în această grupă, nominalizare care se face exclusiv de către conducerea unității, împreună cu sindicatul din unitate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, chiar dacă reclamanții au lucrat în aceleași condiții și au ocupat aceleași funcții.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel reclamanții, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Se arată că instanța de control judiciar, nefiind limitată doar la motivele de nelegalitate (identificarea, interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente ) va cerceta dacă situația de fapt reținută prin hotărârea apelată este corespunzătoare realității și are fundament în probele administrate în cauză.
Instanța de apel va verifica situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanța sub toate aspectele asupra cărora aceasta s-a pronunțat. Verificând hotărârea sub aspectul concordanței cu dispozițiile legale, norme de drept procesual civil și norme de drept substanțial, examinându-se litigiul în raport de probele administrate, se susține că instanța stabilește în mod eronat existența unei alte situații de fapt decât cea care ar fi fost justă, în cauză făcându-se o interpretare eronată a probelor administrate.
De asemenea, se învederează că au fost interpretate greșit probele ce au format convingerea respingerii acțiunii, nefiind făcută și o analiză efectivă a apărărilor formulate de reclamanți, apărări ce sunt susținute de probele din dosar.
Arată apelanții că prin cererea de chemare în judecată au solicitat instanței de fond ca în baza probelor ce se vor administra, instanța să constate că activitatea desfășurată de reclamanți în perioada 01.01._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform pct. 165, respectiv pct. 3, anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, pct. 116 anexa 2 din Ordinul nr. 125/1990, Scrisoarea Ministerului Muncii nr._/1993.
Așa cum s-a arătat la instanța de fond, în perioada menționată în obiectul acțiunii, deși reclamanții apelanți au lucrat în condiții de muncă identice celor din perioadele în care a fost recunoscută vechimea în grupa a II-a de muncă, în carnetele de muncă exista mențiuni în sensul că activitatea desfășurată în condiții specifice grupei a II-a de muncă a avut loc până la data de 31.12.1992 și, ulterior, începând cu data de 01.11.1995.
Mai susțin apelanții că încadrarea activității desfășurată de ei, în condițiile grupei a II-a de muncă, a fost făcută având la baza disp. art. 4 din Ordinul nr.50/1990, deoarece cu toate măsurile luate, nu s-a putut asigura un mediu cu condiții normale de muncă. Activitatea desfășurată s-a încadrat în condițiile grupei a II-a de muncă, fiind prevăzută de Ordinul nr. 50/1990, precum și în diverse acte normative emise de minister (ca de exemplu, Scrisoarea nr. 5783/18.07.1991 emisă de Ministerul Muncii) precum și actele emise de conducerea societății ( hotărârea CA nr._/1990, procesul- verbal nr.1/22.01.1993, procesul-verbal nr. 26/02.10.1995 întocmite de CA al . emise în aplicarea disp. art. 5,6 din Ordinul nr. 50/1990. Nerecunoașterea vechimii în grupa a II-a de muncă în perioada dedusă judecății reprezintă o încălcare a drepturilor reclamanților.
Hotărârea este nelegală deoarece în examinarea îndeplinirii condițiilor de acordare a grupei a II-a de muncă, instanța nu a avut în vedere prevederile anexei 2 la Ordinul nr.50/1990 care în titlu prevede că beneficiază de grupa a II-a de muncă activitățile, locurile de munca și personalul care desfășoară activitățile în condiții deosebite.
Astfel, la pct.116 din anexa 2 din Ordinul 50/1990 se prevede că beneficiază de grupa a II-a de muncă personalul muncitor încadrat la secția „ filaturi, țesătorii și finisaje textile...”, printre care și filator-bobinator, cazul apelantelor din prezenta cauză.
Din carnetul de muncă al apelantelor rezultă că în perioada 1993-1995 au exercitat meseria de filator, ceea ce conduce la concluzia că unitatea angajatoare avea obligația să le încadreze în grupa a II-a de munca.
Împrejurarea că pentru perioada 1993-1995 nu există dovezi în arhiva unității din care să rezulte că s-ar fi efectuat determinările prevăzute de art.5 din Ordinul 50/1990 nu constituie un motiv de nerecunoaștere că apelantele au lucrat în grupa a II-a de muncă și că trebuia să fie respinsă acțiunea.
Pentru locul de muncă și meseria exercitată de către apelante există determinări de noxe consemnate în buletine de analiză în perioada 1995.
Nu există nicio dovadă că în perioada 1993-1995, pentru care solicită să se constate că activitatea desfășurată de către apelante se încadrează în grupa a II- a de munca, în procent de 100 %, au existat condiții de muncă mai ușoare decât cele după anul 1995.
Obligația unității angajatoare era de a lua măsuri pentru înlăturarea condițiilor deosebite, grele și nocive de muncă. Rezultă de aici că întotdeauna, atât înainte de 1995, cât și după 1995, la secția filatură au existat condiții grele de muncă. Așa cum rezultă din mențiunile făcute în carnetele de muncă, apelantele și-au desfășurat activitatea la secția filatură și li s-a acordat grupa a II-a de muncă.
Mai mult decât atât, prin procesul- verbal nr.1/22.01.1993 încheiat în ședința Consiliului de Administrație s-a aprobat referatul nr. 458/ 20.01.1993, de trecere la condiții de muncă normale începând cu 01.01.1993 a salariaților care lucrează la atelierul lipit ace, stația de calcul, birou dactilografiere, deci nu și pentru cei care își desfășurau activitățile ca: bobinatoare, filatoare, prelucrătoare fire, laminatoare, sortator deșeuri, ajutor maistru etc, în concluzie - pentru cei care își desfășurau activitatea în condiții deosebite în sensul că lucrau în mediu toxic și cu suspensii de aer, determinat de substanțele cu care erau tratate materiile prime folosite în procesul de producție, în mediu poluat fonic de utilajele pe care își desfășurau activitatea, fapt de natură a afecta sănătatea și a îi uza pe apelanți din punct de vedere fizic și psihic.
Din motivarea instanței rezultă o interpretare greșită a acestui act emis de unitate întrucât se precizează scurt:” din procesul-verbal nr.1/22.01.1993 rezultă că s-a hotărât ca începând cu 01.01.1993 să nu se mai acorde grupa a II-a de muncă, ci grupa a III-a de muncă”.
După cum se poate observa, susțin apelanții, acest act a fost interpretat în mod corect de către instanță la momentul la care a fost pronunțată sentința civilă nr. 334/06.03.2013, de admitere a acțiunii formulate în dosarul nr._ al Tribunalului B.. În acest sens, apelanții arată că nu înțeleg raționamentul avut în vedere de către instanță, în condițiile în care motivarea hotărârii s-a bazat practic pe același înscris. Ulterior, prin procesul - verbal nr.26 / 02.10.1995, se revine la acordarea grupei a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990.
Din motivarea hotărârii apelate rezultă că acordarea grupei de muncă I și II este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor, așa cum rezultă din dispozițiile art.5 din Ordinul nr. 50/1990 și a nominalizărilor activităților ce se încadrează în această grupă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 6 din Ordinul nr.50/1990, dar, consideră apelanții, lipsa acestor determinări nu poate fi imputabilă salariaților în condițiile în care activitatea reclamanților este identică cu cea de dinainte de 1993 și după 1995, lucrând în aceleași condiții de noxe, factori de risc determinați de specificul activității. După cum se cunoaște, activitatea reclamanților a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, chiar de la apariția Ordinului nr.50/1990, cu dată retroactivă, făcându-se mențiune în carnetele de muncă.
În condițiile în care din mențiunile efectuate în continuare în carnetele de muncă, până la data încetării raporturilor de muncă, nu rezultă că acest beneficiu a fost suspendat, ridicat, în perioada solicitată, respectiv 01.01._95, aceasta se interpretează că acest drept a fost permanent atâta timp cât reclamanții au lucrat în aceleași condiții de muncă.
Arată apelanții că în mod greșit instanța de fond reține că pentru perioada solicitată în petitul acțiunii, pentru care reclamanții cer recunoașterea beneficiului grupei a II-a de muncă, nu există determinări de noxe, situație ce rezultă din cele două hotărâri ale Consiliului de Administrație.
Se reține de către instanță că acordarea grupei anterior și ulterior perioadei 01.01._95 nu poate fi un motiv pentru a extinde beneficiul grupei a II-a, în condițiile în care este greu de crezut că pentru perioada scurtă de 2 ani, 1993 - 1995, la nivelul societății s-ar fi luat măsurile necesare pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, că s-au respectat riguros normele pentru apărarea vieții și sănătății salariaților în procesul de producție, obligații ce rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordinul nr. 50/1990, astfel că nu ar fi fost necesar stabilirea locurilor de muncă ce se încadrează în grupele de muncă.
În acest sens, susțin apelanții că instanța nu a analizat și hotărârea Consiliului de Administrație nr._/1990, din care rezultă că începând cu data de 01.03.1990, următoarele locuri de muncă/activități, se vor încadra în grupa a II-a de muncă ( sunt enumerate inclusiv activitățile desfășurate de reclamanți), hotărâre ce nu a fost revocată, a fost emisă pentru perioadă nedeterminată, aspect ce atestă că inclusiv pentru perioada solicitată în litigiu, acordarea grupei este recunoscută.
Se conchide că acest drept al reclamanților a avut caracter permanent în condițiile în care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă. Ulterior, a fost reconfirmată acordarea grupei a II - a pentru aceste categorii de activități prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 26/02.10. 1995. Atâta timp cât nu există o decizie de anulare a acestei hotărâri nr._/20.11.1990, instanța era obligată să țină cont și să o aprecieze ca fiind valabilă, dar nici nu a fost reținută ca probă în motivarea hotărârii apelate.
La dosarul cauzei au fost depuse o . adeverințe, prin care a fost recunoscută grupa a II-a de muncă, chiar și în perioada solicitată, pentru salariații ce au lucrat în aceleași condiții deosebite, desfășurând practic aceeași meserie și fiind anulate/înlocuite mențiunile din cartea de muncă (precizează apelanții faptul că aceste adeverințe nu au putut fi valorificate pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă întrucât s-au solicitat de către CJP B., documente cu valorificare practică, din care să rezulte condițiile de încadrare în grupa de muncă a funcției menționate, fiind orientați să obțină o hotărâre judecătorească).
De asemenea, au fost depuse înscrisuri, ce vizau acordarea retroactivă a grupei pe perioada 1975-1995 - I. E. ( adresa nr._/02.10.1995) și pentru perioada 31.12._05- P. V. ( adresa nr. 9855/02.10.1995, prin care se recunoaște mediul în care se lucra pe perioada celor 8 ore zilnice), dar nici aceste documente nu au fost analizate și apreciate de către instanța de fond.
Mai mult decât atât, în luna martie 1993, prin înscrisul emis către Ministerul Muncii sub nr._/10.03.1993, se recunosc de către unitate condițiile deosebite în care se desfășurau activitățile, întrucât s-a dorit extinderea categoriilor de personal, în completarea adresei emise de Ministerul Muncii sub nr. 5783/1991.
Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată, în sensul constatării faptului că activitatea desfășurată de către toți apelanții-reclamanți în perioada 01.01._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, anexându-se cererii de apel, cu titlu de practică judiciară, sentințe favorabile pronunțate în spețe similare de către Tribunalul B. și Curtea de Apel Ploiești.
Intimata-pârâtă . formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză, depunând la dosar o adresă prin care a comunicat faptul că nu deține alte documente care să ateste acordarea grupei a II-a de muncă, față de cele depuse la dosar, menționându-se că pentru perioada cerută de către reclamanți . nu a acordat niciunui salariat grupa a II-a de muncă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile pct.3 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
Potrivit disp pct.6 din Ordinul nr.50/1990, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, iradiere sau infectare etc.).
De asemenea, conform disp.pct.7 din Ordinul sus-menționat, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a, cel puțin 70% din programul de lucru.
În ipoteza în care o asemenea nominalizare a persoanei care se încadrează în grupa I sau a II-a de muncă nu se realizează de conducerea unității sau nominalizarea realizată este contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanței pentru a se stabili, în raport de dispozițiile legale incidente, probele administrate și condițiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfășurată de aceasta se încadrează într-o anumită grupă de muncă și respectiv, în ce procent, un asemenea demers judiciar fiind promovat și de reclamanți prin acțiunea adresată primei instanțe.
Ordinul nr. 50/1990 reglementează acordarea grupelor de muncă prin prisma criteriilor constând în activitatea desfășurată, condițiile de muncă, categoriile de personal care prestează activitatea și timpul de muncă.
Astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților, depuse la dosarul de fond, aceștia au îndeplinit diferite funcții, pe diferite perioade de timp: de filator, uscător textile, vopsitor textile, șef birou laborator CTC, cantaragist, reglor, ajutor maistru, pregătitor partizi.
Ceea ce este specific în speța dedusă judecății este faptul că fiecărui apelant-reclamant i-a fost recunoscută de către angajator înainte de 01.01.1993 și începând cu data de 01.11.1995 desfășurarea activității prestate în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform mențiunilor din carnetele de muncă ale fiecăruia, singura perioadă nerecunoscută în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, fiind perioada 01.01._95.
Simplul fapt că pentru perioada dedusă judecății nu s-a realizat nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupa II-a de muncă și nici nu există determinări de noxe, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii reclamanților, neexistând motive care să determine convingerea instanței că s-au schimbat condițiile de muncă în acest interval.
Nu există niciun argument logic pentru a nu recunoaște că reclamanții au desfășurat și în perioada respectivă activitate tot în în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, câtă vreme rezultă din carnetele de muncă ale acestora că funcțiile deținute au fost aceleași, au lucrat la aceleași locuri de muncă, astfel încât, în mod evident, și atribuțiile specifice postului și condițiile de muncă în care au lucrat au fost aceleași.
Încadrarea activității desfășurate de către reclamanți în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, a fost recunoscută de societate numai pentru perioadele expres indicate în cazul fiecărui reclamant în carnetul de muncă - fără perioada 01.01._95 - fiind arătate, pentru fiecare reclamant în parte, hotărârile Consiliului de Administrație avute în vedere.De asemenea, este prevăzut și temeiul de drept, care diferă, indicându-se pct.165 din anexa 2 a Ordinului nr.50/1990 sau pct.116 din anexa 2 a Ordinului nr.125/1990, pct.3 din Ordinul nr.50/1990 și Scrisoarea Min.Muncii nr._/1993.
De menționat, că pct.116 din anexa 2 a Ordinului nr. 125 din 5 mai 1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după martie 1990 / anexa a II/a referindu/se la grupa a II - a de muncă – are în vedere activitățile desfășurate în:filaturi, țesătorii și finisaje textile: destrămător, desprăfuitor, scuturător, pregătitor amestec, dublator, răsucitor, bataj curățitor filtre, tăietor foi de in sau cânepă, zdrobitor, cardator, curățitor, șlefuitor garnituri carde, laminator benzi din fibră, pieptănător, puitor, filator-bobinator, țesător, gazator, albitor, fierbător, mercerizator, vopsitor și imprimeur textile.
În același sens, activitățile și locurile de muncă mai sus menționate anterior identificate sunt nominalizate și în Ordinul nr. 50/ 1990, anexa 2 pct. 165, ca fiind încadrate în grupa a II a de muncă.
Prin hotărârea Consiliului de Administrație nr._/1990 s-au aprobat locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale ce se pot încadra în grupa a II-a de muncă începând cu perioada lucrată după 1 martie 1990, conform pct.116 din anexa 2 a Ordinului nr.125/1990, făcându-se referire și la disp.pct.3 din Ordinul nr.50/1990, angajatorul recunoscând, după cum s-a reținut mai sus, desfășurarea de către fiecare reclamant a activității în grupa a II-a de muncă, însă numai până la data de 31.12.2002.Ulterior, a fost reconfirmată acordarea grupei a II - a prin Hotărârea Consiliului de Administrație din anul 1995, fiind avute în vedere și determinările de noxe efectuate în cursul anului 1995 și, după cum s-a arătat mai sus, activitatea fiecărui reclamant din cauză a fost încadrată, începând cu data de 01.11.1995, în grupa a II-a de muncă, încadrare, recunoscută, de altfel, de către angajator și anterior datei de 01.01.1993.
Este, de asemenea, evident că nu se poate vorbi de o îmbunătățire a condițiilor de muncă exclusiv pe perioada 01.01._95, care să fi justificat măsura neîncadrării activității prestate de către fiecare reclamant în grupa a II-a de muncă, de vreme ce, începând cu data de 01.11.1995, activitățile reclamanților au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, existând și buletine de determinări de noxe efectuate în anul 1995.
De vreme ce aceste noxe existau în anul 1995, ele au existat, fără îndoială, și în perioada anterioară, 01.01._95, iar simplul fapt că în perioada respectivă - 01.01._95 - nu au existat alte determinări ale noxelor nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii reclamanților, de vreme ce determinarea realizată în anul 1995 confirma existența noxelor și a condus la recunoașterea încadrării activității desfășurate de reclamanți în grupa a II-a de muncă, astfel cum le fusese recunoscută și anterior datei de 01.01.1993.
Nu există nicio dovadă că în perioada 1993-1995 pentru care se solicită să se constate că activitatea desfășurată de către apelanții-reclamanți se încadrează în grupa a II- a de muncă, în procent de 100 %, au existat condiții de muncă mai ușoare decât cele după anul 1995.Altfel spus, nu există dovezi că pentru o perioadă scurtă de 2 ani, 1993-1995, la nivelul societății s-ar fi luat măsurile necesare pentru îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale, că s-au respectat riguros normele pentru apărarea vieții și sănătății salariaților în procesul de producție, obligații ce rezultă din aplicarea disp.pct.17 din Ordinul nr.50/1990, astfel că nu ar mai fi fost necesară stabilirea locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă.
Pentru considerentele mai sus arătate, rezultă că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Concluzionând, față de cele ce preced, Curtea privește apelul reclamanților ca fondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.2 Cod de procedură civilă, îl va admite și va schimba în tot sentința în sensul că va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de reclamanți în perioada 01.01._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții ȘULEAPĂ S., B. M., BĂDINA C., BĂDINA R., M. E., D. M.-C., B. I., G. M., G. M. și B. S., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat B. A., cu sediul în mun. B., .. 176, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1007/3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâta „U. .., cu sediul în B., ., județul B. și în consecință:
Schimbă în tot sentința sus-menționată, în sensul că admite acțiunea.
Constată că activitatea desfășurată de reclamanți în perioada 1.01._95 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 martie 2015.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. V.-A. P.
Grefier,
N. M.
Red.VAP/Tehnored.NM
13 ex./21.04.2015
d.f._ - Tribunalul B.
j.f. N. M.
Operator de date cu caracter personal,
Notificare nr.3120/2006
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 773/2015. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 911/2015.... → |
|---|
